ACTIONALISM

ACTIONALISM

In sens larg, a. defineste un grup de conceptii sociologice relativ diferite, a caror nota comuna o constituie promovarea principiului actiunii sociale ca punct de plecare al oricarei cercetari sociologice. Sociologia actionalista considera, deci, ca societatea nu este un dat natural, ci un produs istoric, creatie colectiva, institutiile si faptele sociale in general fiind doar sedimentari ale actiunilor sociale. In consecinta, sociologia trebuie sa studieze miscarea, creatia si procesualitatea istorica. Deoarece sistemul social nu este decit un produs derivat ai actiunii sociale si al interactiunii indivizilor, acestia sint singurele elemente active din societate. Ei urmaresc realizarea unor scopuri determinate in functie de care isi definesc situatia in care actioneaza si proiecteaza sisteme de relatii sociale pe care le modifica permanent, redefinindu-le sau schimbindu-le semnificatia. Principalele curente ale sociologiei actionaliste sint sociologia interpretativa, individualismul metodologic si unele conceptii sociologice neomarxiste inspirate din lucrarile de tinerete ale lui Marx.

In sens restrins, conceptia sociologica elaborata de Alain Touraine, care incearca sa elimine dificultatile materialismului naturalist al sociologiei structuraliste, pe de o parte, si ale idealismului voluntarist specific sociologiei functionaliste, pe de alta parte. Considerind ca orice actiune sociala presupune un sistem de relatii in care sint plasati actorii, un sistem simbolic in care ei comunica si o orientare spre scopuri determinate, A. Touraine (Sociologie de l'action, 1965) defineste a. ca analiza sociologica a orientarilor actorului fata de scopuri create prin insasi actiunea sa. De aceea principiul a. este munca, actiunea istorica prin excelenta. Analiza sociologica a muncii („principiul muncii') ne permite sa depasim opozitia dintre situatia sociala (conditiile sau imprejurarile obiective ale actiunii) si semnificatia ei pentru actor (interpretarea subiectiva a valorilor si simbolurilor), respectiv dintre materialism si idealism, deoarece munca este in acelasi timp situatie si actiune. Cum insa exigentele „principiului muncii' nu sint exprimate in aceeasi masura de toti indivizii care participa la actiunea istorica concretizata in procesele de munca, studiul subiectului istoric presupune analiza constiintei muncitoresti. In structura acesteia pot fi identificate formele tipice de orientare a subiectului istoric, care, prin actul muncii, modifica imprejurarile date si construieste in mod progresiv un mediu tehnic. I.U.