Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Egalitatea de sanse intre femei si barbati

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Generatiile sociale
PREZENTAREA UNOR SITUATII CONFLICTUALE SI REZOLVAREA LOR
CONSTANTA SI FLEXIBILITATE IN ATITUDINEA FATA DE VALORI
Mobilitate sociala : tipologii, studii, teorii
INTERACTIUNEA ATENTA SI DEZVOLTAREA MINTII COLECTIVE
INTERIORIZARE
Structura sociala a Romaniei : perspectiva dinamica
FUNDAMENTALISM
OBIECTUL SOCIOLOGIEI
Saracie Extrema si Excluziune Sociala: Dimensiuni si Factori


Egalitatea de sanse intre femei si barbati

1.1. Consideratii generale



Femeile si barbatii, ca fiinte umane, au aceleasi drepturi si obligatii in viata profesionala, publica si in viata de familie, privata. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa se faca o diferenta intre barbati si femei in ce priveste rolul lor social si in familie. Nimeni nu poate alege sa se nasca barbat sau femeie. Prin urmare, oportunitatile de a ne dezvolta in viata si de a ne afirma ca persoane autonome nu trebuie sa fie diferite.

Dincolo de trasaturile naturale, biologice ale femeilor si barbatilor, rolurile sociale ale femeii si ale barbatului trebuie apreciate in acelasi fel, respectiv cea a valorii generate. Astfel, femeile si barbatii au aceleasi drepturi, obligatii si posibilitati cu privire la obtinerea unui loc de munca, implicarea in gospodarie si cresterea copiilor, participarea la viata politica, sindicala, culturala, la activitati comunitare.

Conform art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana, instituirea Uniunii Europene se bazeaza pe principiile libertatii, democratiei, respectului fata de drepturile omului si fata de libertatile fundamentale, precum si pe principiul statului de drept, principii care sunt comune tuturor statelor membre, iar Uniunea Europeana respecta drepturile fundamentale, garantate prin Conventia Europeana de Aparare a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale si prevazute in traditiile constitutionale comune ale statelor ca principii generale de drept comunitar.¹

Dreptul tuturor persoanelor la egalitate in fata legii si protectie impotriva discriminarii constituie un drept fundamental recunoscut de Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia Natiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor, Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala si conventiile Natiunilor Unite privind drepturile civile si politice si privind drepturile economice, sociale si culturale si de Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pe care le-au semnat toate statele membre.²

1.1.1. Egalitatea de sanse in legislatia romana

Legislatia romaneasca defineste egalitatea de sanse pentru femei si barbati drept luarea in considerare a capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin si feminin si tratamentul egal al acestora. ³

Principiul egalitatii de sanse intre femei si barbati a inceput sa fie dezbatut in Romania in special de catre societatea civila, mai ales dupa 1995, an in care statutul social al femeii in societatea contemporana a fost pus in discutie cu ocazia celei de-a patra Conferinte Mondiale a Femeilor de la Beijing.4

Actiunile abordate, in functie de obiectivele stabilite in cadrul Conferintei au fost, in principal, urmatoarele:

• Apararea drepturilor si demnitatii umane intrinsece a femeilor si barbatilor.

• Garantarea unei depline aplicari a drepturilor omului in cazul femeilor ca parte inalienabila, integrala si indivizibila a tuturor drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

• Incurajarea sustinerii progreselor inregistrate ca urmare a conferintelor anterioare ale ONU cu scopul atingerii egalitatii, dezvoltarii si a pacii.

• Aplicarea deplina si efectiva a Strategiei de la Nairobi axata pe progresul femeilor.

• Promovarea consolidarii rolului femeilor si al progresului lor.

• Garantarea accesului femeilor la sanatate, educatie, bunuri economice si culturale.

Constitutia Romaniei cuprinde prevederi privind egalitatea intre femei si barbati, dar si prevederi care arata ca Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.5

Prin egalitate de sanse si de tratament intre femei si barbati se intelege luarea in considerare a capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin si, respectiv, feminin si tratamentul egal al acestora.6

In Romania, de egalitatea de sanse si tratament intre femei si barbati in relatiile de munca beneficiaza toti lucratorii, inclusiv persoanele care exercita o activitate independenta, precum si lucratorii din agricultura.

Codul muncii in art. 5 si 6 cuprinde dispozitii care prevad ca in relatiile de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii. 7

Pentru munca egala sau de valoare egala este interzisa orice discriminare bazata pe criteriul de sex cu privire la toate elementele si conditiile de remunerare.

OG nr.137/2000 dispune ca, principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate in special in exercitarea urmatoarelor drepturi8:

a) dreptul la un tratament egal in fata instantelor judecatoresti si a oricarui alt program jurisdictional;

b) dreptul la securitatea persoanei si la obtinerea protectiei statului impotriva violentelor sau maltratarilor din partea oricarui individ, grup sau institutie;

c) drepturile politice, si anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viata publica si de a avea acces la functii si demnitati publice;

d) drepturile civile, in special:

- dreptul la libera circulatie si la alegerea resedintei;

- dreptul de a parasi tara si de a se intoarce in tara;

- dreptul de a obtine si de a renunta la cetatenia romana;

- dreptul de a se casatori si de a-si alege partenerul;

- dreptul de proprietate;

- dreptul la mostenire;

- dreptul la libertatea de gandire, constiinta si religie;

- dreptul la libertatea de opinie si de exprimare;

- dreptul la libertatea de intrunire si de asociere;

- dreptul de petitionare;

- drepturile economice, sociale si culturale, in special;

- dreptul la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare;

- dreptul de a infiinta sindicate si de a se afilia unor sindicate;

- dreptul la locuinta;

- dreptul la sanatate, la ingrijire medicala, la securitate sociala si la servicii sociale;

- dreptul la educatie si la pregatire profesionala;

- dreptul de a lua parte, in conditii de egalitate, la activitati culturale si sportive;

e) dreptul de acces la toate locurile si serviciile destinate folosintei publice.

Orice persoana fizica sau juridica are obligatia sa respecte principiile mentionate.

Legea nr. 202/2002 reglementeaza masurile pentru promovarea egalitatii de sanse intre femei si barbati, in vederea eliminarii discriminarii directe si indirecte dupa criteriul de sex, in toate sferele vietii publice din Romania.

Masurile pentru promovarea egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati si pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex se aplica in domeniul muncii, educatiei, sanatatii, culturii si informarii, politicii, participarii la decizie, furnizarii si accesului la bunuri si servicii, precum si in alte domenii reglementate prin legi speciale.

Legea transpune directivele europene in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati, Directiva Consiliului nr.207/76/EEC, din 9 februarie 1976, privind implementarea principiului egalitatii de tratament intre femei si barbati in ceea ce priveste accesul la ocupare, la formare profesionala, la ascensiunea profesionala si la conditiile de munca, modificata si completata prin Directiva Parlamentului European si a Consiliului nr.73/2002/CE, din 23 septembrie 2002, precum si Directiva 80/97/CE a Consiliului, din 15 decembrie 1997 referitoare la sarcina probei in cazurile de discriminare dupa criteriul de sex.

Prevederile Legii nr. 202/2002 nu au aplicabilitate in cadrul cultelor religioase si nu aduc atingere vietii private a cetatenilor.

In legislatia romaneasca principiul egalitatii de sanse pentru femei si barbati este dezvoltat in urmatoarele domenii:

munca;

accesul la educatie, sanatate, cultura si informare;

participarea la luarea deciziilor.

1.1.2. Egalitatea de sanse si de tratament pentru femei si barbati in Uniunea Europeana

Principiul platii egale pentru munca egala

Potrivit art.119 din Tratatul CEE (art.117-128) denumit „Politica sociala” se instituie principiul platii egale pentru munca egala intre barbati si femei. In intelesul acestui articol, plata „inseamna salariul minim sau obisnuit, fie in numerar, fie in bunuri, pe care lucratorul il primeste, direct sau indirect, pentru munca sa de la angajatorul sau”.

Totodata, plata egala fara discriminare bazata pe sex inseamna:

a) ca acea plata pentru aceeasi munca in unitati de produse va fi calculata pe baza aceleiasi unitati de masura;

b) ca acea plata pentru munca in unitatea de timp va fi aceeasi pentru aceeasi activitate;

Curtea Europeana de Justitie a recunoscut dreptul la tratament egal ca un drept fundamental in dreptul comunitar.

