Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


PSIHOLOGIA CA STIINTA - DEFINIREA PSIHOLOGIEI

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic




PSIHOLOGIA CA STIINTA

DEFINIREA PSIHOLOGIEI




Raspunsul la intrebarea “Ce este psihologia ?” nu este usor de dat dupa cum pare. In literatura de specialitate sunt intalnite mai multe tipuri de definitii date psihologiei, fiecare accentuand unele aspecte caracteristice ale acestui domeniu al cunoasterii umane.

Tipuri de definitii

Definitia tip butada. Aceste definitii sunt de genul:

„Psihologia este stiinta studiata de psihologi”. Ea considera psihologia obiect de studiu al psihologului, iar pe psiholog – om care studiaza psihologia.

„Psihologia este stiinta comportamentului studentilor din primul ciclu”

„Psihologia este stiinta comportamentului sobolanului alb”. Aceasta definitie este o acuza adusa psihologilor care utilizau in cercetarile lor animale (sobolanul alb).

Cu tot caracterul lor ironic si acuzator, definitiile tip butada au marele merit de a reunoaste caracterul de stiinta al psihologiei.

Definitii tip metafora Isi au originea in constatarile contradictorii ale cercetarilor psihologice.

Investigarea functiilor psihice inferioare (senzatii, perceptii, timp de reatie etc) care sunt usor de observat au condus spre evidentierea existentei unor regularitati si generalitati ale manifestarii lor, in timp ce functiile si procesele psihice superioare (afectivitatea, motivatia, vointa etc) a permis altora sesizarea caraterului lor unic, singular. De aici s-a ridicat intrebarea: „Psihologia este stiinta sau arta?”. Nu a intarziat sa apara si raspunsul care sa satisfaca cele doua parti: „Psihologia este o stiinta facuta cu arta”.

Vasile Pavelcu a facut o afirmatie in incheierea unui amplu studiu dedicat „dramei” psihologiei ca stiinta, care a fost incadrat tot in categoria metaforelor: „Psihologia este o lumina indispensabila intelegerii, apropierii si ascensiunii umane”.

Definitii tip negare. De multe ori obiectul de studiu al psihologiei a fost trecut in sarcina altor stiinte cum ar fi fizica, fiziologia, sociologia etc. Ca o opozitie fata de acest aspect, Pavelcu afirma: „Psihologia nu-i fizica, nu-i fiziologie, nu-i sociologie”.

Definitii etimologice Psihologia a fost de multe ori definita pornind de la etimologia cuvantului. „Psihologie”: „psyche” = psihic, suflet; „logos” = stiinta. „Psihologia este stiinta psihicului”.

Definitii comprehensive. Aceste definitii incearca sa surprinda elementele centrale, definitorii ale psihologiei ca stiinta.

Wundt definea psihologia ca fiind stiinta experientei imediate, spre deosebire de fizica care este stiinta experientei mediate.

Watson definea psihologia ca fiind „stiinta comportamentului, a faptelor exterioare, observabile si masurabile”.

Külpe reformuleaza definitia data de Wundt, aratand ca psihologia este stiinta faptelor, in masura in care ele depind de experienta subiectului, in timp ce fizica porneste tot de la experienta, dar studiaza faptele in masura in care ele sunt independente de individ.

Definitia unei stiinte trebuie sa contina informatii despre obiect, metode, legi si finalitate. Astfel, este necesara stabilirea unei definitii care sa fie utilizata in acelasi sens de catre observatori diferiti.

Sarcina psihologului consta in a observa fenomenele, in a sesiza daca ele sunt repetabile, in a stabili relatii intre ele, a formula legi, a preciza conditiile in care legea respectiva poate fi generalizata.

Luand in considerare toate aceste elemente, Zlate a definit psihologia ca fiind „stiinta care studiaza psihicul (procese, insusiri, stari, conditii, mecanisme psihice) utilizand un ansamblu de metode obiective, in vederea desprinderii legitatii lui de functionare, in scopul descrierii, explicarii, integrarii, optimizarii si ameliorarii existentei umane”.

TENDINTE CONTROVERSATE IN PSIHOLOGIE

Psihologia este nomotetica, idiografica sau idiotetica?

Termenul de nomotetic provine din grecescul „nomothetikos” care inseamna „promovarea legilor”.



Termenul de idiografic provine din grecesul „idios” are inseamna „propriu, specific”. El nu trebuie confundat cu ideografic, care deriva din idee.

Stiintele nomotetice se refera la posibilitatile de formulare statistica a legilor stiintifice, prin studiul unui numar mare de cazuri alese la intamplare.

