Warning: session_start(): open(/var/cpanel/php/sessions/ea-php54/sess_497pou3i9t36i7i3b48iooc216, O_RDWR) failed: No space left on device (28) in /home/svadan38/public_html/educatie/psihologie-psihiatrie/Emotii-negative-si-stres-mecan33223.php on line 2

Warning: session_start(): Cannot send session cache limiter - headers already sent (output started at /home/svadan38/public_html/educatie/psihologie-psihiatrie/Emotii-negative-si-stres-mecan33223.php:2) in /home/svadan38/public_html/educatie/psihologie-psihiatrie/Emotii-negative-si-stres-mecan33223.php on line 2
Emotii negative si stres: mecanismele implicate in aparitia lor
  Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Emotii negative si stres: mecanismele implicate in aparitia lor

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Emotii negative si stres: mecanismele implicate in aparitia lor

Emotiile esunt fenomene deosebit de complexe in a caror declansare si mentinere sunt implicati numerosi factori. Cele mai recente si deopotriva viabile teorii asupra emotiilor sunt dezvoltate in jurul conceptului de evaluare. Termenul de evaluare (appraisal) este utilizat pentru prima data in legatura cu emotiile de catre Arnold Lazarus in 1960); ulterior devine conceptul central al tuturor teoriilor moderne asupra starilor afective. Teoriile construite in jurul acestui termen au in comun ideea de interpretare cognitiva a stimulilor interni sau externi, ca prerechizita obligatorie a afectului (Power & Dalgleish, 1997). Noi ne vom opri aici doar asupra teoriei rational emotive si comportamentale (REBT), propusa de Allbert Ellis, deoarece in plan terapeutic si preventiv aceasta teorie a fundamentat cele mai eficiente strategii de interventie.




Teoria rational-emotiv-comportamentala (REBT)

Teoria si terapia rational – emotiv - comportamentala (REBT) au fost dezvoltate de catre Albert Ellis. Construindu-se in jurul conceptului de „evaluare”, REBT este atat o teorie de consiliere psihologica, cat si o filozofie de viata, principiile sale fundamentand cele mai eficiente metode de interventie psihoterapeutica cunoscute pana in prezent.

Initial, in 1955, Ellis va elabora o metoda terapeutica pe care o numeste “rationala”, datorita accentului pus pe identificarea si modificarea trasaturilor irationale si ilogice ale gandiri clientilor sai.    Desi accentul cade pe componenta cognitiva, inca de la inceput Ellis adopta un eclectism metodologic, folosind o gama larga de tehnici emotive si comportamentale, care s-a diversificat si imbogatit in timp. Aceasta caracteristica duce, in 1970, la schimbarea denumirii din terapie rationala (RT) in terapie rational-emotiva (RET).

Ulterior, in 1993, la insistentele psihologilor interesati de dezvoltarea si eficientizarea interventiei psihoterapeutice, numele acesteia va deveni “terapia rational – emotiv - comportamentala (REBT)”, reflectand paleta larga de tehnici utilizate in modificarea emotiilor negative ale clientilor.

Inca de la inceputurile sale (anii ’60), REBT a avut un caracter psihoeducational, fiind la fel de eficienta pentru tratamentul cat si pentru preventia problemelor emotionale. Incepand cu anii ’80, principiile „gandirii rationale” au facut obiectul unor programe educationale de depasire a problemelor developmentale (Vernon, 1998 a,b,c), precum si de imbunatatire a performantelor scolare (Bernard, 2004).

REBT este fundamentata de o serie de asumptii pe care le enumeram in cele ce urmeaza:

(1) Emotiile sunt consecinta directa a felului in care gandim asupra situatiilor prin care trecem.

Exemplu: tristetea si deprimarea resimtite intr-o situatie neplacuta decurg direct din lucrurile pe care ni le spunem (gandurile) referitoare la ce s-a intamplat. Pusi in aceeasi situatie, diverse persoane ar simti emotii diferite, in functie de felul in care gandesc.

(2) Felul adaptativ sau dezadaptativ in care gandim poate fi identificat.

