Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


CERINTELE ETICE ALE JANDARMULUI: Politetea militara

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Comportamentul social - comportamentul colectiv
CONSAGVINITATE
ISLAMUL - Sajadah - covorasul de rugaciune
FRUSTRARE
Proiect de lectie in format multimedia
STEREOTIP
DESIGNUL GRUPURILOR SI ORGANIZATIILOR - Nevoia si pericolul grupului
STRATIFICAREA
INTERVIU
PLANIFICAREA FAMILIALA


CERINTELE ETICE ALE JANDARMULUI

PROBLEME:




1. Politetea militara

2. Virtutile jandarmului profesionist

3. Disciplina militara

1. Politetea militara

1.1. Istoricul si manifestarea politetii

Hotaratoare in mentinerea echilibrului si armoniei relatiilor interpersonale cotidiene sunt unele norme ca buna-cuviinta, politetea, tactul. Buna-cuviinta inseamna comportare fireasca, moderatie fara ostentatie; stil de comportament caracterizat prin modestie si discretie, corectitudine si ingaduinta, bunavointa si atentie fata de altii (I. Slavici). Este comportarea civilizata in orice imprejurare,fara un autocontrol riguros, izvorand din obisnuinta, din deprinderea de a utiliza masura si cumpatarea, o inclinare fireasca a omului de a pastra un ton si o gestica ponderata.

Semnul exact al bunei-cuviinte este politetea. Termenul desemna, la inceput, comportarea in spiritul normelor din cetate, viata in polis, „civilitatea” populatiei urbane. In cultura romana termenul a patruns in secolul XVII-XVIII; oamenii care stiau sa vorbeasca si sa se poarte erau considerati oameni cu „politie” (Al. Dutu). Civilizatia si politetea au desemnat acelasi lucru: comportament in spiritul normelor cetatii, opus comportamentului „barbar”, „anormal”. Pentru politete sensul s-a pastrat in buna parte: consimtamantul respectului normelor si valorilor comune, datoria de a arata bunavointa oamenilor (J.J. Rousseau), frumusetea reala dintre oameni, manifestare in conduita, gesturi, vorbire. Politetea s-a nascut odata cu cultura si este un semn al acesteia, caci cultura include respectul pentru om.

Principiul fundamental in care se ancoreaza semnificarea conduitei de politete este ideea de altii, constiinta ca interesul si grija fata de altii constituie o datorie morala. Formele politetii difera de la un popor la altul, de la o epoca la alta si se materializeaza prin actiune, vorba, intonatie, atitudine, gest-dar continutul ramane mereu acelasi – respectul altuia. Si – totodata – respectul de tine insuti, prin altul. Iar functia politetii ramane si ea aceeasi: realizarea armoniei, a echilibrului interpersonal. Gandul indreptat spre altii netezeste relatiile, inlatura asperitatile, aproprie si deschide sufletele. Grija de altii dizolva egoismul, revigoreaza sentimentul demnitatii personale. Nepoliticosul este un egoist si un orgolios, caruia i se pare ca i se cuvine totul cu prioritate.

Omul politicos are o structura psihica si morala armonioasa, altruista. El respecta, exprima demnitatea umana in actiunea, forta, taria, puterea personalitatii. A te exprima politicos, prin gest sau cuvant, nu inseamna nicidecum a te arata umil, inferior altora, ci a-ti dovedi posibilitatile, capacitatile tale in raport cu altul, a te situa intr-o pozitie de ocrotitor, impartasind din forta si echilibrul personalitatii tale. Inseamna a darui, a oferi, a veni in intampinare. Numai „oferind” , „daruind” poti manifesta o politete plina de tact, masura, gradatie si sensibilitate. In mecanismul cooperarii intra si politetea, ca o forma de incredere si respect reciproc al partenerilor unei actiuni.

O alta virtute a politetii este aceea ca, in relatiile cu oamenii necunoscuti, te feresti de contacte suparatoare, de agresivitatea sau lipsa de educatie a unora. Este o haina de protectie care iti permite sa te distantezi de inoportuni, o bariera in fata unor comportamente dezagreabile. Politetea e o punte aruncata catre altul, dar si un zid in fata arogantei, familiaritatii, vulgaritatii.

1.2. Principii de comportare civilizata

Convietuirea sociala nu este posibila decat daca este guvernata de norme si principii etice. Norma este o forma de orientare a omului in lumea valorilor, o regula de conduita imediata ce prescrie comportamente unanim acceptate. Normele de convietuire sociala, reglementeaza si ierarhizeaza conduitele recunoscute de colectivitate, invitand la respectarea acestora. A te supune normei inseamna a te supune examenului public, a raspunde asteptarilor pe care societatea si le formeaza. Desi sunt reglementari exterioare, normele actioneaza ca „natura interna” ele se transforma in motive proprii de actiune pentru individ. Dar devin legi pentru fiecare individ numai atunci cand acesta singur isi impune „sa faca” sau „sa nu faca” ceva. Normele morale determina cooperarea, solidaritatea umana, adeziunea pentru un mod de a gandi sau de a simti colectiv.

