Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


BEVERLY HILLS NE-A MARCAT ADOLESCENTA - Diviziunea puterii in serialele pentru tineri

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic




BEVERLY HILLS NE-A MARCAT ADOLESCENTA

Pentru a completa unele piste de interpretare a cercetarii intreprinse in perioada decembrie-mai, am recurs la intervievarea in profunzime a uneia dintre studentele care au participat la experimente. Aceasta discutie, care a permis intervievatei sa descrie grupurile care au ghidat-o in timpul liceului si al facultatii, s-a desfasurat dupa trei ani de la ultima faza a cercetarii si dupa doua luni de la absolvirea Facultatii de Jurnalism. In ce priveste intervalul anilor de facultate nu au aparut informatii de natura sa infirme radical datele prelucrate in capitolele despre subgrupuri si despre vizionari pe baza informatiilor obtinute de la respondenti si a observatiei participative. Totusi, au aparut unele elemente care nuanteaza aceste date: periodic, la intervale de aproximativ doi ani, unele grupuscule (“bisericute” formate din 3-5 colegi) se descompuneau si se recompuneau intr-o alta formula; cei care se angajau, nu-si desfasurau activitatea profesionala in paralel cu urmarea cursurilor de zi ale facultatii, se detasau de amicitiile construite inainte de angajare.




Partea de interviu centrata pe anii de facultate a confirmat unele intentii elaborate in urma diverselor contacte ale cercetatorului cu subiectii, in timpul cercetarii si dupa aceea. Iata cateva dintre aceste confirmari:

Standardele ridicate ale nivelului de trai al subiectilor integrabili in clasa de mijloc, atat din punctul de vedere al stilului de viata, cat si din cel al veniturilor si al averilor, se corela pozitiv cu:

atitudini mai moderne, concretizate printr-un mai mare grad de independenta a conduitei;

religiozitatea scazuta;

motivatie medie fata de studiu – frecventa relativ slaba, dezinteres partial fata de rezultatele scolare;

petrecerea unei mari parti a timpului liber in cinematografe, baruri pentru tineri, discoteci.

Subiectii mai traditionalisti nu se bucurau de standarde materiale prea ridicate; frecventau uneori biserica; isi petreceau o mare parte a timpului liber vizitandu-si sau plimbandu-se cu colegii si prietenii; erau foarte solidari cu colegii lor, chiar daca acestia nu faceau parte din cercul lor de apropiati; aveau pozitii relativ coerente cu alte parintilor referitoare la momentul potrivit pentru inceperea vietii sexuale (nu neaparat dupa casatorie, dar in orice caz, in asa fel incat sa nu se manifeste vreo tendinta inspre relatii intamplatoare).

Detaliile furnizate de intervievata in legatura cu tipurile de asocieri dintre activitatea scolara sau/si de loisir si comportamentele urmarite in Beverly Hills pe vremea liceului sunt extrem de interesante. Conform afirmatiilor fostei eleve la un liceu bucurestean “fobia Beverly Hills” atinsese o parte impresionanta a celor din generatia ei. Identificarea cu personajele din serial incepea prin copierea coafurilor din film si se prelungea cu copierea comportamentelor eroilor. Semnificativa pentru aproximarea proportiilor fenomenului “Beverly Hills” era relatia speciala stabilita intre liceene si coafeze, acestea din urma vizionand cu mare interes profesional coafurile din filmul serial pentru a fi la curent cu fiecare modificare relevanta a frizurilor lui Kelli, Brenda sau Velerie. Tot la nivel exterior (superficial) se situa si colectionarea unor ambalaje ale gumelor de mestecat, ambalaje care erau apoi asezate, impreuna cu fotografii ale personajelor in camera adolescentului respectiv constituindu-se intr-o baza solida a culturii de camera a elevilor.

