societate de status

V. clasa sociala, gulere albe / albastre, societate de piata

Concept creat de sociologul german Max Weber pentru a desemna acel tip de societati in care predomina ceea ce el numeste „situatie de status'. „in contrast cu situatia de clasa, determinata pur economic, scrie Weber, dorim sa desemnam ca situatie de status orice componenta tipica a vietii oamenilor care este determinata de o estimare sociala a prestigiului, specifica, pozitiva sau negativa (). Prestigiul de status (status honour) se sprijina intotdeauna pe distanta si excludere'. In s.s averea este subordonata prestigiului si nu interesului de capitalizare a venitului ca in „societatea de piata'. Deci „prestigiul' este cel care intemeiaza „starile', situatia sau „grupurile de status', pe cind „factorul' care creaza clasele este interesul economic, si anume acele „interese implicate in existentapietei (). Ordinea de status inseamna exact inversul' (Max Weber, Economy and Society, 1968, vol. 2, p. 926-38).

Criteriul situatiei de status, asadar, nu este cel economic (pozitia oamenilor fata de piata bunurilor, conditiile economice ale clasei, in genere), ci privilegiul, respectiv „pretentia consideratiei sociale', „prestigiul' sau „onoarea de status'. Acest prestigiu se dobindeste gratie unui mod de viata, printr-un tip de educatie ori ca prestigiu al unei „profesii'. Curiozitatea este ca acest prestigiu se rasfringe asupra intregii familii si chiar se mosteneste, astfel ca nu poate fi pierdut, dar, in schimb, poate fi „uzurpat'. Societatile sint confruntate adeseori cu miscari uzurpatoare, astfel ca, dupa o asemenea miscare, mai devreme ori mai tirziu, urmeaza o reactie legitimista la uzurpare, in sensul acesta, exista miscari sociale care pot fi asimilate integral la tipul reactiilor legitimiste contra unei uzurpari de status. Desigur nu toate revolutiile sint miscari de reactie.

S.s. este constituita in temeiul unor postulate si principii opuse „regulilor pietii', dar ea insasi nu actioneaza obligatoriu contra „pietii'. O societate de „clase' poate evolua spre o s.s., daca clasele sociale se transforma in „grupari de status'. S.s. infloreste pe terenul economiei de consum liturgi-co-monopoliste, feudale sau patrimonial stratificate, in timp ce clasele producatoare apar pe solul unei economii de piata. S.s. aliniaza resurse si preocupari pe linia unui consum care pare irational din punct de vedere economic. Din acest punct de vedere s-ar putea sustine ca s.s. se intereseaza mai mult de consum si mai putin de rationalizarea pietii, ori ca actioneaza chiar pe o directie care blocheaza afirmarea „pietei libere'.

Pe de arta parte, judecind dupa anumite aspecte ale societatii americane, opozitia dintre cele doua tipuri de situatii - de status si de clasa - s-ar dezvolta mai degraba in directia complementaritatii lor decit in aceea a excluderii lor. Astfel, din punct de vedere economic, diferenta dintre clasa de - mijloc („gulere albe') si clasa muncitoare („bluzele albastre'), in America este aproape nula. Ele nu se deosebesc prin „conditiile de existenta', ci prin „stilul de viata', care stabileste diferente de status extraordinare intre cele doua grupari (cf. Ion Ungureanu, Paradigme ale cunoasterii societatii, 1991, 143).

Prin urmare, stratificarea de status nu poate fi confundata cu diferentierea de clasa si nu se afla intr-o opozitie radicala cu „etica pietii'. Grupul „gulerelor albe' va actiona, bunaoara, ca „grup de status' in relatiile cu „bluzele albastre', dar, totodata, se va manifesta ca grup cu orientare rationala in finalitate (rationalizare instrumentala) in relatiile sale cu „patronul'. Pe de alta parte, e bine sa retinem precizarea, de esenta weberiana, ca atunci cind „bazele achizitionarii si distributiei bunurilor sint stabile, infloreste stratificarea de status. Orice repercursiune tehnologica si orice transformare economica ameninta insa stratificarea de status si impinge in fata clasele. Epocile si tarile in care situatia de clasa are o semnificatie preponderenta sint, de obicei, cele in care s-au produs asemenea transformari tehnologice sau economice' (C.W. Mills (ed.) From Max Weber: Essays in Sociology, Oxford, 1946, p. 195). I.B.