Rezistenta si stabilitate psihica

Rezistenta si stabilitate psihica

Comportamentul individului, ca reactie de raspuns la solicitarile mediului, este conditionat de mai multi factori: 1) calitatea stimulilor (claritate, accesibilitate, intensitate, volum, durata, frecventa); 2) calitatea si capacitatea functionala a proceselor de prelucrare psihica; 3) calitatea si structura produselor psihice stocate anterior in memoria individului.

Daca ne imaginam omul ca un sistem deschis, ce functioneaza intr-un sistem inglobant, care este mediul lui natural si social, constatam ca el este supus unui permanent bombardament de semnale de diferite tipuri, de diferite intensitati si durate, spontane sau deliberate, imperative sau neimperative, perturbatoare sau functionale. Capacitatea individului de a raspunde la aceste semnale este, inevitabil, limitata, limitele fiind determinate de caracteristicile si limitele biologice ale individului (de exemplu, un zgomot continuu, cu o intensitate mai mare de 90 decibeli, in functie de durata receptarii, poate dezorganiza activitatea psihica a individului, pana la blocarea ei totala), de gradul de structurare si dezvoltare a proceselor si produselor sale psihice, de experienta de viata si de starea de sanatate a individului.

Capacitatea psihicului uman de a elabora reactii de raspuns functionale si adaptive la solicitarile mediului este diferita de la individ la individ si dinamica (fie in sens progresiv, fie regresiv) de la o perioada la alta, de la o varsta la alta, pentru aceeasi persoana.

Rezistenta psihica o definim ca limita pana la care psihicul individului are capacitatea de a raspunde functional si adaptiv la solicitari prelungite ale mediului. Altfel spus, rezistenta psihica poate fi definita ca pragul de intensitate si durata a solicitarilor mediului, pana la care raspunsurile elaborate de psihicul uman la aceste solicitari raman in limite functionale si de adaptare. Aceasta valoare a rezistentei psihice a individului poate fi rezultatul evolutiei lui spontane sau poate fi dezvoltata printr-o antrenare speciala.

Asa cum mentionam deja, dincolo de anumite valori ale stimulilor externi, daca se depaseste un anumit prag individual de intensitate si durata a lor, se produce o dezorganizare a proceselor de prelucrare psihica si a produselor psihice utilizate in aceste procese, dezorganizare ce poate avea grade diferite de intensitate (alterare, incetinire sau blocare) si care se soldeaza, indubitabil, cu dezorganizarea in grade diferite a comportamentelor elaborate. Daca are loc o incetinire a proceselor de prelucrare psihica, comportamentele de raspuns la solicitarile mediului vor fi elaborate mai greoi, mai lent; daca se produce o alterare a proceselor psihice, o functionare cu erori a acestora, comportamentele de raspuns vor reproduce, fara indoiala, aceste erori; daca se produce o blocare a proceselor de prelucrare psihica, omul se va gasi in situatia de a nu putea raspunde la solicitarile mediului, se va bloca comportamental.

Aceasta limita de normalitate a functionarii proceselor si produselor psihice este individuala si variabila de la individ la individ si defineste rezistenta sa psihica la solicitarile mediului. La orice individ normal din punct de vedere psihic, prin procese de pregatire speciala, rezistenta psihica poate fi crescuta la valori superioare, in sensul maririi valorii pragului de intensitate si durata a solicitarilor, dincolo de care apar alterari functionale. Acesta este obiectivul fundamental al pregatirii psihice a individului (care in cazul particular al armatei devine pregatire psihica pentru lupta a militarului), prin care se urmareste tocmai marirea rezistentei psihice, adica deplasarea pragului de aparitie a alterarilor spre valori superioare. Aceste aspecte vor fi tratate detaliat intr-o tema ulterioara.

Conceptul de rezistenta psihica se aplica atat proceselor, cat si produselor psihice vezi schema functionala a psihicului uman). Fiecare proces psihic - percepere, constientizare, prelucrare psihica constienta, memorare, chemare din memorie - poate fi analizat prin prisma rezistentei psihice. Existenta unei cantitati mari de stimuli ce actioneaza simultan asupra individului, actiunea unor stimuli dificil de inteles si prelucrat, suprapunerea unor stimuli perturbatori (zgomote, lumini, temperaturi prea mari sau prea scazute, presiunea timpului, incertitudinea, lipsa informatiilor etc.) peste cei normali pot genera incetinirea, alterarea sau chiar blocarea perceperii, constientizarii, prelucrarii psihice constiente, memorarii sau chemarii din memorie, cu consecinte negative directe asupra comportamentului individului.

Ne intalnim frecvent cu situatii in care receptionam cu dificultate sau cu erori mesajele ce vin din exterior, evaluam, analizam, facem rationamente in ritm mai lent decat in mod obisnuit, sau comitem erori, memoram mai greu sau cu erori, ne reamintim mai greu sau eronat anumite elemente. La limita, pur si simplu nu mai suntem capabili aceste lucruri. Aceasta se intampla cand suntem foarte obositi, emotionati sau socati, adica atunci cand, prin intensitate sau durata, solicitarile externe au depasit rezistenta noastra psihica. Starea respectiva dispare, de regula, atunci cand dispare sursa care a generat-o, cand iesim, pentru un timp, de sub tensiunea solicitarilor externe (prin odihna, de exemplu). Exista insa si o cumulare a efectelor in timp; vorbim atunci de uzura psihica a unei persoane, ca rezultat al expunerii prelungite la stimuli perturbatori de mare intensitate. In acest caz, simpla scoatere de sub starea de tensiune sau odihna obisnuita nu mai sunt suficiente pentru revenirea la o stare normala.