Orice norma morala se exprima prin doua trasaturi fundamentale :

expresia calitativa a normei, care indica ce anume trebuie sa faci si cum anume trebuie sa fie (calitatea morala a actiunii si calitatea morala a subiectului).

componenta imperativa (prescriptiva), cristalizata in expresia „trebuie”. Subiectului ii sunt recomandate valori („trebuie”) si sunt interzise antivalori sau pseudovalori („nu trebuie”). Interiorizarea normei, transformarea constrangerii exterioare in modul de conduita insusit de subiect si-a gasit, in limba romana, doua exprimari de o deosebita subtilitate si putere de sugerare: „se cade – nu se cade” ; „ se cuvine / nu se cuvine” . Desi imprumutate din limbajul cotidian, aceste expresii ale constiintei morale exprima cu deosebita precizie procesul de interiorizare a normei, forta intrinseca a convingerii morale: norma este numai sugerata (acest lucru „se face” sau „nu se face” ), iar subiectul este invitat sa gaseasca forma proprie de traducere a normei in actiune.

Calitatea principala a normei este obiectivitatea sa, rezultand din raportarea la cadrul muncii si al vietii oamenilor, la nevoile colectivitatii de a-si statua finalitati, legi de conduita care sa apere interesele comune si sa formeze constiinta colectiva. Norma sanctioneaza valoarea morala si o recomanda ca model de conduita.

Esenta si finalitatea sistemului normativ este exprimat de principiul moral . Prin aceasta notiune se intelege inceputul, obarsia, baza, temeiul dupa care oamenii se ghideaza in organizatii si desfasoara activitati practice, in conduita lor. In munca lor, in viata zilnica, oamenii actioneaza in numele unor principii care traduc in mod operativ normele sociale, apreciaza actiunile proprii si ale altora in numele acelorasi principii, se raporteaza la acestea cand sunt obligati sa opteze. Principiul indica ce trebuie sa facem, cum trebuie sa procedam, cum pot fi coordonate cu eficienta normele morale

Insusirea normelor, formarea principiilor morale se realizeaza prin procesul de educatie, dar mai ales prin participarea la viata sociala cotidiana. Prin interactiunea cu altii se formeaza atitudini, convingeri, modele de actiune. Individul care nu se sprijina, in comportamentul cotidian, pe norme si principii morale bine consolidate si validate social nu se poate astepta sa fie acceptat, inclus, recunoscut ca personalitate.

Orientarea spre valori recunoscute si acceptate de comunitate, spre standarde culturale care genereaza norme comune de comportament se poate identifica cu procesul de integrare psihosociala a personalitatii. Valorile sunt, in acest caz, nevoile si atitudinile relevante pentru indivizii unei comunitati sau grupuri, caracterul normativ al comportamentului cotidian, normele largi, fundamentale ce servesc membrilor unei societati sau unor subgrupuri pentru a integra si ghida activitatile si relatiile comune. Un sistem de teme privind cunostintele, atitudinile, valorile si normele in temeiul carora membrii unui grup sau colectivitati mai largi se orienteaza in situatii sociale si isi aleg modul de actiune poarta numele de orientare de valoare. Acestea nu sunt mecanisme fixe de actiune, ci comportamente selective exprimand modurile de a vedea situatia, de a o percepe si a actiona. Intre orientarile valorice propuse pot fi selectate urmatoarele directii: orientare de sine – orientare spre colectivitate; calitate – realizare; afectivitate – neutralitate afectiva. Orientarea valorica descrie potentialul actional al colectivitatii, capacitatea acesteia de a formula proiecte de actiune, de a produce noi valori.

Desi descriu comportamente actuale sau potentiale, orientarile de valoare sunt expresia devenirii unei colectivitati, selectioneaza cele mai relevante teme ale vietii si muncii, consolidate de colectivitate in timp. Mentalitatile, obiceiurile, atitudinile dominante, validate de imprejurari si timp, formeaza tezaurul orientarilor de valoare ale unui popor. Modul de a gandi, simti, imagina noi proiecte sau de a reactiona la imprejurarile vietii reflecta istoria devenirii unui popor, formeaza suportul schemelor de actiune selectate si cristalizate, devenite referentiale pentru o colectivitate.



