fapt social

V. coercitie, dar, sistem social, sociologie

Datul ontologic ultim pe care Emile Durkheim il ia drept temelie in incercarea sa de a edifica sociologia ca disciplina stiintifica de sine statatoare. In spiritul autarhist al epocii, Durkheim considera ca f.s. alcatuiesc obiectul exclusiv al sociologiei, de neimpartrt cu alte discipline. El dedica chiar primul capitol al lucrarii sale de referinta, Les regies de la methode sociologique (1895; ed. rom. 1924 si 1974), intrebarii: „Ce este un fapt social ?' Raspuns-definitie: Este f.s. orice mod de a actiona, declarat sau nu, in stare sa exercite asupra individului o constringere exterioara; sau in plus, care este general pe intreg cuprinsul unei societati date, avind totusi o existenta proprie, independenta de manifestarile sale individuale.

Explicit, f.s. este exterior individului in sensul ca nu e nici de natura „organica' (biologica), nici individual (ceea ce l-ar plasa in perimetrul psihologiei). La fel de important pentru f.s. este caracterul sau coercitiv, Constringerea consta in necesitatea ca individul sa se conformeze conventiilor si normelor sociale. Risul cu care e intimpinat cineva, sau distanta la care e tinut, daca nu se imbraca dupa obiceiul locului, sint expresii ale constringerii, De asemenea, mai spune Durkheim, nimeni anume nu ma obliga sa vorbesc frantuzeste cu compatriotii mei, ori sa folosesc moneda legala in tara mea, dar nu am incotro. In aceeasi maniera isi fac simtita prezenta faptele din domeniul dreptului, moralei, educatiei, precum si cele ce se manifesta prin curentele de opinie. In aceasta intelegere, se precizeaza, constringerea nu suprima libertatea individuala, intrucit forta coercitiva a f.s. actioneaza precum aerul: individul nu o simte decit atunci cind el se misca impotriva ei, adica atunci cind incalca normele sociale.

O alta caracteristica a f.s. este generalitatea, insa aceasta doar insoteste celelalte caracteristici, fiindca exista si fapte umane generate (a minca, a dormi) care nu sint sociale. Deci un f.s. are generalitate, dar nu pentru aceasta este el social, ci pentru ca e supraindividual si coercitiv. Inspirat de Durkheim, dar indepartindu-se de el, Marcel Mauss a lansat conceptul de „f.s. total'. Prilejul i l-a oferit analiza intreprinsa de el insusi asupra darului ca forma de schimb in societatille arhaice (Essai sur le don, 1925). Toate aceste fenomene - scrie Mauss, referindu-se la haloul indus de schimbul de daruri - sint in acelasi timp juridice, economice, religioase si chiar estetice, morfologice etc. Ele angajeaza, deci, intregul sistem social, sau, in orice caz, tot spectrul categoriilor de institutii. In comparatie cu Durkheim, Mauss se arata mai captat de generalitatea f.s. decit de exterioritatea lui in raport cu individul, pe care, altminteri, o recunoaste. Generalitatea de asta data are o semnificatie mai curind functionala decit statistica. Aceasta ii permite lui Mauss sa inculce in noul concept, acela de „f.s. total', un principiu euristic: f.s. nu e real decit integrat in sistem si deci nu poate fi studiat decit in raport cu sistemul. Acesta e chiar unul din postulatele functionalismului.  Gh.G.