Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Migratia si munca in strainatate

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
RELATIE SOCIALA
INTERACTIUNILE CA SUBSTRAT MATERIAL AL MINTII COLECTIVE
Educatia
RELATII INTERPERSONALE
CONFLICTUL CONJUGAL SI FACTORUL INDIVIDUAL
TRATATUL DE PACE
Istoria sociologiei romanesti - TEST GRILA
COMPONENTELE SISTEMULUI SOCIAL ORGANIZATIONAL
MUNCA IN ECHIPA
FAPT SOCIAL



Migratia si munca in strainatate

1. Delimitari conceptuale

„Migratia este un fenomen de reechilibrare a balantei demografice intre zone sau localitati, un mecanism de competitie si reglare, o „supapa de siguranta” fara de care o colectivitate se poate destructura datorita schimbarii fundamentale a conditiilor de existenta.” (Vasile, Miftode, 1978, pg79). Astfel, fenomenul migratiei, poate fi considerat si un echilibru intre resursele unei zone si populatia ei. Pentru a studia acest fenomen de mare amploare, trebuie sa pornim inca de la istoria satelor si a oraselor, si modul in care acest fenomen a influentat tranzitia de la mediul rural la cel urban. Intre mediul rural si mediul urban au existat diferente ( atat la nivel socio cultural, si economic ) inca din cele mai vechi timpuri, diferente ce pot fi remarcate si in zilele noastre chiar daca, evolutia si modernitatea si a pus amprenta de a lungul timpului. Pana ce procesul industrializarii a reusit sa si puna accentul, mediul rural, era forma de comunitate ce isi conserva forma, traditiile, obiceiurile, iar mediul urban, era comunitatea ce tindea mereu spre nou, spre schimbare. Totusi orasul, chiar su cu multi ani in urma depindea de sat, deoarreceacesta din urma era sursa principala de productie. In antichitate (perioada Imperiului Roman), satenii erau considerati o comunitate nula, stearsa, ce erau obligati sa munceasca in favoarea statului. Chiar si in perioada Imperiului Roman, orasele furnizau bole, epidemii, ceea ce ducea la o mortalitate crescuta in cadrul acestui tip de comunitate. De aici a inceput “importul” de populatie din mediul rural, pentru reechilibrarea demografiei. Cu trecerea timpului, satul si orasul a inceput sa creeze o punte de legatura din ce in ce mai apropiata si echilibrata, astfel fenomenul migratiei fiind din ce in ce mai des intalnit.





In perioada actuala, fenomenul migratiei a avansat, o data cu societatea, cu schimbarile ce au avut loc, cu industrializarea, cu miscarea lumii intregi intr o directie sau alta. Asemanari intre vremurile trecute si actuale, exista, astfel inca intalnim fenomenul migratiei intre mediul rural si mediul urban, dar in special a intervenit migratia internationala.

“Migrarea reprezinta deplasarea populatiilor dintr-o tara in alta sau dintr-o regiune in alta. Mai multe cazuri: schimbari de rezidenta definitive, deplasari sezoniere sau zilnice (migratii alternante intre locul de munca si locul de rezidenta).”(Gilles, Ferreol coord, 1991, pg 114). Fenomenul migratiei a inceput sa fie dezbatut de oamenii de stiinta, atunci cand a devenit o problema sociala de mare amploare, iar primii sociologi ce au studiat acest aspect al migratiei au fost din Anglia si S.U.A., deoarece acolo revolutia industriala a avut loc mai devreme, si astfel fenomenul migratiei din mediul rural spre urban, a luat amploare. “Mobilitatea – afirma Burgess – este procesul cheie pentru intelegerea unui oras in stare de crestere rapida: mobilitatea persoanelor, a familiilor si a institutiilor, prin care noi nu intelegem numai mobilitate rezidentiala, nici numai fluiditatea schimbarii populatiei; noi vrem sa vorbim de asemenea de mobilitatea sociala.”(Vasile, Miftode, apud. Burgess, E.W., 1964, pg. 11). Astfel, migratia poate fi inteleasa ca o mobilitate a persoanelor atat dintr un mediu in altul, cat si dintr o tara in alta. In Romania, fenomenul migratiei in ultimii ani a luat amploare, avand nu doar efecte pozitive ci si negative, de care statul roman trebuie sa implementeze diferite politici, si astfel preocuparea pentru acest fenomen este mai intensa decat in anii trecuti.