Exemplu: Putem sa ne dam seama de cum gandim in anumite situatii, comparativ cu altele. De asemenea, repetarea anumitor ganduri dezadaptative de tipul „Sunt un prost si un incapabil”, „Este ingrozitor sa fii singur asa cum sunt eu” etc. intensifica emotia negativa disfunctionala intr-o maniera sesizabila.

(3) O data identificate, gandurile dezadaptative pot fi schimbate.

Exemplu: Deoarece sunt ganduri produse de noi, rezulta ca avem posibilitatea sa generam si altfel de ganduri    - in momentul in care ma fac de ras in fata colegilor imi pot spune ca „Nu se vor mai discuta niciodata cu mine pentru ca ma vor considera un prost” sau pot sa imi spun ca „Am gresit dar pot indrepta acest lucru fiind mai atent data viitoare”.

(4) Schimbarea gandurilor modifica emotiile resimtite

Exemplu: Daca in loc de gandul ca „Nu voi mai lua niciodata note bune daca am luat o nota asa de mica la acest examen” un student ar concluziona ca „Am luat o nota mica pentru ca nu m-am pregatit suficient; voi studia mai mult si data viitoare voi lua o nota mai buna”, emotiile resimtite ar fi mai functionale, facilitand comportamente utile, adaptative.

(5) Schimbarea gandurilor dezadaptative presupune implicare si efort voluntar.

Exemplu: In situatiile dificile, gandurile disfunctionale se activeaza automat. Schimbarea acestora presupune identificarea lor si producerea de ganduri alternative adaptative, cu care vor fi inlocuite. O astfel de schimbare este dificila, posibila numai in conditiile in care persoana este motivata corespunzator si ajutata in procesul de schimbare.

Impactul gandurilor asupra emotiilor

Dintre modelele care incearca sa surprinda felul in care sunt produse emotiile umane, modelul ABC (propus de psihologul american Albert Ellis) se bucura de o buna sustinere experimentala, oferind un cadru simplu si structurat pentru abordarea problemelor cu care se confrunta oamenii.

Cele trei componente principale ale modelului sunt:

A (activator)

B (beliefs)

C (consecinte)

Elementul activator

(situatia propriu-zisa)

Credinte si convingeri

Consecinte emotionale si comportamentale

A = elementul activator (situatia)

Oamenii sunt mai fericiti atunci cand isi propun scopuri si lupta sa le atinga. Scopurile sunt parte integranta a modelului ABC, ele asigurand un context care determina modul in care persoana percepe si evalueaza evenimentul activator. Altfel spus, pentru ca o situatie de viata sa fie perceputa ca negativa sau pozitiva, aceasta trebuie evaluata in raport cu scopurile proprii.

Incercand sa isi atinga scopurile, oamenii intalnesc situatii care le faciliteaza sau le blocheaza calea spre acestea, caracteristica in functie de care sunt evaluate ca pozitive sau negative. Elementele activatoare (situatiile) circumscriu mediul in care omul isi realizeaza obiectivele stabilite. Contrar simtului comun, conform caruia traim anumite stari emotionale datorita situatiilor cu care ne confruntam, evenimentul activator nu cauzeaza consecinte emotionale sau comportamentale; el doar influenteaza declansarea acestora, activand automat credintele persoanei (B).

Situatiile problematice pot fi grupate in trei categorii:

Situatii de pierdere (a respectului, prieteniei, pozitiei, etc.);

Situatii de amenintare (perceperea unui pericol iminent sub forma unei posibile respingeri, esec, disconfort);

Situatii de frustrare (perceperea unei nedreptati, injustete din partea altei persoane).

B = convingerile persoanei (elementul cognitiv)

Intre evenimentul activator si consecintele comportamentale sau subiective se interpun interpretarile pe care persoana le face evenimentului vizat, precum si evaluarea acestuia in raport cu scopurile proprii (convingerile persoanei). Trebuie precizat faptul ca distinctia intre A, B si C este una metodologica, facuta in scopul claritatii explicatiei; in realitate, cele trei componente interactioneaza, ele existand doar impreuna.