Desi armonia era mare, la nivelul acceptarii modelelor oferite de serial, din perspectiva aprobarii preferentiale a conduitei unui anumit personaj si a defavorizarii acestuia se iscau dispute acerbe. Solidaritatea colegiala nu mai fructifica afilierile din interese “lucrative” (ajutorul reciproc dat in timpul extemporalelor) ci se articula pe tipul de evaluare fata de personajul X.

Serialul oferea, in a doua parte a deceniului al noualea al secolului XX, raspunsuri foarte exacte la multe din intrebarile pe care si le punea un tanar din Romania post-decembrista. Dupa perioada de degringolada (inceputul anilor ’90), caracterizata prin nedumeriri si excese vestimentare si comportamentale a aparut o “oaza de lumina”, un principiu ordonator – universul Beverly Hills. Subiectii care au participat in 1999 la un experiment cu scopul elucidarii catorva aspecte ale influentei televiziunii, in 1990 aveau 10-11 ani, cunosteau si deplangeau constrangerile uniformei scolare, inclusiv a celei de pionier si pe cele care decurgeau din tipul de organizare a elevilor de gimnaziu in comandanti de unitate, comandanti de detasamente si simplii pionieri. Fata de infatisarea terna a vietii scolarului ante-decembrist si fata de disciplina rigida impusa de profesori, libertatea post-revolutionara era bine-venita dar provoca totodata si dezorientare.



Pentru adolescentii din Romania serialul nord-american reprezenta o sursa importanta de tipare comportamentale ale societatii “libere” (ne-comuniste). Stilul de viata al eroilor filmului, a carui actiune se petrecea intr-un cartier rezidential din Los Angeles, era vazut ca un altceva, ca o alternativa mai buna la ceea ce insemna viata cotidiana a unui adolescent roman. Acest altceva nu insemna in primul rand reveria iscata de casele si masinile vazute in serial (desi luxul din film ii atragea), ci un mod de relationare cu familia si cu societatea in general pe care ei voiau sa-l invete, sa-l copieze pentru ca li se parea dezirabil.

Ei voiau sa stie cat de independent fata de parinti trebuia sa fie un tanar modern, cata siguranta de sine puteau sa afiseze la scoala si pe strada, mai concis spus, cum trebuiau sa se comporte pentru a avea succes. Si au inceput mai mult sau mai putin sa se imbrace, sa gesticuleze si, intr-o mai mica masura, sa se comporte precum Kelly sau Brenda, daca erau fete sau precum Brandon sau Dylan, daca erau baieti (Dylan fusese un personaj principal in primele episoade dar treptat a trecut intr-un plan secundar).

Succesul serialului in perioada lui de glorie (care in momentul desfasurarii experimentului nu se mai manifesta) poate fi explicat prin doua tipuri de teorii cu privire la efectele mass media: a) teoriile compensatorii – receptorii mass media urmaresc programele de fictiune pentru “a evada” intr-o lume “mai buna decat lumea reala” datorita fenomenului “proiectiei”; b) teoriile subsumabile curentului “uses and gratifications” – publicul-tinta foloseste un serial ca raspuns la unele nevoi speciale – de exemplu, invatarea unor comportamente dezirabile.

Intervievata (care avea deja statutul unei experte in probleme ce tin de comunicarea de masa, in calitate de absolventa a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii), sustinea ca preferinta pentru un anumit personaj era ghidata de liderii grupurilor de adolescenti (de la scoala, din bloc sau constituite din copiii de la oras care-si petreceau vacantele la bunicii de la tara). Acestia, liderii, nu ghidau numai modul de evaluare a personajelor serialului difuzat in acea perioada de TVR1 ci si alegerea acelor componente atitudinale sau comportamentale care puteau sa fie preluate de la personaje. Prin urmare, dorinta de a face parte din grupul majoritar dintr-un anumit cadru social (de exemplu, cel asigurat de scoala), atragea dupa sine acceptarea influentei exercitate de lideri. Astfel, influenta liderilor de opinie din scoala sau din afara ei (dar neaparat de varste apropiate) era acceptata si in privinta preluarii unor grile de percepere a mesajelor mass media. Datorita faptului ca liderii de opinie fusesera cuceriti intr-un fel sau altul de mesajele din Beverly Hills ei au fost de acord ca simbolurile, obiceiurile, valorile vehiculate de serial sa fie apropiate de grupuri – un astfel de exemplu de simbol preluat din serial este sarbatoarea Sfantului Valentin care ocupase un loc important intre ritualurile celebrate de aceasta soap-opera pentru tineri.

