Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Particularitatile integrarii sociale si profesionale a persoanelor cu handicap mintal Republica Moldova

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Particularitatile    integrarii sociale si profesionale a persoanelor cu handicap mintal Republica Moldova

La etapa actuala se vorbeste mult despre integrarea sociala si mai putin profesionala a persoanelor cu handicap mintal. Integrarea ca proces psihologic de element (impuls, semnal, operatie, informatie) de catre un alt element se realizeaza prin sinteza-simbolizare. Aceasta nu se poate realiza singura, ci in corelare cu integrarea sociala care este un proces de incorporare, de asimilare a individului in unitati si sisteme sociale (familie, grup, clase, colectiv, societate), prin moderare conform datelor si cerintelor sociale. Integrarea semnifica faptul ca relatiile dintre indivizi sunt bazate pe o recunoastere a integrarii lor, a valorilor si drepturilor comune ce le poseda. Cind lipseste recunoasterea acestor valori, se instaureaza alienarea si segregarea intre grupurile sociale.[1]




B. Nirje    spunea ca integrarea insemna sa ti se permita sa fii capabil, sa fii tu insuti printre ceilalti . Integrarea se refera la relatia care se instaureaza intre individ si societate. Ea se realizeaza pe mai multe niveluri, de la simplu la compus. Aceste niveluri sunt urmatoarele:

integrare fizica,

integrare functionala,

integrare sociala,

integrare personala,

integrare in societate,

integrare organizationala.

Integrarea    fizica permite persoanelor cu un anumit handicap satisfacerea nevoilor de baza ale existentei si realizarea ritmurilor existentei. Prin integrare fizica se asigura construirea locuintelor in zone rezidentiale, organizarea claselor si grupurilor in scoli obisnuite, profesionalizarea in domenii diverse, unele mici locuri de munca rezervate persoanelor cu handicap) si petrecerea timpului liber in conditii obisnuite.

Integrarea functionala se afla in prelungirea celei fizice. Ea se refera la asigurarea functionarii persoanei in mediul inconjurator prin folosirea tuturor facilitatilor si serviciilor, pe care acestea le ofera de exemplu: folosirea mijloacelor de transport in comun, restaurante, cantine, etc.).

Integrarea sociala se refera la ansamblu relatiilor sociale dintre persoanele cu handicap, atit fizic cit si mintal, si a persoanelor normale, indivizi sau grupuri sociale cu care acestea se intersecteaza vecini, colegi de serviciu, membri ai comunitatii). Aceste relatii sunt influentate de atitudinile de respect si stima, pe care trebuie sa se bazeze si de ansamblul manierelor de interactiune intre persoanele normale si persoanele cu handicap mintal.

Integrarea personala este legata de dezvoltarea relatiilor de interactiune cu persoane semnificative in diverse perioade ale vietii. Aici sunt incluse categorii de relatii diverse, in functie de virsta subiectului. De exemplu, pentru un copil relatiile cu parinti, rude, prieteni; pentru un adult relatiile cu rude, prieteni, sot/sotie si copii. Un copil mutat din familie de aparenta este traumatizat prin segregare si pierde elementele esentiale ale integrarii personale. Un adult care nu se poate muta din casa parintilor si nu poate duce o existenta independenta conform virstei, pierde aspecte esentiale legate de integrarea personala. Pentru o integrare eficienta se impun anumite conditii: pentru un copil - existenta unor relatii cit mai apropiate cu familia, iar pentru un adult - asigurarea unei existente demne, cu relatii diverse in cadrul grupurilor sociale in comunitate.

Integrarea in societate se refera la asigurarea de drepturi egale si respectarea autodeterminarii individului cu handicap mintal.

Adesea, grupurile de persoane cu handicap mintal sunt tratate diferit fata de ceilalti cetateni, integrarea lor nefiind respectata. Programele si deciziile persoanelor cu handicap mintal trebuie sa le apartina in totalitate. Posibilitatile de exprimare la nivel de grup trebuie respectate, la fel cu cele ale celorlalte grupuri sociale.

Integrarea organizationala se refera la formele si structurile organizatorice care sprijina integrarea. Se recomanda ca serviciile publice generale sa fie organizate in asa fel incat sa raspunda nevoilor tuturor indivizilor din societate .