Modelul de actiune in situatie, sprijinit pe substrat ideologic si afectiv, alcatuieste deci schema de gandire si comportare a membrilor care se simt solidari intr-o anumita cultura. Un loc central in consolidarea modelului il ocupa sistemul de valori care „modeleaza” membrii unei culturi,, ii orienteaza spre anumite tipuri de evaluare si de actiune. Modelul spre anumite tipuri de evaluare si actiune. Modelul poate fi o norma de actiune intr-o imprejurare data, „regula politetii” in viata cotidiana, modelul poate deveni si o persoana ce a intrunit adeziunea publica pentru stilul sau de comportament. .Modelul cristalizeaza energiile, stimuleaza alegerea unor atitudini dezirabile social, canalizeaza efortul de cunoastere si creatie.

Modelul de viata te ajuta sa progresezi, te sustine, te conduce, iti deschide perspective. Organizarea existentei, deschiderea culturala a omului, orientarea spre valori autentice, formarea gustului a stilului de viata sunt expresia modelelor pe care indivizii le au la dispozitie. „ Tabelele de valori” ale fiecarei generatii sunt alcatuite prin ierarhizarea modelelor de viata validate de timp, de evenimente, de aprobarea sociala.

Invatarea normei, „apropierea” de modelul impus, preluat sau dorit se realizeaza printr-un continuu efort personal de invingere a tendintei negative, de consolidare a schemelor de actiune dezirabile social. Modele de comportament asteptate, dorite de colectivitate se gasesc pe acelasi continuum psihosocial cu anti-modelele. La polul opus al curajului se gaseste lasitatea, altruismul se formeaza prin invingerea egoismului compus tolerant se consolideaza prin comparatie cu intoleranta, neangaduinta, lipsa de intelegere. Criteriul alegerii este aprobarea sociala, fixata in normele de convietuiri sociale vehiculate intr-o societate. Impuse de societate, dezvoltate prin contactele interpersonale ale fiecarui individ si consolidate prin participare, pin insusirea experientei altora, normele de convietuire sociala sunt indicatori ai civilizatiei si culturii.

In functie de aria lor de actiune, normele comportamentului cotidian se clasifica astfel:

norme de larga rezonanta, caracterizand o colectivitate (ex. omenia, simtul masurii);

norme referitoare la respectarea si consolidarea valorilor comune (simtul raspunderii, setea de cunoastere);

norme referitoare la relatiile interpersonale cotidiene (respectul reciproc, solidaritatea, tactul, politetea, ospitalitatea, buna-cuviinta, generozitatea, increderea, recunostinta);

norme referitoare la comportamentul omului insusi ca membru al societatii (demnitatea, cinstea, cumpatarea, harnicia, sinceritatea).

O lista completa a acestor norme si a ierarhiei lor dupa importanta ce li se acorda intr-o colectivitate ar fi imposibil de intocmit. Nimeni nu poate stabili care sunt normele cu un impact asupra oamenilor, decat daca le considera in functie de specificul grupului social, de situatia concreta, de locul de desfasurare a actiunii. Sunt, insa norme care au devenit valori ale umanitatii si aceasta nu vor putea fi niciodata ignorate in relatiile dintre oameni.

1.3. Semne exterioare ale politetii

Proba politetii este salutul. El reprezinta, la diferite popoare, primul mijloc prin care oamenii isi pot arata respectul pe care il au unii fata de altii. In Roma antica, cand se intalneau, oamenii isi urau sanatate si pronuntau „salua”. De atunci, acest cuvant a trecut drept salut. Salutul, acordarea importantei unui semn, gesturile prin care ne apropriem de altul sunt expresia valorii sociale a acestuia. Salutam de la mai mare distanta pe cineva caruia ii acordam importanta; distanta spatiala este personalizata de rezonanta sociala a individului. Dar, zice N. Iorga, saluta un om mare nu descoperindu-ti capul, ci descoperindu-ti cugetul. Aceasta este numai o fateta a acestui act. Gestul salutului cuprinde, deopotriva, pe cel catre care e indreptat, ca si pe cel ce-l savarseste. Cand salutam ne exprimam, in primul rand, pe noi insine: relatiile de armonie cu mediul, tonusul afectiv, atitudinea de incredere in altii.

Salutul astfel inteles e o forma de a intra in relatie, de a dori sa transmiti sau sa primesti trairea afectiva a cuiva, este un indemn la comunicare, la exprimarea sociala a eului tau. De aceea salutam cu aceeasi convingere pe toti cunoscutii, varstnici si tineri, cu statut social inalt, egal noua sau mai scazut. Gestul salutului trebuie sa fie firesc, fara graba, dar si fara ezitare, exteriorizand sentimentul de respect pentru cel caruia ii este adresat, gasind momentul oportun. Saluta mai intai tinerii pe cei varstnici, studentii pe profesori, barbatii pe femei. Nu salutam cu tigara in gura, cu mainile in buzunar, inclinand neglijent capul.