Principalul obiectiv al cercetarii a constat in stabilirea masurii in care televiziunea, mai precis serialele de fictiune, influenteaza evolutia atitudinilor fata de valori ale membrilor unui microgrup structurat dinspre traditionalism inspre modernitate.

Prima dintre cele trei ipoteze de la care s-a pornit presupunea ca schimbarea atitudinala cauzata de expunerea la programele de televiziune este un proces conditionat de liderul de opinie (conform teoriei fluxului de comunicare in doi pasi) si de receptivitatea percipientului (conform teoriei procesarii informatiei). Metodologia utilizata a fost, pe de o parte, de sorginte cantitativista (ierarhizarea celor 36 de valori, testarea pre- si post-vizionare potrivit canoanelor psihologiei sociale experimentale) si, pe de alta parte, de natura calitativista (intrebarile indirecte din chestionarele finale, observatia nestructurata, interviul in profunzime). In urma interpretarii informatiilor obtinute prin aplicarea metodologiei s-a constatat ca, in cazul celor sase valori indicatoare ale modernitatii („deschis la minte”, „independent”, „responsabil”, „o viata pasionanta”, „libertate”, „recunoastere sociala”) a existat, in general, o usoara tendinta ascendenta, numai ca aceasta deplasare a atitudinilor in directia modernitatii (occidentalitatii opuse traditionalitatii estice), nu poate fi pusa in legatura numai cu expunerea subiectilor la mesajele serialului „Beverly Hills”.

Prin traditionalitate estica intelegem un amestec de valori provenite din traditia ortodoxa constituita atat din elemente religioase crestine, cat si precrestine si de valori inmagazinate in memorie in perioada comunista (de exemplu, obedienta fata de autoritatea profesorilor din scoala dar si fata de ierarhia organizatiei de pionieri sau utecisti). Masura in care valorile mentionate mai sus (prezente de altminteri in cele cinci episoade din „Beverly Hills”) au influentat atitudinile subiectilor este greu de izolat de efectele influentei exercitate de alti agenti socializatori. De altfel, subiectii antrenati afirma ca impactul cel mai mare asupra atitudinilor lor il au membrii familiilor lor, urmati de anturajul din afara facultatii (prieteni si alte persoane semnificative) si, intr-un grad mai mic, de colegii de facultate si de unele media (presa scrisa, radioul, Internetul); televiziunea apare in chestionare in medie pe penultimul loc, ultimul loc in ierarhie fiind ocupat de profesorii din facultate. In privinta aportului liderului de opinie la schimbare, se poate sustine cu tarie ca acesta este mare dar ca acest lider (lideri) nu face (fac) neaparat parte din microgrupurile structurate de la facultatea unde studiaza tinerii. Cu toate ca pozitionarea televiziunii pe penultimul loc poate fi pusa si pe seama temerii subiectilor antrenati ca le-au fost manipulate atitudinile in timpul participarii la experimente, declaratiile lor consacra ideea, cu atat mai mult cu cat ei pot fi considerati semi-experti in comunicare, ca familia, grupurile de apartenenta si de referinta din afara facultatii dar si colegii din facultate, reprezinta dispozitivele, parghiile prin care se produce difuziunea „inovatiilor”.