“Pe fondul dezvoltarii pe care migratia internationala a cunoscut o in Romania in perioada recenta si mai ales a manifestarii efectelor sale, intrebari legate de rolul pe care statul roman l a jucat, il joaca sau il poate juca in migratie sunt tot mai frecvente.”(Monica, Serban, Melinda, Stoica, 2007, pg. 7). Pentru a observa mai bine consecintele migratiei, in special in tara noastra trebuie sa analizam formele migratiei:

  • „In functie de mediul rezidential exista patru tipuri principale de migratii: rural urbane, urban rurale, inter si intra urbane
  • In functie de durata migratiei si de natura deplasarilor putem intalni urmatoarele tipuri: definitive, temporare, cotidiene, multiple si de week end”(Vasile, Miftode, 1978, pg.81)

Ceea ce putem adauga la cele spuse mai sus, se refera la migratia externa, in exteriorul tarii, fiind un fenomen tot mai des intalnit in tara noastra, si nu numai. In plus inainte de anii 90, mai intii fluxul migratiei era de la rural la urban, fiind urmat in urmatorii ani de migratia de la urban la rural, din dorinta acerba a locuitorilor marilor orase de a „scapa” de forfota acestor metropole, refugiindu se la tara.

Fenomenul migratiei este determinat de anumiti factori fie ei obiectivi sau subiectivi. Din punct de vedere a factorilor obiectivi, putem vorbi despre factori de natura economici, referidu se la motive financiare, la venituri, apoi factorii demografici ce se refera la natalitate, mortalitate, la starea civila, si factorii de natura profesionala, se refera la oferta de locuri de munca, disponibilitatea pietei muncii. Din punct de vedere al factorilor subiectivi, se inscriu, dorinta de a face parte dintr un alt mediu social, dorinta de a urma studii superioare, de a face parte dintr o anumita comunitate, etc.

II. Evolutia cadrului legislativ privind fenomenul plecarii in strainatate in ultimii anii

„Pe fondul dezvoltarii pe care migratia internationala a cunoscut-o Romania in perioada recenta si mai ales a manifestarii efectelor sale, intrebari legate de rolul pe care statul roman l-a jucat, il joaca sau il poate juca in migratie sunt tot mai frecvente. Ce a facut statul roman pentru a controla migratia, pentru a oferi protectie si sprijin cetatenilor sai din afara granitelor, ce nu a facut si ce poate fi facut pentru a limita efectele negative si a le maximiza pe cele pozitive(sau pentru a le evalua in mod cat mai adecvat) sunt intrebari care ofera subiecte de discutie actuale. Migratia internationala, in conditiile in care vorbim despre milioane de romani in afara granitelor, nu poate fi neglijata la nivelul politicilor de migratie.”(Monica Serban, Melinda Stoica, 2007, pg. 7). Astfel, pentru a intelege cat mai bine ce s-a facut pana in momentul de fata pentru persoanele plecate in afara granitelor, ce trebuie facut, vom analiza cu ce politici a intervenit statul pentru a ajuta si a sustine persoanele plecate in afara granitelor. Dar ce este cel mai important vom vedea ce impact are plecarea parintilor dintr-o familie, asupra copiilor, ce responsabilitati raman in urma atat pentru parintele ramas acasa, cat si pentru copii.