Interpretarile persoanei pot fi in concordanta cu realitatea, sau dimpotriva hazardate. Ele constituie un factor cauzal distal al emotiilor. Altfel spus, pentru ca sa apara o emotie este necesar insa nu suficient ca persoana sa interpreteze situatia intr-un anumit fel. De exemplu, o posibila interpretare a unui eveniment ar fi „Persoana X s-a suparat pe mine”. Aceasta interpretare poate fi conforma sau nu realitatii, insa ea nu este de ajuns pentru a duce la declansarea unei emotii. O persoana care ar concluziona „Faptul ca s-a suparat nu constituie ceva negativ pentru mine” ar simti ceva cu totul diferit de cineva care si-ar spune „Faptul ca s-a suparat este foarte rau pentru mine”.



Credintele/convingerile persoanei constituie factori cauzali proximali ai emotiei. Altfel spus, pentru ca sa apara o emotie este intotdeauna nevoie ca persoana sa evalueze cumva situatia, in raport cu propriile scopuri. Credintele/evaluarile pot fi preferentiale sau absolutiste.

Conform teoriei avansate de A. Ellis, la baza tulburarilor emotionale sta tendinta individului de a face evaluari absolutiste si rigide a evenimentelor percepute ideatia irationala. Alternativa adaptativa la acest mod de evaluare    o consituie gandirea rationala.

Rationalitate vs irationalitate.

Principalul aspect care sta la baza acestei dimensiuni vizeaza masura in care puterea de rationare a omului poate sau chiar influenteaza comportamentul uman zilnic. Relativ la acest subiect, Ellis afirma intr-unul din seminariile sale ca “tema centrala a terapiei rationale sustine faptul ca omul este o fiinta rationala si irationala deopotriva” (vezi “Rationalitate si emotie in psihoterapie”, Ellis, 1962, p. 36). Termenul de rational, asa cum este el folosit in terapia rational emotiva se refera la persoanele care isi aleg unele valori, scopuri sau idealuri de baza pe care le utilizeaza in modalitati flexibile, stiintifice sau logico-empirice, in incercarea de a obtine acele valori sau a atinge acele scopuri si pentru a evita esecurile. Putem deci afirma ca rationalitatea reprezinta o metoda sau tehnica eficienta de obtinere a unor rezultate dorite; evident, aceasta tehnica nu trebuie privita intr-un sens absolutist, ci doar orientativ. La polul opus, irationalitatea vizeaza orice gand, emotie sau comportament care are consecinte negative si care interfereaza semnificativ cu supravietuirea si fericirea organismului. Datorita faptului ca atat rationalitatea cat si irationalitatea sunt trasaturi inerente si aproximativ echivalente ale organismului, efortul de a scadea credintele irationale in favoarea celor rationale necesita o munca asidua, sustinuta. Si, probabil, reprezinta motivul pentru care terapia rational emotiva utilizeaza o gama atat de larga de strategii cognitive, emotionale si comportamentale. Deoarece combaterea cu succes a irationalitatii necesita atat o munca sustinuta, cat si cele mai eficiente strategii.

Credintele absolutiste sunt acele convingeri rigide, dogmatice, care blocheaza atingerea scopurilor persoanei si duc la emotii disfunctionale si comportamente dezadaptative.     Aceste evaluari iau forma lingvistica a lui “trebuie”, “este obligatoriu”, “este absolut necesar”. Din aceste credinte absolutiste centrale deriva un nucleu de credinte irationale (IB):

convingeri catastrofice (un eveniment este evaluat ca fiind mai mult de 100% negativ);

intoleranta la frustrare (o persoana nu poate suporta situatia si nu poate fi deloc fericita daca apare ceva ce “nu trebuie sa apara in nici un caz”);

etichetarea globala negativa (critica excesiva si devalorizarea propriei persoane sau a unei alte persoane).

Predispozitia spre tulburari emotionale este data de patternurile de gandire absolutista vis a vis de sine, ceilalti si viata. Conform acestei teorii, daca o persoana detine un pattern de gandire absolutista, iar viata ii confirma aceste asteptari irationale, atunci persoana traieste emotii pozitive. Daca, insa, asteptarile persoanei sunt infirmate de conditiile de viata (ceea ce este cu atat mai probabil cu cat aceste sunt mai irationale), se dezvolta emotii negative blocante/disfunctionale ca depresia, anxietatea, sentimentele de culpa si agresivitate. Pe de alta parte, prezenta credintelor rationale (flexibile), de genul “Mi-as dori ca lucrurile sa decurga astfel, dar nu e obligatoriu sa se intample chiar asa”, chiar in conditiile unor conditii de viata adverse, genereaza emotii negative functionale, stenice.

