Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Tema Constiintei Nationale

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



Tema Constiintei Nationale

„Cantarea Romaniei”




Dintre scrierile lui Alecu Russo, parte din ele tiparite cat a trait in „Romania literara”, altele pastrate la Academie si publicate dupa moartea lui, aceea tocmai care arata rarele lui insusiri, „Cantarea Romaniei”, a avut soarta sa fie mult timp inconjurata de mister. Autorul ei adevarat s-a crezut de cei mai multi ca ar fi Balcescu, cu toate ca unele marturii excludeau aceasta atribuire. Cand s-a publicat intaia oara „Cantarea Romaniei” in „Romania literara”, gasim intr-adevar acolo numele lui Balcescu, dar fara sa reiasa ca el ar fi scris-o; dansul spunea in cateva randuri care o predau ca ar fi gasit-o la o manastire si ar fi fost scrisa de vreun calugar. S-a presupus de aici ca Balcescu ar fi tinut sa ascunda paternitatea lui asupra poemului in proza, parere pe care si-a insusit-o si I.Ghica, cu toate ca se exprima cam vag cand admitea ca nu era exclus ca Balcescu sa fi colaborat cu Russo, la prelucrarea manuscrisului descoperit de cel dintai. Asemenea presupuneri sunt inlaturate de o parte de tiparirea a doua oara si de data aceasta chiar cu numele lui Russo, a „Cantarii Romaniei” la 1855, in „Romania literara”, de alta parte de afirmatiile categorice in mai multe randuri ale lui V. Alecsandri ca lui Russo i se datoreaza „Cantarea Romaniei”.

Marturii hotaratoare care arata ca Russo este autorul „Cantarii Romaniei” si ne lamuresc asupra imprejurarilor in care a fost tiparita: scrisa in frantuzeste de dansul a fost tradusa de Balcescu ca sa apara in Romania viitoare, pe urma a tradus-o insusi Russo, dandu-ne textul din „Romania literara”.

Poemul in proza al lui Russo e ca un cantec de slavire a tarii noastre si de imbarbatare dupa zile de restriste. Se insira in el descrieri senine si altele intunecate, sunt reinviate episoade din trecutul nostru, rasuna chemari de intelegere a vremii noua in ritmuri cand sprintene cand grave de efuziuni lirice ori de viziune epica.

”Cantarea Romaniei” careia asa cum s-a spus pe drept, doar versurile ii lipsesc pentru a fi adevarata poezie, este o prezentare alegorica a monumentelor de seama din istoria poporului nostru.

Scriitorul incepe „Cantarea Romaniei” adresandu-se patriei sale, personificata intr-o fiinta de o mare frumusete, dar coplesita de suferinta. Insufletit de dragoste pentru tara sa, Russo descrie maretia privelistilor si bogatia plaiurilor patriei, punandu-le mereu in contrast cu tristetea in care se zbate tara intreaga. In felul acesta scriitorul cauta sa atraga luarea-aminte ca patria lui nu este fericita, ca in ea suferintele poporului sunt multe si adanci. Diferite imagini poetice sugereaza deci tragicele realitati care au dus la revolutia din1848.

Scriitorul face apel la trecutul vitejesc al poporului spre a trezi in constiinta contemporanilor sai ideile de libertate sociala si nationala.

Dupa invocatia catre patrie, Russo ridica problema importanta a libertatii poporului, pe care el o concepe ca fiind alcatuita si din libertatea nationala si din cea sociala. In poemul sau, Russo scrie cu caldura ca “slobozenia este indoita: cea dinlauntru si cea din afara … ele sunt surori, una fara alta nu pot trai …”. Libertatea nationala este explicata astfel ”Slobozenia din afara este neatarnarea mosiei in care ne nastem si care ne hraneste”.