Cea de a doua ipoteza conform careia subiectii antrenati (supusi tuturor detaliilor experimentale) vor fi mai atinsi de mesajele serialului decat neantrenatii (grupul de control) nu a fost confirmata in varianta ei forte. Se poate totusi releva asertiunea urmatoare, care va fi dezvoltata si au ocazia analizarii validarii celei de a treia ipoteze: impactul modului fictiv (vezi Francois Jost, 1997) a fost mai consistent, pe termen scurt, la antrenati, datorita faptului ca li s-a cerut o implicare activa in decodarea mesajelor din Beverly Hills, spre deosebire de neantrenati, carora nu li s-a solicitat sa completeze teste inainte si dupa vizionare. In alta ordine de idei, urmarirea evolutiei atitudinilor celor cinci subgrupuri de antrenati, de-a lungul celor sase luni cat a durat cercetarea, a permis schitarea unui mecanism psiho-social de receptare a mass media in cadrul micro-comunitatilor formate din studentii de la jurnalism: tendintele persoanelor mai moderne din subgrupuri de a impune cele mai noi achizitii atitudinale si comportamentale preluate din mass media si din alte surse sunt temperate de liderii de opinie mai traditionalisti (dintre liderii celor cinci subgrupuri, doar lidera subgrupului M. poate fi considerata ca fiind 100% pro-occidentala); valorile care, pe langa statutul lor modern sunt totodata si strans legate de profesia de jurnalist – libertatea/independenta, libertatea opiniei –, primesc un suport semnificativ din partea tuturor liderilor de opinie din sectia de Jurnalism, indiferent daca acestia sunt mai mult sau mai putin traditionalisti.

Efectele mass media (inclusiv ale televiziunii) sunt intarite sau diminuate de pozitionarea liderilor si a membrilor grupului fata de valorile prezentate in episoadele vizionate. Enuntul anterior reprezinta cea de a treia ipoteza a cercetarii si a fost verificata mai ales prin discutiile de grup desfasurate dupa primele doua vizionari. Atitudinile exprimate de liderii celor cinci subgrupuri si de subliderii lor si-au gasit ecouri in raspunsurile subiectilor la post-teste. Modificarile atitudinale constatate prin compararea post-testelor cu pre-testele (este de retinut in acest context diferenta dintre precizia definirii obiectului atitudinii dupa vizionare fata de ambiguitatea definirii obiectului atitudinii inainte de vizionare), au fost convergente cu sensul pozitionarilor liderilor si ale subliderilor din timpul discutiilor de grup ce precedau completarea post-testelor. Trebuie insa sa se evidentieze ca aceasta convergenta nu are o mare forta predictiva atata vreme cat nu a fost probata decat dupa primele doua vizionari. Pentru a compensa aceasta carenta a discutiilor de grup am recurs la metode de cercetare complementare, in special calitative. Aplicarea acestor metode (observatia, interviul in profunzime, chestionarul cu intrebari indirecte si cu intrebari deschise), a dus la strangerea unor materiale care confirma ipoteza potrivit careia ghizii de opinie exercita rolul de relee intre sursele mesajelor persuasive transmise de mass media si destinatari (subiecti). Chiar in conditiile in care liderii celor cinci subgrupuri se caracterizeaza printr-un traditionalism moderat, ei evalueaza pozitiv valorile societatii deschise si, prin urmare, nu se impotrivesc ideologiei promovate de televiziunile din Romania, inclusiv prin intermediul modului fictiv. In acest mod, ei si ceilalti subiecti se inscriu in curentul majoritar: trei sferturi dintre respondentii investigati de Septimiu Chelcea, Maria Motescu si Viorica Tighel in cadrul studiului cu privire la locul controlului si acceptarea valorilor sociale afirmau, in 1994 ca accepta valorile societatii deschise (Chelcea et al., 1994). Demersul acestor autori s-a bazat pe definitia data de filosoful Karl Papper societatii deschise: societatea deschisa este controlata de ratiune si ii permite individului sa-si exercite liber vointa (cf. Chelcea et al., 1994).

