Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


TRANSFORMARI STRUCTURALE IN FAMILIE. DEMERS ISTORIC

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic




TRANSFORMARI STRUCTURALE IN FAMILIE. DEMERS ISTORIC

1. INCEPUTURILE FAMILIEI CONSTITUITE. PROMISCUITATEA: POLIGINANDRIA, POLIGAMIA – POLIANDRIA, POLIGINIA

Primele forme de familii constituite in societate nu pot fi inca stabilite in timp, dar se pot trage concluzii pe baza unor studii si cercetari analitice, inductive ca in raport cu stadiile initiale ale dezvoltarii societatii – salbaticia – barbaria – sclavajul (supunerea, servajul) si libertatea – care conduc la surprinderea si primelor forme de convietuire sociala, ca rezultat al acumularilor, achizitiilor succesive dobandite atat in domeniul civilizatiei, a tehnicii cat si al organizarii sociale, politice si religioase (G. F. Klemm, 1843).





Asa cum sustine sociologul roman Traian Herseni (1982), un aport interesant in observarea familiei in fazele sale initiale aduce savantul J. J. Bachofen (1861) care opineaza ca relatiile sexuale si cele de filiatie sau rudenie isi au inceputul – in baza unor judecati, consideratii logice, inductive, analitice si potrivit carora totul se dezvolta de la simplu la complex, de la nediferentiat la diferentiat, de la neorganizat la organizat, de la incoerent la coerent – intr-o totala stare lipsita de reglementari, apropiata, daca nu chiar identificata cu starea zoologica, animala, numita promiscuitate.

Promiscuitatea – de la latinescul promiscuus – amestecat, convietuire fara discernamant, laolalta a persoanelor de sex diferit si practicarea unor relatii sexuale neinfranate,oricine se poate impreuna cu oricine de sex opus, fara respectarea legaturilor de sange, fiecare barbat apartine oricarei femei, fiecare femeie apartine oricarui barbat – este inceputul constituirii si practicarii relatiilor de sex si reprezinta o forma primitiva a relatiilor sexuale, raporturilor dintre barbat si femeie.

Ulterior acestei etape (promiscuitate) ar fi urmat – spune J. J. Bachofen – un sistem familial si de rudenie intemeiat pe dreptul maternal si o descendenta matrilineara – nefiind cunoscut rolul barbatului in viata biologica, de procreatie – conducand la matriarhat; iar acesteia ii urmeaza sistemul familial bazat pe dreptul paternal si al descendentei patrilineare, deci a patriarhatului. Fiecarui sistem de organizare ii corespund norme morale, confesionale, mitologice, artistice, educative etc. specifice proceselor, schimbarilor intervenite si supravietuirii indivizilor umani si formelor lor de convietuire.

De o insemnatate deosebita in abordarea familiei si tipurilor sale in devenirea istorica a societatii sunt cercetarile ganditorului american L. H. Morgan (1877), care dincolo de valoarea mijloacelor materiale in dezvoltarea omului, evidentiaza in mod pregnant insemnatatea hotaratoare, dominanta pe care o are sistemul relatiilor interumane, in mod deosebit a primelor relatii interpersonale dintre barbat si femeie, bazate in principal pe sex si reproducere, deci a relatiilor de familie. Utilizand „metoda cercetarii invers a istoriei familiei”, de la cea contemporana la cea istorica, primitiva, specifica salbaticiei si barbariei, la fel ca si alti cercetatori, ajunge la concluzia etapizarii existentei structurilor familiale:

starea primitiva, de promiscuitate in relatiile dintre sexe greu de stabilit in timp si de argumentare prin documente materiale;

„familia inrudita prin sange”, „casatoria pe generatii” – se identifica cu prima forma de reglementare a relatiilor sexuale; se interzic relatiile intre ascendenti si descendenti; se permit relatiile in cadrul generatiei, indiferent cine cu cine realizeaza raportul sexual, chiar si intre frati – surori;

familia pe grupe numita punalua, in doua variante: a) un grup de surori, de verisoare devin sotiile comune ale sotilor lor comuni, din care se exclud fratii acestora (ai sotiilor); punalua = grupul de barbati care devin intimi, asociati in casatorie; b) un grup de frati buni sau rude (apropiate/indepartate); barbatii se casatoresc in comun cu un numar de femei numite, punalua, fara a fi incluse printre acestea surorile barbatilor

Introducerea si aplicarea severa a normelor sociale de convietuire in societate, in familie, si in primul rand a regulilor care condamnau, interziceau incestul – arata C. L. Strauss (1978) – reprezinta un act revolutionar, de impotrivire la practicile animalice , de rezolvare a raporturilor interumane, de sex, pe baza unor norme rezultate din societate, exterioare structurii natural – instinctive a omului (animalelor), cristalizate in traditie, reprezinta in fapt asiugurarea unei reale culturi prin care se depaseste spiritul de turma animala si incepe construirea societatii omenesti, in consecinta a familiei omenesti.

