MODELE EXPERIMENTALE IN STUDIUL DECIZIEI

MODELE EXPERIMENTALE IN STUDIUL DECIZIEI

Studiul deciziei incepe cu lucrarile lui Kurt Levin, iar aprofundarile ulterioare au fost facute pe baza teoriei jocurilor a lui Neumann. Levin emite o teorie a campului de forte in sensul ca omul plasat intr-o situatie are anumite raporturi de forte cu elementele din ambianta sa datorita faptului ca diferitele obiecte au valente diferite pentru persoane diferite sau in situatii diferite. Levin emite o teorie privind 3 tipuri de conflicte decizionale.

1. Conflict apropiere -apropiere -in alegerea unei variante decizionale, a unui scop cu dubla valenta, predomina gradientul de apropiere care serveste la rationalizarea deciziei. Sunt supraestimate partile pozitive si subestimate valentele negative.

2.Conflict evitare-evitare -in atitudinea subiectului decident se manifeste fie fuga de decizie, fie o solutie de comproms tranzitorie.

3.Conflict apropiere-evitare-se reevalueaza decizia.

In optiunea pentru o varianta intervin o serie de factori:

-utilitatea alternativei decizionale

-dificultatea sarcinii

-probabilitatea de realizare

Decizia este studiata de psihologia cognitiva care reformuleaza etapele actului decizional astfel:

-estimarea consecintelor situatiei si identiicarea unei variante de actinue

-ierarhizarea efectelor previzibile ale unei variante in urma aprecieri acestor efecte pri prisma utilitatii si probabilitatii de realizare

-estimarea produsului utilitatexprobabilitate pentru fiecare varianta de actiune si se cauta strategii maim-minim

-eliminarea succesuva a variantelor si retinerea variantei care da cea mai mare satisfactie

CLASIFICAREA DECIZIILOR

a.Dupa certitudine:

-decizii fata de evenimente certe si care presupun raspunsuri stereotipe

-decizii fata de evenimente probabile

b. Dupa consistenta

-statice-alegere unica

-conjuncturae-constau intr-o succesiune de secvente decizionale in care fiecre secventa prezinta modificari ale factoirlor de utilitate si probabilitate in functie de rezultatul deciziei anterioare

c. Dupa adversari

-contra naturii-decizii ce privesc relatiile cu ambianta

-contra sine-o decizie intr-o sarcina care poate modifica imaginea de sine

d.Dupa relatia subiect-situatie

-decizii luate in situatii de inferioritate a subiectului in raport cu situatia-active si pasive

-decizii luate in situatie de echilibru subiect-situatie

-decizii luate in situatii de superioritate a subiectului in raport cu situatia-active si pasive

Varibile de personalitate care intervin in decizie:

factorii afectivi-intervin in stabilirea valentelor, utilitatilor si in estimarea probabilitatilor

iluzia controlului-orice situatie poate fi controlata prin actiune

increderea in propriile cunostinte-odata cu cresterea cantitatii de informatii creste si acuratetea estimarii.

tendinta de a lua decizii prin analogie-daca in trecut o anumita problema a fost rezolvata printr-o anumita decizie si daca nuoa problema prezinta unele similitudini cu prima ,se recurge automat la vechea modalitate de rezolvare

inertia conflictuala

schimbarea conflictuala-orice schimbare in informatii induce schimbare in decizie

iluzia defensiva

tendinta de hipervigilenta-decidentul este panicat de situati si doreste sa ia o decizie rapida, de aceea apare blocaju

tendinta deciziei justificative-luam o decizie pentru a ne justifica actiunea

tendinta de a reduce la maxim incertitudinea

memoria

stilurile cognitive-persoanele cu stiluri cognitive complexe utilizeaza o cantitate mai mare de informatie disponibila si aloca un timp mai mare pentru analiza atunci cand trebuie sa ia o decizie

anxietatea-procesul decizional este un factor stresant. S-a constatat ca un IQ scazut duce la decizii mai slabe. Apar o serie de mecanisme defensive:

-negarea realitatii

-fantezia

-justificarea(dovedim ca decizia este justificata)

-rationalizarea (gasirea explicatiei plauzibile)

-proiectia (atribuirea responsabilitatii)

-represiunea (blocam tendintele anxioase in subconstient)

-sublimarea