Amplitudinea schimbarii atitudinale observate la subiecti trebuie corelata cu noile perspective din psihologia sociala cognitivista potrivit carora, in general nu se schimba atitudinile implicite (cele a caror baza a fost pusa in copilarie sub impactul persoanelor semnificative) ci, mai degraba, cele explicite care sunt mai „superficiale”. Acest punct de vedere a fost validat si de rezultatele cercetarii noastre:



atitudinile implicite, masurate prin ierarhizarea valorilor pe scala si pe ranguri s-au schimbat intr-o masura destul de mica la antrenati; la neantrenati s-au observat totusi schimbari atitudinale mai ample (dupa cum se poate vedea din capitolul referitor la evaluarea celor trei valori instrumentale si a celor trei valori finale), schimbari pe care insa, nu le putem explica, deoarece subiectii din grupul de control nu au fost urmariti atat de sistematic precum cei din lotul experimental propriu zis;

atitudinile explicite au fost evaluate prin aplicarea post-testelor – consideram ca subiectii si-au modificat mai mult atitudinile fata de re-teste atunci cand obiectele atitudinilor nu le erau foarte accesibile (episodul in care eroina frivola, Valerie, il acuza pe un amic de viol), nuanteaza mult situatia descrisa in pre-testul de la a treia vizionare, situatie pe care respondentii au catalogat-o pe baza prejudecatilor continute de reprezentarile sociale de acest tip (pentru detalii privitoare la notiunea de reprezentare sociala a se vedea Neculau, 1997).

Atunci cand situatia judecata le-a fost relativ accesibila respondentilor din lot, cum s-a intamplat cu episodul care trata pastrarea relatiilor prietenesti cu fosta iubita desi David avea o noua legatura, s-au inregistrat diferente mici intre adjectivele alese la pre-test si adjectivele alese la post-test, deoarece situatia respectiva nu era complexa si, prin urmare, a fost etichetata pe baza atitudinilor implicite.

Diviziunea puterii in serialele pentru tineri

Mai multi autori (printre care si Pierre Bourdieu (2001), autorul conceptului de habitus care, prin semnificatiile lui complexe se apropie dar si depaseste conceptul de atitudine, fie ea inteleasa in sensul sau cel mai larg, se preocupa de raporturile de putere din societate. Din perspectiva analizei culturii de masa, soap-opera serveste la reafirmarea status-quo-ului social (Liebes, Livingstone, 1994). O asemenea viziune asupra gratificatiilor pe care le primeste telespectatorul statueaza ca textele soap sunt o oglinda fidela a ierarhizarii sociale. Analizele de continut ale serialelor siropoase dar si ale altor genuri de fictiune, de exemplu dramele din filmele de lung-metraj, reflecta diviziunea puterii in societate (Liebes, Livingstone, 1994). Cercetarile care analizeaza mass media din aceasta prisma atrag atentia asupra faptului ca, in general la televiziune, barbatii au un statut social mai ridicat decat femeile.

Construind profilul lotului de studenti (format predominant din subiecti de sex femeiesc), prin intermediul raspunsurilor la intrebarile indirecte de genul „Ce seriale preferati?”, constatam o reactie de respingere la oferta de seriale „obisnuite”, reactie pe care incercam sa o explicam in randurile urmatoare. Cele mai multe seriale de televiziune, inclusiv cele adresate tinerilor, rezerva femeilor profesii mai putin implicante, iar barbatilor profesii incarcate de responsabilitate: Kelly, cea mai indragita eroina din serialul Beverly Hills este asistenta sociala, in schimb Brandon, cel mai popular erou este jurnalist. Nu aceeasi distributie a rolurilor sociale se regaseste in Ally McBeal, unde personajul principal este o femeie avocat sau Dosarele X, unde unul dintre cele doua personaje principale este o femeie – agent F.B.I. – aceste profesii atipice pentru femeile din serialele siropoase constituie probabil unul dintre motivele pentru care studentii din grupul experimental format din 38 de fete si din 10 baieti le trec pe primele locuri ale listei de seriale preferate.

In privinta tipurilor de legaturi consacrate de serialele urmarite de antrenati, predomina cuplurile nelegalizate, mai mult sau mai putin stabile.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 531
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site