Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Studiu de caz Egalitate, inegalitate si roluri traditionale Concediul paternal si Concediul de crestere a copilului

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Discriminare si minoritate
METODE IN SOCIOLOGIE
Caracteristicile comunicarii la copilul deficient de auz comparativ cu auzitorii
RAZBOIUL MEDIATIC DEZINFORMARE SI MANIPULARE
ANALIZA CONTINUTULUI
ENCULTURATIE
COMANDAREA VINURILOR LA RESTAURANT
EVOLUTIA RELATIILOR DINTRE BARBAT SI FEMEIE: PUNCTE DE VEDERE SOCIOLOGICE SI PSIHOSOCIOLOGICE
CONFLICTELE
Creierul ne poate da de gol: iubim sau nu cu adevarat?


Universitatea

Facultatea de



Studiu de caz

Egalitate, inegalitate si roluri traditionale

Concediul paternal

si

Concediul de crestere a copilului

1. Introducere/motivare

Vremurile cand o mama trebuia sa duca singura grija cresterii si educarii copilului au apus. In ultimii ani, legislatia romaneasca s-a apropiat de standardele europene prin includerea unor prevederi care implica, cel putin la nivel principial, si tatal in activitatile de ingrijire a copilului. Astfel, la nasterea copilului se acorda un concediu paternal de 5 zile, iar dreptul la concediul pentru cresterea copilului mic se adreseaza ambilor parinti. Numarul tatilor care solicita acest concediu este insa foarte mic. Plafonarea indemnizatiei pentru ingrijirea copilului echivaleaza cu o reducere a cuantumului pentru persoanele cu salarii peste media pe economie. La nivel simbolic, aceasta diminuare semnifica o devalorizare a muncii de ingrijire. In aceste conditii, tatii cu venituri peste salariul maxim de referinta vor fi si mai putin tentati sa utilizeze dreptul la concediul parental, iar diviziunea sexuala a muncii in familie va ramane neschimbata.

Circumscrierea cadrului teoretic

Tatal copilului nou-nascut are dreptul la concediu paternal. Acesta nu trebuie confundat cu concediul pentru cresterea copilului pana la 2 ani, care se poate acorda si tatalui, in conditiile art.121 si urmatoarele din Legea nr.19/2000.
Influentat de sistemul normativ american si comunitar, legiuitorul roman a adoptat la sfarsitul anului 1999 Legea concediului paternal: Legea nr. 210 din 31 decembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial nr.654 din 31 decembrie 1999. Concediul paternal – spune legea - se acorda “in scopul de a asigura participarea efectiva a tatalui la ingrijirea noului nascut” si consta intr-o perioada de timp de 5 zile lucratoare. In cazul in care titularul acestui drept este asigurat in cadrul sistemului asigurarilor sociale de stat, aceste 5 zile ii vor fi platite 100%. S-a considerat astfel ca aceasta perioada este suficienta barbatului pentru a-si ajuta sotia in momentele dificile de dupa nastere.
Concediul paternal se acorda, la cerere, tatalui, in primele 8 saptamani de la nasterea copilului, fapt care poate fi justificat cu certificatul de nastere al acestuia, din care rezulta calitatea de tata natural. Titularul dreptului la concediu paternal este tatal copilului nou-nascut, care participa efectiv la ingrijirea acestuia, indiferent daca copilul este nascut din casatorie sau din afara casatoriei.

“In ultimii ani legislatiile tarilor candidate s-a apropiat de standardele europene prin includerea unor prevederi care implica tatal in activitatile de ingrijire a copilului, cel putin la nivel principial. In majoritatea tarilor, concediul de paternitate are o durata de doua saptamani si un rol mai degraba simbolic. Slovenia se distinge prin reglementarile cele mai avansate in aceasta privinta, comparabile cu cele din Suedia. Incepand cu 2003, tatii beneficiaza de 90 de zile de concediu paternal si sunt obligate sa utilizeze 15 zile in timpul concediului de maternitate al mamei. Restul poate fi folosit pana la varsta de 8 ani a copilului. Pe langa introducerea concediului de paternitate, toate legislatiile est-europene acorda si tatilor dreptul la concediu pentru cresterea copilului mic, in conditii identice cu mamele. Desi in crestere, numarul tatilor care utilizeaza acest drept continua sa fie foarte redus.”

Concediul pentru cresterea copilului se acorda optional, oricaruia din parintii copilului, indiferent daca sunt casatoriti sau nu. Acest concediu poate fi intrerupt oricand la cererea salariatului beneficiar, daca acesta doreste sa revina la locul sau de munca.

Concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani se acorda asiguratilor care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 10 luni in ultimele 12 luni anterioare datei nasterii copilului, conform dispozitiile art. 98 alin. (4) din Legea nr.19/2000.

Concediile medicale pentru maternitate sunt acordate pentru 126 zile calendaristice si conform ordinului M.M.S.S. nr.340/2001, el trebuie sa cuprinda 63 de zile inainte de nastere si 63 de zile dupa nastere, dar care se pot compensa intre ele, in functie de recomandarea medicului si optiunea persoanei beneficiare

Cuantumul brut lunar al indemnizatiei pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani, este de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat, indiferent de data dobandirii calitatii de asigurat.

De la 1 ianuarie 2007, indemnizatia are o valoare de 600 RON, in timp ce alocatia de stat pentru copiii sub doi/trei ani este de 200 RON.

Daca mama beneficiaza de indemnizatie de maternitate, tatal poate solicita concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului, numai dupa implinirea a 42 de zile de la data nasterii, respectiv din a 43- a zi de la data nasterii copilului, cu respectarea conditiei privind stagiul de cotizare (calitatea de asigurat).
In situatia in care mama nu este asigurata in sistemul public sau nu beneficiaza de concediu de maternitate, tatal poate solicita concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului imediat dupa nasterea acestuia, fara a fi necesar a se parcurge cele 42 de zile.



Nu se poate cumula aceasta indemnizatie cu alte venituri. In consecinta, pentru a beneficia de acest drept, tatal, in mod obligatoriu, trebuie sa suspende orice raport de munca sau serviciul. In cazul mamei care se afla in concediu pentru cresterea unui copil, perioada in care naste un altul, si in care in care a beneficiat de indemnizatie pentru cresterea primului copil, se asimileaza stagiului de cotizare si potrivit legii, se valorifica pentru obtinerea indemnizatiei pentru cresterea celui de-al doilea copil.

“In prezent, dreptul la concediu de maternitate platit se bazeaza pe contributia la sistemul public de asigurari. Ungaria este singura tara care acorda doua prestatii de tip universal, destinate in principal mamelor neeligibile in sistemul de asigurari. Calitatea de asigurata este o conditie suficienta de eligibilitate in doua dintre statele baltice precum si in Bulgaria, Polonia si Slovenia. In celelalte legislatii nationale exista conditia unui stagiu minim de cotizare, a carui durata variaza de la o tara la alta” (tabel1-anexa).

Intreruperea activitatii pentru cresterea copiilor este posibila in conditii relative favorabile, dar si in aceasta privinta diferentele dintre politicile nationale sunt importante.In unele tari intre care si Romania stagiul minim de cotizatie este mai mare decat pentru maternitate, ceea ce conduce la o restrangere a eligibilitatii pentru aceasta prestatie (tabel 2-anexa).

Prezentarea/comentarea componentei alese in raport cu legislatia UE privind egalitatea de sanse

Fiecare stat european a adaptat legislatia europeana comuna in functie de cadrul legislativ specific, de cultura specifica si de suportul pe care il adopta populatia unui anumit tip de masuri. In plus, tarile componente ale Uniunii Europene au aderat la Uniune avand “seturi diferite de interese si expectatii, in termenii culturii politice si ai mediului politic, fapt care a influentat tratarea problematicii de gen la nivel supra-national” (Hantrais, 200, pg.19)

Egalitatea de sanse intre femei si barbati inseamna a avea obligatii familiale egale.

O data cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam (1999), Uniunea Europeana s-a angajat decisiv sa promoveze egalitatea intre femei si barbati (gender equality) si sa integreze egalitatea de gen la toate nivelurile si in toate activitatile comunitare (gender mainstreaming process). Astfel, promovarea egalitatii intre femei si barbati se regaseste ca obiectiv specific in cuprinsul Tratatului, fiind prevazut in Partea 1- Principii, la articolul 3.2., iar prin articolul 13 se stabileste necesitatea de a se intreprinde actiuni concrete pentru combaterea discriminarii dupa criteriul sex

Statele Membre ale Uniunii Europene au adoptat recent Agenda sociala europeana, al carei obiectiv prioritar il constituie modernizarea modelului social European. Un element fundamental al acestuia il constituie promovarea egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati.

Evaluarea stadiului aplicarii acquis-ului comunitar privind egalitatea are la baza standardele stabilite si prin Directiva 96/34/EC referitoare la concediul paternal.

