Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


EVOLUTIA RELATIILOR DINTRE BARBAT SI FEMEIE: PUNCTE DE VEDERE SOCIOLOGICE SI PSIHOSOCIOLOGICE

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic




EVOLUTIA RELATIILOR DINTRE BARBAT SI FEMEIE: PUNCTE DE VEDERE SOCIOLOGICE SI PSIHOSOCIOLOGICE

Schimbarile produse in familie odata cu evolutia ei istorica comporta si o abordare din perspectiva sociologica, avand in vedere conceptiile atat ale scolii sociologice germane, cat si ale scolii sociologice franceze, retinand doar opiniile lui Fr.Tonnies, E.Durkheim, A.Comte si F. Le Play, sinteza intalnita atat la I.Mitrofan si C.Ciuperca dar si la I.Mihailescu (1998) si I. Badescu (1996).





a)      Fr.Tönnies ganditor german (1855-1936) – elaboreaza conceptele comunitate – Gemeinschaft – si societateGesellschaft – pe care le priveste ca reprezentand o polaritate antitetica a aceluiasi sistem existential. Conceptia lui Tönnies, elaborata in 1887 priveste societatea umana ca un tot, cu o dinamica proprie data initial de existenta Comunitatii, organism viu, bine integrat, intemeiat pe datini si traire comune; caracterizata prin constiinta colectiva si solidaritate organica, si devenirii sale catre Societate, structura proprie a existentei umane realizata ca agregat complex si artificial, intemeiat pe conventie, opinie si legislatie, pe solidaritate mecanica. Cele doua tipuri de existenta – comunitatea si societatea – sunt doua tipuri antitetice ale existentei umane, doua forme existente ale aceluiasi sistem sociouman si fiecare se caracterizeaza prin trasaturi proprii:

Comunitatea

Omul este conceput ca om comunitar, bazat pe: constiinta religioasa, pe traditii, obiceiuri, mentalitati;pe valorizarea familiei – mitul familiei – pe legaturi de sange, rudenie;pe relatii de vecinatate (spatiale) si spirituale, de prietenie etc.

Conduitele, actiunile individului uman sunt fundamentate pe vointa organica, care se manifesta prin placere, obisnuinta si memorie (solidaritate organica, constiinta colectiva);

Actele comportamentale sunt impuse de familie/comunitate si sanctionate de catre acestea.

Familia este fundamentul comunitatii

Oamenii sunt uniti organic in baza solidaritatii organice in ciuda eforturilor de separare a lor.

Societatea. Omul devine societal care spre deosebire de cel comunitar se caracterizeaza prin:

conformism, conventionalism si modelarea sa de catre vointa sociala, de politica;

structurile personalitatii, idealurile, conduitele au la baza vointa reflectata, oamenii ca produs al gandirii omului, data acestuia prin determinari rationale;

omul reprima tot ce nu intra in aceasta sfera – actele nedeterminate mental, care nu sunt de natura rationala, pentru ca sunt uniti prin vointa mecanica;

oamenii care traiesc in acest tip de existenta umana – societatea – sunt uniti prin solidaritate mecanica.

Trecerea de la comunitate la societate, de la omul comunitar la omul societal, ca proces necesar, civilizator se caracterizeaza prin unele efecte: libertatea si capacitatea individului uman de a-si construi familia, de alegere a partenerului in lipsa constrangerii, a influentelor traditionale si a obiceiurilor patriarhale; cresterea ponderii activitatii intelectuale in detrimentul celei emotionale: urmarirea calculului activitatilor, a profitului relatiilor, de promovare a intereselor proprii; indivizii umani in ciuda eforturilor de socializare „raman separati” iar legaturile organice trec pe un nivel minim in plan existential. Societatea este dominata de rationalitate, eficienta, si consumuri mici, fiind interesata sa renunte la unitatea organica si sa consolideze individualitatea, „separarea” individului uman. Procesul trecerii de la Comunitate la Societate este un model universal, specific omului universal, este un fenomen societal general

Concluzia ganditorului german Fr. Tönnies este accea ca „in comunitate oamenii raman uniti organic in ciuda eforturilor de separare, iar in societate oamenii sunt separati in ciuda oricarei legaturi organice”.

b)      Emile Durkheim – ganditor francez (1858 – 1917) – sustine ca Societatea nu reprezinta punctul terminus in evolutia moderna a umanitatii. In lucrarea „De la division du travail social” (1893), sociologul francez pune bazele teoriei despre solidaritate, conceputa in doua forme – solidaritatea mecanica si solidaritatea organica – care dau esenta societatii constituite. Primul tip de solidaritate – mecanica – se fundamenteaza pe dreptul represiv, iar al doilea – organica – pe dreptul restitutiv. Pe treptele inferioare ale societatii, respectiv pe stadiul comunitatii – cu grad mare de omogenitate, de absorbtie a constiintelor individuale de catre constiinta colectiva – avem de-a face cu solidaritatea mecanica. Mai tarziu, pe baza diviziunii sociale a muncii, a diferentierilor individuale dintre componentii societatii, intre cunostintele lor se manifesta solidaritatea organica.