Russo descrie cat de cumplita era exploatarea masei taranesti. Deci, poporul este stalpul tarii, el luat de stapan, sufletul i se instraineaza de ogorul stramosesc pe care acum il munceste pentru altul, bataia il garboveste, ii ramane doar doina, saracia si pribegia.

Cu toate ca Russo isi vede patria inca sub jugul exploatatorilor, lipsita de libertate si impovarata de durere, el crede cu putere in viitorul ei fericit si in apropiata zi a “furtunii mantuirii”, prevestind in finalul poemului sau sfarsitul suferintelor tarii. Scriitorul isi indeamna poporul sa se pregateasca pentru ziua care va veni pentru continuarea revolutiei in viitor:

“Desteapta-te pamant roman! … Cinge-ti coapsa ta, cauta si asculta … ziua dreptatii se apropie … toate popoarele s-au miscat… caci furtuna mantuirii a inceput!”



„Un rasunet”

Poezia „Un rasunet” cunoscuta sub numele „Desteapta-te, romane!” reprezinta culmea creatiei poetice a lui Andrei Muresanu. O legenda spune ca poezia ar avea urmatoarea geneza: “ Andrei Muresanu se simte intr-o dimineata din luna lui Mai a anului 1848, impins ca de o putere nevazuta spre varful muntelui Tampa din Brasov. Urca potecile piciorului de munte ca tarat de o vraja, tot mai sus, mereu mai sus, spre taria cerului. Sosit pe cea mai inalta culme a Tampei , privi Brasovul inca adormit. Se uita spre Scheiul romanesc si se gandi cu amor la poporul robit si la neputinta lui de a-I putea fi de vreun folos. Mintea I se dusese spre robia de odinioara a altor popoare. Fara vrere se gandi si la literatorii neamurilor din vremurile vechi si se hotari ca precum Moise odinioara a dat poruncile Decalogului, tot astfel sa intocmeasca si el pentru romani niste “legi “de reinnoire, de redesteptare, de chemare la o noua viata. Prima varianta a poeziei ar fi avut zece strofe. Prietenii brasoveni ii sugereaza a unsprezecea strofa.”

Mai plauzibile, in privinta genezei poeziei sunt marturiile sotiei poetului. Dupa adunarea de pe Campia Libertatii, Andrei Muresanu s-a intors intr-o evidenta “febra” creatoare :”El nu s-a culcat , ci s-a asezat la masa de scris si a scris pana tarziu , dupa ce se facuse ziua, mai sculandu-se din cand in cand , de la masa, si plimbandu-se prin odaie, citind ceea ce scrisese. Erau strofele din Desteapta-te, romane!

Poezia are ca idee poetica de baza lupta pentru libertate si unitate nationala a intregului nostru popor. Alcatuita din 11 strofe, creatia impresioneaza prin tonul solemn, profetic si prin patosul chemarii la lupta.

La nivelul expresiei, cele trei idei - libertate, unitate, lupta - sunt redate prin cuvinte cheie – „desteptare”, „somn”, „moarte”, ”dusmani”, „frati” – si prin simboluri – Mihai, Stefan, Corvin – domnitori luminati din cele trei provincii.

Textul este construit dintr-o serie de indemnuri prin care romanii trebuie sa actioneze pentru “ a-si croi o alta soarte”. Prin fapte, poporul nostru este un urmas demn al romanilor. Poetul subliniaza dorinta arzatoare a romanilor de a duce mai departe idealul de libertate si unitate nationala. Atat de „patrunsi la suflet” sunt romanii, incat jura sa implineasca visul de unire nerealizat la Milcov si Carpati. Patria devine simbolul mamei care cere fiilor sa treaca si „prin sabie si foc” pentru realizarea Unirii.

Poporul a indurat robia turceasca si despotismul „cu-ntreaga lui orbie”, dar a pastrat cu sfintenie limba romaneasca. Poetul ii indeamna pe romanii „din patru unghiuri” sa fie uniti „in cuget si-n simtiri”.