In concluzie transpunerea in practica a integrarii necesita desfasurarea unui sistem de actiuni inchegat din diverse domenii: psihologie, pedagogie, sociologie, asistenta sociala, organizatoric, juridic si politic. Actiunile respective trebuie desfasurate incepind de la nivelul individual pina la cel social, urmarindu-se in final, schimbarea societatii pe ansamblu si transformarea ei intr-o societate capabila sa asigure integrarea persoanelor cu cerinte speciale in interiorul ei. Cele doua tipuri de integrare sociala si profesionala) nu elimina sau nu substituie celelalte tipuri de integrare de care vorbim zilnic: integrarea scolara, colectiva, individuala, afectiva, emotionala etc.

Integrarea presupune egalitatea de participare sociala si egalitatea de sanse in realizarea accesului la educatie. Printre valorile actuale si de perspectiva ale integrarii societatii democratice din lume le considera dominante pe urmatoarele:



Ø     acceptarea tuturor diferentelor;

Ø     respectul diversitatii si alteritatii;

Ø     solidaritatea umana si mai ales cu persoane diferite ;

Ø     lupta impotriva excluderii si marginalizarii;

Ø     lupta impotriva inegalitatii sociale.

Nivelurile integrarii se afla in relatie de interactiune, se influenteaza si se imbogatesc reciproc creind astfel ansamblul de conditii necesar pentru schimbarea societatii si transformarea intr-o societate capabila sa asigure integrarea persoanelor cu handicap mintal in interiorul ei. Accesul la integrare este valabil pentru toate persoanele, inclusiv pentru cele cu un handicap, indiferent de handicapul si gravitatea acestuia. In acest sens nu ar trebui sa existe nici o restrictie. Persoanele cu un anumit handicap si mai ales cu un handicap mintal sunt oameni cit se poate de obisnuiti, oameni cu vise, sperante, aspiratii, dar cu mai multe dureri si mai multe obstacole cu care se confrunta. Succesul integrarii persoanelor cu handicap mintal depinde de cooperarea dintre toate institutiile comunitare care au in responsabilitate educatia speciala, protectia sociala si protectia juridica care sa asigure realizarea tuturor drepturilor lor, prevazute de Conventiile internationale ratificate de Republica Moldova.

Integrarea sociala nu poate fi separata de integrarea scolara, ea nu este doar post-scolara, ci se construieste treptat, pe masura devenirii copilului prin educatie, ca adult „fiinta sociala” scoala fiind insasi o parte a vietii sociale, ca atare progresul in directia dobindirii autonomiei, „competente” sociale trebuie sa constituie la fel ca si dezvoltarea intelectuala, o finalitate educationala.[2]

Integrarea profesionala este o alta forma particulara a integrarii foarte importanta daca exista aspiratia spre autonomie si independenta sociala.

Daca in privinta calificarii diversitatea de abordari este foarte mare, in ceea ce priveste integrarea profesionala, propriu zisa se pot desemna in principiu doua strategii:

una caracterizata de obligativitatea prin legea integrarii;

alta ca ar pune accentul pe stimularea agentilor economici integratorii.

Obtinerea profesiei de catre absolventii institutiei speciale este o problema nu mai putin dificila decit cea a obtinerii studiilor. Este, astfel, evidenta necesitatea urgenta a elaborarii continutului si metodelor de pregatire catre activitatea de munca si orientarea profesionala cu nevoi speciale in solutionarea problemelor de plasare in campul muncii a absolventilor.

Adaptarea sociala si profesionala a tineretului cu handicap mintal, fizic se confrunta cu probleme deosebite din cauza lipsei de utilaj special, mijloace tehnice de cercetare a handicapului, etc.

Unul din obiectivele de baza a fiecarei institutii educative este necesitatea de a-i pregati pe tineri pentru integrarea ca adulti in comunitate si cultura. Nimeni nu constata faptul ca scopul final al instruirii speciale ale persoanelor cu handicap mintal este integrarea deplina in societate ce le ofera posibilitatea de a se bucura de toate bucuriile si privilegiile accesibile celorlalti cetateni.[3] Acesta este stimulat si in cadrul juridic al diferitelor state, inclusiv in Rusia (Legea Invatamintului din FR 1992; Legea Despre protectia sociala a invalizilor 1995 etc.)

