Psihologia medicala - dimensiunea uitata a medicinei romanesti

PSIHOLOGIA MEDICALA DIMENSIUNEA UITATA A MEDICINEI ROMANESTI

Desi este usor de vazut ca medicina care ignora psihologia este o medicina biologica si nu antropologica, depersonalizata, rupta atat de dinamica vietii personale, cat si de dinamica vietii sociale' (Atanasiu A, 1998) cecitatea scolii de medicina romanesti postbelice sub presiunea factorului politic si ideologic a fost absoluta. Psihologia medicala romaneasca a impartasit, din pacate, soarta psihologiei universitare in timpul dictaturii comuniste, fiind un demers excesiv de biologizant, insotind atat stilul diagnostic cat si pe cel terapeutic in practica medicala, inclusiv in practica psihiatriei.

Un omagiu deosebit pentru o viziune remarcabila in ceea ce priveste fenomenul bolii si abordarea pacientului trebuie adus unor dascali remarcabili ai scolii de medicina de la Bucuresti: Aurel Popescu-Podeanu si Marin Voiculescu, maestri care in lucrarile lor nu au uitat niciodata ca pacientul, in afara de corp, are si suflet.

Dupa 1990, psihologia medicala devine obiect de studiu in toate universitatile de medicina si in majoritatea facultatilor de psihologie din tara. Din pacate, confuzia cu psihopatologia persista uneori precum si ideea ca un specialist fara formare medicala ar putea sa fie purtator de mesaj si formator de materie.

in tara noastra psihologia medicala este ilustrata de lucrarile si activitatea unor personalitati ca: Eduard Pamfil, Nicolae Margineanu, Ion Biberi, Victor Sahleanu, Mircea Lazarescu, Andrei Atanasiu, Ioan-Bradu Iamandescu, Constantin Daniel, George Ionescu, Constantin Enachescu, Virgil Enatescu, Adrian Restian, Tadeusz Pirozynski, Gavril Cornutiu.