Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Romanul

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



Romanul

Primul roman: „Istoria ieroglifica' de Dimitrie Cantemir.




Nicollae Filimon

Debutul in 1858 - cu nuvela „Mateo Cipriani (Manastirea dominicanilor dupa colina Fiesale)'

A

prin volumul ,,Excursiune in Germania meridionala”

In 1858: nuvela romantica „Friedrich Staap' sau ,Atentatul de la Shrorbrunn in contra vietii lui Napoleon'

In 1861: nuvela realista ,,Nenorocirile unui slujnicar' sau „Gentilomii de mahala'

In 1862 :romanul „Ciocoi vechi si noi sau ce naste din pisica soarece mananca.'

,,Ciocoii vechi si noi'

primul roman de moravuri

primul roman realist critic

roman-fresca

primul roman de intuitii balzaciene

,,un roman – apoteoza a ciocoiului si a parvenitului national' – Eugen Lovinescu

,,mic roman Stendhalian' – G.Calinescu

un roman neterminat deoarece scriitorul nu a terminat decat prima parte in care autorul ii prezinta pe ciocoii vechi

un roman bazat pe simbioza dintre elementele romantice si cele realiste

publicat in ,,Revista romana' in 1862 si in 1863 va fi publicat in volum.

Ciocoiul, dupa N. Filimon, nu este numai o expresie tipologica, specifica unui moment istoric si unui mediu social determinat, ci este expresia universal valabila a ambitiei nemarginite in serviciul careia intervin venalitatea, ipocrizia, lasitatea, orgoliul, lacomia, brutalitatea, adica instrumentatia psihologica oarecum completa a coruptiei morale.

Tot in prolog este prezentat tipul nou al ciocoiului de la 1863 cu arivismul sau nerusinat si cu acea elasticitate a vocabularului politic necesara pentru simularea virtutilor civice si a imbratisarii idealurilor sociale inaintate.

Romanul reprezinta procesul unei categorii sociale caracterizate prin absenta constiintei morale care deosebeste intre bine si rau. Autorul este un judecator epic, intransigent, disociind oamenii intre buni si rai, intre monstri: Dinu Paturica, Costea Chioru si ingeri: Maria, Gheorghe.

Romancierul are constiinta datoriei de a pedepsi raul si a rasplati binele: modul de rezolvare al conflictelor si deznodamantul sugerand credinta in justitia inalenta. Una dintre scenele semnificative este aceea in care Andronache Tuzluc, paralitic si dement recunoaste la capataiul lui binefacatorul pana atunci anonim pe vataful sau cinstit pe care-I izgonise pe nedrept. Romancierul este un observator atent mai mutt al moravurilor decat al sufletelor si un moralist superior psihologului.

Chera Duduca, eroina principala a romanului e dubletul moral al lui Dinu Paturica: o ambitioasa, lipsita de scrupule, o depravata care isi compune fizionomii de nevinovatie si de stupiditate si care intuieste omul instantaneu.

Postelnicul A. Tuzluc reprezinta ciocoiul vechi si este caracterizat ca fiind un mare intrigant si lingusitor, un siret si un ambitios, un ticalos cu intermitente mustrari de constiinta, lucru care va face sa-i fie permis sa moara ingrijit omeneste in timp ce Dinu este un scelerat integral, lasat sa-si sfarseasca zilele in ocna parasita. Unul din punctele vulnerabile ale ciocoiului vechi este senzualitatea nestapanita care-I robeste Cherai Duduca, iar altul increderea orbeasca in Dinu Paturica. Spre deosebire de el, Dinu Paturica isi domina simturile si, chiar insurandu-se cu Chera Duduca, el intelege doar sa castige mai departe din asociatie, largindu-si si consolidadu-si relatiile sociale prin mijlocirea farmecelor ei.

Prin acest roman, lui Nicolae Filimon ii revive meritul de a fi dat prima data in literatura romana importanta cuvenita problemei economice, fiecare personaj avand, pe langa starea sa civila bine precizata, fisa sa economica.