Insusirea normelor de conduita, incorporarea lor in comportamentul cotidian al personalitatii se exprima prin notiunea de tact (latina „tactus” – atingere, contact, influenta, actiune, simt al masurii). Tactul, in relatiile interpersonale, inseamna deci bunavointa si respect reciproc, relatii de intrajutorare, o atitudine de intelegere si omenie, modestie si decenta in conduita, stapanire de sine, rabdare, cumpatare, chibzuinta. Efectul tactului poate fi observat in calitatea relatiilor dintre oameni, in climatul de incredere si optimism din colectivul uman. Tactul este o sinteza a atitudinii morale, bunului-simt, respectului pentru moravurile publice si intelegeri reguli de comportare social. Este bunul-gust aplicat la tinuta si la conduita. Omul cu tact simte cand e binevenit sau cand importuneaza, cand trebuie sa vorbeasca si cand sa taca, cum sa se adreseze fiecaruia. El nu ridica tonul in locurile publice, nu folosesc expresii vulgare, nu este distant sau arogant, se poarta cu demnitate, fara a leza personalitatea altuia. A te purta cu tact inseamna a fi prietenos, atent, fin, discret, manierat, tolerant, inseamna a intelege particularitatile momentului si ale situatiei, psihologia partenerului. Omul cu tact este omul inzestrat cu un ascutit simt de psihologie practica, aplicata la viata.

Lipsa tactului se manifesta prin comportarea ofensatoare fata de altii (ironii, porecle, jigniri), lipsa stapanirii de sine (irascibilitate, impulsivitate, capricii inutile, dispret pentru regulamentele bunei-cuviinte, distantarea afectiva fata de cei din jur, lipsa de interes pentru personalitatea altuia, incorectitudine in aprecierea drepturilor celorlalti, inconsecventa, susceptibilitate. Omul lipsit de tact este cel ce nu tine seama de principiile morale in relatiile interpersonale (este adesea incorect, mincinos, neglijent, superficial), orientat numai spre satisfacerea trebuintelor proprii (egoist, meschin), tratand pe cei din jur ca pe niste instrumente utile intereselor sale. Adesea, lipsa de tact este confundata cu gafa. Dar gafeurul, daca omite o indelicatete, nu a intentionat sa jigneasca, sa umileasca. Prin lipsa de calcule si de oportunism, prin nonsalanta si dezinvoltura sa, gafeurul se situeaza la distanta de individul lipsit de tact. Gafa e expresia meditatiei si a contemplarii, gafeurul e adesea distrat si candid, nedisponibil la solicitarile mediului ambiant (Al. Paleologu ). De aceea, gafa este tolerata, pe cand lipsa de tact, pornind din rautate si agresivitate este blamata.

Comportamentul in mijloacele de transport reflecta masura in care au fost insusite normele, incorporarea acestora in stilul persoanei. Indicatori ai lipsei de stil sunt: agresiv, manifestari la urcarea in tramvai sau tren, „lupta” (neloiala cu varstnicii sau femeile) pentru un loc, incomodarea vecinului prin bagaje sau pozitie, conversatia cu voce tare, retinerea locului pentru cunoscuti intarziati, etc. Impolitetea sau lipsa bunului simt in mijloacele de transport poate duce cu usurinta la conflicte, la consum inutil de energie psihica. Situatiile descrise mai sus pot deveni insa prilejuri de manifestare a unui comportament civilizat. O rugaminte se poate adresa si cu voce normala, se poate urca si fara a considera pe vecin un concurent. Nimeni nu doreste in mod intentionat, sa incordeze pe altul, deci relatia agresiva este total indecenta. Calmul, semn al echilibrului psihic, probeaza maturitatea persoanei, capacitatea de testa evenimentele cu simtul masurii.

Comportamentul pe strada este un alt indicator al insusirii normelor de comportare civilizata. Tinuta personala, atitudinea fata de necunoscuti, gesturile fata de cunoscutii intalniti pot constitui „semne de identificare” ale omului binecrescut sau dimpotriva. Buna-cuviinta indeamna la pastrarea unor reguli de conduita ca acestea :

nu se arata cu degetul, unui interlocutor, persoane, obiecte, vitrine. E suficient o privire;

se evita ciocnirea cu alti pietoni, iar daca s-a produs scuzele sunt obligatorii:

cand insotesti o persoana mai varstnica sau o femeie, se cedeaza locul din dreapta;

incomodarea altor trecatori cu obiecte purtate neglijent (umbrele, pachete) este o proba de impolitete;

e o datorie sa ajuti, daca are nevoie, o persoana varstnica, un bolnav sau o femeie;

salutul persoanelor cunoscute e o obligatie; nu se asteapta salutul, daca ai observat primul un cunoscut; salutul nu se repeta; cand un insotitor e salutat, se raspunde la acest gest chiar daca nu cunosti persoana;



pe strada nu se vorbeste cu voce tare, gesturile zgomotoase sunt un semn de impolitete si chiar al lipsei bunului-simt.