Putem observa din punct de vedere legislativ, ca inainte de 1989, populatia Romaniei, nu putea sa circule liber in strainatate, dar o data cu Decretul Lege 10 din 8 ianuarie 1990, s-a liberalizat pasaportul, astfel incat orice persoana orice cetatean roman are dreptul la eliberarea unui pasaport, cu care poate circula liber in strainatate. Existau trei categorii d persoane carora li se aplicau restrictii privind dreptul la libera circulatie, si anume persoanele care erau urmarite penal, persoanele care erau urmarite pentru debite la stat, persoane juridice si sau fizice, si persoanele care erau cunoscute ca desfasoara activitati ce deranjeaza ordinea publica si bunurile moravuri.

Prima modificare privind pasaportul si modalitatea de obtinere a acestuia apare in 1994, prin Ordonanta de Urgenta 37/1994, unde “ramasi fara acte de calatorie, in strainatate, cetatenii romani se pot adresa misiunilor diplomatice si oficiilor consulare pentru obtinerea unui pasaport consular. Pasaportul consular era un act cu valabilitate de 6 luni(si posibilitatea de a fi prelungit pana la un an), care se retinea la obtinerea de noi documente. O a doua modificare vizeaza cetatenii romani cu domiciliul in strainatate, care aveau reptul la obtinerea unui pasaport simplu, cu specificarea tarii de domiciliu pe pasaport. ”(Monica Serban, Melinda Stoica, 2007, pg. 20 ).

Din anul 2000, o data cu aparitia legii 156/2000, iau nastere Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca, in care statul este mediator al plecarilor legale la munca in strainatate, si umeaza infiintarea Departamentului pentru Munca in Strainatate in cadrul Ministerului Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei, care se axeaza pe protectia persoanelor plecate la munca in strainatate. Astfel legislatia tarii noastre s-a schimbat din 1990, aducand de fiecare data noi modificari, noi termene, noi conditii pentru a putea parasi tara, si pentru a putea obtine documente legale. “In general, legislatia fiecarei tari are latitudinea sa reglementeze daca aceste deplasari necesita efectuarea unor forme administrative sau nu. De obicei deplasarile pe scurte perioade de timp nu se iau in considerare. Modificarea temporara a domiciliului pe o perioada mai indelungata de timp si care necesita aprobarea organelor administrative de stat alcatuieste miscarea migratorie flotanta.”(V. Sora, I.Hristache, C.Mihaescu, 1996, pg. 201).

Dupa ce am vazut ce legi au fost date incepand cu anul 1990, pana de curand, cum au fost ele modificate si imbunatatite, am ajuns in prezent unde datorita aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana, aceesul nostru ca cetatenii in tarile Uniunii, este mult mai liber si facilitat in primul rand datorita, posibilitatii de a calatori cu buletinul. Totusi pentru a lucra cu forme legale in alta tara, formalitatile se mentin. Spre deosebire de anii 90, statul roman s-a mobilizat in ceea ce priveste, protectia persoanelor plecate la munca in strainatate. Astfel incepand cu legea 156, ce este publicata in Monitorul Oficial, in anul 2000, statul roman negociaza plecarea cetatenilor pentru a lucra in strainatate in conditii de siguranta. “(1) Guvernul Romaniei, prin autoritatile competente, va depune diligentele necesare pentru incheierea de acorduri, intelegeri, tratate sau conventii cu autoritati publice similare din alte state, in vederea stabilirii conditiilor de protectie a cetatenilor romani cu domiciliul in Romania care lucreaza in tarile respective.

(2) Acordurile, intelegerile, tratatele sau conventiile incheiate potrivit alin. (1) vor avea la baza:

a) principiul egalitatii de tratament;

b) aplicarea clauzelor mai favorabile prevazute in legislatia romana, straina sau internationala la care Romania este parte.