Moralistul, sociologul si economistul Nicolae Filimon este dublat de omul de inima care rezoneaza la evenimentele prezentate. De mute ori, in subtext rabufneste indignarea autorului fata de exploatarea taranilor si de constrangerile si torturile corporale la care erau supusi. Regimul de jaf al administratiei lui Paturica in calitate de ispravnic a doua- judete ii provoaca o justa indignare.

Scriitor cu simt social dezvoltat N.Filimon a realizat o opera- de o constructie arhitectonica serioasa, in care figurile eroilor sunt bine individualizate, tipic, conturate, iar stilul supravegheat. Autorul are veleitati evidente de dramaturg, dar a ales a romanul ca forma de expresie a mesajului sau de moralist, lucru care va face ca sa para ca fiecare personaj este constient de rolul pe care-I joaca, straduindu-se sa joace cat mai bine. In naratiune, povestitorul se dovedeste a fi permanent un comentator, un mare scenarist, artist decorator, scenograf de interioare si de costume, neatrecut. Ca scriitor descriptiv, este un vizual caruia nu-i scapa nici un amanunt fiziognomonic, vestimentar, de mobilier, de arhitectura si care consemneaza ceea ce vede cu obiectivitate, coroborandu-si viziunile sale istorice cu informatia activistica.



Ritmul cel mai des uzitat este cel al constructiei binare, de cele mai multe ori naratorul apeland la viziunea de contraste si antinomii specifice scriitorului realist, format insa intr-o puternica ambianta romantica, de aici coexistenta elementelor specifice celor doua ideologii estetice. In descrierile de natura se valideaza de cele mai multe ori, simtul muzical al scriitorului.

La nivel stilistic, se remarca ocurenta deosebita a personificarilor, comparatiilor, epitetelor si a aluziei, dar si digresiunii mitologice, drept pretext de eruditie clasicista. Pentru a mari forta de persuasiune a unei constatari, naratorul insereaza o serie de elemente de paremiologie, scriitorul fiind un mare amator de proverbe si zicale.

La nivel lexical, se observa imbinarea numarului mare de neologisme cu arhaisme, regionalisme si forme lexicale populare. Culoarea locala a epocii fanariote este obtinuta printr-un numar mare de turcisme si grecisme. Un alt element de noutate pe care-I aduce Filimon si care va fi pastrat ca tehnica de individualizare si de catre cel ce-I vor urma este onomastica. Astfel, numele lui Dinu Paturica sugereaza prin signaletica (semnificatie) diminutivul ceva escamoat (ascuns), anticipand ipocrizia, duplicitatea personajului. Numele lui Andronache Tuzluc reprezinta o sinteza greco-turceasca in care lexemul grecesc Andronache reprezinta un augmentativ simbolic de Iafaire obraznica urmat de un turcism bisilabic, ca o frana brusca si cu un constrast vocal studiat. Numele Cherei Duduca uzeaza de acelasi procedeu ca cel al fanariotului si are o bogata sugestivitate de ,,femeie fatala in meridianul balcanic.' Numele lui Chir Costea Chioru, cu voita repetitie a consoanei initiale de o aceeasi rezonanta balcanica, prin epitetul final care puncteaza o infirmitate fizica, vrea sa sugereze nota sinistra a personajului, pacatele lui, raul raspandit imprejur, precum si exitusul sau.

Un alt simbolism onomastic clerical este uzitat in numele a doi eroi primitivi, care par a trai in afara epocii si care nu sunt completate prin patronime (nume de familie): Gheorghe si Maria, primul sugerand virtutile unui justitiar, iar ultimul, neprihanirea feciorelnica. Naratorul va uzita insa si procedee mai simple onomastice, intentia sa critica fiind generata si de transparenta lor: Pingelescu, Calicevski, Birlic, Neagru Rupe-Piele, Ciolanescu, Plasca, Boroboata.

Nu numai onomastica este imbolica, ci si toponomia Pansurile, Chinuielele.