Egalitatea salariilor nu trebuie sa fie interpretata doar ca egalitate intre lucratorii care muncesc in mod simultan in aceeasi intreprindere, ci si ca egalitate intre lucratorii ce ocupa in mod succesiv acelasi post de munca. Aceasta solutie s-a dat in cazul Wendy Smith (Nr.129/79), in care o femeie succedand la un loc de munca unui barbat, a primit un salariu care nu a fost acelasi cu al predecesorului ei.

S-a retinut, totodata, ca o diferenta de remunerare intre munca cu orar intreg si cea cu timp partial, daca majoritatea lucratorilor cu timp partial sunt femei, constituie o violare indirecta a art. 119 (cazul Jenkins, Nr. 96/80).

Atunci cand o masura (in speta, mentinerea salariului in cazul bolii) este subordonata unei conditii (minimum 10 ore de lucru pe saptamana) care nu priveste, in mod practic, decat femeile, ea este discriminatorie. Statul respectiv trebuie sa stabileasca faptul ca este justificata de alte ratiuni obiective (cazul Rinner-Kuhn, Nr.171/88). 9

Cu o alta ocazie       (cazul Bilka, Nr. 170/84), Curtea a decis ca pentru a dovedi ca o masura este obiectiv justificata angajatorul trebuie sa demonstreze ca actiunile care duc la tratament diferentiat:

- corespund unei „reale necesitati a intreprinderii”;

- sunt adecvate pentru obtinerea obiectivului urmarit de intreprindere;

- sunt necesare in acest scop.

Egalitatea de sanse si de tratament pentru femei si barbati este cuprinsa sub forma unor principii si norme juridice in foarte multe acte internationale si europene, cum ar fi:

a) Dreptul tuturor persoanelor la egalitate in fata legii si protectie impotriva discriminarii constituie un drept fundamental reconoscut de Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia Natiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor, Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala si Conventiile Natiunilor Unite privind drepturile civile si politice si privind drepturile economice, sociale si culturale si de Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pe care le-au semnat toate statele membre.10

b) Conventia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor. Adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 18 decembrie 1979. Ratificata de Romania la 7 ianuarie 1982.

Conventia stabileste bazele atingerii unei egalitati de sanse si de acces la viata politica si publica, precum si la educatie, sanatate si ocupare. Statele semnatare se angajeaza sa ia toate masurile necesare, legislatie si masuri specifice temporare, pentru ca femeile sa se bucure de drepturile omului si de libertatile fundamentale.

c) Protocolul Optional la Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei a fost adoptat la New York, la 6 octombrie

1999, cu ocazia celei de-a 54-a Sesiuni a Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite. 11

Romania a semnat Protocolul cu ocazia celei de-a 55-a Sesiuni a Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite, la New York, la 6 septembrie 2000.

Acest document prevede, in principal, recunoasterea de catre statele- parti, a competentei Comitetului privind eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei de a primi, analiza si formula recomandari statelor-parti, pe baza unor comunicari, considerate victime ale incalcarii drepturilor statuate de Conventia cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei.

Conventia cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei este unul din documentele Organizatiei Natiunilor Unite cu relevanta in domeniul respectarii drepturilor fundamentale ale omului si interzicerii discriminarii pe criteriul de sex, pe care Romania le-a semnat si ratificat.

Conventia a fost ratificata de Romania in anul 1982, in anul 1990 fiind retrase rezervele formulate asupra articolului 29, paragraful 1 privind competentele Curtii Internationale de Justitie in aplicarea Conventiei.

Conventia cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei precizeaza ca, in termenii acestui document, expresia discriminare fata de femei se refera la orice diferentiere, excludere sau restrictie bazata pe sex, care are drept efect sau scop sa compromita sau sa anihileze recunoasterea sau beneficiul, precum si exercitarea de catre femei, indiferent de starea lor matrimoniala, pe baza egalitatii dintre barbat si femeie, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, in domeniile politic, economic, social, cultural si civil, sau orice alt domeniu.

In baza articolului 17 al Conventiei s-a constituit, in cadrul Secretariatului General al ONU, Comitetul privind eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei, format din 23 de experti alesi de catre statele-parti, din randul cetatenilor lor.

Principiul egalitatii de sanse intre femei si barbati a fost pus in discutie la Beijing in Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite: „Femeia in anul 2000: Egalitate intre sexe, dezvoltare si pace pentru secolul XXI”.

In sensul implementarii depline si accelerate a Platformei de la Beijing s-au stabilit urmatoarele masuri pentru aplicarea lor la nivel international:

• corectarea inegalitatilor intre femei si barbati prin atingerea egalitatii intre sexe si capacitarea femeii;

• aplicarea politicilor economice si sociale dintr-o perspectiva de gen cu scopul atingerii unui acces universal la serviciile sociale, in special la educatie si sanatate;

• integrarea prioritatilor femeilor in distribuirea resurselor, garantandu-le sustenabilitatea;

• garantarea accesului femeilor la toate resursele economice si financiare, si participarea lor la procesul luarii de decizie si la conducerea serviciilor si a institutiilor;

• atingerea unei participari depline a barbatilor si a femeilor la nivelul sferei publice si private cu scopul de a consilia si pentru a imparti in mod echitabil responsabilitatile ce tin de munca si familie;

• integrarea perspectivei de gen in elaborarea si derularea de programe care vin in completarea programelor specifice pentru femei destinate consolidarii rolului si capacitatii acestora;

• stabilirea de obiective specifice pe termen lung sau scurt, care sa poata fi cuantificate, si, daca este necesar, sa se stabileasca in acest sens cote pentru promovarea progresului echitabil intre barbati si femei;

elaborarea, reviziurea si aplicarea de norme legislative si proceduri care sa elimine toate formele de discriminare a femeilor;

• adoptarea tuturor masurilor adecvate in sensul eliminarii tuturor formelor de violenta asupra femeilor manifestate de o alta persoana, organizatie sau companie, stabilind sau impunand pedepse corespunzatoare.

d) Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 100 privind egalitatea de remunerare a fortei de lucru masculina si feminina pentru o munca de valoare egala, din 29 iunie 1951. Ratificata de Romania la 28 mai 1957. Statele trebuie sa garanteze egalitatea de remunerare;

e) Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 11 privind discriminarea in domeniul ocuparii si al exercitarii profesiei, cu data intrarii in vigoare in 15 iunie 1960. Ratificata de Romania la 6 iunie 1973. Toate statele ce ratifica aceasta Conventie isi asuma obligatia de a elabora si implementa o politica nationala care sa promoveze, prin metode ce raspund conditiilor si practicilor nationale, egalitatea de sanse si de tratament in domeniul ocuparii si al exercitarii profesiei cu scopul eliminarii tuturor formelor de discriminare, deosebire, excludere sau preferinta dupa criteriul de rasa, culoare, sex, religie, opinie politica, ascendenta nationala sau origine sociala care are ca drept scop sa distruga sau sa altereze egalitatea de sanse sau de tratament in momentul angajarii sau al derularii activitatii profesionale;



f) Conventia nr.183/2000 privind revizuirea Conventiei asupra maternitatii din 1952, adoptata de cea de-a 88-a sesiune a Conferintei Generale a Organizatiei Internationale a Muncii la Geneva la 15 iunie 2000, reviziuta in anul 2000, data intrarii in vigoare 7 februarie 2002. Ratificata de Romania la 23 octombrie 2002. Conventia se aplica tuturor femeilor angajate, inclusiv femeilor care se afla in forme atipice de munca dependenta. Prin aceasta Conventie, li se recunoaste dreptul, in baza prezentarii unui certificat medical sau a oricarui alt document adecvat stabilit de legislatia sau practica nationala, in care sa fie mentionata data aproximativa a nasterii, la un concediu de maternitate de cel putin 14 saptamani. Luand strict in calcul protectia sanatatii mamei si copilului, concediul de maternitate trebuie sa includa o perioada de 6 saptamani de concediu obligatoriu dupa nastere, exceptand cazul in care, la nivel national, guvernul si organizatiile reprezentative ale patronilor si lucratorilor au convenit altfel. Durata concediului de maternitate prenatal trebuie sa fie prelungita cu un concediu echivalent cu durata cuprinsa intre data prezumata a nasterii si data efectiva a nasterii, fara reducerea duratei concediului post natal obligatoriu.