Credintele preferentiale sunt acele convingeri flexibile, utile si in concordanta cu realitatea, care faciliteaza atingerea scopurilor persoanei si duc la emotii functionale si comportamente adaptative. Credintele rationale sunt:

convingeri preferentiale de tipul „Imi doresc nespus de mult sa iau nota 10 (credinta centrala)” (varianta rationala pentru „trebuie absolutist”). Este important de precizat faptul ca credinta “trebuie” poate sa apara atat in forma rationala, cat si irationala; astfel, “trebuie” conditional este o convingere care sustine emotii functionale si comportamente adaptative, indicand conditiile care se cer a fi indeplinite pentru a obtine ceva (ex., “Pentru a lua note mari trebuie sa studiezi”). Pe de alta parte, “trebuie” absolutist face parte dintre convingerile irationale, fara suport empiric, logic sau pragmatic (ex., “Trebuie sa reusesc in tot ce fac, pentru ca asa vreau eu”) (Ellis, 2002);

evaluarea nuantata a caracterului aversiv al unui eveniment „Daca nu se intampla ceea ce doresc este foarte rau, insa nu catastrofal” (varianta rationala pentru catastrofare);

toleranta la frustrare „Mi-ar fi destul de greu dar nu imposibil sa suport o astfel de situatie” (varianta rationala a intolerantei la frustrare);

acceptarea neconditionata a propriei persoane si a celorlalti „Comportamentul meu a fost sub asteptari, insa valoarea mea ca om a ramas aceeasi”(varianta rationala a evaluarii globale negative).

Distinctia fundamentala dintre credintele preferentiale si cele absolutiste se refera la faptul ca persoana care cultiva credinte absolutiste nu accepta ca lucrurile ar putea sta altfel de cum doreste ea sau ca unele dintre scopurile sale ar putea sa nu se indeplineasca. Desigur ca nimeni nu iti doreste sa nu i se indeplineasca scopurile; insa a nu accepta acest lucru ca fiind posibil (uneori in ciuda stradaniilor tale) contrazice realitatea, logica si este complet inutil, ducand la emotii negative invalidate (disfunctionale).

Expunem in continuare , intr-o foram sintetica, elementele ce diferentiaza crdintele rationale de cele irationale.

CREDINTELE RATIONALE CREDINTELE IRATIONALE

Sunt adevarate    Sunt false

Pot fi sustinute prin dovezi    Conduc la deductii incorecte

Sunt logice Sunt adesea suprageneralizari

NU sunt comenzi si cerinte absolute Reprezinta comenzi si nevoi de

genul “trebuie”

Sunt dorinte, sperante si preferinte Conduc la aparitia unor emotii

negative de genul depresiei, furiei si anxietatii

Produc emotii moderate de genul tristetii, Impiedica atingerea scopurilor

iritarii si preocuparii

Ajuta la atingerea scopurilor

Apeland la o anliza biaxialaAlbert Ellis si Windy Dryden (1997) au realizat o ordonare a judecatilor evaluative pe care o prezentam in tabelul de mai jos.

TABELUL 2. Tipuri de credinte evaluative

Evaluari

Pozitive

Negative

Preferentiale



- sunt credinte rationale, ce faciliteaza scopurile individului; ex., “Prefer ca oamenii sa ma aprobe”.

- sunt credinte rationale, ce faciliteaza scopurile individului; ex., “Prefer ca oamenii sa nu ma contrazica”.

Absolutiste

- sunt credinte irationale, care blocheaza scopurile individului; ex., “Trebuie sa mi se intample numai lucruri bune”

- sunt credinte irationale, care blocheaza scopurile individului; ex., “Nu trebuie ca viata sa fie dificila”

(Ellis & Dryden, 1997)

Mult mai devereme, in 1977 Albert Ellis a identificat si atrsa atentia asupra 12 credinte ( convingeri) irationale pe carec le le considera majore si responsabile de majoritatea tulburarilor noastre emotionale. Le insotim aici de o scurte replicari ratioanle conforme cu teoria rational emotiva si    comportamentala.