„Excelent expozitor de medii si fizionomii' – G.Calinescu (pentru N.Filimon)

„Prin perseverenta observatiei exterioare si schematice obiective, a sugerat posibila structura a unui personaj, specific societatii romanesti in perioada de nastere si de formare a burgheziei: arivistul, a carui lipsa de scrupule irezistibila este egaIa cu energia menita sa triumfe' – Eugen Lovinescu.

Dinu Paturica este cap de serie in galeria arivistilor din literatura romana, fiind urmat de Tanase Scatiu din romanul omonim, dar si din ,,Viata la tara' a lui Duiliu Zamfirescu, Lica Trubadurul din „Concert din muzica de Bach' de Hortensia Papadat-Bengescu si de Stanica Ratiu din „Enigma Otiliei' de G. Calinescu. Se angajeaza ciubuciu la curtea postelnicului Andronache Tuzluc, fiind neinsemnat in aparenta, aproape de urechea stapanului, credincios la inceput, cuviincios cu cei mari, umilit, lingusitor, ascuns.

„Qua non ascendam' (ce nu as putea escalada) este deviza in slujba careia isi pune rabdarea de a suferi orice. Va fi insarcinat de catre Andronache Tuzluc cu supravegherea ibovnicei sale, Chera Duduca, fiica lui Mihale Cihodaru. Intalnirea dintre cei doi este momentul in care se hotaraste atat destinul ciocoiului vechi, Andronache Tuzluc, cat si al ciocoiului nou Dinu Paturica. Se va intelege cu aceasta pentru al estorca pe grec cu ajutorul lui C.C.Chioru, camatar evreu, ascuns sub nume grecesc. Dinu Paturica va fura din administratia mosiilor, din hrana vitelor, din leafa tiganilor, din intretinerea caselor. Chera Duduca obtine de la Andronache Tuzluc bijuterii pe care apoi le vende, iar C.C.Chioru ii va imprumuta bani cu dobanda inzecita, astfel incat in momentul in care au reutit sa-l saraceasca pe Andronache Tuyuluc se vor casatori.

Dinu Paturica este frumos, in stare sa capteze repede simpatiile, ipocrit cu precocitate. Inteligent si iubitor a se instrui, invata greceste si slavoneste pentru a-l citi pe Ovidiu, Sofocle, Europide si este interesat de opera lui Machiavelle: ,,Este un biblioman si un rafinat' – G.Calinescu.

Intalnirea dintre Dinu Paturica si Chera Duduca este precedata de o scena de empirism cosmetic al cochetei. Seducerea lui Dinu ca sa-i castige tacerea si compliitatea este efectuata de lasciva ibovnica a postelnicului intr-un cadru de ceremonial intim de alcov cu servirea cafelelor si al dulceturilor, precum si al ciubucului ca la primirea boierului. Aceasta este, de fapt, inca o treapta in ascensiunea noului ciocoi prin favorurile femeii, asa cum si Andronache Tuzluc se ridicase datorita gratiilor si inlesnirilor fiicei domnitorului, domnita Ralu.

Scriitorul se dovedeste a fi preocupat de scenele de viata socila in care ierarhia este demonstrata vestimentar; este surprinsa si coruptia sau demoralizarea, cum numeste autorul ca o trasatura definitorie a societatii. Nu lipseste nici personajul raisonneur, acesta fiind in persoana lui Iordache Zlatonitul. Naratorul nu se poate abtine sa nu strecoare si note specifice tragediei antice.

In momentul primirii rangului de mare stolnic, gratie farmecelor Duducai, refuza sa-si recunoasa tatal pe care il alunga cu forta drept urmare, primind un ,blestem teribil', rastit de batran cu un aer profetic. De la inaltimea la care este, parvenitul nu numai ca isi reneaga sorginta, dar nu ezita sa tradeze in detrimentul natiei sale. Astfel, el se va inchina lui Ipsilant, fagaduindu-i acestuia sa-l invrajbeasca pe Tudor Vladimirescu cu locotenentii sai prin provocarea unor jafuri si crime.