In cadrul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale a fost infiintat Departamentul pentru coordonarea strategiilor privind drepturile femeii si de elaborare a politicilor familiale, care, ulterior, a fost transformat in Directia pentru egalitate de sanse intre femei si barbate. De asemenea, a fost infiintata Comisia consultativa interministeriala in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbate – CODES, precum si Subcomisia pentru Oportunitati Egale care functioneaza in cadrul Comisiei parlamentare pentru Integrare Europeana.

Directiva 96/34/CE adoptata in iunie 1996 obliga statele membre sa introduca legi care sa permita angajatilor sa se dedice cresterii copiilor si/sau sa indeplineasca responsabilitati familiale imperioase si importante. Concediul parental se acorda pe o perioada de minim trei luni dupa nastere sau adoptie pentru ca unul dintre parinti sa se ocupe la domiciliu de un copil pana la implinirea varstei de doi ani sau de trei ani (copil adoptat sau cu handicap)

Recomandarea 92/241/CEE demonstreaza preocuparea Consiliului European pentru promovarea egalitatii de sanse, dar prevederile ei nu au caracter obligatoriu. Statele membre sunt “incurajate” sa adopte sau sa stimuleze “initiative care sa permita femeilor si barbatilor concilierea responsabilitatilor profesionale, familiale si de crestere a copiilor”

Comentarea posibilelor efecte sau ale efectelor reale ale politicii analizate asupra relatiilor dintre barbati si femei

Consultand surse bibliografice suplimentare, voi analiza in cele ce urmeaza efectele punerii in aplicare a legislatiei privitoare la prestatiile familiale de crestere si ingrijire a copiilor in raport cu egalitatea de sanse intre femei si barbati, la nivelul Europei.

Lohkamp-Himmighofen si Dienel (2000) identifica in Europa sase modele sau “tipuri ideale” de politici destinate sa favorizeze egalitatea de sanse dintre femei si barbati prin reconcilierea dintre munca si familie.

1. Modelul egalitarist prietenos fata de femei este promovat de tarile scandinave. Politica promovata este centrata pe asigurarea unor structuri de egalitate intre femei si barbati in toate aspectele vietii sociale si economice incluzand distributia egala a muncii platite si a celei ne-platite prestata in gospodarie. Politicile propuse vizeaza stimularea participarii femeii la piata muncii si implicarea barbatilor in ingrijirea copiilor si in viata de familie. Masurile concrete folosite pentru implementarea acestor politici sunt: oferirea de concedii parentale platite, introducerea unui model flexibil al zilei de munca, precum si facilitate pentru cresterea si ingrijirea copiilor. Un element important al acestui model il reprezinta masurile destinate sa ii implice pe ambii parteneri in treburile casnice si in cresterea copiilor. Aceste masuri sunt destinate sa intareasca egalitatea de rol in cadrul familiei. In Suedia modelul egalitarist este mult mai dezvoltat in comparatie cu celelalte tari ale Uniunii Europene (Bergqvist, Jungar, 2000), in timp ce in Norvegia furnizarea de servicii publice pentru cresterea si ingrijirea copiilor este mai slab dezvoltata (Gornick, 1999, Gornick, Meyers, Ross, 1996).



2. Modelul demografic orientat spre piata muncii este prezent in Franta si in Belgia. Daca in cazul modelului egalitarist scopul era de a asigura egalitatea sansei intre femei si barbati, in cazul celui de-al doilea model scopul este de a exploata intregul potential al fortei de munca si de a mentine balanta demografica. Astfel, sunt promovate masuri care sa incurajeze participarea cat mai crescuta a femeilor la piata muncii, cu o intrerupere de scurta durata pentru nasterea copiilor. De asemenea, in ambele tari este pus la punct un sistem public de ingrijire a copiilor, menit sa asigure atat facilitati pentru femei, cat si socializarea corespunzatoare a copiilor.

Pentru ca nu are scopul de asigurare a egalitatii de sanse intre sexe, modelul nu sprijina deloc impartirea muncii domestice neplatite, cum se intampla in cazul primului model.