(3) Prin acordurile, intelegerile, tratatele sau conventiile incheiate pe baza principiilor enumerate la alin. (2) se vor stabili cel putin:

a) nivelul salariului minim;

b) durata timpului de lucru si de odihna;

c) conditiile generale de munca, de protectie si de securitate a muncii;

d) asigurarea pentru accidente de munca sau boli profesionale, precum si pentru cele care intervin in afara procesului muncii. ”(Legea 156/2000, articolul 3) Aceasta lege a suferit modificari pana in prezent prin O.U. 43/2002 si prin Legea nr 592/2002. Dupa adoptarea legii privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate, o alta masura adoptata de statul roman este infiintarea Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca, institutie ce inainte era denumita Oficiul National pentru Recrutare si Plasare a Fortei de Munca in Strainatate. In anul 2004, protectia persoanelor plecare la munca in strainatate, revine in atentia statului roman, si astfel Ministerul Muncii, primeste noi atributii legate de protectia persoanelor plecate la munca in afara tarii, prin Hotararea de Guvern 1326/2004. “ In domeniul protectiei cetatenilor romani care lucreaza in strainatate:

1. promoveaza, in colaborare cu celelalte institutii competente, masuri de asigurare si protejare a drepturilor si libertatilor cetatenilor romani care lucreaza in strainatate, precum si de prevenire a abuzurilor de orice fel la adresa acestora;

2. faciliteaza mentinerea unei legaturi permanente cu tara cetatenilor romani care lucreaza in strainatate, astfel incat acestia sa isi poata exercita drepturile constitutionale;

3. asigura consultanta in litigii si conflicte de munca, in scopul respectarii drepturilor cetatenilor romani care lucreaza in strainatate, potrivit legislatiei aplicabile in statul respectiv;



4. acorda sprijin, pe langa autoritatile competente, in vederea rezolvarii problemelor de munca si sociale cu care se confrunta romanii care lucreaza in strainatate;

5. monitorizeaza, in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, aplicarea acordurilor, conventiilor si intelegerilor incheiate de Guvernul Romaniei si guvernele altor state, precum si a tratatelor internationale incheiate in numele Romaniei;

6. promoveaza actiuni de informare si constientizare privind riscul muncii ilegale si al lipsei asigurarilor sociale;

7. pregateste conditiile pentru integrarea in Uniunea Europeana si pentru accesul, dupa aderare, al cetatenilor romani pe piata fortei de munca a Uniunii Europene;

8. propune modificarea si, dupa caz, completarea legislatiei nationale in domeniul protectiei cetatenilor romani care lucreaza in strainatate.”(Legea 1326/2004, articolul 4).

Migratia a existat intotdeuna, dar trebuie diferentiat forte clar faptul ca migratia pe care o intalneam acum 50-60 de ani nu corespunde cu fenomenul cu care ne confruntam in zilele noastre. Atunci migratie nu era neaparat un fenomen social, o problema sociala, ci mai degraba un mod de dezvoltare a comunitatii, a societatii in care individul traia. Acum se implementeaza strategii, planuri de actiune, legi, ordonante de urgenta, toate pentru a securiza mediul in care individul pleaca, mediul strain. Diferenta intre migratia interna si cea externa, se refera si la distanta parcursa, la schimbul cultural care are loc in special in migratia externa(traditii, obiceiuri, limba, legea), dar si modul in care emigrantul se poate adapta sau nu. „Diferenta de distanta fizica cat si de cea sociala constituie principala distinctie dintre migratia internationala si migratia interna. Migratia internationala nu numai ca acopera mari distante fizice dar de asemenea trebuiesa faca fata unui mediu cultural neobisnuit si unei limbi straine. Migratia externa a adus o anumita contributie la scaderea numarului populatiei, Romania fiind o tara de emigratie. Datele statistice indica totusi o scadere a numarului persoanelor care au emigrat incepand cu anul 1993, scadere constanta pana in anul 1999, pentru ca in anul 2000 sa se inregistreze o crestere. Migratia pe plan international va fi unul dintre fenomenele cu implicatii profunde, complexe, pe care istoria le va consemna.”(Eusebiu Tihan, 2004, pg. 80).