Un alt element este legat de vataful Gheorghe. Acesta in momentul in care ii dezvaluie stapanului sau adevarata fata a lui Dinu Paturica si a Cherei Duduca este alungat de fanariot, va fi angajat la Banal C. unde se indragosteste de fiica acestuia, Maria. Dintr-un simt al onoarei si al bunului simt deosebit pleaca insa din casa stapanului sau, bucurandu-se de apreciere in Moldova. El va fi insa cel care se va ingriji de Andronache Tuzluc in momentul in care acesta este paralitic si dement.

Tot intamplarea face ca anumite evenimente importante sa se petreaca in acelasi timp: nunta Mariei cu Gheorghe, tintuirea lui C.C.Chioru cortegiile funerare ale lui Andronache Tuzluc si Dinu Paturica.

„Dedicatia' care prefateaza romanul prezinta o panorama a societatii corupte, autorul simtind ca este necesar sa-si explice alegerea. Incipitul este realizat in maniera traditionala: ,,Este mult timp de Camd umblu eu aceasta nuvela ziua si noaptea, intocmai ca Diogen.' Prologul este, de fapt, o autentica fiziologie, prezentand detaliat ciocoiul.



Partea I .,Ciocoi vechi' – cap. I „Dinu Paturica'

Titlurile capitolelor valideaza ca tehnica punerea in adancime, titlul cristalizand ideea sau conflictul dominant al capitolului. In acelasi timp, se demonstreaza si o tehnica a contrapunctului deoarece fiecare capitol este afectat unui alt personaj, unui alt aspectal realitatii, revenindu-se apoi asupra lui.

Incipitul localizeaza clar spatiul si temporal diegeza: Bucuresti, sec. al XIX-lea, introducand in scena personajul principal al romanului si anume Dinu Paturica. Este prezent portretul fizic detaliat, extrem de elaborat al acestuia, portret realizat prin caracterizare directe, din asertiunile naratorului, avaand la baza tehnica interpretarii fiziognomonice: ,,Un june de 22 de ani bogasiu rosiu.' Daca pentru detaliile fizice, naratorul ofera el insusi descifrarea, elementele de indument puncteaza starea materiala precara a individului. Bogatia de arhaisme apartinand domeniului vestimentar motiveaza estetic opera, ajutand la realizarea culorii locale.

Insertia scrisorii lui Ghinea Paturica ot Bucov sud Saac valideaza ca tehnica intertextualitatea, un procedeu modern in raport cu epoca.

Dinu Paturica este numit ciubucciu.

Descrierea camerei

In finalul capitolului, naratorul nu foloseste numai stilul direct si indirect, ci si varianta lui hibrida, stilul indirect liber, pentru a insera gandurile lui Dinu Paturica

Cap. al II-lea

un incipit diferit

Adeseori, naratorul isi face simtita prezenta prin abateri de la obiectivitate, mentinand intentiile sale narative si stabilind astfel o legatura permanenta cu naratarul. Verbele si pronumele de persoana I sunt de cele mai multe ori la plural, lucru care face ca cititorul sa se simta partas la actul creatiei.

Evolutie Andronache Tuzluc:

gratie inlesnirilor oferite de domnita Ralu, este numit ciohodar vel camaras, apoi va cumpara calemul vanariciului si oieritului.

Descrierea palatului domnesc – tehnica balzaciana

Cap. Al III-lea

prezinta romanul autentic, printre acestea numarandu-se Banul C., boier de vita veche si fiica sa Maria si vataful Gheorghe.

Pentru a intretine suspansul, tensiunea epica, naratorul nu da nicio mentiune referitoare la discutia lui Caragea cu Andronache Tuzluc, acest lucru realizandu-l prin apelul la vocea naratorului necreditabil.