Oferim ilustrativ, cateva dintre gandurile adaptative (care conduc la emotii functionale) si, respectiv, dezadaptative (care conduc la emotii disfunctionale, invalidante):

Credinte irationale

Credinte rationale

Etichetarea negativa a propriei persoane/autodevalorizare – credinta ca nu esti bun de nimic atunci cand ti se intampla lucruri negative.

Acceptarea neconditionata a propriei persoane, pastrand atitudinea critica fata de comportamentele, gandurile si emotiile proprii – credinta ca daca ti s-a intamplat un lucru rau nu inseamna ca tu ca persoana nu esti bun de nimic.

Nevoia si pretentia de a fi perfect – credinta ca trebuie sa faci totul perfect si este ingrozitor sa gresesti.

Acceptarea cu responsabilitate a riscurilor – credinta ca este normal ca oamenii sa faca greseli, desi acest lucru merita evitat pe cat posibil printr-o informare si pregatire cat mai riguroase.

Pretentia ca in viata lucrurile trebuie sa se intample asa cum doresti tu.

Preferinta ca in viata sa ti se indeplineasca dorintele, fara a avea pretentia ca acest lucru sa se intample de fiecare data.

Cautarea cu obstinatie a aprobarii din partea celorlalti – credinta ca persoanele din jur trebuie sa fie mereu de acord cu ceea ce faci sau gandesti si ca este insuportabil ca ceilalti sa te creada prost.

Dorinta de a fi aprobat de ceilalti, fara a cauta cu tot dinadinsul acest lucru – credinta ca este bine ca ceilalti sa fie de acord cu tine, insa acest lucru nu este posibil intotdeauna, ceea ce este normal si suportabil.

Toleranta scazuta la frustrare – convingerea ca in viata scopurile propuse trebuie sa fie usor de atins si ca viata trebuie sa fie palpitanta si placuta, altfel este insuportabil.

Toleranta ridicata la frustrare – convingerea ca in viata exista atat momente usoare si placute, cat si momente mai dificile, iar acestea din urma pot fi suportate si depasite.

Intoleranta fata de ceilalti – convingerea ca daca ceilalti sunt nedrepti cu noi, nerespectuosi sau diferiti atunci merita sa fie pedepsiti si considerati inferiori.

Toleranta fata de ceilalti – convingerea ca daca ceilalti sunt nedrepti cu noi, nerespectuosi sau diferiti pot fi acceptati ca fiinte umane, pastrand insa atitudinea critica fata de comportamentele, gandurile si emotiile lor.

Catastrofare – credinta ca daca ceva rau s-a intamplat sau s-ar putea intampla, acest lucru este ingrozitor, cel mai rau lucru posibil, iar daca acest lucru se intampla nu mai poate exista vreo sansa de fericire.

Evaluarea nuantata a caracterului aversiv al unei situatii - credinta ca daca ceva rau s-a intamplat sau s-ar putea intampla, exista cu siguranta si alte lucruri mai rele in viata, iar acestea pot fi depasite.

C = consecintele

Conecintele gandurkior noastre sunt atat da factura emotionala cat si comportamentala.

a. Consecintele emotionale

Asa cum am put sesiya in cap I dupa functionalitate, emotiile pot fi    functionale sau disfunctionale. Functionalitatea sau disfunctionalitatea unei emotii se stabileste in functie de consecintele comportamentale ale acesteia raportate la scopurile persoanei.

Emotiile functionale sunt acele trairi subiective care faciliteaza adaptarea persoanei la situatia concreta in care acesta se gaseste (fie ea dezirabila sau indezirabila). Aceste emotii apar atunci cand persoana are credinte preferentiale.

Emotiile disfunctionale sunt acele trairi subiective care impiedica adaptarea individului la situatia concreta in care acesta se gaseste. Aceste emotii apar atunci cand persoana are credinte absolutiste.