Pentru a putea observa cat mai clar, vom analiza cateva statistici, din anii 2005-2007, privind numarul de emigranti pe diferite categorii.

Grupe de varsta pentru emigranti / imigranti

Ani

Anul 2005

Anul 2006

Anul 2007

UM: Numar persoane

Numar persoane

Numar persoane

Numar persoane

Total

Sub 18 ani

18-25 ani

26-40 ani

41-50 ani



51-60 ani

61 ani si peste

Tabel 1 conform Institutului National de Statistica 1998-2007

Acest tabel ne indica numarul de emigranti, pentru anii 2005, 2006, 2007, pe categorii de varsta. Putem observa in primul rand ca in anul 2007 s-a inregistrat o scadere a numarului persoanelor plecate in strainatate, atat fata de anul 2005, cat si fata de anul 2006, dar se inregistreza o crestere a persoanelor sub 18 ani, fata de ambii ani.

Sexe

Ani

Anul 2005

Anul 2006

Anul 2007

UM: Numar persoane

Numar persoane

Numar persoane

Numar persoane

Total

Masculin

Feminin

Tabel 2 conform Institutului de Statistica 1998-2007

Din tabelul numarul 2, putem observa ca numarul femeilor plecate a crescut in anii 2005 si 2006, dar a scazut considerabil in anul 2007. In toti anii din tabelul 2, se poate observa ca numarul femeilor plecate in strainatate este mai mare decat al barbatilor.

III. Consecintele fenomenului “singur acasa, asupra copiilor

Dupa ce am identificat politicile de suport social pentru persoanele plecate la munca in strainatate, am vazut ce legi au fost adoptate incepand cu anul 1990, si cum acestea au fost modificate, am observat ce este migratia, am identificat cateva din motivele pentru care unele persoane aleg sa plece din tara, acum vom intra intr-o alta dimensiune, cea a familiei acestor persoane. Nu trebuie sa vedem si sa ne concentram toata atentia, doar asupra celor ce au ales sa plece in strainatate pentru a lucra, ci trebuie sa ne intoarcem privirea si catre familiile acestor persoane. Ce se intampla cu familiile ce au copii, daca ambii parinti sunt plecati, atunci cand unul dintre acestia este plecat, sau cand si de ce apare conflictul intre generatii atunci cand copii stau cu bunicii. Toate aceste aspecte vor fi dezvoltate si dezbatute in acest subcapitol. Dupa cum am vazut din primul capitol al lucrarii, familia are un rol foarte important in dezvoltarea armonioasa a copilului, in dezvoltarea personalitatii sale, si in conturarea sa ca viitor adult. Trebuie sa ne imaginam atunci, ce se intampla cu echilibrul unui copil, cand afla ca unul dintre parinti trebuie sa plece intr-o alta tara, pe o perioada nedeterminata. “Fiind ea insasi o unitate sociala, familia urmareste sa asigure satisfacerea unei foarte complexe game de trebuinte si aspiratii ale membrilor care o constituie. Daca, sub aspectul mentionat, ea are caractere comune cu alte asociatii sau grupuri umane, familia se distinge de acestea prin unele trasaturi care ii sunt absolut proprii si ii dau, asa cum am aratat, o semnificatie de incontestabila originalitate. Se admite, astfel, ca in general, ea:

Este unicul grup social caracterizat de detrminari naturale si biologice, singurul in care legaturile de dragoste si consagvinitate capata o importanta primordiala

Este singurl grup intemeiat esential pe afectiune, conditiile juridice sau normele practice mutuale acceptate neintervenind decat pentru a consolida legaturile reciproce de intelegere reziltate din unitatea de aspiratii si scopuri

Constituie cea mai mica societate umana, unitatea elementara si totodata cea mai naturala si mai necesara, anterioara statului si oricarui alt grup social in perspectiva logica si cronologica