Uniunea Europeana a recunoscut importanta egalitatii de tratament, consfintind prin Tratatul de la Roma (art.119) principiul unei remuneratii egale pentru barbati si femei, pentru munca egala.

Tratatul de la Amsterdam (art.141) a introdus, la randul sau, in mod explicit acest principiu al egalitatii intre barbati si femei, revenind Consiliului sarcina de a actiona (pe baza unei propuneri din partea Comisiei) in vederea combaterii discriminarii. Tot in cadrul acestui Tratat, sfera de aplicare a art.141 a fost extinsa prin introducerea sintagmei „remuneratie egala la munca egala”; in plus noul paragraf 3 al acestui articol impune Consiliului, in cadrul procedurii de co-decizie, sa adopte masuri prin care sa se asigure aplicarea principiului egalitatii de sanse si al egalitatii de tratament in materia managementului resurselor umane si a ocuparii locurilor de munca.

Consiliul si-a manifestat, la randul sau, vointa politica de a participa la promovarea egalitatii de sanse, adoptand o serie de rezolutii si recomandari, cele mai recente referindu-se la integrarea principiului enuntat in Fondurile Structurale si la participarea in egala masura a barbatilor si femeilor la procesul de decizie.

Parlamentul European a sprijinit si el cu fermitate aplicarea acestui principiu, in special dupa infiintarea in 1984 a Comisiei Parlamentare pentru Drepturile Femeilor.

Promovarea egalitatii de sanse pentru femei si barbati este si parte constitutiva din Strategia europeana privind managementul fortei de munca, adoptata in noiembrie 1997 la Summit-ul ocupatiilor profesionale din Luxemburg.

Incepand cu 1975 s-au adoptat o serie de directive menite sa clarifice si sa dezvolte acest principiu al dreptului comunitar. Aceste acte normative fac referire la urmatoarele aspecte:

• egalitatea de tratament la angajare in munca, in cadrul formarii profesionale, cu ocazia promovarii si in privinta conditiilor de lucru;

• egalitatea de tratament in cadrul schemelor ocupationale de asistenta sociala;

• egalitatea de tratament cu privire la schemele statutare de asistenta sociala;

• egalitatea de tratament pentru barbatii si femeile care desfasoara activitati liber profesioniste, inclusiv cele din domeniul agricol;

• compatibilitatea programului de lucru cu viata familiala (concediu parental).

In plus, Comisia a adoptat o directiva privind obligativitatea aducerii de dovezi in cauzele de discriminare pe baza de sex. Conform acestei directive, cei acuzati de discriminare la locul de munca sunt obligati sa aduca dovezi ca principiul egalitatii de tratament nu a fost incalcat. Cu toate acestea, Comisia Europeana, constienta de faptul ca aplicarea acestor prevederi nu este suficienta pentru promovarea de facto a egalitatii de sanse, a initiat in parteneriat cu statele membre, Programe de actiune multianuale si succesive.

Tot in cadrul Comisiei a fost creat, prin Decizia 82/43/CEE din 9 decembrie 1981 Comitetul consultativ pentru egalitatea de sanse intre barbati si femei.

Avand un caracter consultativ, Comitetul are ca sarcina asistarea Comisiei in elaborarea si punerea in aplicare a actiunilor Comunitatii care vizeaza egalitatea de sanse intre femei si barbati si favorizarea schimbului permanent de informatii, politici si practici pertinente intre statele membre.

In vederea realizarii acestor obiective, Comitetul are urmatoarele atributii:

- asista Comisia in activitatea de urmarire, evaluare si difuzare a rezultatelor actiunilor intreprinse in Comunitate pentru a promova egalitatea de sanse;

- contribuie la punerea in aplicare a programelor de actiune comunitara in materie, in special prin examinarea rezultatelor acestora si propunand imbunatatiri ale actiunilor intreprinse;

contribuie prin avize la elaborarea raportului anual al Comisiei asupra progreselor realizate in domeniul egalitatii de sanse intre barbati si femei;

- stimuleaza schimbul de informatii asupra activitatilor intreprinse la toate nivelurile in vederea promovarii egalitatii de sanse si, daca este cazul, prezinta propuneri;

- emite avize sau adreseaza rapoarte Comisiei, la cererea acesteia sau din proprie initiativa, cu privire la toate chestiunile pertinente referitoare la promovarea egalitatii de sanse in Comunitate.

g) Carta Sociala Europeana din 26 februarie 1965, ratificata prin Legea nr.74 din 3 mai 1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene revizuite, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996, emisa de catre Consiliul Uniunii Europene. Carta garanteaza accesul la drepturi sociale fara discriminare de gen si recunoaste dreptul muncitorilor de ambele sexe la o remuneratie egala pentru o munca cu valoare egala, precum si protectia maternitatii la locul de munca si drepturile mamelor si ale copiilor la protectie sociala si economica.

h) Carta europeana a Drepturilor omului semnata la 7 decembrie 2000. Emisa de catre Consiliul European de la Nisa. Recunoaste principiile de egalitate, nediscriminare si egalitate de sanse si de tratament intre femei si barbati, precum si implementarea actiunilor pozitive.

i) Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa. Publicat in Monitorul Oficial nr. 310 din 16 decembrie 2004. Emis de catre Parlamentul european, stipuleaza ca principiu fundamental al politicilor Uniunii Europene acela de a elimina inegalitatile intre femei si barbati si de a promova egalitatea intre sexe.

Proiectul de Tratat pentru instituirea unei Constitutii Europene mentioneaza in Titlul III, art. II 21 cu privire la nediscriminare urmatoarele: Se interzice orice discriminare bazata in special pe motive de sex, rasa, culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice, limba, religie sau convingeri, opinii politice sau orice alta opinie, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere, un handicap, varsta sau orientare sexuala.

In contiunare, art. II 23 referitor la egalitatea intre barbati si femei stipuleaza urmatoarele:

Egalitatea intre barbati si femei trebuie asigurata in toate domeniile, inclusiv in ccea ce priveste angajarea, lucrul si remunerarea.

Principiul egalitatii nu exclude mentinerea sau adoptarea de masuri care sa prevada avantaje specifice in favoarea sexului aflat in minoritate.

j) Programele Comunitatii in materia egalitatii de sanse

Programul de actiune pe termen mediu 1991-1995 a avut drept obiectiv crearea conditiilor pentru deplina participare a femeilor la piata muncii si maximizarea contributiei acestora la viata economica si sociala.

Prin acest Program, statele membre erau chemate sa indeplineasca urmatoarele obiective:

- cresterea nivelului de constientizare a drepturilor si obligatiilor legale;

- initierea unor masuri specifice pentru asigurarea egalitatii de sanse pentru barbati si femei si promovarea spiritului de intreprindere in randul femeilor;

- imbunatatirea randamentului de lucru pentru femei, prin lansarea unor programe educationale si de pregatire profesionala;

- reducerea barierelor de acces si participare a femeilor la piata muncii, prin reconcilierea responsabilitatilor familiale cu cele profesionale;

- initierea prin mijloace de informare in masa a unor programe care sa ofere o imagine realista a pozitiei femeii in societate;

- incurajarea masurilor destinate promovarii participarii femeilor la procesul de decizie din viata publica, economica si sociala.

Programul de actiune pe termen mediu 1996-2000 a fost lansat prin Decizia Consiliului 95/593/EC din 22 decembrie 1995.

Obiectivul principal al Programului a fost promovarea integrarii egalitatii de sanse pentru barbati si femei in procesul de pregatire, implementare si monitorizare a tuturor politicilor, masurilor si activitatilor de nivel comunitar, national, regional si local.

Alte obiective:

- mobilizarea celor care joaca un rol activ in viata economica si sociala pentru asigurarea egalitatii de sanse;

- promovarea egalitatii de sanse in cadrul economiilor in schimbare, in special in domeniile educatiei, pregatirii profesionale si pietei muncii;

- reconcilierea vietii de familie cu cea profesionala, atat pentru femei, cat si pentru barbati;

- incurajarea unei participari echilibrate a femeilor si barbatilor in procesul de decizie;

- constientizarea de catre cetateni a dreptului la sanse egale.

Pentru atingerea acestor obiective se impun urmatoarele masuri:

Asigurarea asistentei metodologice, tehnice si financiare pentru proiectele de definire si dezvoltare a schimbului de informatii si experienta in materie;

Analizarea si monitorizarea politicilor relevante, precum si coordonarea studiilor in domeniu;

• Difuzarea rapida a rezultatelor initiativelor intreprinse, precum si a altor informatii importante.

