Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


REGISTRE STILISTICE PARTICULARE ALE LIMBII

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




REGISTRE STILISTICE PARTICULARE ALE LIMBII

Arhaic




Evidentiaza dimensiunea istorica a limbajului; situeaza instantele comunicarii artistice in trecut, prin actualizarea unui limbaj invechit, iesit din uz. Se remarca ocurenta arhaismelor la toate nivelurile discursului si revitalizarea unor constructii/tipare lingvistice vechi.

Lapusneanul porunci sa imple cu lemne toate cetatile Moldovei, afara de Hotin si le arse, vrand sa strice prin aceasta azilul nemultamirilor, carii de multe ori, urzeau comploturi si tatau revolte (C. Negruzzi, Alexandru Lapusneanul)

Tipurile de arhaisme sunt fonetice (pre, sama, a rumpe), lexicale (stolnic, logofat), semantice (prostime, a tabari), morfologice (inime, aripe, palaturi, vazum, plansum) si sintactice (domn tarii Moldovei).

Functia stilistica a arhaismelor utilizate in proza de inspiratie istorica este aceea de a crea un tablou de epoca sau de a diferentia discursul naratorului de cel al personajului; in teatrul istoric, arhaismele creeaza impresia de verosimilitate prin reconstituirea limbajului vremii evocate.

Stefan: (lui Rares) Ia cartea asta. Bag-o in san. Ia sama la pecetie. Pune caii la un olac, alege unul bine ferecat. Si la drum. Schimba caii din popas in popas. Si sa nu te opresti decat in Tarigrad. Acolo s-o dai in mana marelui vizir. (B. St. Delavrancea, Apus de soare).

Regional

E rgistrul stilistic ce confera identitate geografic-lingvistica universului fictional, personajului/naratorului sau instantei lirice exprimate. Regionalismele utilizate sunt lexicale (omat, oleaca, papusoi), fonetice (chitara, sa spuie, sa prinza), semantice (mereu=incet), gramaticale (aista, aia, oi merge, lucra, manca), etc.

Valoarea lor expresiva este largirea seriei sininimice; confera culoare locala (realism descriptiv); au rol de caracterizare a personajelor (ca elemete de limbaj popular/familiar); aspectele foneticii regionale aplicate unor neologisme au functie satirica in limbajul eroilor lui Caragiale (cafiné)

Fratele cel sarac-sarac sa fie de pacate!-tot avea si el o pereche de boi, dar cole: porumbi la par, tineri, nalti de trup, teposi la coarne, amandoi cudalbi, tintati in frunte, cum sunt mai buni de injugat la car, de iesit cu dansii in lume si de facut treaba. (I. Creanga, Povestea lui Harap-Alb)

Familiar

In opera literara registru stilistic familiar reprezinta un spatiu de interferenta a stilului beletristic cu cel colocvial. Acesta valorizeaza estetic varianta spontana, neelaborata a limbii vorbite, cu structuri lingvistice libere, cu marci ale oralitatii si ale implicarii afective, cu lexic variat, enunturi nepretentioase, cu ticuri verbale si elemente de creativitate expresiva.

Are rol stilistic in caracterizarea personajelor sau a unui mediu cultural/socioprofesional; in poezia postmoderna genereaza prozaismul deliberat prin care este surprinsa banalitatea cotidiana si, in acelasi timp, construieste contextul stilistic contrastiv, menit sa reliefeze rarele metafore (plasate ca «poanta» in final).

Da-mi ceasul sa ti-l repar

Sunt specialist in decese

De secundar!

Vino la mine cu ora

vino la mine cu ora sa respiram

impreuna

beton si mortar!

Insa pe mana cea stanga

“din ceas dedus”

Crescuse un ierbar.

(F. Iaru, Marcaje noi fundatii ceasuri)



Jurnalul literar si memoriile sunt scrieri de granita, in care registrul stilistic familiar, confesiv se asociaza celui beletristic, chiard aca referentul real biografic confera o dimensiune nonfictionala textului.

Argotic

Utilizat in literatura ca resursa de innoire a limbajului, registrul stilistic argotic creeaza figuri semantice prin sensurile noi atribuite unor cuvinte din limba comuna, unor regionalisme, arhaisme, neologisme sau unor cuvinte imprumutate din limba rromilor, generand un limbaj codificat. Expresivitatea artistica este determinata de metafora, metonimia, eufemismul, antonomaza, etc. prin care se produce transferul semantic si convertirea termenilor argotici in semnificati artistici. D. Irimia precizeaza ca rolul stilistic este acela al inscrierii lumii narate in perspectiva realismului sau lingvistic. Este un mijloc de producere a impresiei de verosimilitate in caracterizarea unor personaje sau a unui grup social inchis. In poezie, acest limbaj antiliric vizeaza spiritul de fronda si nevoiua de expresivitate (R. Zafiu). Argoul este un limbaj codificat cu scopul de a fi inteles numai de cei ce-l folosesc, doar ca pitorescu acestuia il face atragator si pentru alte grupuri care «sparg» usor codurile. Se reduce la un nivel lexical specializat, prin care se asigura incifrarea mesajului, restul compartimentelor gramaticii nefiind incluse in acest registru stilistic.