Pentru adaptarea individului si succesul sau in mediul social este mai relevanta dimensiunea de functionalitate a emotiei; exista in istoria omenirii numeroase cazuri de indivizi de exceptie care au trait frecvent emotii negative de mare intensitate, insa caracterul adaptativ al acestora a facilitat comportamente creative, utile lor si celor din jur. Asadar este extrem de important sa fim capabili sa identificam emotiile disfunctionale, deoarece acestea sunt tinta eforturilor noastre de control si autoreglare emotionala. Este firesc ca, intr-o situatie dificila sau negativa, o persoana sa traiasca emotii negative functionale (ex. ingrijorare inainte de un examen important); acestea mobilizeaza individul si il ajuta sa isi utilizeze la maximum potentialul. Problemele apar atunci cand oamenii traiesc emotii disfunctionale, debilitante, care ii impiedica sa se manifeste firesc si sa performeze la nivelul la care sunt capabili sa o faca. Tabelul 3 expune sintetic si prin exepmplificari relatia dintre tipul convingerilor si emotiile nagative corespondente.



TABELUL 3 . Exemple de emotii negative functionale si disfunctionale si credintele corespunzatoare lor

Emotii negative functionale

Emotii negative disfunctionale

Emotia

Tipul convingerii

Emotia

Tipul convingerii

Tristete

“E neplacut ca am suferit o astfel de pierdere, dar pot merge mai departe. Raman in continuare o persoana valoroasa, chiar daca am suferit aceasta pierdere”

Evaluarea comportamentului, nu a persoanei

Depresie

“Nu ar fi trebuit sa sufar o astfel de pierdere. Asta inseamna ca sunt o persoana lipsita de valoare”

Evaluare Globala Negativa

Ingrijorare

“Mi-as dori sa nu se intample asa ceva. Ar fi destul de neplacut daca s-ar intampla asa ceva”

Evaluare nuantata a caracterului aversiv al unei situatii

Anxietate

“Nu trebuie sa patesc asa ceva. Ar fi ingrozitor daca s-ar intampla asa ceva”

Catastrofare

Regret

“Imi pare rau ca n-am putut face mai mult”

Parere de rau

Vinovatie

“Ar fi trebuit sa fac mai mult. Este numai vina mea”

Autoculpabilizare

Nemultumire

“Ma deranjeaza ca el s-a comportat astfel, insa nu este ceva insuportabil”

Toleranta la frustrare

Agresivitate

/Furie

“Ar fi trebuit sa se comporte altfel. Nu pot suporta ca a facut asa ceva”.

Intoleranta la frustrare

(Ellis & Dryden, 1997; Dryden & DiGiuseppe, 2003)

Un stil de gandire rigid, absolutist nu duce automat la emotii negative. Atunci cand conditiile de viata confirma asteptarile rigide ale persoanei, aceasta traieste emotii pozitive. Cand conditiile de viata contrazic asteptarile rigide ale individului, acesta va trai emotii negative disfunctionale.

La fel, in cazul unei persoane cu un stil de gandire preferential confirmarea asteptarilor duce la emotii pozitive, pe cand contrazicerea acestora genereaza emotii negative, insa functionale.

Spre exemplu, obtinerea notei 7 la un examen nu poate cauza in mod direct sentimente de tristete sau deprimare. Daca ar fi astfel, toti studentii care iau nota 7 s-ar simti la fel de tristi, deprimati sau suparati. In realitate, obtinerea aceleiasi note (A-eveniment activator) poate duce la emotii diferite in cazul unor studenti diferiti (ex. cu asteptari diferite fata de propriile performante). Aceasta inseamna ca nu obtinerea notei de 7 este responsabila de aparitia emotiilor traite, ci felul in care studentul gandeste asupra acestei situatii (B).

b. Consecintele comportamentale ale B-urilor

Asemeni emotiilor, comportamentele pot fi adaptative (facilitand adaptarea persoanei) si dezadaptative (blocand adaptarea persoanei).






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1828
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site


Warning: Unknown: open(/var/cpanel/php/sessions/ea-php54/sess_497pou3i9t36i7i3b48iooc216, O_RDWR) failed: No space left on device (28) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/var/cpanel/php/sessions/ea-php54) in Unknown on line 0