Strategia cadru a U.E. privind egalitatea de sanse intre femei si barbati (2001 – 2005). Emisa de catre Consiliul Uniunii Europene la 20 decembrie 2000. Strategia are ca obiectiv elaborarea si dezvoltarea Strategiei Comunitare in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati prin promovarea valorilor si practicilor ce stau la baza egalitatii de sanse intre femei si barbati, prin imbunatatirea cunoasterii chestiunilor legate de aceasta egalitate, printr-o analiza preliminara, printr-o monitorizare si evaluare a impactului politicilor la nivelul Uniunii Europene si prin consolidarea rolului partenerilor sociali in promovarea egalitatii de sanse in mod eficient.

Programul comunitar 2001 – 2005 referitor la Strategia cadru Comunitara privind egalitatea intre femei si barbati a fost aprobat prin Decizia Consiliului 2001/51/EC din 20 decembrie 2000.

Scopul Programului a fost asigurarea aplicarii coerente la nivel european a Articolului 3(2) al Tratatului de la Amsterdam care prevede eliminarea inegalitatilor si promovarea egalitatii intre femei si barbati.

Strategia cadru Comunitara privind egalitatea intre femei si barbati, implementata prin Program, contine toate activitatile necesar a fi desfasurate in cadrul Comunitatii Europene pentru realizarea scopurilor mentionate de Articolul 3(2) al Tratatului.

De asemenea, Programul prevede crearea structurii specifice pentru coordonarea orizontala a aplicarii coerente a strategiei comunitare, respectiv Comitetul Programului.

Consiliul a decis ca, pentru a intari valoarea adaugata a actiunii comunitare, Comisia trebuie sa asigure, in cooperare cu Statele membre si la toate nivelurile, coerenta si complementaritatea actiunilor aplicate, atat in cadrul deciziei susmentionate, cat si in cadrul altor politici comunitare relevante, instrumente sau actiuni, in special acelea privind Strategia de Ocupare, politica sociala, Fondul Social European, educatia, formarea profesionala si tineretul.

Adoptarea Deciziei nr. 2002/51/EC din 20 decembrie 2000 a avut in vedere faptul ca obiectivele propuse prin Strategia cadru Comunitara privind egalitatea intre femei si barbati (2001 – 2005) nu pot fi indeplinite in mod eficient numai de catre Statele Membre, ci doar la nivel european prin parteneriate multilaterale si transnationale pentru schimb de informatii si pentru raspandirea de bune practici in domeniu.

In conformitate cu art.10 al Deciziei, Programul este deschis participarii tarilor candidate cu respectarea conditiilor stabilite prin Tratatele care reglementeaza conditiile de asociere ale acestora la Uniunea Europeana.

Prin Decizia nr. 2001/51/EC sunt stabilite conditiile de aplicare a Programului comunitar referitor la Strategia cadru Comunitara privind egalitatea intre femei si barbati (2001 – 2005): ariile cadru de interventie, institutiile care au acces la Program, tipurile de actiuni, metodele de prezentare a aplicatiilor la Program pentru sprijin financiar, criteriile de finantare si evaluare a proiectelor acceptate in cadrul Programului.

Proiectele dezvoltate in cadrul Programului se pot referi la urmatoarele arii de interventie:

1. Economie, respectiv eliminarea diferentierilor intre barbati si femei restante pe piata muncii si propunerea de modalitati de rezolvare;

2. Participarea egala si reprezentarea femeilor in structurile de luare a deciziilor;

3. Drepturile sociale, din perspectiva abordarii integratoare a egalitatii intre barbati si femei ce trebuie aplicata in cadrul tuturor domeniilor cu impact asupra vietii de zi cu zi a femeii;

4. Viata civila, cu privire la respectarea drepturilor femeii;

5. Roluri si stereotipuri – roluri ale barbatilor si femeilor in societate, implicand comportamente, atitudini, norme si valori.

Accesul la Program este deschis structurilor si institutiilor, publice sau private, implicate in promovarea egalitatii intre barbati si femei, si mai ales: statelor membre; autoritatilor locale si regionale; partenerilor sociali; organizatiilor neguvernamentale; universitatilor si institutelor de cercetare; oficiilor nationale de statistica; mass mediei.

Actiunile care pot fi finantate in cadrul Programului, cu participare transnationala, se refera la urmatoarele tematici:

- Cresterea gradului de informare si constientizare a publicului privind domeniul;

- Analiza si evaluarea situatiei femeilor pe baza unor date statistice si a unor indicatori comparabili;

- Cresterea capacitatii si eficientei principalilor actori implicati in promovarea egalitatii pe baza de sex.

Metodele de prezentare a aplicatiilor se refera in special la autoritatile prin intermediul carora se aplica actiunile Programului, respectiv statele membre si Comisia Europeana.

Indeplinirea actiunilor se realizeaza prin metodele de prezentare a aplicatiilor la Program pentru sprijin financiar, criterii de finantare si evaluare a proiectelor acceptate in cadrul Programului.

Programul EQUAL

Equal a aparut ca un program comunitar in anul 2000, are un statut experimental si are la baza initiativele comunitare precedente Adapt si Employment. Scopul sau este dublu directionat si consta in:

1) a descoperi si promova noi modalitati de combatere a formelor de discriminare existente pe piata municii prin intermediul cooperarii transnationale, si

2) a facilita integrarea sociala si profesionala a azilantilor.

Pentru a obtine finantare in cadrul acestui program, fiecare Stat Membru trebuie sa inainteze Comisiei Europene un Program de Initiativa Comunitara (CIP), prin care sunt prezentate strategia si aranjamentele nationale pentru implementarea Equal si pe baza caruia primesc un anumit buget. Activitatile finantate prin CIP sunt impartite in arii tematice si implementate prin intermediul parteneriatelor de dezvoltare, care pot fi de doua tipuri: parteneriate de dezvoltare geografica, ce reprezinta beneficiarii ultimi ai acestui ajutor financiar si aduc impreuna actorii dintr-o anumita zona geografica; parteneriate de dezvoltare sectoriala, care acopera un anume sector industrial.

Ariile tematice sub care pot fi grupate activitatile derulate prin acest Program urmeaza structura celor patru piloni ai Strategiei Europene de Ocupare a Fortei de Munca (European Employment Strategy) si anume:

1) angajabilitatea – are in vedere facilitarea accesului pe piata muncii si combaterea rasismului si xenofobiei la locul de munca;

2) antreprenoriatul – are in vedere instrumentarea initierii unei afaceri si identificarea a noi oportunitati de angajare in zonele urbare si rurale, pe de o parte, si intarirea „economiei sociale” si a serviciilor de interes public.

3) adaptabilitatea – promoveaza invatarea continua si stimuleaza abilitatea muncitorilor de a se adapta schimbarii tehnologice si utilizarii noii tehnologii informationale;

4) egalitatea de sanse intre femei si barbati – are in vedere reconcilierea vietii profesionale cu viata de familie si cresterea angajabilitatii in randul femeilor si barbatilor care au parasit locul de munca, precum si reducerea diferentelor de gen si a segregarii la locul de munca.

In cadrul fiecarii arii tematice exista 4 tipuri de actiuni, dupa cum urmeaza:

Actiunea 1: stabilirea de parteneriate de dezvoltare si cooperare transnationala;

Actiunea 2: implementarea programului de lucru al parteneriatelor de dezvoltare;

Actiunea 3: retele tematice, diseminarea de bune practici si impactul asupra politicilor nationale;

Actiunea 4: asistenta tehnica.

Fiecare Stat Membru trebuie sa aleaga una sau mai multe arii tematice in cadrul fiecarui pilon in care vor sa coopereze, apoi trebuie sa urmeze cele patru actiuni ce conduc la definitivarea programelor de initiativa.

k) Directivele Comunitare in materia discriminarii si egalitatii de sanse

Directivele europene sunt acte normative cu putere juridica obligatorie pentru statele membre, ce stabilesc obiectivele minimale ce trebuie atinse in anumite domenii.

Directivele devin parte a sistemului national de legi al fiecarui stat membru, prin transpunerea lor in acte normative interne.