Simtul personal este deci, expresia intregului, a personalitati in actiune; este oglinda omului confruntat cu evenimentele, angajat in (interior) actiune. Stilul se exprima prin comportamentul excesiv al omului (felul cum actioneaza sau interactioneaza) si reflecta personalitatea in cea ce are mai original, mai profund; este amprenta personalitatii. Stilul inseamna modul in care omul intelege sa-si „joace”, sa-si „interpreteze” rolul corespunzator status-ului sau intr-un grup. Recunosti oamenii dupa felul cum gandesc, actioneaza, muncesc sau se poarta. De stil, deci, tine modul in care omul stie sa asculte, sa raspunda, sa intretina relatii cu altii, sa se adreseze unor cunoscuti sau necunoscuti.

Stilul este marca personalitatii in actiunile cotidiene; o sinteza personala a trairilor afective si actiunii in relatiile cu altii. Stilul se manifesta, cu deosebire in viata zilnica. Asteptarea unei persoane, comportamentul in mijlocele de transport sau pe strada, oferirea unui buchet de flori poarta pecetea stilului personal. Stilul este omul insusi. (Buffon).

2. Virtutile jandarmului profesionist

Educatia morala este o latura a educatiei care are ca ideal formarea profilului moral al personalitatii si al comportamentului socio-moral al omului. In conditiile societatii contemporane, ale societatii democratice, cresc rolurile relatiilor sociale si al responsabilitatii individului fata de el insusi, fata de cei din jur si fata de societate, aparand noi probleme de etica si de comportament (de conduita) ale individului si membrilor societatii. In acest context creste si importanta educatiei moral-civice in unitatile de jandarmi.

Formarea conditiei si a gandirii morale in spirit democratic, presupune: dobandirea de cunostinte morale (instruire morala) care necesita insusirea continutului moral a conceptelor de democratie, de stat de drept, de patriotism, de umanism, de disciplina constienta, de dragoste fata de munca, de spiritul datoriei fata de patrie si popor, demnitatea si onoarea militara, principialitatea si sinceritatea, de comportare civilizata; formarea de convingeri si sentimente morale inseamna ca cunostintele morale trebuie sa transforme in trairi afective inalte, adica in convingeri si sentimente morale.

La acestea se adauga virtutile militare, asa cum sunt: barbatia, curajul, darzenia, fermitatea, disciplina militara, vigilenta, solidaritatea ostaseasca, vitejia, spiritul de sacrificiu etc.

Personalitatea militarilor din structurile Jandarmeriei Romane include fara doar si poate puternice elemente de educatie patriotica: dragoste si devotament activ si constient fata de patrie, tara, stramosi, eroi, fata de popor; lupta ferma pentru apararea si dezvoltarea statului nostru national, suveran, independent si indivizibil, chiar cu sacrificiul vietii daca tara o cere; respect fata de Constitutie si legile tarii, fata de institutiile tarii; demnitate, mandrie nationala si patriotica, fidelitate fata de tara si popor; asigurarea drepturilor egale ale tuturor cetatenilor tarii fara nici o discriminare, in conformitate cu Constitutia si legile in vigoare; lupta hotarata impotriva manifestarilor de sovinism, extremism etc. In acest context este obligatoriu cunoasterea pe baza de intelegere a ideilor de patrie si patriotism; intarirea convingerilor si sentimentelor patriotice in concordanta cu valorile socio-educative moderne; dezvoltarea deprinderilor si obisnuintelor patriotice cu implicatii etico-sociale, concretizate in fapte patriotice.

Pe langa alti factori educationali, precum: familia, scoala mass-media etc., structurile Jandarmeriei Romane contribuie activ la educatia patriotica de nivel elevat, densa in continuturi etico-sociale, concordanta cu schimbarile produse in viata societatii. Asadar, suntem profund interesati sa formam un astfel de profil etic al luptatorului la care sa nu se inregistreze indiferenta fata de patrie si popor.

Asemenea conceptie despre disciplina imbraca un specific in sistemul militar. Spre deosebire de trecut, la nivelul Inspectoratul General al Jandarmeriei, suntem interesati, in primul rand, de cultivarea unei discipline umane si militare, cu adevarat constienta, bazata pe respectarea ordinelor si normelor de ordine sociala, juridica si proprii Ministerul Administratiei si Internelor si Jandarmeriei Romane.

O astfel de disciplina impune: convingeri, mobiluri intrinseci si tarii afective superioare, stimularea spiritului de organizare si ordine, cultivarea unor raporturi interne bazate pe adevar, echitate, sanctionarea drastica a incalcarilor normelor de disciplina si regulamentelor, excluderea jignirilor fizice si morale, neacceptarea interdictiilor absurde, inumane, neregulamentare, neconstitutionale, promovarea unui regim de munca si viata organizat si rational etc.

