Sarutul frunzelor

Sarutul frunzelor

Ma aflam in parcul care imi este atat de apropiat in momentele cand ma simt singur(a). Pasind pe o alee, mi-a furat privirea un tablou de natura care mi-a incantat sufletul.

Tabloul de natura prezinta o sinteza de intesitati cromatice. Este o evocare poetica, un cantec inchinat naturii pure, receptat prin inima.

In prim-plan, conturat inspre dreapta, peste un parau abia zarit din vegetatia luxurianta, bogat ornamentata, un pod de lemn cu balustrade arcuite, desprins parca dintr-o gradina japoneza, sugereaza o calatorie intr-o lume paradiziaca. Este vizibil doar un capat al puntii, cel din partea dreapta, care se fixeaza direct pe pamant. Parapetii arcuiti sunt prinsi de stalpi cu ornamente in varf. Podul, un arc peste timp, este suspendat la mijloc pe pietre zvelte aflate intr-un echilibru fragil. Se zaresc doar trei piese unduioase ale puntii ca niste coline colorate intr-un alb stralucitor cu nuante de gri avand un caracter luminos, solar.

Tabloul este strajuit de un copac aplecat peste punte de la dreapta la stanga. Trunchiul ramificat din radacina in doua ramuri cu aspect ferm, capata un aer solemn, monumental, simbolizand parca vesnicia. Ramurile arborelui se curbeaza peste parau, in stanga, si-l acopera cu frunze de un rosu inchis si stralucitor intr-un sarut al despartirii. Se simte prezenta astrului diurn din partea stanga, de sus, deoarece frunzele constituie o prezenta mareata cu intensitati de foc si rubine, cu sclipiri de mozaic, prin contraste si reverberatii trasparente.

In fundal, printre trunchiuri si ramuri in tonuri negre-maronii, se contureaza pete galben-citron, argument ca toamna isi face simtita prezenta. In contrast, verdele crud al unor arbusti pozitionati in mijlocul tabloului sugereaza simfonia cromatica a culorilor autumnale.

Malul paraului care incepe de la tulpina copacului si se indreapta spre stanga, in jos, este presarat cu frunze al caror colorit, ceva mai stins, pastreaza nuantele rubinii, insa fara vibratiile cromatice ale surorilor inca nedesprise din ramuri. Scoarta sangerie descopera, ici-colo, firavi stropi cenusii, urmele de pasi ai unei fiinte extraterestre.

Sarutul frunzelor, mi-am zis, asa ar trebui sa il numesc! De ce? Fiindca este o splendida metafora picturala, o esenta de culoare, muzica si poezie.