Persoana cu handicap mintal e mai libera atunci cind se afla intr-o societate decit cind se afla intr-o institutie. Si persoana cu handicap mintal face parte din societate. Aceasta demonstreaza ca societatea are o responsabilitate fata de aceste persoane. Societatea face cunostinta cu persoana cu handicap mintal si o trateaza ca pe un cetatean normal. Persoanele cu handicap mintal nu sint bolnavi, nu au un defect. Ele au anumite disfunctii. Persoana cu handicap mintal trebuie sa se bucure de unele posibilitati ca anume handicapul ii limiteaza activitatea, ramine pentru totdeauna, este important sa cream pentru el posibilitati optimale si sa-i dam din nou sanse de integrare. De aceea noi nu atragem atentia la ceea ce persoana nu poate face, ci la ceea ce ea poate face. Vizitind mai multe familii care aveau in ingrijire un copil cu handicap mintal multe din cele ce s-a spus mai sus s-au adeverit cu cele aflate in familia respectiva. Un CAZ a fost si cea a unui baiat de 12 ani care s-a nascut cu boala Dawn, diagnoza data de medici la nasterea acestuia. Fiind unicul copil in familie parintii au incercat sa faca pentru el chiar si imposibilul trecind pragurile mai multor institutii si a mai multor specialisti atit din tara cit si peste hotarele ei, incercind sa schimbe spre bine viata si viitorul feciorului lor. La virsta de 7 ani au incercat sa-l dea la o scoala speciala pentru a vedea reactia copilului la aceasta, macar ca ei si-ar fi dorit ca copilul lor sa mearga la o scoala normala. Insa la citeva saptamini baiatul a fost adus acasa pentru ca devenise foarte agitat si strica tot cei cadea in cale. In urma acestea parintii au ajuns la concluzia ca tatal sa-si gaseasca inca un serviciu pentru a sustine financiar familia, dar mama sa petreaca cit mai mult timp cu baiatul. Timp de 5 ani baiatul cu ajutorul mamei a incercat sa invete cifrele si sa numere, incetul cu incetul sa invete si literele pentru a citi – dar de toate acestea era nevoie de foarte multa rabdare si timp ca baiatul sa se obisnuiasca si sa inteleaga tot ce i se spunea. Special pentru copil a fost cumparata o masa scolareasca si un rugzac unde copilul isi punea carti, caiete, creioane tot de ceea ce are nevoie un elev, toate acestea fiind procurate si cadonate de parinti si rude. Coltisorul unde erau situate toate acestea ei il numeau Cancelaria lui Mihai. El este un copil foarte linistit, prietenos si foarte atasabil. In caz ca cineva din familie este trist sau plinge Mihai poate sa vina s-o imbratiseze, s-o sarute si chiar sa-i stearga lacrimile de pe obraz persoanei date. Parintii il mai numesc pe baiat si om anti-violent pentru ca nu suporta ca cei cel inconjoara sa se certe si in cel mai rau caz sa se loveasca (vecini, rude, intr-o emisiune de la televizor, etc.). Mama incercind sa-l integreze cite putin in societate, in micile plimbari pe care le faceau lua si rugzacul punindu-l in spate la Mihai, trecind pe linga o scoala din apropiere. Baiatul vazind ca multi copii au ce are si el se bucura foarte mult. Baiatul a mai invatat impreuna cu mama sa stee corect la masa, sa manince de sine statator, sa vorbeasca corect si clar, sa se imbrace si sa se dezbrace singur, sa gospodareasca cu mama prin gospodarie, etc. Familia incearca multe posibilitati pentru ca Mihai sa se integreze la tot ce se petrece in societate. Bunicii la fel au contribuit la cresterea si educarea lui. Mihai de cite ori pleca la bunici ii placea foarte mult cum bunicul impleteste din lozie, bunelul promitindu-i ca cind va creste mai mare il va invata acest mestesug. Printre ultimile vizite facute la aceasta familie, parintii se pregateau pentru alte praguri care trebuie sa le treaca impreuna cu baiatul pe viitor si anume sa-i gaseasca o ocupatie ca apoi cind va implini virsta de 18-20 ani sa incerce sa lucreze undeva. La ultima vizita facuta la aceasta familie la plecare ultimile cuvinte rostite de parinti au fost „noi avem incredere in baiatul nostru si el incearca si poate va incerca sa invete toate povetele cite le-am invatat cu toti impreuna si il vom srijini in orice situatie”.