3. Modelul liberal este promovat de marea Britanie si Irlanda. In cazul acestor state reconcilierea dintre familie si munca nu a constituit o prioritate, statul neimplicandu-se pentru dezvoltarea unor asfel de politici. Grija pentru asigurarea de facilitati destinate cresterii si ingrijirii copiilor revine doar angajatorilor in eventualitatea in care acestia sunt interesati sa foloseasca si forta de munca feminina. Familia este cea care trebuie sa isi faca singura aranjamentele necesare ingrijirii copiilor, fara nici un ajutor din partea statului. In plus, nu exista masuri destinate sa favorizeze impartirea muncii domestice intre parteneri, Marea Britanie fiind, de altfel, tara care s-a opus multor initiative ale Uniunii Europene referitoare la asigurarea agalitatii de sanse, cum ar fi cazul celei care prevede obligativitatea concediului parental pentru ambii parinti. Trebuie mentionat ca in marea Britanie tatii nu au drept la concediul parental. In aceste conditii se dezvolta un model de segregare a rolurilor in familie, femeia fiind considerate in primul rand ca indeplinind rolul de ingrijire a copiilor si familiei si in al doilea rand pe cel de aducatoare de venit. Insa exista si cateva diferente intre cele doua state. Irlanda are rata de angajare feminine cea mai redusa din Uniunea Europeana (35% in 1995) si are nivelul cel mai redus de furnizare de servicii publice de ingrijire a copiilor. In MareaBritanie mamele se reintorc la lucru dupa o intrerupere datorata cresterii copiilor (Hantrais, Letablier, 1996). Guvernul Laburist sustine o serie de masuri destinate sa ii incurajeze pe angajatori sa accepte programe de lucru flexibile pentru mame, dar numai in conditiile in care aceste masuri nu implica existenta unor costuri suplimentare pentru angajatori (Bagilhole, Byrne, 2000).

4. Modelul celor 3 faze, dezvoltat de Austria, Germania, Luxemburg si Olanda, favorizeaza implicarea in munca a barbatilor si retragerea de pe piata muncii a femeilor dup ace s-au casatorit si au copii. Toate aceste tari au dezvoltat un model similar de angajare feminine si de distribuire a sarcinilor domestice intre parteneri, barbatul fiind in mod obisnuit aducator de venit, iar femeia cea care are grija de casa.

Deoarece este considerat ca ingrijirea cea mai adecvata a copiilor o realizeaza mama, exista relative putine facilitati destinate cresterii si ingrijirii copiilor, concediul paternal fiind destinat in principal femeilor si intinzandu-se pe o perioada relative lunga de timp, insa fiind platit la un nivel scazut. Politicile destinate implicarii tatilor in ingrijirea copiilor si in impartirea treburilor casnice sunt slab dezvoltate. Si in cadrul acestui model exista unele variatii, Olanda fiind tara dinUniunea Europeana cu nivelul cel mai crescut al implicarii feminine in slujbe cu jumatate de norma (Gornick, 1999).

5. Modelul mediteranean bazat pe familie, este caracteristic pentru Spania, Italia, Portugalia si Grecia. In aceste tari rolul ingrijirii copiilor revine exclusiv familiei, mai ales celei extinse, fara nici un ajutor din partea statului. In plus, problema diviziuniirolurilor de gen nu este pusa in discutie. In lipsa unor reglementari care sa garanteze pastrarea locului de munca in timpul concediului de maternitate cele mai multe femei parasesc piata muncii dupa nasterea unui copil.

Politicile destinate sa asigure egalitatea de sanse in ceea ce priveste participarea la piata muncii au devenit obiectiv politic in anii ’90, sub presiunea Uniunii Europene. Pentru majoritatea acestor tari, cu exceptia Italiei, furnizarea publica de facilitate pentru ingrijirea copiilor este foarte redusa. In Spania modelul este sustinut si de caracteristicile economice, nivelul somajului fiind destul de ridicat – in jur de 16%- (Valiente, 2000).

6. Modelul socialist Est-european, specific pentru tarile ex-comuniste, are caracteristici asemanatoare cu Modelul demographic. Scopul acestui model este sa asigure participarea cat mai larga a femeilor la munca, in contextul politicii promovate de aceste state de ocupare completa a fortei de munca si de asigurarea cresterii demografice, care era un obiectiv politic important in tari precum Romania.

Aceste tari au dezvoltat atat masuri care sa stimuleze angajarea in munca a femeilor, cat si un sistem bine pus la punct de crestere si ingrijire a copiilor sustinut de catre stat. Insa, la fel ca si in cazul Modelului demographic, politicile promovate nu au vizat deloc impartirea sarcinilor casnice, acestea ramanand in continuare in sarcina femeilor

Dupa 1989 situatia femeilor s-a schimbat si in Romania, ca si in celelalte tari ex-comuniste. Destramarea sistemului de protectie sociala a afectat si serviciile destinate cresterii si ingrijirii copiilor. In schimb, au fost luate in discutie o serie de initiative legislative menite sa sprijine asigurarea de sanse egale pentru femei si barbati. Un rol important l-a jucat adoptarea Legii Concediului pentru cresterea si ingrijirea copiilor, care da posibilitatea intreruperii muncii pentru ingrijirea copiilor in conditiile garantarii locului de munca. In aceasta categorie sunt incluse Proiectul de Lege privind Egalitatea de sanse, precum sic el referitor la concediul paternal, care este destinat sa incurajeze implicarea ambilor soti in munca neplatita din gospodarie.

