SCHIMBAREA ZODIEI - Lucian Blaga

SCHIMBAREA ZODIEI Lucian Blaga

Asa-mi spuneam inca ieri, mereu:

amintire e numai - a unui ceas

care-a fost -

orice vis pentru mane.

Langa tine nici o lumina, ruci o stea, nici un zeu

nu ramane.

Uita Arcadia! Ceasul ce nu vrea sa bata, nerotunjitul,

neimplinitul, sa-l uiti.

Cu ceata ta spicele n-au legamant,

la curtea ta nu se umplu ulcioarele,

pana la tine de-abia strabate cuvant

din patria

unde domn este soarele.

Basmul e totdeauna la altii,

minunea aiurea si astrul in larguri.

In preajma ta - nu!

in imperiul negurii - tu

cufunda-te

si-aduna-te-n praguri.

Sub zarea joasa si fara patanii

cu jalea pe umeri perinda-se anii.

Asa-mi spuneam inca ieri, mereu,

calcand in tarana peste o floare,

sau peste umbra surprinsa

a vreunui zeu,

ce calea-mi atine, dar nu ramane.

Inca ieri, numai ieri, doar ieri

ma aparam cu frica

de zodia noua ce se ridica.

Si azi, dintr-o data, neasteptat, acest rasarit.

Ce cantec nemasurat!

Ca unui orb vindecat

lumea-n lumina mi s-a largit.

Puterile misca-n zenit.

Deschid portile: Timp neumblat,

bine-ai venit,

bine-ai venit!