Persoana cu handicap mintal intimpina dificultati in formarea deprinderilor de munca atit in perioada scolarizarii, cit si in procesul muncii dupa integrarea in productie. Aceste dificultati sunt legate de organizarea propriei activitati, se ritmul, viteza, calitatea lucrurilor efectuate. Diminuarea din punct de vedere cantitativ si calitativ al eficientei muncii produce dificultati in procesul integrarii socio-profesionale a persoanei cu handicap mintal.[4]

Invatamintul special in Republica Moldova are drept obiective valorificarea a potentialelor biologice si psihice, stimularea si corectarea dezvoltarii fizice si intelectuale a persoanei cu handicap mintal, pregatirea pentru viata de sine statatoare si pentru integrarea socio-profesionala. Prin valorificarea maxima a persoanei cu handicap mintal, in limitele dezvoltarii sale, intelegem formarea la persoane a tuturor treptelor cunoasterii, incepind cu cel motric si incheind cu cele afective, volitive si de personalitate in ansamblu. Educatia tehnologica in scoala auxiliara ocupa unul din locurile prioritare in sistemul general instructiv-educativ si imbina rezolvarea obiectivelor inaintate invatamintului special. Instruirea prin munca contine o gama enorma de posibilitati in procesul de corectie a neajunsurilor persoanelor cu handicap mintal. Existenta unor atare posibilitati este confirmata nu numai de practica scolara si lucrari psihopedagogice, dar si de investigatiile fiziologice, care au stabilit din punct de vedere experimental imbunatatirea functionala a proceselor nervoase corticale atit la copii cit si la maturi cu handicap mintal sub influienta activitatii de munca.

Un pas progresiv in oligofrenopedagogie, un punct comun pentru defectologi este recunoasterea a importantei muncii in lucrul cu copii cu handicap mintal. Nu intimplator inca in anul 1910 renumitul defectolog A.Pabst afirma: Meritul recunoasterii importantei pedagogice a muncii manuale ii apartine scolii auxiliare, adica scolii care are de-a face cu tineri cu handicap mintal. Aici curind a fost observat ca dificultatile in dezvoltarea sistemului nervos si a organelor corpului pot fi inlaturate doar prin exercitii energice. Toate functiile motorii si nervoase, dezvoltate la copilul normal pina la intrarea lui in scoala prin intermediul jocurilor si a ocupasiilor alese de sine statator, la copii cu handicap mintal sunt nedesavirsite. De aceea scoala trebuie sa recupereze ceea ce la copilul in norma s-a dezvoltat inca pina la intrarea in scoala

O atitudine principial noua referitor la problema instruirii prin munca a persoanelor cu dificultati in dezvoltarea fizica si intelectuala a avut-o renumitul savant Lev Vagotski (1930) care spunea ca excluderea acestor persoane din sfera de productie inseamna evidentierea si agravarea neajunsurilor in dezvoltare, iar pregatirea si inserarea copiilor anormali in munca obsteasca contribuie la compensarea acestor neajunsuri.

Munca pentru acest tip de persoane indeplineste doua sarcini importante: in primul rind, este un mijloc de corectie si educatie de mare valoare in procesul infruntarii deficientelor in dezvoltare si formare a personalitatii, in al doilea rind, este conditia de baza pentru pregatirea persoanelor cu handicap mintal in dezvoltarea psihofizica catre viata in societate.

Activitatea de munca a persoanelor cu handicap mintal este un proces specific, de importanta enorma in dezvoltarea multilaterala a acestor categorii de persoane.

Cunoasterea variabilitatii individual-tipologice a persoanelor cu handicap mintal, a particularitatilor de planificare, de organizare, de autocontrolul al muncii, pe de o parte, si a particularitatilor sistemului nervos, motoricii, capacitatii muncii, pe de alta parte, ne ofera posibilitatea crearii conditiilor favorabile de corectie si dezvoltare diferentiata, ce contribuie la sporirea eficientei educatiei tehnologice in scoala auxiliara. Toate acestea constituie o conditie optima in adaptarea si integrarea socio-profesionala a acestei categorii de persoane.

Integrarea sociala a persoanelor cu handicap mintal este necesara si actuala. In perioada tranzitiei la economia de piata, problemele sociale sunt mai acute, scot in relief toata complexitatea unui sistem care a educat oameni dependenti de toti si de toate. Persoana cu handicap mintal a fost intotdeauna “invizibila”. Perioada actuala creeaza si posibilitati de afirmare, de integrare. Gradul de activitate se amplifica de la deprinderea de locuitor la responsabilitatea de cetatean. Societatea necesita personalitati care sa scuture banalitatea ostila si sa implementeze modalitati prospere, salvatoare. Un criteriu important si actual este schimbarea mentalitatii societatii fata de persoanele cu handicap mintal si schimbarea mentalitatii acestor persoane fata de ele, fata de pozitia lor in societate si tendinta de afirmare la nivelul profesional pe care il poseda.