Un alt grup de calitati morale este alcatuit din cinste, corectitudine, sinceritate, ele se manifesta printr-un comportament aflat in deplin acord cu regulile si normele instituite in societate, respectarea celor stabilite de colectivitate, a angajamentelor asumate, refuzul de a face vre-o concesie atunci cand e vorba de a prezenta rezultatele asa cum sunt, de a denatura sau a prezenta convenabil fapte si intamplari.

Cinstea este o calitate care se manifesta, in primul rand, in relatia cu sine si apoi cu altii; presupune o atitudine ferma impotriva celor ce nu-si fac datoria.

Cinstea si sinceritatea sunt virtuti despre care intelepciunea populara spune ca nici nu se compara, nici nu se vand, deoarece reprezinta unul din bunurile de nepretuit ale caracterului uman.

Corectitudinea reprezinta una din virtutile militare care confera militarului o tinuta impecabila, fara greseli si erori, care-i innobileaza profilul, exprimandu-se prin: indeplinirea intocmai a indatoririlor si ordinelor; respectarea juramantului militar si a obligatiilor regulamentare; unitatea dintre vorba si fapta; atitudinea politicoasa si respectuoasa in relatiile cu comandantii si sefii, cu ceilalti militari, cu populatia, cu toti cei din jur; respectarea normelor si principiilor care definesc comportarea civilizata, corecta, buna-cuviinta.

O trasatura morala de mare insemnatate in organizarea gradului de coeziune si a eficacitatii actiunilor subunitatilor militare, a oricarui colectiv, o reprezinta solidaritatea, camaraderia si intrajutorarea. Relatiile de colaborare si intrajutorare, de solidaritate, camaraderie ostaseasca maresc increderea in fortele proprii, dau sentimentul securitatii, insufla curaj si fermitate, intaresc capacitatea de lupta a unitatilor si formatiunilor. Din aceasta perspectiva, un colectiv sudat nu va fi niciodata demoralizat, nu va manifesta slabiciuni, ci va dovedi simt de raspundere in indeplinirea misiunilor incredintate, o stare moral-patriotica de nezdruncinat.

Solidaritatea ostaseasca reprezinta atitudinea de adeziune la subunitatea (unitatea) din care facem parte, pana la identificarea cu viata si aspiratiile acestei subunitati (unitati).

Maximul de solidaritate este exprimat foarte sugestiv in dictonul: „toti pentru unul si unul pentru toti”.

Camaraderia este o forma a legaturilor afective ce se stabilesc in activitatea ostaseasca obisnuita sau pe timpul indeplinirii misiunilor si, rezultand din comunitatea de preocupari, ea imbina forme diferite de inregistrare pentru atingerea unui tel comun – solutionarea sarcinilor ce tin de pregatirea de specialitate, ajutor acordat in situatii dificile, indeplinirea misiunilor obisnuite ori speciale.

Vigilenta este o stare de spirit care trebuie sa-l insoteasca pe militar in orice imprejurare: in postul de santinela, pe terenurile de instructie, la serviciu, pe timpul indeplinirii misiunilor etc.

Spiritul de vigilenta propriu militarului circumscrie si o atitudine ferma, hotarata, demascatoare fata de cei care incearca sa creeze deruta si confuzie se dedau la actiuni de dezinformare, raspandire, zvonuri.

Vigilenta presupune pastrarea secretului, dar si intransigenta fata de orice tendinte de divulgare a unor date cu caracter secret, cumpanindu-se in vorba, atentie la discutii. Adevarata vigilenta este rationala, ea nu are nimic comun cu neincrederea, suspiciunea.

In conditiile cresterii participarii Jandarmeriei la viata sociala se amplifica contactele militarilor cu numerosi oameni de diferite profesii. In aceste relatii, militarul trebuie sa dea dovada de demnitate, politete, maturitate, sa evite cu tact discutiile ce aluneca pe panta dezvaluirii unor secrete, fara insa a aduce pe interlocutori la desprinderea unor concluzii eronate, pareri gresite despre capacitatea si nivelul de pregatire a celui in cauza, despre rolul si misiunea Jandarmeriei.

In cadrul actiunilor ostile si destabilizatoare indreptate impotriva tarii noastre, a institutiilor statului de drept, Jandarmeria Romana a constituit totdeauna un punct de atractie. Principalele aspecte vizate in jandarmerie se refera la dislocarea, tipul si dotarea unitatilor militare, starea de spirit, relatiile Jandarmeriei cu societatea civila si eventualele ei reactii la diferite actiuni (greve, manifestatii violente, revolte s.a).

In tara noastra pastrarea secretului este reglementata prin legea 23-1971 privind apararea secretului de stat, precum si ordinele si actele normative emise de Ministerul Administratiei si Internelor si Inspectoratul General al Jandarmeriei

Pentru activitatea militara, secret inseamna informatii, date, documente care nu sunt destinate difuzarii publice; ele vor fi cunoscute numai de catre cai care lucreaza in domeniul respectiv si care au obligatia de a nu le face cunoscute altor persoane.