Pe langa directive, care sunt obligatorii pentru statele membre ale Uniunii Europene, alte acte sunt deciziile, recomandarile si opiniiile.



Deciziile sunt instrumentele legale direct aplicabile in statele membre, prin care institutiile comunitare pun in practica masuri administrative. Aceste decizii se adreseaza fie unui stat membru al Uniunii Europene, fie unei persoane fizice sau juridice dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

Recomandarile sunt documente de pozitie prin care institutiile Uniunii Europene isi fac cunoscut, din proprie initiativa, punctul de vedere cu privire la o problematica specifica. Statele membre nu au obligatia de a adopta aceste recomandari.

Opiniile institutiilor Uniunii Europene sunt documente in care este facuta publica pozitia acestor institutii, in situatia in care li se solicita punctul de vedere intr-un anumit domeniu.

Atat recomandarile cat si opiniile au doar o valoare politica si orientativa pentru beneficiari, nefiind rezultatul unui proces legislativ.

Directivele care reglementeaza egalitatea de sanse si de tratament pe piata muncii sunt:

a) Principiul tratamentului egal in materia securitatii sociale

Directiva Consiliului 79/7/EEC din 19 decembrie 1978 privind aplicarea progresiva a principiului egalitatii de tratament pentru barbati si femei in domeniul securitatii sociale.

Dispozitiile directivei se aplica populatiei active, inclusiv lucratorilor independenti, lucratorilor a caror activitate este intrerupta de o boala, accident sau somaj involuntar si persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca, precum si lucratorilor pensionari si lucratorilor invalizi.

Curtea de Justitie a decis ca fac parte din populatia activa, in sensul art. 2 al directivei, si persoanele care lucreaza mai putin de 15 ore pe saptamana si al caror salariu reprezinta a saptea parte dintr-un salariu lunar (munca pe timp partial). De asemenea, are calitatea de lucrator si persoana aflata in cautarea unui loc de munca, dar nu intra in sfera de aplicare a Directivei 79/7 persoana care si-a intrerupt activitatea pentru a se ocupa de educarea copiilor sai si cea care, din cauza unei boli, nu poate ocupa un loc de munca.

In ceea ce priveste criteriul material, conform art. 3, directiva se aplica:

- regimurilor legale care asigura protectie impotriva urmatoarelor riscruri: boala, invaliditate, batranete, accident de munca si boala profesionala, somaj;

- dispozitiilor privind ajutorul social, in masura in care acestea sunt destinate sa completeze aceste regimuri sau sa le suplineasca.

Directiva nu se aplica dispozitiilor referitoare la prestatiile pentru mostenitori si celor referitoare la prestatiile familiale.

Conform art.4, paragraful 1 din Directiva 79/7, principiul egalitatii de tratament implica absenta oricarei discriminari, directe sau indirecte, bazate pe sex, cu referire la starea matrimoniala sau familiala, indeosebi in privinta: sferei de aplicare a regimurilor si conditiilor de acces la aceste regimuri; obligatiei de a cotiza si calculul cotizatiilor; calculul prestatiilor; conditiilor de durata si mentinerii dreptului la prestatii.

Revine asupra principiului egalitatii de tratament ce presupune lipsa tuturor formelor de discriminare dupa criteriul de sex, directa sau indirecta, in ceea ce priveste starea civila sau familiala, in ceea ce priveste egalitatea, aceasta se va referi, in special, la urmatoarele aspecte:

Aria de aplicare a reglementarilor in domeniul asigurarilor sociale si accesul la acestea.

Obligatia cotizarii si calcularea contributiilor.

Calcularea indemnizatiilor (ex. ajutor social), inclusiv a cresterilor acestora in cazul persoanelor aflate in intretinere si in cazul persoanelor care se afla in raporturi conjugale si mentinerea drepturilor la aceste indemnizatii.

Referitor la art.4(1), ni se pare ilustrativ cazul Ruzius-Wilbrink (Nr.102/88), prin care Curtea de Justitie a decis ca principiul tratamentului egal in domeniul securitatii sociale poate fi aplicat si lucratorilor cu timp partial. Cauza privea ajutoarele de invaliditate acordate conform sistemului olandez de securitate sociala. Reclamantul, care fusese un lucrator cu timp partial, a pretins ca sistemul era indirect discriminatoriu impotriva femeilor, de vreme ce forta de munca cu timp partial in Olanda continea un procent mult mai mic de barbati decat femei. Curtea a decis, in aceste circumstante, ca va fi o incalcare a art.4 (1) al Directivei 79/7/CEE daca nu vor fi aduse justificari obiective ce nu sunt in corelatie cu sexul. Faptul ca ar fi neechitabil, asa cum a argumentat agentia olandeza de asigurari, sa se acorde lucratorilor cu timp partial o indemnizatie mai mare decat salariile pe care le-au primit anterior, in timpul angajarii, s-a decis ca nu constituie o justificare obiectiva.12

De asemenea, Directiva 79/7/CEE recunoaste oricarei persoane care se considera a fi victima unei discriminari dreptul de actiune in fata tribunalelor.

Totusi, se acorda statelor membre, in articolul 7, dreptul de a exclude unele domenii din campul de aplicare a directivei. Acestea sunt:

determinarea varstei pensionabile pentru batranete, ca si a pensiei si beneficiilor rezultand din acestea;

beneficii acordate persoanelor care au crescut copii;

drepturi acordate sotilor;

sporuri acordate sotului dependent legate de invaliditate pe termen lung, batranete, accidente de munca sau boli profesionale.

b) Principiul egalitatii de tratament in regimurile profesionale de securitate sociala

Directiva Consiliului 86/378/EEC din 24 iulie 1986 privind aplicarea principiului egalitatii de tratament pentru barbati si femei in schemele ocupationale de securitate sociala. Implementeaza principiul egalitatii de tratament in domeniul asigurarilor sociale in cadrul schemelor profesionale.

Directiva nu se aplica: contractelor individuale ale lucratorilor liber profesionisti; intreprinderilor cu un singur angajat; angajatilor salariati, dar al caror contracte de asigurare nu obliga angajatorul; facilitatile oferite intuitu personae de schemele profesionale, precum si schemelor profesionale finantate prin contributii platite de lucratori, pe baza de voluntariat. Asupra celorlalte dispozitii ale directivei nu vom insista, intrucat acestea sunt redactate in aceeasi termeni ca si Directiva 79/7/EEC pe care o completeaza.

Articolul 6 contine o serie de exemple de prevederi contrare principiului egalitatii de tratament. Se aminteste, astfel, fixarea varstelor diferite de pensionare pentru barbati si femei (art. 6 (f)) sau stabilirea de standarde diferite ori standarde aplicabile numai unui sex anume ( art.6 (j)).

Articolul 6 (h) interzice stabilirea unor niveluri diferite ale prestatiilor, exceptie facandu-se in masura in care este necesar a se lua in considetare factorii de calcul ai asigurarii care difera in functie de sex. In mod similar, desi sunt interzise niveluri diferite de contributie a angajatilor, acestea pot fi stabilite luand in considerare diversitatea factorilor de calcul al asigurarii.

Intocmai ca si articolul 7 al Directivei 79/7/EEC, articolul 9 permite statelor membre sa deroge de la principiul egalitatii de tratament in domeniul determinarii varstei pensionabile pentru acordarea pensiei de batranete si a altor prestatii legate de aceasta.

Totusi, trebuie sa admitem ca dupa sentinta in cazul Barber din 17 mai 1990 si cele ulterioare, mai multe prevederi ale acestei directive au devenit depasite si nule pentru angajati.

c) Directiva Consiliului 93/104/EC din 23 noiembrie 1993 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru.

d) Directiva Consiliului 97/81/EC din 15 decembrie 1997 privind Acordul Cadru referitor la munca cu norma redusa, incheiat de UNICE, CEEP si ETUC. Obiectivul acestei directive este acela de a garanta o eliminare a discriminarilor angajatilor sau angajatelor ce presteaza o munca cu fractiune de norma si imbunatatirea calitatii muncii cu fractiune de norma.

e) Directiva 2000/43/CE privind respectarea principiului de egalitate intre persoane indiferent de rasa sau origine etnica13 , care garanteaza deja protectia impotriva unor asemenea discriminari in domeniul ocuparii fortei de munca si al conditiilor de munca.

f) Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de munca.

Directiva are drept obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminarii bazate pe apartenenta religioasa sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala, in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca si conditiile de munca, in vederea punerii in aplicare, in statele membre, a principiului tratamentului egal.