Trebuie sa recunoastem faptul ca literatura psihosociologica este bogata in abordarea structurilor, tipurilor de familie, utilizandu-se in acest sens criterii diverse. Bogatia cercetarilor ne obliga sa redam in sinteza unele preocupari. Astfel, G. P. Murdock (1969) sesizeaza pentru societatile „etnografice” sau „intarziate” urmatoarea organizare familiala:

Dupa criteriul numarului componentilor, a volumului demografic exista:

a)      Familii extinse, in care se disting familiile:

de proportii mari, agregate de familii mici care locuiesc impreuna;

de proportii reduse, compuse din cuplu si descendentii unui singur parinte din cel putin doua generatii si care se desfac dupa moartea parintelui comun;

de proportii minime formate din doua familii inrudite si copiii lor;



b)     Familii nucleare – formate din cuplu si copiii lor, respectiv familiile:

monogamice, dintre un barbat si o sotie, independente;

independente, dar cu poliginie ocazionala si limitata;

c)      Familii poliandrice independente – alcatuite din mama si copii ei si mai multi barbati, dar fiecare sot sa fie tatal a cel putin un copil;

d)     Familii poliginice - casatoria unui barbat cu una sau mai multe sotii, luand forma familiei:

independente, unde poliginia este generalizata (fara sa ocupe incaperi separate), fara caracter sororal;

independente, fiecare sotie cu locuinta ei;

poliginice, preferential sororala, sotiile – surori locuiesc impreuna, sub acelasi adapost;

poliginice, de tip sororal, locuinta separata pentru fiecare sotie.

Dupa criteriul rezidential, exista familii cu resedinta:

avunculocala – cu rezidenta sotului apropiata de unchi sau rude, de sex masculin;

ambilocala – rezidenta apropiata de rudele fie ale sotului, fie ale sotiei, cu o frecventa mai mare a unei rude;

uxorilocala – dupa sotie (la alegere), apropiat de rudele sotiei;

patrilocala – dupa rezidenta tatalui, cu variantele: virilocala (dupa sot) sau avunculocala (la alegere)

matrilocala – rezidenta dupa mama, deci matrilineara

neolocala – rezidenta aparte de rudele sotului si sotiei, independenta fata de familiile de origine;

independenta – separata – rezidenta nu este comuna a celor din cuplu (numita si rezidenta duolocala, natolocala); partenerii nu locuiesc impreuna;



virilocala – apropiat de patrilocal, rezidenta dupa sot, cand acesta nu este integrat in grupuri patrilocale, patrilineare.

Dupa criteriul comunitatii (grupului) din care este ales partenerul; se disting familiile:

Endogamice – realizarea familiei in cadrul grupului local, apartenent;

Exogamice – casatoria se poate realiza cu partener ales din afara grupului local;

Agamice – casatoria nu este reglementata rigid, fara clanuri localizate, sau cu vreo tendinta expresa spre exogamie locala sau endogamie locala;

Asadar, promiscuitatea reprezinta forma primitiva a relatiilor dintre sexe, a relatiilor neinfranate, nediscriminatorii: „oricine poate avea relatii cu oricine”, si ia forma:

Casatoriei in grup – semnalata si de G. P. Murdock, L. M. Morgan s.a. sau poliginandriei, fara sa se confirme, fara sa se stie inca daca aceasta este un construct teoretic sau o forma familiala instituita; se presupune – arata L. H. Morgan ca relatiile sexuale in grup se practicau mai cu seama intre rude, „casatoria pe generatii”, cu efecte sentimental – afective intre parteneri. Nici promiscuitatea si nici poliginandria nu pun in evidenta existenta familiei in sensul inteles de noi, dar ultima – arata Fr. Engels (1884) relatiile sexuale dintre barbat si femeie in conditii de grup, intre grupuri de barbati si femei, se realizeaza mai mult sau mai putin reglementate. Unele forme ale casatoriei in grup se mai mentin inca.

Poligamia este o forma de familie realizata prin casatoria intre un partener de un sex si mai multi parteneri de alt sex, de altfel generalizata, practicata la unele popoare. Asa cum deducem din caracterizare in raport cu rol sexul jucat in alegerea partenerilor si in familie poligamia exista in doua forme: poliandria si poliginia:

Poliandria – asa cum rezulta din literatura de specialitate – I. Mihailescu (1998), Kepart, W. A. Jeldicka (1988) se defineste ca fiind o forma a familiei realizata prin casatoria a doi sau mai multi barbati ( frati, asociati) cu o singura sotie, in conditiile ca fiecare sot sa fie tatal al cel putin unuia dintre copiii sotiei. Aceasta ii considera pe toti fratii ca soti, fara ca vreunul sa aiba drepturi privilegiate, sa revendice drepturi exclusive asupra sa; copiii recunosc pe toti sotii mamei lor ca fiindu-le tati si mostenesc impreuna proprietatea comuna a acestora, a familiei. In caz de divizare a familiei copiii se impart intre toti, intre fratii – tati , fie prin tragere la sorti fie dupa rangul nasterii sau decizia mamei. Asemenea tipuri de societate, de comuniuni se intalnesc in India, Nepal, Sri Lanka (Ceylon), Polinezia, etc, cu efecte diverse asupra dezvoltarii relatiilor in familie si descendentilor.

Poliginia – spre deosebire de poliandrie este tipul de familie care promoveaza casatoria unui barbat cu doua sau mai multe sotii. Este forma de convietuire tentanta, atractiva, dar negeneralizata, ci acceptata doar in anumite societati, de regula necrestine; se practica in unele state africane – Senegal, Zair, Benin, Togo, Gabon – si latino-americane – Ecuador, Peru, etc. – fiind considerata ca un evident prestigiu si profit doar pentru barbatii bogati care isi permit casatorii multiple foarte costisitoare prin pretul ridicat al fiecarei logodnice. Aceasta si face ca in societatile in care poliginia este practicata familiile lipsite de posibilitati material – financiare sa fie monogame (I. Mihailescu, 1998). Poliginia restrange casatoria barbatului la surorile primei sotii si obliga barbatul sa se casatoreasca cu vaduva fratelui decedat.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 610
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site