Persoanele cu probleme de sanatate sint divizate in dependenta de handicapul fizic, senzorial, mintal, intelectual. Severitatea handicapului si mai ale cel mintal determina si pozitia omului in societate.

Toti cetatenii unei comunitati sunt/trebuie sa fie de folos societatii pe care o reprezinta. Numarul persoanelor cu handicap este impunator - 10% in populatia SUA, pana la 22-25% in tarile cu un nivel jos de dezvoltare. In majoritatea cazurilor societatea le ofera niste posibilitati standard: pensie, asistenta medicala. La prima vedere pare totul normal si echitabil. Atentia sporita ori limitata fata de persoanele cu handicap mintal duce la dezvoltarea unui climat psihosocial foarte incordat pentru persoanele cu probleme de sanatate. Saracia ii ofera si-i transforma in persoane supuse vitregiei sortii. Un alt CAZ a fost a unei fete care la moment are virsta de 18 ani si care pina la aceasta virsta nu s-a produs nici o schimbare in viata ei si respectiv a familiei sale si toate acestea din cauza lipsei banilor in casa si chiar a saraciei, fiind o familie monoparentala. Fata s-a nascut cu un handicap mintal, medicii punindu-i diagnoza de paralizie cerebrala infantila (PCI). La inceput mama a incercat sa faca ceva pentru fiica ei dar din lipsa banilor c-am nu s-a putut face ceea ce isi dorea ea sa faca pentru fata. Imprumutind niste bani fata a fost dusa la casa-internat pentru copii cu handicap mintal din or. Hincesti dar dupa 2 ani a fost dat un telefon de la casa-internat spunindu-i doamnei sa vina sa-si ia fiica de la internat pentru ca este bolnava si sa nu fie molipsiti si ceilalti copii din internat. Mama iarasi a imprumutat citiva lei pentru a pleca la Hincesti vazindu-si fiica intr-o stare foarte deplorabila, fiind plina de bube si de padichi. Fata adusa acasa a fost lecuita aducind-o intr-o stare mai buna, si dupa un timp a fost data la o scoala speciala din oras mai aproate de casa, dar si aici fara mari succese. Fata este o fire foarte linistita, nu prea comunicabila si chiar daca si vorbeste ceva o face numai cu mama ei. Un timp fata si-a petrecut timpul la un centru din Bacioi. Ultimile vizite facute la aceasta familie s-a observat ca fata isi petrece mai mult timp fiind in casa alaturi de mama ei, mama neavind un serviciu stabil. Din relatarile mamei pe viitor au de gind sa plece la tara definitiv pentru ai ajuta la muncile agricole pe bunicii fetei si la multe alte lucruri gospodaresti, pentru ca in oras nu au nici un viitor atit ea cit si fetita. O societate bine indestulata marginalizeaza persoanele cu handicap si mai ales cei ce au un handicap mintal care vor nu numai sa traiasca asigurat material, dar si sa contribuie real la construirea si dirijarea societatii in convietuire armonioasa cu semenii lor fiindca este om si toti oamenii sunt egali.