Stiintele idiografice implica analiza cazurilor unice, cu incercarea de a formula enunturi legitime sau interpretative referitoare numai la acel caz sau la clasa de fenomene pe care acel caz o reprezinta.

Psihologia nomotetica cere explicatii cauzale ale fenomenelor psihice si sociale, iar aceste explicatii cauzale formulate pe baza studiului subiectilor alesi la intamplare sunt generalizate asupra populatiei investigate. Ea foloseste ca metoda experimentul de laborator.

Psihologia idiografica manifesta un interes profund fata de studiul si analiza unui singur caz pe o perioada mai indelungata de timp, pentru ca fiecare individ este presupus a fi unic. Aceasta psihologie favorizeaza, in cercetare, metode nestructurate, precum analiza documentelor personale, a biografiilor etc.

Pentru a solutiona dihotomia nomotetic-idiografic, psihologul american Lamiell a propus o abordare idiotetica a personalitatii care sa le imbine pe cele doua. Personalitatea trebuie descrisa in termeni idiografici, in timp ce evaluarea dezvoltarii personalitatii trebuie construita in termeni nomotetici. Asadar, in timp ce substanta personalitatii este considerata unica la o persoana individuala, procesul schimbarii in aceasta persoana urmeaza principiile generale care pot fi observate la toate persoanele.

Unitate sau diversitate in psihologie?

In psihologie intalnim atat tendinta diversificarii teoriilor si orientarilor, cat si pe cea a unificarii si integrarii lor.

De-a lungul evolutiei psihologiei ca stiinta, psihologii au avut pareri diferite cu privire la unitatea sau diversitatea acesteia. In timp ce unii vorbeau de mai multe psihologii, ajungand chiar sa stabileasca 11 doctrine psihologice, altii spuneau ca asa cum nu exista mai multe fizici, mai multe chimii, ar trebui sa existe doar o singura psihologie.

Daca unitatea este inteleasa ca uniformitate, ca standardizare, atunci ea este posibila, dar nu este necesara, deoarece ea duce la stagnare. Daca unitatea este inteleasa in diversitate atunci este vorba despre o diversitate mare, absoluta. Solutia problemei o constituie spirala cunoasterii (dupa Zlate), adica intelegerea unitatii uniformizatoare ca premisa, ca punct de pornire, in cadrul careia se dezvolta unitatea diversificata, care va duce la un stadiu nou de unitate, superior celui anterior.

De exemplu, psihicul dispune de functii care reflecta realitatea, dar ele nu se limiteaza doar de a reflecta aceasta realitate, ci are si functia de constructie si reconstructie a ei.

LOCUL PSIHOLOGIEI IN SISTEMUL STIINTELOR

De-a lungul timpului, conceptiile multiple cu privire la locul psihologiei in sistemul stiintelor s-au organizat, conducand la elaborarea unor adevarate „modele” explicativ-interpretative.

Modele triunghiulare

In 1929, Bühler propune un model triunghiular al psihologiei stiintifice.

Psihologia este amplasata la intersectia stiintelor umaniste, stiintelor sociale si stiintelor naturale. Mai tarziu, Meehl lanseaza distinctia dintre psihologia „hard” si psihologia „soft” potrivit careia influenta stiintelor naturii a orientat psihologia spre studiul comportamentului, stiintele sociale au incurajat mediul social si valorile, iar stiintele umaniste au directionat atentia spre importanta influentei subiective.

DESEN

Clasificarea triunghiulara a stiintelor a fost facuta si de Kedrov, care subdivide stiintele umaniste in stiinte sociale si stiinte filosofice, incluzand in triunghi, alaturi de psihologie si alte stiinte: tehnice, matematice, logice.

DESEN

Modelul interpenetrarii stiintelor

Acest model avanseaza ideea ca nu cercetarea interdisciplinara atotcuprinzatoare este in masura sa asigure inovarea stiintelor , ci interpenetrarea lor.

Inovatia poate fi posibila ca urmare a interpenetrarii stiintelor, ele trecand prin cicluri de specializare, fragmentare si hibridare.

Referindu-ne strict la psihologie, aceasta suporta operatii de hibridare cu sociologia, lingvistica, patologia, zoologia, aparand stiinte noi, precum: psihologia sociala, psiholingvistica, psihopatologia, zoopsihologia. Exemple tipice de hibridare le reprezinta: psihologia cognitiva (aparuta la intersectia dintre psihologie si stiintele cognitiei), psihoimunologia (intersectia dintre psihologie si sanatatea psihica), psihologia organizationala (intersectia dintre psihologia sociala, psihometrie si sociologie, avand ca surse teoria managementului si organizarii).

DESEN.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2933
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site