Se intemeiaza in mod esential pe valori de intimitate, armonie si bunavointa, pure si imediate

Se afirma, printre alte asociatii, ca cea mai apta sa asigure membrilor care o compun o dezvoltare de baza multilaterala armonioasa

Impaca in modul cel mai fericit respectul fata de traditie cu deschiderea spre viitor; pe de o parte, ea transmite celor tineri un tezaur de experiente mosstenite, iar pe de alta parte, amplifica si prelucreaza aceste experiente proiectand in viitor planuri, sperante si aspiratii ”(Cornelia Dimitriu, 1973, pg. 30, apud. Norberto Galli, 1965, pg. 14)



Prin mica caracterizare de mai sus a familiei, am reamintit pe scurt importanta acesteia in viata membrilor sai, si aici nu ma refer doar la copii, ci si la adulti, indeplinind o multitudine de roluri. Prin lipsa unui membru dintr-o familie cel putin unul din rolurile de mai sus este compromis sau chiar anulat, creand dezechilibre la nivelul unuia sau a mai multor membrii din familia respectiva. Bineinteles acesta nu este o regula care se aplica tuturor familiilor. Trebuie sa ne gandim ca un copil isi formeaza personalitatea si prin imitatia parintilor, a adultilor din mediul sau, iar daca parintii lipsesc sau sunt inocuiti de bunici si imitatia prin joc a copilului va fi diferita. Insa de multe ori se intampla ca dupa plecarea parintilor, copiii sa ramana singuri acasa, considerand ca au o varsta suficient de mare pentru asi purta de grija, lor si eventual si altor frati sau surori. In acel moment copilul este practic obligat sa preia anumite responsabilitati pe care in mod normal le-ar avea parintii. “Dar familia nu ofera numai premisele socializarii. Ea ofera copilului si posibilitati de a se defini si preciza pe sine, prin jocul comparatiilor, al imitatiilor, al rivalitatilor, de a-si insusi modele la care individualitatea sa in formare se poate referi in mod constant, posibilitatea de a-si descoperi, cu alte cuvinte, pozitia proprie in universul social. Grupul familial joaca acelasi rol si in cucerirea coerentei personale. Iata cum jocul continuu de actiuni si reactiuni care are loc in mediul familial contribuie si la soializarea si la individualizarea copilului, la constituirea principalelor resorturi care determina specificul dinamic al personalitatii.”(Cornelia Dimitriu, 1973, pg. 35)

Jocul are un rol extrem de important in dezvoltarea si in viata copilului de la varste mici, pana in adolescenta. In momentul in care acesta trebuie sa inlocuiasca lipsa tatalui, a mamei sau a ambilor parinti, joaca se transforma in responsabilitati, fiind obligat sa devina adult mai devreme decat ar trebui. Sau sa ne imaginam cand bunicii iau locul parintilor, acestia din urma fiind plecati la munca in afara granitelor. Atunci diferenta intre generatii, valorile sociale si culturale diferite, duc adesea la conflicte. “Diferentele ce caracterizeaza generatiile se inradacineaza in fapte biologice care primesc o semnificatie particulara in functie de contextul social. Sunt acele date ce creeaza diferente intre generatii, schimbandu-se de la o societate la alta:longevitate, rata natalitatii, modul de sistingere a varstelor, fapte ce nu au fost studiate inca intr-o maniera completa si sistemica, spre deosebire de conditiile sociale si culturale care incita generatiile sa se defineasca intr-o forma sau alta, sa-si caute identitatea, originalitatea, intrand in conflict cu generatiile mai tinere sau mai varstnice. ”(Florin Druta, 1998, pg. 190). Astfel bunicii, ce sunt pusi in situatia de a redeveni parinti, vor face acest lucru asa cum au facut-o cu ani in urma, netinand cont de seria de schimbari ce s-au produs de-a lungul timpului. Astfel copilul isi va dori sa petreaca o parte a timpului liber cu alti prieteni, cunoscuti, iar bunicii nu vor intelege de ce pleaca din casa, sau de ce scrie la calculator si nu de mana, etc. Aceste conflicte si neintelegeri se datoreaza, diferentelor de generatii puternic accentuate si neadaptarii unor situatii de viata actuale.