Conform prevederilor art. 5, in scopul garantarii principiului egalitatii fata de persoanele cu handicap sunt prevazute amenajari corespunzatoare. Aceasta insemnand ca angajatorul ia masuri corespunzatoare, in functie de nevoi, intr-o situatie concreta, pentru a permite unei persoane cu handicap sa aiba acces la un loc de munca, sa il exercite sau sa avanseze, sau sa aiba acces la formare, cu conditia ca aceste masuri sa nu presupuna o sarcina disproportionata pentru angajator. Aceasta sarcina nu este disproportionata atunci cand este compensata corespunzator prin masuri existente in cadrul politicii urmarite in statele membre, adoptate in favoarea persoanelor cu handicap.

Potrivit art. 6 din Directiva 2000/78/CE, fara sa aduca atingere dispozitiilor art. 2 alin. (2), statele membre pot sa prevada ca un tratament diferentiat pe criterii de varsta nu constituie o discriminare atunci cand este justificat in mod obiectiv si rezonabil, in cadrul dreptului national, de un obiectiv legitim, in special de obiective legitime de politica a ocuparii fortei de munca, a pietei muncii si a formarii profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt necesare corespunzator.

Tratamentul diferentiat se poate referi in special la:

- aplicarea unor conditii speciale de acces la un loc de munca si la formarea profesionala, de angajare si de munca, inclusiv a conditiilor de concediere si remuneratie pentru tineri, lucratori in varsta si pentru cei care au persoane in intretinere, pentru a favoriza integrarea lor profesionala sau pentru a le asigura protectia;

- fixarea unor conditii minime de varsta, de experienta profesionala sau de vechime in munca, pentru accesul la locul de munca sau pentru anumite avantaje legate de locul de munca;

- fixarea unei limite de varsta maxime pentru angajare, bazate pe formarea necesara pentru postul respectiv, sau necesitatea unei perioade de angajare

rezonabile inaintea pensionarii.

Fara a aduce atingere art.2 alin. (2), statele membre pot sa prevada ca nu constituie discriminare luarea in considerare a criteriului varstei la fixarea, pentru regimurile profesionale de securitate sociala, a unei varste pentru aderare sau admisibilitate la prestatiile de pensie sau invaliditate, inclusiv la fixarea, pentru aceste regimuri, a unor varste diferite pentru lucratori sau pentru categorii de lucratori si utilizarea, in cadrul acestor regimuri, a criteriilor de varsta in calculele actuariale, cu conditia ca acestea sa nu se traduca prin discriminari fondate pe sex. 14

Pentru a se asigura deplina egalitate in viata profesionala, principiul „egalitatii” nu impiedica nici un stat membru sa mentina sau sa adopte masuri specifice pentru a preveni sau compensa dezavantajele legate de unul din motivele prevazute la art.1.

In ceea ce priveste persoanele handicapate, principiul „egalitatii” nu aduce atingere dreptului statelor membre de a mentine sau de a adopta dispozitii privind protectia sanatatii sau securitatii la locul de munca si nici masurilor privind crearea sau mentinerea de dispozitii sau facilitati in vederea salvgardarii sau incurajarii integrarii acestora in campul muncii.

Conform art. 8 din directiva, statele membre pot adopta sau mentine dispozitii mai favorabile respectarii principiului „egalitatii” decat cele prevazute in prezenta directiva.

Aplicarea directivei nu poate in nici un caz sa constituie un motiv de discriminare a nivelului protectiei impotriva discriminarii deja acordate de statele membre in domeniile reglementate de prezenta directiva.

Directiva 96/97/CE din 20 decembrie 1996, ce modifica Directiva 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in regimurile profesionale de securitate sociala.

Directiva modifica o serie de articole ale Directivei 86/378/CEE, invocand, pe langa decizia in cazul Barber si o serie de alte decizii ale Curtii de Justitie prin care se statua ca discriminarile intre barbati si femei in regimurile de securitate sociala sunt interzise intr-o maniera generala, si nu numai atunci cand este vorba de fixarea varstei de pensionare sau atunci cand o pensie profesionala este acordata cu titlu de compensatie cu ocazia unei concedieri pentru cauze economice.

Legea nr. 202/2000 care este legea cadru privind egalitatea de sanse intre femei si barbati, transpune in legislatia romana urmatoarele prevederi:

a) Principiul egalitatii de tratament intre barbati si femei

Directiva Consiliului nr. 76/207/CEE din 9 februarie 197615 pentru implementarea principiului egalitatii de tratament pentru barbati si femei referitor la accesul la incadrarea in munca, formare si pregatire profesionala, promovare si conditii de munca. Directiva prevede aplicarea de catre Statele membre a principiului egalitatii de tratament intre femei si barbati in ceea ce priveste accesul la ocupare, promovare, formare profesionala si conditii de munca. Defineste conceptul egalitatii de tratament (prevazut si de Directive anterioare) ca fiind lipsa tuturor formelor de discriminare dupa criteriul de sex, directa sau indirecta, in ceea ce priveste starea civila sau familiala. Dispozitiile directivei se aplica indiferent de natura activitatii prestate, de sectorul profesional in care se presteaza munca, de caracterul privat sau public al unitatii, inclusiv in fortele armate.

Principiul egalitatii de tratament implica absenta oricarei discriminari bazate pe sex, prin referire la starea matrimoniala sau familiala. Totusi, art. 2 paragraful 2 instituie o exceptie, permitand statelor membre sa nu aplice prevederile directivei activitatilor profesionale pentru care, din cauza naturii lor si a conditiilor de exercitare, sexul constituie o conditie determinata.

Cu privire la art. 2(2), Curtea de Justitie a stabilit (cazul Johnston nr. 222/84) ca:

a) derogarea prevazuta la art. 2(2) poate fi aplicata numai la sarcini specifice, si nu activitatilor in general. Totusi, se permite luarea in consideratie a contextului in care se desfasoara activitatea;     

b) acolo unde derogarea este justificata conform pct.a), situatia trebuie revazuta in mod periodic pentru a exista certitudinea ca justificarea este inca valabila;

c) derogarea trebuie sa fie subiectul principiului proportionalitatii.16

Art.2 paragraful 3 precizeaza ca directiva nu se opune dispozitiilor nationale care acorda protectia femeii si indeosebi cand aceasta se afla in perioadele de sarcina si de maternitate.

Interpretarea de catre Curte a acestui articol a fost ocazionata de cazul Hofmann (Nr. 184/83) ca raspuns la o cerere a unui tata de a obtine un concediu de 6 luni dupa nasterea copilului sau pentru a-l ingriji in timp de mama si-a reluat munca. Legea germana care acorda astfel de concedii numai mamei a fost reclamata ca fiind discriminatorie, incalcand Directiva 76/207/CEE. Curtea a respins cererea.

Prevederile speciale privind concediul de maternitate, a decis ea, sunt permise conform art. 2(3) care raspunde la doua necesitati privind protectia femeii:



- conditia biologica a femeii in timpul si dupa sarcina, si

- relatia particulara dintre mama si copil in timpul perioadei ce urmeaza sarcinii si nasterii.

Totodata, Curtea de Justitie a subliniat, in acest caz, ca Directiva 76/207/CEE nu poate fi interpretata ca acoperind domenii ce privesc organizarea familiei sau modificand repartizarea responsabilitatilor in cadrul cuplului familial.

Discriminarile pozitive nu sunt admisibile decat pe planul fiziologic si nu in cel al muncii. Astfel, in cazul Comisie c. Franta (Nr.312/86) s-a analizat statulul unor privilegii acordate sub legea franceza femeilor maritate (concediu prelungit de maternitate, varsta mai scazuta de pensionare, timp suplimentar acordat in cazul imbolnavirii copiilor si vacantelor, indemnizatii pentru a acoperi costul cresei sau scolilor de ingrijire). Partea franceza a considerat ca poate justifica aceste avantaje prin art. 2(3) si 2 (4). Curtea, citand si cazul Hofmann, a considerat ca astfel de masuri depasesc limitele art. 2(3). Totodata, nu era nici un indiciu ca drepturile cerute corespundeau situatiei infatisate in art. 2 (4). Deci, daca acest gen de avantaje urmeaza a fi justificate, ele nu pot fi bazate decat pe temeiuri obiective ce nu sunt in legatura cu sexul, cum ar fi necesitatea de a asista persoane care au responsabilitatea primordiala pentru bunastarea familiei si cu deosebire a copiilor. Asa cum Curtea a aratat in acest caz, o astfel de responsabilitate poate fi asumata si de barbati.

