filosofie sociala

V. ideologie, metodologia cercetarii sociologice, sociologie

Disciplina filosofica care are ca obiect societatea. Adesea este utilizat si termenul de f. a istoriei care se concentreaza asupra sensului istoriei, a dinamicii societatii umane. Sociologia a fost precedata de f.s. si s-a constituit ca reactie fata de aceasta. Exista mai multe diferente intre f.s. si sociologie. Diferenta cea mai larg acceptata este de metoda. Daca sociologia a incercat sa dezvolte o metoda de tip stiintific, fundata pe culegerea sistematica si controlata a faptelor, pe construirea unor teorii cit mai operationale cu putinta, supuse unui proces multiplu si continuu de testare, f.s. utilizeaza o metoda de prelucrare logic-deductiva a materialului oferit mai mult de intuitie si experienta comuna; este ceea ce multi desemneaza prin termenul de metoda speculativa. Speculatia este o metoda rationala adaptata pentru a trata probleme de complexitate ridicata, in conditiile unei cunoasteri inca rudimentare. Cum se exprima D.D. Rosca, f. utilizeaza in mod curent extrapolari si interpolari. Din acest motiv, metoda speculativa poate oferi aproximari ale adevarului, intr-o modalitate insa imposibil de testat. Din diferenta de metoda decurge si o diferenta de perspectiva. In general, sociologia, datorita metodei sale de tip stiintific, a fost tentata sa se orienteze spre explorarea unor probleme mai delimitate sau, chiar atunci cind a abordat probleme complexe, Ie-a redus la aspectele lor mai simple, analizabile cu instrumentele de care dispune. F.s., datorita metodei sale speculative, s-a simtit mai in largul ei tocmai in abordarea frontala a problemelor complexe ale societatii si omului, dar intr-o maniera mai aproximativa, fara date sistematice si lipsita de posibilitati de testare a enunturilor sale. Din acest motiv, constituirea sociologiei nu a dus, dupa cum s-a crezut initial (pozitia pozitivista este tipica aici), la eliminarea ca inutila a f.s.

♦ In prezent se pare ca exista o complementaritate specifica intre sociologie si f.s., aceasta din urma raspunzind ia nevoia omului si a colectivitatii de a aproxima raspunsuri la problemele lor complexe, imposibil de abordat inca cu metode riguroase de tip stiintific. Sociologia umanista si critica sau psihologia umanista sint abordari tipice care utilizeaza masiv o metodologie speculativa. Din acest punct de vedere, diferenta dintre sociologie si f.s. este adesea de grad si' provizorie, depinzind de nivelul de dezvoltare a metodelor de cunoastere. Exista, de asemenea, o tendinta tot mai pronuntata de influenta reciproca si chiar de fuziune. Daca initial metodologia de tip speculativ a f.s. reprezenta un pericol pentru cristalizarea spiritului stiintific al sociologiei (lucru valabil pentru toate stiintele, ilustrat de avertismentul lui Newton „fizica, fereste-te de metafizica'), la ora actuala sociologia tinde sa utilizeze elemente ale metodologiei speculative, in abordarea problemelor extrem de complexe. O asemenea asimilare a metodologiei speculative are loc insa intr-un mod specific: pe de o parte, se incearca sa se sporeasca caracterul riguros, sistematic al acestei metodologii (o speculatie educata), incorporind cunostintele pe care cunoasterea stiintifica Ie-a produs, pe de alta parte, prin sporirea spiritului critic, asumarea deschisa a caracterului provizoriu si fragil, orientarea spre largirea capacitatii de verificare. Totodata, f.s. asimileaza inevitabil tot mai multe rezultate obtinute de stiinta (ea nu se mai dezvolta exclusiv pe baza intuitiilor cunoasterii comune, ci si in prelungirea datelor stiintei), cautind totodata sa-si disciplineze metoda de gindire, sub influenta metodei stiintei.

♦ Pina nu demult, era destul de curenta si o alta distinctie intre sociologie si f.s., exprimata cu claritate de Max Weber. Acesta pornea de la diferenta dintre scop si mijloc, dintre judecatile de valoare si cele de existenta. Scopurile sint formulari pe care actorii sociali le fac pornind de la sistemele lor de valori. Ele nu sint obiecte legitime ale analizei stiintifice, ci doar ale filosofiei. Sociologia trebuie sa le ia ca date, analizind doar coerenta lor interna. Mijloacele de realizare a acestor obiective reprezinta sfera legitima a analizei sociologice. O asemenea diferenta este, in opinia celor mai multi sociologi actuali, artificiala. Optiunile valorice si scopurile individuale si colective devin tot mai mult obiect legitim al analizei stiintifice. Datorita orientarii sale spre probleme globale, cruciale, ale omului si societatii, f.s. se impleteste cu ideologia, oferindu-i acesteia un fundament rational. E.Z.