Cap.IV

portretul Cherai Duduca:,,O femeie junasuferea'

Cap.V

Dinu Paturica da dovada de istetime, de inteligenta,, el reusind in mai putin de doi ani sa invete limba greaca, astfel incatt sa posta citi anumiti autori in original: Sofocle, Euripide. Tentatia paremiologica a naratorului este demonstrata de proverbele si zicatorile cu care este impanzit textul: ,,Picatura gaureste piatra.'

In modul de individualizare a personajului domina caracterizarea directa, naratorul neabtinandu-se niciodata in a emite ipoteze, aprecieri asupra personajului sau: ,,Paturica era intr-adevar un om extraordinar fixa.”

Cap.VI

Intalnirea dintre Dinu Paturica si Chera Duduca este precedata de o pagina de empirism cosmetic, pagina care puncteaza culoarea epocii, nu numai prin arhaisme, ci si prin elementele referitoare la toaleta femeilor din vremea aceea. Intalnirea dintre cei doi este cea care hotaraste destinul nu numai al lui Dinu Paturica si Chera Duduca, ci si a lui Andronache Tuzluc. Sunt inserate versuri populare, sporindu-se astfel autenticitatea.

Cap. XII

Sunt prezentate scene de oprimare ale meselor:,,ii spanzura de picioare si le da fum ca la vulpi.'

Cap.XIII

Este scoasa in evidenta starea de fapt a epocii referitoare la modul in care se obtineau slujbele; toate cumparate, rareori, poate accidental, obtinute prin merit personal.

Cap.XV

Caracterul de fresca al romanului este punctat si prin aspectele de viata privata: petrecerea data de Andronache Tuzluc de Sf.Andrei. Autenticitatea romanului este sporita de insertia unor acte: foaie de socoteala a curtii marelui pasteinic Andronache Tuzluc.

Cap.XVII

Caracterul documentar si arhivistic al romanului este demonstrat si de prezentarea detaliata a modului cum se realizau si pe vremea aceea spectacolele de teatru.

Cap.XVIII

Vataful Gheorghe, alungat de Andronache Tuzluc este angajat de banul C. intre el si Maria, incepand sa se infiripe o relatie platonica. Pentru a nu

pangari onoarea stapanului sau, Gheorghe isi abandoneaza locul de munca, dand dovada proletate morala.

Cap. XX

Caracterul documentar si arhivistic al romanului este validat si de capitolele in care este prezentat modul in care se desfasoara spectacolele teatrake ka anceputul sec. Al XIX-lea.

Cap.XXX



Caracterul arhivistic este potentat si de insertia unor acte in forma de atunci:,,foaie de socoteli a casei marelui pastelnic Andronache Tuzluc. In acest capitol, cei trei, Dinu Paturica , Chera Duduca si Chir Costea Chiorul intreprind ultima actiune care definitiveaza ruinarea lui Andronache Tuzluc.

Cap.XXII

Pe langa faptul ca prezinta modul de receptare al societatii fanariote a unei reprezentatii teatrale, specifica faptul ca Andronache Tuzluc, in sala de teatru este, fara sa vrea, martorul unei discutii care deconspira neintentionat intreprinderile necinstite ale lui Dinu Paturica si ale Cherei Duduca.

Cap.XXIV

Dinu Paturica si C.C.Chiorul isi impart mosiile obtinute prin inselarea pastelnicului.

Cap.XXV

Dinu Paturica obtine rangul de hatman iar domnitorul Caragea renunta la tron.

Cap.XXV

La biserica Lucaci, Dinu Paturica se casatoreste cu Chera Duduca, dar aceasta actiune nu trebuie inteleasa ca o incununare a unei iubiri, ci tot ca intreprindere in speranta inlesnirii prin gratiile femeii a ascensiunii sociale. Andronache Tuzluc incearca sa opreasca ceremonia, dar nu reuseste si socul din momentul in care constientizeaza ca este falit il genereaza dementa.

Cap.XXVII

Specific unui parvenit, Dinu Paturica isi va renega tatal atragaand asupra lui, blestemul patern. Alexandru Ipsilant ii promite lui Dinu Paturica ispravnicia a doua- judete in schimbul ,,capului' lui Tudor Vladimirescu.