Poezia a fost supranumita de Nicolae Balcescu “Marseilleza romanilor” pentru ca “una din faptele cele minunate ale acestui minunat al XIX-lea veac fara indoiala e desteptarea nationalitatii romane din Ardeal, dupa un somn greu dintr-un jug ce de o mie de ani o impovara”. Ea este adoptata ca imn al revolutionarilor romani de la 1848: in tabara din Apuseni a lui Avram Iancu – „cu totii juni,barbati si batrani” se puneau de faceau sa rasune vaile muntilor de cantari de vitejie si de nationalitate, mai cu seama de acea puternica si frumoasa Marseilleza a domnului Andrei Muresanu: „Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte”.



O lunga discutie s-a purtat in jurul melodiei “Rasunetului”. Trei opinii s-au cristalizat in decursul timpului:

a) Autorul melodiei este necunoscut ( opinie sustinuta de Iacob Muresianu si de unul dintre primii sai biografi, Ion Ratiu): “Pe cum mult timp n-au fost in clar cu compozitorul melodiei Marseillezii…asa si despre melodia Rasunetului lui Muresanu nu s-a putut constata pana in ziua de azi cine este autorul ei”;

b) Autorul poeziei ar fi poetul ( sustin G. Barit si G. Moroianu, scriitor brasovean, nepot al poetului) : „Aria inventata tot de autor corespundea foarte bine textului; ea respira din durerile trecutului, dedea si espresiune la suferintele actuale”;

c) Autorul melodiei este Anton Pann. Este parerea cea mai larg raspandita si cea adevarata, dar trebuie precizat ca melodia a fost gasita si adaptata pentru text de Ghe. Ucenescu, psalt la biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului, fost elev al lui Anton Pann.

Aron Densusianu socotea ca nimeni „n-a atins inaltimea lui Muresanu”, ca opera lui are un caracter profetic, grav si sincer, ca a unui “om inspirat de divinitate”, pe cand Maiorescu striga „in laturi!” la toate poeziile lui, in afara de „Un rasune”, la toate, fara exceptie, exagerare si de o parte si de alta.

Maiorescu sustinea ca Muresanu „a scris multe versuri, dar o singura poezie – Desteapta-te, romane! – aceasta poezie (desi prea lunga) arata un simtamant patriotic adevarat, a venit in momentul unei mari agitari a spiritelor, a fost din intamplare singura care a dat expresie acelei agitari in acel moment (1848) si astfel a devenit populara si a ramas cunoscuta de toata lumea romana. Asa de intinsa si de adanca era pe atunci miscarea sufleteasca a poporului, incat nu putea sa fie stapanita in marginile obisnuite, ci, precum s-a revarsat in actiuni istorice neobisnuite a cautat sa se exprime si in oarecare forme estetice ale emotiunii, in poezie si in cantare. Cantarea este o trebuinta neaparata a situatiei, si pentru cantare se cerea si poezie”.

Desi poet minor, Muresanu a creeat un text care, in lirica sociala romaneasca, se numara printre capodopere. Prin aceasta poezie, el intra in galeria marilor spirite reprezentative ale literaturii romane de la 1848, in galeria celor mai autentici poeti-tribuni. El inaugureaza o trasatura majora a poeziei transilvanene: caracterul mesianic si profetic ce va culmina cu creatia lui Goga.

Poezia „Desteapta-te, romane!” a devenit un „cantec care ne-a insotit istoria” de la 1848 pana la Revolutia din Decembrie 1989. Adeseori interzise in perioadele de dictatura, versurile poeziei lui Andrei Muresanu s-au bucurat de aprecieri elogioase in critica literara romaneasca de la Titu Maiorescu pana la George Calinescu.

In Decembrie 1989, „Desteapta-te, romane!” a fost imn al revolutionarilor, iar la 24 ianuarie 1990 a devenit Imnul national al Romaniei.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1010
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site