-Se ridica aici o problema, spuse vizirul. […]Tin minte ca acum vreo patruzeci de ani eram copil de casa si in loc sa frec podele, frecam mangalu’, cum se zice. Ma vede sultanul si-mi zice: «Ce faci, bre?» (I. Grosan, O suta de ani de zile la portile Orientului)

Jargonul

Este un limbaj specializat, o varianta limbii in functie de repere socio-culturale sau profesionale. Termenii de jargonapar frecvent in limbajul unei anumite categorii de vorbitori, dar si in presa sau in operele literare (Caragiale). Termenul jargon desemneaza insa si limbajele specializate ale unor profesii stiintifice: arhitectura, chirurgia, astronomia, etc. Prezenta elementelor de jargon in limbajul artistic aduce elemente de noutate nu doar in sfera lexicului, ci si la nivel fonetic, oferind o alternativa moderna la mai vechiul registru emfatic. Valoarea expresiva a elementelor de jargon in scrierile traditionale era limitata la caracterizarea unor personaje satirizate/a unui grup care isi creeaza o identitate socioprofesionala, ori la constituirea unei dimensiuni ironice in planul naratorului; in limbajul artistic modern, utilizarea jargonului poate fi considerata o marca stilistica a omului contemporan care «se misca» dezinvolt in spatiul multiculturalitatii sau o tentativa de a transgresa limitele unei limbi nationale, prin plurilingvism.

Moftangioaica romana vorbeste numai avec les domestique, incolo frantuzeste (I. L. Caragiale, Moftul roman)

Neologic

Registru stilistic asociat frecvent registrului cult, definitoriu pentru discursul elevat, modern. Dominanta stilistica tine de numarul mare de termini neologici specializati in sfera stiintelor sau in domeniile tehnice, aspect erudit al scriiturii. Prin acest registru se poate diferentia planul naratorului de cel al personajelor; poate avea rol in caracterizarea unor eroi, in surprinderea unor medii intelectuale ori artistice. Expresivitatea maxima este conferita de contexte stilistice contrastive, in care neologismele sunt reliefate prin asocierea cu termeni pupulari, colocviali sau cu elemente de jargon.

Psihologia arata ca au o tendinta de stabilizare starile sufletesti repetate si ca, mentinute cu vointa, duc la o adevarata nevroza. Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la inceput, patologic pe urma…(C. Petrescu, Ultima noapte…)

Solemn

Acest registru e specific unor specii literare cum ar fi tragedia, imnul, oda mai e numit “stil inalt”.dimensiunea stilistica e dominata de tonalitatea grava, ceremonioasa, realizata prin categoria estetica a sublimului, prin lexical elevat, prin figure retorice. Discursul elevat e menit sa emotioneze puternic, sa confere o maretie sobra ideilor, evenimentelor, personalitatilor evocate/personajelor; in creatiile postmoderniste efectul de stil este opus: exagerarea solemnitatii prin tonul encomiasticsau melodramatic determina pastisa, caricature acestui registru stylistic.

Brigbeu, rege tanar din vremea cea carunta

Pe zeii vechii Dacii i-a fost chemat la nunta.



Frumos au ars in flacari prinosul de pe vatra,

Pe cand intrara oaspetii sub boltile-i de piatra.

In capul mesei sade Zamolxe, zeul getic,

Ce lesne urca lumea cu umatu-i atletic.

(M. Eminescu, Gemenii)

Parodic

E registrul stilistic ce recurge la imitarea unei opera din “genul inalt” in scopul compromiterii acesteia; apeleaza la interteztualitate sau la hipertextualitate. Dscursul are o gravitate simulata sau, dimpotriva, un character satiric accentuat. Efectul artistic este realizat prin de-construirea textului-sursa, prin efecte neasteptate generate de noul context stilistic.

Ismail este compus din ochi, favoriti si rochie si se gaseste astazi cu foarte mare greutate. Inainte vreme crestea si in Gradina Botanica, iar mai tarziu, gratie progresului stiintei moderne, s-a reusit sa se fabrice unul pe cale chimica, prin syntheza… (Urmuz, Ismail…)

Ironic

E caracterizat prin disimularea unei atitudini critice sub aparenta laudativa; performarea sensului ironic se realizeaza in contextual stylistic, care permite si identificarea componentei graduale a registrului (de la ironia bonoma, la dispret, de la malitie, la sarcasm). Formularile ironice n-au alt mijloc de a se face recunoscute afara de intonatiile cu care sunt debitate (T. Vianu). Prin ironie se instituie un strat de adancime al semnificatiei, marcand ruptura intre aparena si esenta, precum si distantarea critica, dispretuitoare a locutorului (narator, personaj/eu liric) si a lectorului de un referent (personaj, obiect, eveniment) pe care il persifleaza. Esenta ironiei este sa provoace tocmai afectele contrarii acelora legate de expresiile intrebuintate (T. Vianu)

Gnomic

Registru stilistic definitoriu pentru creatiile/secventele textuale in care sunt formulate reflectii asupra conditiei umane. Dominanta stilistica tine de un discurs conceptualizat prin care se instituie formulari pregnant sententioase sau prin utilizarea unor structuri lingvistice impersonale (persoane gramaticale cu valoare generica). Expresivitatea artistica este determinata de limbajul cu mare valoare cognitiva: formulari memorabile care exprima raportul om/univers, om/existenta, cunoastere, creatie, timp, etc.

Vreme trece, vreme vine,

Poate-s vechi si noua toate;

Ce e rau si ce e bine

Tu te-ntreaba si socoate;

(M. Eminescu, Glossa)

Bibliografie:

  1. F. Puscas, Comunicare (Limba si litaratura romana), ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2004;
  2. V. Rotaru, Teoria literaturii, ed. Aula Magna, 2004;
  3. E. Simion (coordonator), F. Rogalski, D. Cristea Enache, Limba si literatura romana (Concepte operationale. Repere teoretice), Grupul editorial Corint, Bucuresti, 2003;
  4. G. G. Neamtu, Ioana Bot (coordonatori), Limba si literatura romana pentru grupele de performanta, ed. Dacia Educational, Cluj-Napoca, 2004;





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 8777
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site