Secrete de stat, in domeniul militar sunt considerate: caracteristicile Tehnico-tactice ale mijloacelor de lupta, efectivele, starea de pregatire pentru indeplinirea atributiilor Jandarmeriei, dotarea tehnica, hartile si planurile militare etc.

Secret de serviciu constituie acele informatii, date si documente care se refera la activitatea unitatilor militare si care, fara a fi secrete de stat, nu trebuie cunoscute decat de persoanele carora le sunt necesare pentru indeplinirea atributiilor de serviciu.

Divulgarea de secrete inseamna transmiterea de informatii cu caracter secret, intentionata sau neintentionata, unei persoane neautorizate sa le cunoasca.

Obligatiile ce revin jandarmilor pentru apararea secretului: sa cunoasca si sa cunoasca si sa respecte prevederile legale privind apararea secretului de stat si de serviciu; sa evite discutii despre activitati desfasurate in cazarma, comunicari de date prin scrisori, telefon, laudarosenie, stare de ebrietate etc.; sa opreasca pe alti jandarmi in momentul in care constata ca acestia sunt pe cale de a difuza secrete; sa raporteze imediat ce a constatat o scurgere de informatii, comisa de alte persoane sau chiar de el insusi.



Vigilenta este, in ultima instanta, o indatorire patriotica.

In profilul etic al militarului se cuprind, de asemenea, si alte calitati morale si de lupta printre care enumeram: curajul, barbatia, darzenia, fermitatea, tenacitatea si perseverenta.

Curajul – insusirea de seama a celui capabil sa invinga greutati, sa-si mentina cumpatul in momente critice, sa-si pastreze increderea in fortele proprii, sa suporte privatiuni, sa biruie teama si neincrederea.

Curajul – calitatea morala care pune in evidenta energia de care poate da dovada militarul in executarea ordinului primit, puterea de a nu se lasa coplesit de evenimente dramatice, care impresioneaza puternic.

Darzenia – exprimata prin perseverenta in rezolvarea problemelor esentiale pentru bunul mers al activitatii, capacitatea de a nu ceda in fata greutatilor de orice fel.

Fermitatea – se manifesta ca replica necrutatoare, intransigenta fata de dusman, angajament sustinut, acceptand riscurile inevitabile.

Tenacitatea – calitate volitiva constand in rezistenta la eforturi si solicitari indelungate, la dificultati intense ce trebuie depasite, dovedind tarie de caracter, dragoste de adevar, curaj si abnegatie.

Perseverenta – calitatea de vointa a militarului care-i cere sa fie statornic in munca, in convingeri, in atitudine etc., rabdator staruitor in urmarirea scopurilor ce si le-a propus.

Serviciul militar ofera un camp larg de afirmare a acestor calitati si solicita fiecaruia sa le dezvolte necontenit in procesul de instructie si educatie.

Aceste insusiri se imbina cu o temeinica pregatire militara si de specialitate, o perfecta stapanire a armamentului si tehnicii din dotare.

Viata, ostaseasca a demonstrat ca lipsa de curaj, de stapanire de sine, este de cele mai multe ori urmarea unei insuficiente pregatiri, a unor carente in cunoasterea armamentului si tehnicii din dotare, a lipsei de antrenament in exploatarea acestora, lucruri care genereaza neincredere in fortele proprii, in capacitatea de a duce la bun sfarsit o misiune. De asemenea, curajul nu trebuie confundat cu spiritul de aventura, cu bravurile gratuite.

In ansamblul valorilor morale cu adanci semnificatii pentru viata ostaseasca din Jandarmerie, un loc important il constituie datoria, onoarea si demnitatea.

Datoria militara - este o problema de constiinta si devotament, exprima o atitudine, o conduita, un sentiment profund afectiv, fiind, totodata, un criteriu al modului de intelegere si actiune in indeplinirea de catre militari a misiunilor ce le sun incredintate. Prin continutul sau etico-social isi pune amprenta asupra intregii activitati ostasesti, asupra procesului instructiv-educativ, joaca astfel un rol mobilizator asupra fortei combative a Jandarmeriei.

A actiona in spiritul datoriei militare inseamna: a desfasura intreaga activitate pe baza cerintelor juramantului si regulamentelor militare; a-si insusi temeinic cunostintele militare generale si de specialitate; a ingriji si manui cu pricepere armamentul si mijloacele din dotare; a fi permanent gata pentru indeplinirea misiunilor incredintate.

Sentimentul datoriei militare, izvorat din dragostea de patrie, al educatiei, integrat solid in ansamblul profilului spiritual al jandarmului se manifesta in toate actiunile si imprejurarile: la instructie; trageri; in misiune; in intreaga organizare si conducere a procesului instructiv-educativ; in comportarea cotidiana.