Problema asa-zisei discriminari pozitive a fost repusa si cu ocazia dezbaterii unei cauze, Curtea de Justitie declarand ilegale cotele speciale pentru promovarea femeilor la locul de munca.

Decizia a survenit in urma analizei plangerii depuse de un functionar public german din Bremen. Reclamantul acuza faptul ca i s-a dat prioritate unei colege in promovarea intr-o functie administrativa datorita unei reglementari a landului Bremen care prevede o cota obligatorie de 50% pentru prezenta femeilor in posturi publice. Reglementarea landului german a fost considerata de Curtea Europeana ca fiind „neconforma cu principiul egalitatii sanselor” si posibila de „a antrena o discriminare bazata pe sex” si in consecinta, contrara Direcivei din 1978.

Curtea Europeana de Justitie a decis ca atunci cand statul membru a introdus in legislatie o dispozitie prin care sanctioneaza violarea interdictiei de discriminare intre lucratorii de sex masculin si lucratoarele femei in cadrul unui regim de responsabilitate civila a angajatorului, violarea interdictiei de discriminare este suficienta pentru a angaja, doar pe baza ei, intreaga responsabilitate a autorului faptei. Indemnizatia acordata intr-o asemenea situatie trebuie sa asigure protectia efectiva, adecvata prejudiciului suferit, si sa aiba un efect disuasiv pentru angajator (cazul N. Draehmpaehl Nr. 180/95).17

Directiva a fost modificata si completata prin Directiva Parlamentului European si a Consiliului nr. 2002/73/CE din 23 septembrie 2002.18 Defineste conceptul egalitatii de tratament ca fiind lipsa tuturor formelor de discriminare dupa criteriul de sex, directa sau indirecta, in ceea ce priveste starea civila sau familiala. Prevede in mod expres interzicerea discriminarii dupa criteriul de sex, incluzand o definitie a discriminarii directe si indirecte, definind pentru prima data conceptele de hartuire si hartuire sexuala.

Amendamentele aduse textului initial se refera, printre altele, la: introducerea unui articol prin care sa se arate in mod explicit ca hartuirea sexuala constituie discriminare pe baza de sex; definirea notiunii de discriminare indirecta, in conformitate cu Directiva 97/80/CE; dreptul femeii care a nascut de a reveni la vechiul serviciu sau la un serviciu echivalent si incurajarea partenerilor sociali sa contribuie la aplicarea principiului egalitatii de tratament, prin adoptarea de acorduri colective care sa cuprinda dispozitii antidiscriminatorii;

b) Principiul platii egale pentru femei si barbati

Directiva 75/117/CEE din 10 februarie 1975 pentru aplicarea principiului platii egale pentru femei si barbati.19 Directiva introduce principiul „platii egale pentru o munca de valoare egala”, ceea ce presupune un important progres in lupta impotriva discriminarii salariale indirecte. Se garanteaza, astfel, nu doar dreptul la acelasi salariu pentru lucratorii de sex feminin si masculin care realizeaza aceleasi munci, ci si pentru cei si cele care realizeaza munci de valoare egala.

Acest act stabileste in art. 1 ca principiul egalitatii de remuneratie implica pentru aceeasi munca sau pentru o munca cu o valoarea egala, eliminarea, in ansamblul elementelor si conditiilor de remunerare, a oricarei discriminari pe baza de sex. Autor al discriminarii in materia remuneratiei poate fi doar acela care are obligatia sa plateasca lucratorului salariul, iar victima este lucratorul (indiferent de sex) titular al locului de munca din sectorul public sau privat. Poate fi victima si persoana beneficiara a drepturilor lucratorului decedat, daca aceste drepturi izvorasc din relatia de munca dintre defunct si angajator.

In legatura cu respectarea principiului egalitatii de remunerare, Curtea de Justitie a aratat ca lucratorul trebuie sa aiba posibilitatea, in caz de conflict cu patronul, sa sustina in fata unui organism ca munca sa are aceeasi valoare ca si o alta munca si, in caz afirmativ, sa i se recunoasca drepturile care decurg din tratat si din directiva printr-o decizie obligatorie. Orice solutie care exclude aceasta facultate nu ar permite atingerea obiectivelor directivei. In acelasi sens, Curtea de Justitie a stabilit ca, in situatia in care intreprinderea foloseste un sistem de remunerare caracterizat prin lipsa totala de transparenta, angajatorul are obligatia de a proba ca utilizeaza o practica salariala nediscriminatorie.

Art. 2 cere statelor membre „sa introduca in sistemele lor juridice nationale acele masuri ce sunt necesare pentru a permite angajatilor care se considera afectati prin neaplicarea principiului platii egale sa-si sustina pretentiile lor printr-un proces judiciar dupa un posibil recurs la alte autoritati competente”.

Art. 3 al directivei prevede obligatia statelor membre de a suprima discriminarile dintre barbati si femei care decurg din dispozitii legislative, regulamentare sau administrative si care sunt contrare principiului remuneratiei egale. De asemenea, conform art. 4, statele membre au obligatia sa ia masuri prin care sa fie nule, sa poata fi declarate nule sau sa fie modificate clauzele din conventiile colective sau contractele individuale de munca in care sunt dispozitii contrare principiului enuntat.

Articolele 3 si 4 ale Directivei 75/117/CEE impun statelor membre sa aplice egalitatea in lege, regulamente, conventii colective si contracte individuale. Ele prevad totodata nulitatea sau corectia obligatorie a contractelor individuale sau colective, contrare principiului egalitatii.

In sfarsit, art. 5 pune in sarcina statelor membre obligatia de a lua masurile necesare pentru a proteja lucratorii contra oricarei concedieri care ar constitui o reactie a angajatorului la o plangere formulata la nivelul intreprinderii sau de o actiune in justitie, urmarind respectarea principiului egalitatii salariilor.

Curtea de Justitie a decis ca lucratorul trebuie sa aiba posibilitatea, in caz de conflict cu patronul, „de a sustine in fata unui organism ca munca sa are aceeasi valoare ca si o alta munca, si in caz afirmativ, de a i se recunoaste drepturile care decurg din tratat si din directiva printr-o decizie obligatorie (cazul Comisiei contra Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord nr. 61/81)”.

Principiul platii egale pentru munca de valoare egala a fost introdus in Codul muncii roman art.6 alin. 3, „pentru munca egala sau de valoare egala este interzisa orice discriminare bazata pe criteriul de sex cu privire la toate elementele si conditiile de remunerare”.

c) Protectia speciala a lucratoarelor gravide, lauze sau care alapteaza

Directiva 92/85/CEE privind punerea in aplicare a masurilor vizand promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a lucratoarelor gravide, lauze sau care alapteaza prevede protectia femeilor angajate, in curs de calificare sau in perioada de ucenicie si care sunt, in acelasi timp, insarcinate, au nascut recent sau alapteaza si au adus starea lor la cunostinta patronului.

Astfel, daca evaluarile asupra locului de munca releva un risc pentru securitatea sau sanatatea femeii insarcinate sau care alapteaza, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru ca schimbarea provizorie a conditiilor de munca si/sau a timpului de munca al lucratoarei respective. Daca aceasta este posibil, angajatorul trebuie sa asigure lucratoarei schimbarea postului de lucru. Daca nici aceasta masura nu poate fi aplicata, lucratoarea este scutita de a desfasura munca pe tot timpul perioadei necesare pentru protectia securitatii sau sanatatii sale (art. 5).

De asemenea, directiva cere statelor membre sa ia masurile necesare pentru ca lucratoarele sa nu trebuiasca sa indeplineasca o munca de noapte in timpul sarcinii lor sau in cursul unei perioade consecutive nasterii.

Concediul de maternitate stabilit prin aceasta directiva este de minimum 14 saptamani continue, repartizate inainte si/sau dupa nastere.

De asemenea, lucratoarele beneficiaza de o dispensa de munca fara diminuarea remuneratiei, pentru efectuarea de examene prenatale in cazurile in care aceste examene trebuie sa aiba loc in timpul programului de lucru. Lucratoarele avute in vedere de actul comunitar nu pot fi concediate si isi pastreaza drepturile de remunerare, precum si beneficiul oricarei alte prestatii.

