filosofie sociala
V.
ideologie, metodologia cercetarii sociologice, sociologie
Disciplina
filosofica care are ca obiect societatea. Adesea este utilizat si termenul de
f. a istoriei care se concentreaza asupra sensului istoriei, a dinamicii
societatii umane. Sociologia a fost precedata de f.s. si s-a constituit
ca reactie fata de aceasta. Exista mai multe diferente intre f.s. si
sociologie. Diferenta cea mai larg acceptata este de metoda. Daca sociologia a
incercat sa dezvolte o metoda de tip stiintific, fundata pe culegerea
sistematica si controlata a faptelor, pe construirea unor teorii cit mai
operationale cu putinta, supuse unui proces multiplu si continuu de testare, f.s.
utilizeaza o metoda de prelucrare logic-deductiva a materialului oferit mai
mult de intuitie si experienta comuna; este ceea ce multi desemneaza prin
termenul de metoda speculativa. Speculatia este o metoda rationala adaptata
pentru a trata probleme de complexitate ridicata, in conditiile unei cunoasteri
inca rudimentare. Cum se exprima D.D. Rosca, f. utilizeaza in mod curent
extrapolari si interpolari. Din acest motiv, metoda speculativa poate oferi
aproximari ale adevarului, intr-o modalitate insa imposibil de testat. Din
diferenta de metoda decurge si o diferenta de perspectiva. In general,
sociologia, datorita metodei sale de tip stiintific, a fost tentata sa se
orienteze spre explorarea unor probleme mai delimitate sau, chiar atunci cind a
abordat probleme complexe, Ie-a redus la aspectele lor mai simple, analizabile
cu instrumentele de care dispune. F.s., datorita metodei sale
speculative, s-a simtit mai in largul ei tocmai in abordarea frontala a
problemelor complexe ale societatii si omului, dar intr-o maniera mai
aproximativa, fara date sistematice si lipsita de posibilitati de testare a
enunturilor sale. Din acest motiv, constituirea sociologiei nu a dus, dupa cum
s-a crezut initial (pozitia pozitivista este tipica aici), la eliminarea ca
inutila a f.s.
♦ In
prezent se pare ca exista o complementaritate specifica intre sociologie si f.s.,
aceasta din urma raspunzind ia nevoia omului si a colectivitatii de a aproxima
raspunsuri la problemele lor complexe, imposibil de abordat inca cu metode
riguroase de tip stiintific. Sociologia umanista si critica sau psihologia
umanista sint abordari tipice care utilizeaza masiv o metodologie speculativa.
Din acest punct de vedere, diferenta dintre sociologie si f.s. este
adesea de grad si' provizorie, depinzind de nivelul de dezvoltare a metodelor
de cunoastere. Exista, de asemenea, o tendinta tot mai pronuntata de influenta
reciproca si chiar de fuziune. Daca initial metodologia de tip speculativ a f.s.
reprezenta un pericol pentru cristalizarea spiritului stiintific al sociologiei
(lucru valabil pentru toate stiintele, ilustrat de avertismentul lui Newton
„fizica, fereste-te de metafizica'), la ora actuala sociologia tinde sa
utilizeze elemente ale metodologiei speculative, in abordarea problemelor
extrem de complexe. O asemenea asimilare a metodologiei speculative are loc
insa intr-un mod specific: pe de o parte, se incearca sa se sporeasca
caracterul riguros, sistematic al acestei metodologii (o speculatie educata),
incorporind cunostintele pe care cunoasterea stiintifica Ie-a produs, pe de
alta parte, prin sporirea spiritului critic, asumarea deschisa a caracterului
provizoriu si fragil, orientarea spre largirea capacitatii de verificare.
Totodata, f.s. asimileaza inevitabil tot mai multe rezultate obtinute de
stiinta (ea nu se mai dezvolta exclusiv pe baza intuitiilor cunoasterii comune,
ci si in prelungirea datelor stiintei), cautind totodata sa-si disciplineze
metoda de gindire, sub influenta metodei stiintei.
♦ Pina nu demult, era destul de curenta si o alta distinctie intre
sociologie si f.s., exprimata cu claritate de Max Weber. Acesta pornea
de la diferenta dintre scop si mijloc, dintre judecatile de valoare si cele de
existenta. Scopurile sint formulari pe care actorii sociali le
fac pornind de la sistemele lor de valori. Ele nu sint obiecte legitime ale
analizei stiintifice, ci doar ale filosofiei. Sociologia trebuie sa le ia ca
date, analizind doar coerenta lor interna. Mijloacele de realizare a acestor
obiective reprezinta sfera legitima a analizei sociologice. O asemenea
diferenta este, in opinia celor mai multi sociologi actuali, artificiala.
Optiunile valorice si scopurile individuale si colective devin tot mai mult
obiect legitim al analizei stiintifice. Datorita orientarii sale spre probleme
globale, cruciale, ale omului si societatii, f.s. se impleteste cu
ideologia, oferindu-i acesteia un fundament rational. E.Z.