In cele ce urmeaza vom descrie rolurile fiecaruia dintre parinti, pentru a vedea ce se intampla atunci cand unul dintre acestia lipsesc si de ce cazul in care ambii parinti lipsesc este cel mai grav pentru copil. Mama are un rol primordial, incepand dinaintea nasterii copilului, prin crearea unei legaturi puternic afective, prin perioada de alaptare a copilului, deoarece prin aceasta se asigura hranirea, supravietuirea, si dezvoltarea normala a copilului. “Prioritatea rolului matern este evidenta chiar daca n-am tine seama decat de considerente biologice. Gestatia, alaptatul se leaga de fondul biologic al fiintei umane. Alte functii, ca ingrijirea curenta a sugarului, pentru care femeia a dobandit o specializare ancestrala, ar putea fi socotite ca simple tehnici. Ele pot fi si adesea chiar sunt indeplinite de alte persoane, aceasta insa in dauna dezvoltarii bio-socio-afective a copilului, pentru ca ingrijirea curenta cere totusi un anumit fel de indemanare si o anumita atitudine afectiva care, ambele, sunt conditionate strict de maternitatea afectiva. In acesta prima experienta deci, elementele de viata viscerala si, pe masura ce apar si se dezvolta, elementele de viata psihica se confunda intr-o realitate unica esentiala: foamea si setea, ritmurile biologice, senzatiile nu numai vizuale si auditive, dar si olfactive si tactile, prezenta mamei – securizanta intrucat se leaga de satisfacerea trebuintelor, de inlaturarea starilor neplacute si de aparitia starilor placute – mangaierile ei, surasul, vocea, totul se constituie intr-o realitate simfonica in care senzatiile interne se confunda cu mesajele pe care le emite mediul extern. Aceasta realitate ia pe de-a intregul o tonalitate materna.”(Cornelia Dimitriu, 1973, pg. 71). De aici reiese ca rolul mamei este primordial si extrem de important, in viata, dezvoltarea si formarea copilului, inca de la cea mai mica varsta, inca dinaintea nasterii. Pe parcursul dezvoltarii copilului, importanta mamei ramane, prin incurajarea procesului de socializare, a imaginii ce va fi imitate in jocurile copilariei, prin afectivitatea de care copilul are nevoie si de asigurarea unui mediu securizant pana si de simpla prezenta a mamei. Rolul tatalui este diminuat in special datorita lipsei aspectului biologic, dar acest lucru nu trebuie confundat cu lipsa importantei rolului sau in dezvoltarea copilului. Este adevarat ca de cele mai multe ori, figura tatalui este asociata cu autoritatea, cu disciplina, dar aceste asocieri nu mai sunt neaparat valabile, in familia moderna ci mai degraba in cea traditionala. “El (tatal) adduce o contributie esentiala in aspecte care privesc protectia copilului si consolidarea sentimentului de protectie in constiinta acestuia, extinde, asa cum am vazut in alta parte, posibilitatile de elaborare si experimentare a atitudinilor si comportamentelor lui socio-afective, echilibreaza potentialul sau psihic, care nu-si gaseste deplina valorificare decat in cadrul unei viziuni integratoare, feminine si masculine a societatii. Figura tatalui se fixeaza mai tarziu decat cea a mamei si pe masura ce trece timpul, cele doua prezente tind tot mai mult sa se echilibreze.”(Cornelia Dimitriu, 1973, pg. 95).