5. Exprimarea unor opinii personale

In ceea ce privesc aceste tipuri de prestatii familiale puse in relatie cu egalitatea de sanse intre femei si barbati, consider a fi importanta incurajarea femeilor si totodata a barbatilor de a ramane alaturi de copii pana la implinirea varstei de 2 ani. Pentru o dezvoltare armonioasa a copilului, ce include in primul rand componenta psihologica, e esential ca fiecare copil sa-si formeze sentimentele de atasament fata de parinte. Dupa cum se stie, pana la varsta de doi ani copilul isi dobandeste atasamentul fata de parinte scopul acestuia fiind in primul rand obtinerea si pastrarea sigurantei.

Este de asemenea important si pentru parinte sa ramana alaturi de copil pentru a-i cunoaste dorintele, comportamentul si identitatea.

Pentru femeile care isi doresc reintoarcerea pe piata muncii (in primul rand femeile de cariera, sau cele nevoite sa se intoarca pentru a nu-si pierde locul de munca) e important sa-si lase copiii cu tatii lor, acestia putand beneficia de concediu pentru cresterea copilului, pentru ca legislatia permite acest fapt.



Cunosc o situatie concreta in care tatal copilului este cel care beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului, optand pentru aceasta alternativa intrucat salariul acestuia era mai mic decat indemnizatia pentru ingrijirea copilului. In aceasta familie, mama si-a reluat pozitia pe piata muncii, iar tatal participa la ingrijirea si cresterea copilului (anexa 3). In ultimul timp s-a inregistrat o crestere a numarului de persoane de sex masculin care cresc copiii, pentru ca salariul sotului este mai mic decat indemnizatia. Asadar, fiecare familie se adapteaza la nevoi, legislatie si realitatea sociala, in asa fel incat membrii acesteia sa se dezvolte si sa traiasca in bunastare.

Concluzii

In tarile care au promovat politici care favorizeaza participarea femeii la piata muncii si asigura egalitatea de sanse, rolul traditional al femeii trebuie sa fie respins si sa fie acceptata pozitia de egalitate intre femei si barbati. In schimb, in tarile in care participarea la piata muncii nu a fost dublata de politici care sa stimuleze participarea barbatilor la treburile casnice, este probabil ca rolul traditional al femeii sa fie larg acceptat.

In concluziile unui studiu privind concediile parentale din opt tari membre ale Uniunii Europene, olandezele Bruning si Plantega (1999) sunt de parere ca impactul acestor reglementari asupra egalizarii sanselor dintre barbati si femei nu ar trebui supraestimat intrucat concediul continua sa fie luat preponderent de femei, iar implicarea tatilor este mai degraba “dezamagitoare”(p.208)

Bibliografie

  • Coica, L., Contescu, V., 2002, Raport National privind Egalitatea de sanse intre femei si barbati, Bucuresti
  • Dragoi, A., 2005, Legislatie privind securitatea si protectia sociala, Alba Iulia
  • Popescu, L., 2004, Politicile sociale est-europene intre paternalism de stat si responsabilitate individuala, Presa Universitara Clujeana
  • Popescu, L., 2004, Protectia sociala in Uniunea Europeana, editia a doua, Presa Universitara Clujeana
  • Voicu, M., 2005, Ce fel de bunastare isi doresc romanii? Despre Legitimitatea politicilor sociale in Romania, Ed. Expert Projects
  • www.legislatiamuncii.ro


Popescu, L., (2004), pp.180-181

Dragoi, A, (2005), Legislatie privind Securitatea si Protectia Sociala

Popescu, L.,(2004), pg.177

Voicu, M, (2005), Ce fel de bunastare isi doresc romanii? Despre Legitimitatea politicilor sociale in Romania

Coica, L; Contescu, V;(2002), Raport National privind Egalitatea de sanse intre femei si barbati

Popescu, L, (2004), Protectia Sociala in Uniunea Europeana, pg.60

Idem, pg.62

Voicu, M., (2005), Ce fel de bunastare isi doresc romanii? Despre legitimitatea politiclor sociale in Romania, pp.137-140

Popescu, L, (2004), Protectia Sociala in Uniunea Europeana, pg.61






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1438
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site