Demnitatea este sinonima cu integritatea morala, corectitudine, probitatea; un om nu poate fi demn daca inseala pe altii, daca fura, nu-si respecta cuvantul dat, daca este nesincer.

Ca orice valoare, alegerea si practicarea ei in toate imprejurarile, indiferent de urmari, implica, uneori, un cost mai mare decat beneficiul moral, un cost care, daca preferam atitudinea demna, trebuie sa fim gata sa-l platim. Multi au platit demnitatea prin ruinarea averii, familiei, moartea, altii cu retragerea in anonimat. Sunt oameni care nu pot platii un asemenea pret pentru a-si mentine demnitatea. Teama, orgoliul, slabiciunea, sfasie demnitatea multora.

Prin urmare, demnitatea implica si calitati morale ca: taria de caracter, rezistenta psihica, deprinderea de a prefera modul de viata moral.

Daca demnitatea este o problema de comportament individual, onoarea este efectul creat de demnitatea constanta in calitatea care urmareste aceasta performanta morala.

Onoarea semnifica modul in care individul respecta, prin conduita sa etica, exigentele societatii, stradania sa de a fi la inaltimea meritelor care i se recunosc.

Onoarea nu este un drept castigat pentru totdeauna, odata pierduta este deosebit de greu, daca nu imposibil sa fie recuperata.

Exigentele fundamentale ale demnitatii si onoarei militare sunt prevazute in principiu de Statutul cadrelor militare si in detalii, de cadrul deontologic al functionarului Ministerul Administratiei si Internelor.

Statutul cadrelor militare, la art. 8, prevede ca indatorire esentiala a militarilor: sa fie loiale si devotate statului roman si fortelor sale armate, sa lupte pentru apararea Romaniei, la nevoie pana la sacrificiul vietii, sa respecte si sa apere valorile democratiei constitutionale; sa pretuiasca onoarea si gloria de lupta a fortelor armate ale Romaniei, ale armei si unitatii din care face parte, precum si demnitatea gradului si a uniformei militare pe care le poarta.

Prima indatorire prevazuta in statut defineste onoarea si demnitatea militara in raport cu indeplinirea datoriei militare de a apara tara: „ONOARE SI PATRIE” este deviza demnitatii militare.

3. Disciplina militara

Potrivit Regulamentului disciplinei militare - RG3, disciplina militara ,,consta in respectarea de catre militari a normelor de ordine si de comportare obligatorii, in vederea realizarii starii functionale a structurilor militare si a bunei desfasurari a activitatilor din armata

Militarii au urmatoarele obligatii:

sa apere si sa promoveze valorile si simbolurile nationale;

sa-si indeplineasca atributiile de serviciu;

sa poarte regulamentar tinuta militara;

sa pastreze secretul de stat si de serviciu;

sa cultive relatii de camaraderie cu celelalte cadre.

Pentru cadrele Ministerul Administratiei si Internelor, indeplinirea datoriei fata de tara implica, potrivit Codului deontologic, o serie de cerinte specifice: sa respecte si sa aplice prevederile Constitutiei, a celorlalte acte normative, juramantul depus la incadrarea sa, sa fie loial si devotat statului roman si institutiilor sale; sa-si indeplineasca intotdeauna sarcinile ce-i revin, conform legii, aparand comunitatea si respectand drepturile si libertatile omului, demnitatea acestuia, protejand impotriva actelor ilegale proprietatea si persoanele, fara deosebire de rasa, nationalitate, sex, origine sau conditie sociala, convingeri politice, religioase sau filozofice, manifestand un inalt grad de responsabilitate in concordanta cu cerintele si valorile democratiei constitutionale si ale statului de drept.

Alte articole, din acelasi Cod deontologic, impun cadrului militar din Ministerul Administratiei si Internelor: sa respecte intotdeauna adevarul; sa dea dovada de corectitudine, respect si solicitudine in relatiile oficiale cu alte persoane, precum si in relatiile cu colegii de serviciu; sa aiba o tinuta demna si decenta, sa nu manifeste servilism si sa nu actioneze sub influenta unor sentimente personale, prejudecati, animozitati sau a unor relatii de prietenie; sa manifeste grija pentru tehnica si bunurile din dotarea sa si a institutiei; sa respecte in orice imprejurare normele legale si morale de convietuire sociala. De asemenea, sa intervina oportun si ferm pentru intreruperea relatiilor membrilor sai de familie cu alte persoane ori de cate ori acestea pot afecta interesele institutiei, ordinea si orala publica si sa raporteze sefilor sai ierarhici, atunci cand activitatea vreunui membru al familiei sale este de natura sa aduca atingere demnitatii functiei pe care o exercita; sa aiba instruirea generala si profesionala aprofundata ca si o pregatire temeinica in domeniile problemelor sociale, libertatilor publice si drepturilor omului.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1602
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site