Astfel, din cele relatate in acest subcapitol, reiese importanta existentei ambilor parinti intr-o familie, am analizat rolurile fiecarui parinte in interiorul familiei si importanta acestora. Iar atunci cand unul dintre parinti pleaca, anumite dezechilibre se produc pentru copiii indiferent de varsta pe care o au, deoarece acestia trebuie sa preia o parte din responsabilitatile parintilor, si sa cedeze la o parte din copilaria lor. “Functiile clasice ale familiei pot cunoaste in unele cazuri abateri de la exigentele functionalitatii normale, unele lacune si fisuri, deficiente si deformari. Normalitatea vietii de familie este o expresie care desemneaza intregirea functiilor, manifestarea lor in directia asigurarii armoniei conjugale, a integrarii indivizilor in viata sociala, a stabilitatii si a coeziunii. Normalitatea priveste intregul ansamblu al functiilor, atat interne cat si externe.”(Maria Voinea, Iulian Apostu, 2008, pg. 106)

CAPITOLUL III. Masuri de protectie a copilului cu parintii plecati in strainatate

  1. Reintegrarea copilului in familia naturala

In acest subcapitol vom vorbi si despre cum un copil ajunge sa beneficieze de serviciile de asistenta sociala, de ce are nevoie de o anumita forma de protectie. Un prim caz in care un copil are nevoie de o forma de protectie este acela al abandonului. “In cazul in care minorul aflat in plasament nu a fost vizitat de parintii sai sau de rude pana la gradul IV inclusiv, iar acesta imprejurare rezulta din probele administrate in cauza, sunt indeplinite conditiile de fond pentru declararea judecatoreasca a abandonului.”(Andreea Florina Mateescu, Ioana Cristina Gheorghe – Badescu, 2008, pg. 1). Un alt caz in care un copil are nevoie de masuri de protectie din partea serviciilor sociale, este acela in care copilul este neglijat de parinti. “Daca dezvoltarea fizica, mentala, morala sau sociala a copilului este primejduita, serviciul public de asistenta sociala va sesiza de indata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului in vederea luarii masurilor prevazute de lege, acesta fiind la randul ei, obligata sa sesizeze instanta judecatoaresca, in situatia in care considera ca sunt intrunite conditiile prevazute pentru decaderea totala partiala a parintilor sau a unuia dintre ei din exercitiul drepturilor parintesti. Parintele decazut din drepturile parintesti are indatorirea de a presta intretinere minorului si are, totodata, dreptul, in masura in care acesta nu contravine interesului copilului, primejduind dezvoltarea sa, sa pastreze legaturi personale cu acesta.”(Andreea Florina Mateescu, Ioana Cristina Gheorghe – Badescu, 2008, pg. 98)

Dupa ce am vazut cateva aspecte privind legislatia, in ceea ce priveste modul de interventie a asistentei sociale pentru a implementa o anumita masura de protectie pentru copilul aflat in dificultate, vom continua, prin a explica la ce se refera notiunea de copil in dificultate si cum poate asistentul social interveni pentru implementa o masura de protectie. “Prin copil se intelege persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nu are capacitate deplina de exercitiu. Copilul se afla in dificultate daca dezvoltarea, securitatea sau integritatea sa, fizica sau morala este periclitata. Se pot distinge doua situatii:

Copii a caror dezvoltare fizica sau morala, le este primejduita, deoarece parintii nu-si indeplinesc in mod corespunzator drepturile si indatoririle lor cu privire la persoana copilului, facandu-se vinovati de neglijenta in exercitarea ocrotirii parintesti, dar fara caracter de gravitate ori abuz. Daca parintii se fac vinovati de neglijente grave sau purtare abuziva in exercitarea drepturilor parintesti se va lua o masura de protectie a copilului si apoi se va cere decaderea din drepturile parintesti

Copiii a caror integritate, fizica sau morala, este periclitata, deoarece sunt lipsiti de ocrotire parinteasca pentru aceleasi motive ca si in cazul copiilor din prima situatie.”(Ion P. Filipescu, 1998, pg. 150)







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1107
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site