Statele membre trebuie sa incorporeze in ordinea lor juridica interna masurile necesare pentru a permite oricarei lucratoare care apreciaza ca a fost lezata prin nerespectarea obligatiilor ce decurg din directiva de a avea la dispozitie o cale jurisdictionala si/sau de a recurge la alte instante competente.

Articolele 10 si 12 din Directiva Consiliului nr. 92/85/CEE din 19 octombrie 1992 privind implementarea masurilor de incurajare a imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a lucratoarelor gravide, lauze sau care alapteaza. Directiva face referire la aplicarea masurilor menita sa promoveze imbunatatirea securitatii si sanatatii la locul de munca a femeii insarcinate, care a nascut sau care alapteaza. Are drept scop, pe de-o parte, acela de a face ca maternitatea sa nu mai fie un obstacol si o bariera pentru femei pe piata muncii. Stabileste un concediu de maternitate de minimum 14 saptamani fara intrerupere si o dispensa pentru consultatiile prenatale. De asemenea, interzice concedierea muncitoarei pe perioada cuprinsa intre inceputul sarcinii si sfarsitul concediului de maternitate, precum si mentinerea tuturor drepturilor prevazute in contractul de munca.

d) Directiva 97/80/CE din 15 decembrie 1997 privind sarcina probatorie in cazurile de discriminare bazata pe criteriul de sex. 20 Directiva stabileste faptul ca unele state membre, conform sistemelor juridice nationale, vor lua toate masurile necesare pentru ca in momentul in care se prezinta in instanta sau in fata altei instante competente o parte reclamanta care prezinta fapte ce ar duce la existenta unei discriminari, sa-i revina partii reclamate demonstrarea faptului ca nu s-au adus atingeri principiului egalitatii.

Art. 1 stabileste obiectivul directivei, precizand ca ea urmareste marirea eficacitatii masurilor luate de statele membre in privinta aplicarii principiului egalitatii de tratament, care permite oricarei persoane lezate sa-si valorifice drepturile sale pe cale jurisdictionala sau recurgand la alte instante competente. Prin jurisdictie intelegem mecanismele prin care diferendele pot fi supuse examinarii si deciziei unor organisme independente care pot adopta decizii obligatorii pentru parti. Prin egalitate de tratament se intelege absenta oricarei discriminari bazate pe sex, fie direct, fie indirect. Discriminarea este indirecta atunci cand o dispozitie, o norma sau o practica aparent neutra afecteaza intr-o proportie mai mare persoanele de un anumit sex, cu exceptia situatiilor in care norma respectiva este necesara si justificata prin factori independenti de sex.

In privinta domeniului de aplicare, art. 3 precizeaza ca directiva se aplica:

-situatiilor reglementate de art. 141 TCE si de Directivele 75/117/CEE, 76/207/CEE, 92/85/CEE si 96/34/CE;

- in orice procedura civila sau administrativa privind sectorul public sau sectorul privat, cu exceptia procedurilor gratioase.

Prevederile Directivei 97/80 nu se aplica in cadrul procedurilor penale, afara de cazurile in care dispozitiile statelor membre nu prevad altfel.

Sarcina probei revine paratului, acesta trebuind sa faca dovada ca nu a fost incalcat principiul egalitatii de tratament;

e) Clauza 2, punctele 5 si 6 din Directiva Consiliului nr. 96/34/CE din 3 iunie 1996 privind acordul cadru referitor la concediul pentru cresterea copilului incheiat de UNICE, CEIP si CES21. Directiva se refera la Acordul cadru privind concediul paternal semnat de UNICE (Uniunea Industriilor din Comunitatea Europeana), CEIP (Centrul European pentru Intreprinderile Publice) si CES      ( Confederatia Europeana a Sindicatelor). Obiectivul acestei directive este acela de a facilita concilierea vietii de familie cu viata profesionala a parintilor care lucreaza si acela de a realiza o impartire a responsabilitatilor intre femei si barbati, precum si acela de a facilita egalitatea de sanse pentru femei.

f) Principiul egalitatii de tratament intre barbati si femei care exercita o activitate independenta

Directiva 86/613/CEE din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbatii si femeile angajati intr-o activitate, inclusiv agricultura, activitatile economice desfasurate pe cont propriu, precum si protectia femeilor care desfasoara activitati economice pe cont proprie in timpul sarcinii si al alaptarii.

Dispozitiile Directivei se aplica in cazul concubinilor ce nu sunt salariati, nici asociati, ce participa in mod normal si conform legislatiei nationale la activitati desfasurate pe cont propriu efectuand aceeasi munca sau o munca complementara. Prevede principiul egalitatii de tratament la fel ca si celelalte directive si il defineste ca fiind lipsa tuturor formelor de discriminare dupa criteriul de sex, directa sau indirecta, in ceea ce priveste starea civila sau familiala.

Directiva defineste notiunea de „liber profesionist”, aratand ca in aceasta categorie intra acele persoane care desfasoara o activitate profitabila pe cont propriu, in conditiile reglementate de dreptul intern, incluzand si fermierii si membrii profesiilor liberale.

Principiul egalitatii de tratament implica absenta oricarui tip de discriminare pe baza de sex, iar statele membre sunt obligate sa elimine toate acele dispozitii care sunt contrare acestui principiu, in special cele referitoare la infiintarea sau extinderea unei intreprinderi private.

Conditiile pentru infiintarea unei societati intre soti nu ar trebui sa fie mai restrictive decat cele pentru persoanele necasatorite.

O rezolutie a Parlamentului European adoptata pe 3 iulie 2003 cere statelor memebre sa aplice principiul egalitatii de sanse in cadrul politicilor de dezvoltare agricola si rurala, cu o privire mai atenta asupra situatiei femeilor fermieri. Parlamentul a atras atentia Comisiei Europene sa includa acest principiu si in politica agricola comuna si sa promoveze egalitatea de sanse in contextul consolidarii programelor si actiunilor de dezvoltare rurala si in cel al reglementarii Fondurilor Structurale, nu doar pentru statele membre, ci si pentru cele nou admise. In plus, Parlamentul a cerut statelor membre sa promoveze egalitatea pe baza de sex in sectorul agricol, cu accent asupra accesului la munca si pregatire profesionala, asupra masurilor de combatere a excluderii sociale, a egalitatii de tratament si a reprezentarii femeilor in organismele de decizie. Parlamentul a cerut Comisiei sa ia in calcul revizuirea Directivei 86/613/CEE in sensul amplificarii puterii ei de constrangere.

Statele membre sunt chemate sa ia toate masurile necesare pentru a asigura eliminarea tuturor prevederilor contrare principiului egalitatii de tratament, cu deosebire in ceea ce priveste stabilirea, echipamentul, lansarea sau extinderea unei activitati, facilitatile financiare.

Se cere, de asemenea, introducerea acelor masuri care sunt necesare pentru a permite tuturor persoanelor care se considera afectate prin neaplicarea principiului tratamentului egal in activitatile lor independente sa-si urmareasca cererile lor pe cale judiciara, dupa asigurarea unui recurs la autoritatile competente (art. 9);

g) Directiva 2004/113/CE din 13 decembrie 2004 pentru aplicarea principiului egalitatii de tratament intre femei si barbati in ceea ce priveste accesul si furnizarea de bunuri si servicii.

Directiva Europeana are drept obiectiv crearea unui cadru de combatere a discriminarii dupa criteriul de sex in ceea ce priveste accesul si furnizarea de bunuri si servicii in vederea implementarii la nivelul statelor membre a principiului egalitatii de tratament intre femei si barbati in special in ceea ce priveste luarea in considerare ca, in calcularea primelor si a contributiilor la sigurarile sociale, criteriul de sex nu trebuie sa duca la diferente intre sexe. Aceasta directiva este prima care se adreseaza egalitatii de tratament intre femei si barbati in afara pietei muncii. In principal, dispozitiile directivei se refera la egalitatea intre femei si barbati in ce priveste sistemul de calcul al primelor de asigurare.

Statele membre ale Uniunii Europene au obligatia de a transpune dispozitiile acestei directive in legislatia nationala pana la 21 decembrie 2007 si de a elabora rapoarte nationale privind felul in care se aplica dispozitiile acestei directive pana la 21 decembrie 2009.22






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1654
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site