Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Prezinta particularitatile moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Ion Barbu

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




Prezinta particularitatile moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Ion Barbu.

Opera literara aleasa: Timbru





Ion Barbu este un poet modern in conceptie, ce aspira spre o contemplare a lumii in totalitatea ei. El respinge „poezia lenesa, refuzata de idee”, de tip confesiv, nesemnificativa pentru om ca fiinta a cunoasterii. Lirica lui Barbu a evoluat de-a lungul catorva etape (parnasiana, baladesc-orientala, ermetica), diferentiate in special prin imaginile concrete, dar pastrandu-se in cadrul aspiratiei spre o poezie de comunicare cu Universul, in ce are el ca esenta, spre o poezie ca instrument de cunoastere. Poetul sustine reintoarcerea poeziei la functia initiatica, originara pe care o detinea in cadrul civilizatiei grecesti, aceea de a instrui despre unitatea intregului univers. Viziunea totalitara asupra acestuia se naste din conjugarea spiritului matematic cu poezia.

Ion Barbu isi exprima conceptia sa poetica in numeroase poezii, mai ales apartinand volumului „Joc secund („Din ceas dedus”, „Grup”, „Mod”)

Poezia „Timbru”a fost publicata in revista „Sburatorul” (1926), sub titlul „Apropiat” si abordeaza aceeasi tema ca „Din ceas dedus”: definirea actului poetic „ca semn a mintii”, nu ca afectivitate lirica.

„Cimpoiul vested luncii, sau fluierul in drum,

Trairile se pot exprima prin modalitati (instrumente) obisnuite:„cimpoiul”, „fluierul”. Poezia are nevoie pentru concretizarea trairilor de alte mijloace decat cele traditionale.

Dar piatra in rugaciune, a humei despuiare

Poezia are nevoie pentru concretizarea trairilor de alte mijloace decat cele traditionale. Ideea este comunicata printr-o serie de metafore simbol: „piatra in rugaciune”, „a humei despuiare”, „unda logodita”.



Si unda logodita sub cer, vor spune-cum?

Ar trebui un cantec incapator, precum

Fosnirea matasoasa a marilor cu sare;

Ori lauda gradinii de ingeri, cand rasare

Din coasta barbateasca al Evei trunchi de fum.”

Propozitia eliptica de predicat „Cum?” creeaza o atmosfera meditativa a poemului. Pentru a prinde contur, o astfel de poezie are nevoie de „un cantec incapator” ca o vibrare cosmica a constiintei. Comparatia dubla din versurile urmatoare, subliniaza calitatea acestui cantec „incapator” care presupune acea vibrare a constiintei de proportii cosmice si contine sintagme ca:

„fosnirea marilor” care capata virtuti estetice prin epitetul „matasoasa”, „lauda gradinii de ingeri”, „trunchi de fum”. „Cantecul incapator” este cantecul originar, mitic, asemanator corului ingerilor in fata imaginii Evei biblice, nascandu-se din coasta lui Adam. Comparatia dezvoltata in aceste versuri subliniaza ideea ca trairea poetica trebuie sa fie un act creator precum acela care a stat la baza genezei.
„Imaginea Evei, iesind „in chip de fum” din coasta lui Adam, atat de ironizata, este totusi suava, compatibila cu aerul paradisiac si posibila in lumea fantastica (…). Poetul s-a ridicat deasupra acestor exercitii marunte intr-o lirica de mare tensiune, de asta data hermetica in sensul superior al cuvantului.”(George Calinescu )







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 868
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site