Cap.XXVIII

Andronache Tuzluc, ajuns pe drumuri, este ingrijit de o batrana,iar Gheorghe, fostul vataf revenit in Tara Romaneasca se ingrijeste in mod confidential de aspectele pecuniare necesare intretinerii lui, dand astfel dovada de noblete sufleteasca.

Cap.XXIX

Dinu Paturica reuseste sa-l dea prins pe Tudor Vladimirescu, ajutandu-se de neintelegerile existente in tabara pandurului, fara sa-si faca niciun fel de remuscari pentru aceasta tradare.

Cap.XXX

Prezentarea starii armatei si a Eteriei.

Cap.XXXX

Prezinta personajul colectiv, multimea revoltata de tarani, estropiati si spoliati jefuiti) de catre Dinu Paturica, care merge sa se planga noului domnitor Grigore Ghica, dupa infrangerea revolutiei, al carei unic avantaj a fost eliminarea domnitor fanarioti. Acesta porunceste ca Dinu Paturica sa fie inchis la ocna si averea lui sa fie impartita taranilor.

Cap.XXXII

In ciuda interventiilor prietenilor sai, dupa sapte luni de existenta mizerabila,Dinu Paturica moare. 0 alta scena de gloata este cea in care este prezentata multimea care asista la tintuirea in piata publica a lui Chir C. Chiorul, simultan acestui eveniment fiind prezentate cele doua cortegii funerare, unul al lui Dinu Paturica si celalalt al lui Andronache Tuzluc.

Epilogul intareste prin continutul sau credinta autorului in triumful dreptatii si adevarului, fiind mentionat faptul ca fostul vataf, Gheorghe, se va casatori cu Maria si va fi ridicat de care domnitor la rangul de mare spatar si caimacam.

Planul pentru eseul de argumentare:,,Ciocoi vechi si noi

sau ce naste din pisica soareci mananca' — este un

roman realist de moravuri

Perioada pasptista, stand sub semnul romantismului francez, prin revista „Dacia Literara a dat imbold scriitorilor in programul ,Introduqie', editat de Mihail Kogalniceanu, sa se inspire din trecutul national, din folclor, din frumusetile patriei si sa critice tarele societatii contemporane, cat si pe

cele ale societatii anterioare.

Daca scriitori ca Ion Heliade-Radulescu, Gheorghe Asachi, Nicolae Balcescu, Ion Ghica, Dimitrie Bolintineanu nu se integreaza cronologic dominant acestei perioade, Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu si Nicolae Filimon sunt incadrati de catre istoricii literari in perioada post-pasoptista

Acesta din urma va debuta(date despre opera)

Romanul ,,Ciocoi vechi si noi' va urmari in principal din programul „Introductie', deziteratele legate de critica moravurilor societatii. Definitia Romanului in acord cu opera.

In acest roman apare pentru prima oara surprinsa constiinta de clasa a celor exploatati. Apar de asemenea, pentru prima data intr-o mentiune fugitiva situatia minerilor de la ocnele din Telega.

Personajul colectiv apare in doua scene: cea a ridicarii unui numar de 500 de tarani venti cu,,jalba-n protap''in fata domnitorului Grigore Voda- Ghica pentru a se plange de faptele lui Dinu Paturica.

Elemente de metatextualitate (critica literara)

este un roman citadin si primul <<Roman original>>

prezinta imaginea Capitalei intr-un moment istoric crucial si anume, al sfarsitului epocii feudale si al avantului burgheziei si capitalismului.

este un roman arhivistic cu caracter de documentar, conferit de anumite capitate monografice in care naratorul realizeaza digresiuni calificate (abateri de la subiect) pe diverse teme: despre muzica si dans in cap.XVII intitulat „Muzica si coregrafia in timpul lui Caragea', despre teatru in cap.XX:,,Teatrul in Tara Romaneasca tabloul fortelor armate, al eteriei in cap.XXX:,,.Alexandru Ipsilant si Eteria greceasca.'






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1493
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site