Handicapul mintal impune conditii drastice de existenta, limitind multe posibilitati, face ca omul cu probleme de sanatate sa se acomodeze la situatia reala, sa se impace cu soarta ori sa devina un luptator, un invingator al destinului crud, o personalitate. La violenta si discriminare sunt supuse persoanele cu handicap mintal fiind puse sa cerseasca, sa se milogeasca, in loc sa le fie creata posibilitatea de a munci, sa fie sustinuta pozitia activa in viata de om demn si independent. De la persoana cu handicap mintal se cere multa rabdare, intelegere si tact. Un moment important este sa sesizeze perfect cine este si in care mediu se poate lansa, fara a expune capricii neintemeiate, nemultumiri nu justificate, fiindca cel mai greu ii vine sa apeleze la sustinerea celor din jur, dar ei nu sunt principalii vinovati pe care trebuie de varsat tot amarul si neputinta. Multi ii socot pe aceste persoane vinovate de situatia in care sunt cei din jur fiecare motivind si distantindu-se de unele situatii in care trebuie sa fii cit mai aproape de aceste persoane acordindu-le sprijin si ajutor in unele momente ale vietii. Astfel s-a intimplat si in CAZ-ul unei fetite care la citeva luni de la nasterea sa tatal a plecat peste hotare pentru a cistiga citiva lei pentru a intretine familia si pentru a plati tratamentele care urma sa le faca copilul nascindu-se cu un handicap mintal, insa dupa citiva ani mama fetitei si-a dat seama ca acesta a fost un pretext din partea tatalui pentru a pleca din aceasta familie, pentru a nu participa la cresterea si educarea acestui copil si poate nedorind sa aiba un copil care are un handicap si mai ales un handicap mintal, medicii anuntind familia ca acest copil s-a nascut cu sindromul Dawn. Dupa o anumita perioada mama intrind in unele datorii care la inceput le mai achita avind un serviciu stabil, ocupindu-se mai mult timp de cresterea copilului si petrecind mai multe zile din saptamina cu fetita a ajuns sa fie concediata de la locul de munca stind o perioada de vreo 6 luni cu fetita numai acasa. Fetita cind a implinit 3 anisori mama a hotarit sa plece si ea peste hotare pentru a plati datoriile care le avea la apartament, pentru a intoarce datoriiile care le avea de la rude si cunoscuti, lasind-o pe fetita in grija unei cumnate de a ei. Timp de jumatate de an mama a tinut legatura cu cei de acasa trimitindu-le unele sume de bani care trebuiau sa fie achitate datoriile ce le avea, fetita primind unele mici cadouri din partea mamei. Insa dupa citeva luni cei de acasa au primit o telegrama in care spunea ca mama nu doreste sa se intoarca acasa, ca ea incearca sa-si intemeieze o familie si daca cei din familie unde creste fetita doresc s-o creasca ca pe propria fiica ea nu are nimic impotriva, daca nu pot s-o dea la o casa de copii din republica. Fetita insa a ramas in familie si a fost crescuta si educata de noua sa familie si unde a fost ingrijita de mica. Cu ajutorul acestei familii astazi fetita are 15 ani si incearca sa se integreze cite putin si sa primeasca sprijinul ce il da familia si anume: la virsta de 7-8 ani a fost data la o scoala speciala din oras, incercind sa invete cele necesare unui copil la aceasta virsta, pe linga aceasta ocupindu-se cu ea si actuala ei mama invatind-o fiind mai mare unele treburi casnice. Familia s-a atasat foarte mult de acest copil, fiind socotita ca si copilul lor natural. Din discutia ce am avut-o cu fetita am observat ca este o fire deschisa, comunicabila, incearca si ii place foarte mult ceea ce face la scoala, este foarte ascultatoare la ceea ce ii spun parintii, tine mult la familie si le multumeste pentru ceea ce fac pentru ea si pentru viitorul ei. Din spusele mamei am inteles ca parintii adevarati ai fetei au fost prea slabi de fire pentru a creste un asa copil, ca anume pentru cresterea unui copil cu un astfel de handicap este nevoie de foarte multa dragoste din partea celui cel sustine pe acest copil, de multa intelegere, de rabdare si de stima fata de acest copil care nu este el vinovatul ca s-a nascut cu acest handicap si ca nu se ajung unele surse financiare pentru cresterea lui.

Un caracter dificil naste conflicte, indiferent cui apartine el, de aceea un climat favorabil il pot forma in comun, avind la baza principii morale si de etica. O familie armonioasa creeaza toate conditiile pentru persoane cu handicap, ii ofera posibilitati de afirmare. De la o familie armonioasa la o societate echilibrata unde sunt omise obstacolele si atmosfera binevoitoare lanseaza personalitati, indiferent de statutul lor social. Persoana cu handicap si mai ales mintal trebuie sa-si cunoasca drepturile si sa lupte pentru respectarea lor, iar oamenii sa faca tot posibilul ca semeni din societate sa se simta egali si necesari.

Experientele din Occident in integrarea sociala a persoanelor cu handicap mintal este o scoala demna de urmat. In Republica Moldova exista un cadru bine conturat, dar masurile prevazute in el sunt tergiversate.



Popovici D.V. Educatia integrata-o strategie moderna de recuperare a elevilor handicapati si cu alte cerinte speciale. Bucuresti 1999.

Olarescu Valentina Retinere in dezvoltarea psihica. Chisinau 1989.

Sipitina L. Integrarea sociala a persoanelor cu dezabilitati. Sanct-Petersburg 1998.

Badar Cornelia Educatia tehnologica-fundament al integrarii socio-profesionale a copiilor cu deficienta mintala. Chisinau 1998.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1429
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site