Analiza non parametrica

Analiza non parametrica

Analiza non parametrica este o generalizare a analizei longitudinale in demografie , aplicata celor mai complexe dependente intre evenimentele din viata indivizilor . Metodele non-parametrice permit calculul rezultatelor de trecere dintr-o stare intr-o alta stare , fara nici o ipteza a distribuirii observate si fara interventia elementelor explicative. Identificand numarul minim de ipoteze asupra legaturilor dintre fenomenele studiate, acest tip de analiza este pertinent si indispensabil pentru desprinderea dependentelor sau independentelor locale. Analiza non-parametrica permite depasirea analizelor de corelare obisnuite, apropiindu-se, mai degraba, de un model cauzal de explicatie .

Modelele non-parametrice permit o estimare, fara ipoteze suplimentare, a probabilitatilor de trecere dintr-o stare in alta . Asfel, este evident ca precizia acestor modele va fi cu atat mai mare cu cat ele vor permite interventia starilor diferite . Estimarea rezultatelor este posibila prin intermediul "metodei maximului de verosimil" ("maximum de vraisemblance", conform Aalen: 78; Cocs et Oakes: 84). Aceasta metoda ofera intreaga informatie utila asupra variatiilor si covariatiilor , permitand, astfel, evaluarea diferentelor de comportament in functie de starea in care se afla individul. Un model bivariat permite o analiza de finete a interferentelor intre doua fenomene, interferente compexe si care permit o mai buna intelegere a comportamentelor umane.

Astfel, D. Courgeau a pus in evidenta diferite mai multe tipuri de dependente. Cel mai scazut nivel de dependenta intervine atunci cand un fenomen, manifestandu-se independent de un al doilea fenomen il egaleaza pe acesta. Aceasta independenta totala pare a fi rara in interiorul populatiilor, aratand ca diferite aspecte sociologice, economice, politice, etc., ce caracterizeaza fenomenele umane sunt intr-o stransa legatura ce nu a fost identificata - pentru moment - in ancheta "Triplei biografii" .

O dependenta unilaterala sau locala se refera la faptul ca prin cunoasterea unuia dintre evenimente se modifica probabilitatea de cunoastere a celui de al doilea.O astfel de dependenta unilaterala a aparut adesea in analizele realizate, plecand de la datele anchetei " T. B." D. Courgeau si E. Lelievre (1986) nu au putut identifica nici o influenta a mediului agricol asupra nuptialitatii femeilor din mediul rural.

O dependenta reciproca dintre doua fenomene semnifica faptul ca fiecare dintre acestea, odata ce s-a produs, modifica probabilitatea de aparitie a celuilalt.

Astfel, daca probabilitatea de migrare catre o zona inalt urbanizata se diminueaza dupa fiecare nastere, nasterile de rang doi sau mai mari sunt reduse dupa o migrare spre o metropola. (D. Courgeau, 1987). Dependentele observate sunt, in mod sigur, temporale, durand o perioada definita de evenimentul perturbator si chiar, in anumite cazuri influentandu-l pe acesta. Astfel, atunci cand se studiaza dependenta dintre fecunditate si activitatea feminina, se constata o diferentiere a fecunditatii dupa prima nastere in functie de varsta : astfel daca tinerele care se reintorc la munca au o rata a fecunditatii identica cu cea a tinerelor care raman inactive, dupa varsta de 30 de ani activitatea femeilor constituie un obstacol pentru o nastere suplimentara (E. Lelievre 1987).

Astfel, alte niveluri de interpretare, mai complexe pot fi scoase in evidenta.Astfel in studiul interactiunii dintre fecunditate si migratia intre metopola si zonele mai putin urbanizate, D. Courgeau a identificat o modificare importanta a fecunditatii de la rangul doi in sus. Cu toate acestea problema este de a sti daca ne referim la un comportament de adaptare sau de selectare : adaptare daca ne referim la migratia care induce o modificare a fecunditatii migratorilor; selectare, daca se observa inca din aria de plecare un comportament al fecunditatii diferit de cel al viitorilor migratori si de cel al sedentaristilor.

Analizand diferentele intre migratorii viitori si sedentarii definitivi, (convinsi) din populatia de plecare , Courgeau a demonstrat ca, in Franta ipoteza de selectare este verificata in cazul migratorilor catre metropole.

In mod efectiv, viitorii migratori au deja o fecunditate scazuta in raport cu sedentarii din zonele mai putin urbanizate, fecunditate egala cu cea a femeilor car au migrat deja. (Courgeau, 1987). Sociologul francez evidentiaza astfel, dependenta a priori dintre fecunditate si probabilitatea de migratie viitoare. Pe de alta parte, Courgeau observa o crestere a fecunditatii la femeile care migreaza catre zonele mai putin urbanizate. Gratie unei anchete similare cu cea anterioara, el demonstreaza de data aceasta un comportament evident de adaptare a fecunditatii la fecunditatea celor care migreaza dinspre metropole in mediul rural. Comportamentul lor prealabil de fecunditate nu difera cu nimic de cel al orasenilor care parasesc definitiv metropolele. A priori, dependenta - acolo unde ea exista - pune problema anterioritatii cauzale. In concluzie, in acest caz nu mai vorbim despre o ordine temporala care trebuie luata in considerare , ci ne referim la o ordine logica. De aceea, s-a demonstrat ca femeile car au migrat s-au care vor migra spre zone foarte urbanizate au o fecunditate mai scazuta decat a femeilor care isi vor petrece toata viata in zonele mai putin urbanizate.( D. Courgeau ,1987)

Toate aceste dependente nu sunt deterministe, ci stocastice, ceea ce evita introducerea unei cauzalitati ce nu poate fi demonstrata in stiintele sociale.

Aceste metode bivariate pot fi completate prin metode trivariate sau multivariate. Daca estimarea acestor modele nu ridica probleme teoretice complicate. In practica efectivele observate nu permit, in general, o analiza non- parametrica aprofundata. In consecinta, numarul de caturi estimat, va creste rapid, simultan cu marirea numarului situatiilor posibile. Populatiile supuse riscurilor devin, astfel, insuficiente ca numar pentru a permite o estimare precisa.

O problema similara se pune in cazul in care se doreste introducerea criteriului de eterogenitate al populatiilor observate. Pentru a continua utilizarea metodelor non-parametrice, este necesara o descompunere a populatiei studiate in subpopulatii suficient de omogene raportate la diverse caracteristici al caror efect dorim sa-l evidntiem : originea sociala, numarul de frati si surori , rangul la nastere , situatia scolara etc. Se observa ca, daca toate aceste caracteristici variaza simultan, toate aceste subpopulatii vor tinde sa devina asemanatoare. In plus, anumite caracteristici se pot schimba de-a lungul timpului si, ca atare , nu pot fi utilizate in acelasi mod pentru toate colectivitatile. Un individ poate trece, deci de la o subpopulatie la alta .