Astfel, polaritatea conceputa de Tönnies – comunitate-societate – devine pentru ganditorul francez triada :

Comunitatea de tip traditional bazata pe Solidaritatea mecanica si pe dreptul represiv, promoveaza personalitatea si constiinta colectiva in detrimentul individului uman, a personalitatii si constiintei sale. Solidaritatea mecanica a lui Durkheim nu este altceva decat comunitatea lui Fr. Tonnies, deci solidaritatea organica;

Societatea este de esenta contractualist in masura sa ia in consideratie diferentele individuale si posibilitatile de unire a indivizilor in baza criteriului si semnelor socialului. Este doar stadiul de tranzitie spre o forma de organizare superioara celei comunitare;

Comunitatea de tip corporatist bazata pe Solidaritatea organica si pe dreptul restitutiv; se caracterizeaza prin diviziunea sociala a muncii, deci a prevalentei individului uman, a capacitatii sale socioprofesionale, pe promovarea valorilor in detrimentul aleatoriului.

Aceasta paradigma a lui E. Durkheim – Comunitatea de tip traditional – Societate – Comunitate de tip corporatist - in viziunea lui Ilie Badescu (1992) capata urmatoarea forma grafica:

Comunitate Comunitate


stadiu de tranzienta

Sursa: I.Badescu (1992); I. Mitrofan, C. Ciuperca (1998)

Sesizam ca teoria, conceptia lui Durkheim cu privire la solidaritate (elaborata in 1893), este inversul conceptiei lui Tönnies (elaborata in 1887); ceea ce este solidaritate organica pentru Tönnies (la Comunitate) este solidaritate mecanica pentru Durkheim. Dar dincolo de aceste aspecte, retinem faptul ca si Tönnies si Durkheim pleaca de la individul uman si valorile traditionale (familie, credinta) si ajung tot la individul uman ca personalitate, independent si autonom.

Familia si devenirea sa – sustine E.Durkheim – este dependenta de modernitate cand intervine jurisdictia specifica, care de aceatsa data sporeste atentia, grija fata de modul de constituire a mariajului, accentul fiind pus pe libera optiune, pe iubire si fidelitate, devenite reciproce si generalizate. Este adevarat ca pentru E. Durkheim solidaritatea maritala sta in diviziunea muncii „sexuale”, ca delimitari ale activitatilor barbatilor de activitatile femeilor: rolul, activitatea fiecarui sex este unica si de neinlocuit si da atractie intre sexe, armonie si comuniune (heterosexualitate); femeile nu sunt in raport de competitie cu barbatii, ci de complementaritate; sexele existand impreuna, in echilibru numai pastrandu-si specificul psihologic (I.Mitrofan, 1996).

Asadar ne intalnim cu doua conceptii care se completeaza:

a)      a ganditorului francez E.Durkheim in forma triadei ComunitateSocietateComunitate corporatista – considerata ca fiind plina de utopii, controverse si cu un demers filosofant;

b)     a ganditorului german Fr.Tönnies, de aceasta data ca polariate: ComunitateSocietate – apreciata in literatura ca fiind o conceptie realista, in masura sa surprinda opozitia dintre cei doi poli, cu note accentuat critice asupra societatii.

c)      Frederic Le Play (1806-1882), ganditor francez, fondator al Sociologiei si mentorul Sociologiei empirice, trebuie invocat alaturi de E. Durkheim si Fr. Tönnies – spun I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998) pentru faptul ca „suprapunand harta drumurilor peste harta tipurilor familiale a ajuns la un continuum, la a carui poli se afla familia patriarhala si familia instabila. Din perspectiva Tönnies-iana, familia patriarhala se suprapune cu comunitatea, iar cea instabila cu „Societatea”.

In baza acestei viziuni, ganditorul francez Frederic Le Play structureaza urmatoarele tipuri de familii, redate de I. Badescu (1992):

Familia patriarhala se caracterizeaza prin:

sta sub autoritatea celui mai in varsta, a patriarhului („pater familias”);

individul uman este absorbit complet de comunitate;

cuprinde sot – sotie – descendentii necasatoriti indiferent de sex – descendentii casatoriti de sex masculin cu sotiile si copiii lor;

respect      ul este elementul strategic fundamental al ordinii in familie.

dependenta completa a copiilor de familie;

instructia este un atribut familial si nu personal;

este specifica populatiilor care practicau culesul produselor si pastoritul;



deosebiri mari intalnim la populatia romana , unde rudenia era agnatica – toti care descind dintr-un autor comun pe linie masculina fata de populatia germanica, unde rudenia era cognatica – intra toti descendentii pe linie feminina.

Familia tulpina se defineste prin:

este o forma diminuata a familiei patriarhale – „souche”;

este specifica populatiei cu ocupatii de pescari si padurari;

barbatul este administrator al propriei comune;

incurajeaza autonomia si dezvoltarea familiala care ofera suport material si moral roirii familiei tinere;

pastraza o relativa interdependenta cu familia – provine din aceeasi matca – matrice existentiala;

uneste ce este bun, specific, autentic la familia patriarhala – autoritatea - cu individualismul familiei instabile – autonomia dezvoltarii.

Familia particularista se distinge prin trasaturile:

este specifica societatii moderne, in care se promoveaza individul uman si valorile lui de personalitate in raport cu viata comunitatii;

viata publica isi diminueaza insemnatatea si pe prim plan este valorizata viata privata;

dezvolta la componenti independenta, capacitatea de initiativa, de organizare si afirmare;

este stadiul de tranzienta la neofamilii, la familia instabila.

Familia instabila se detaseaza de celelalte tipuri prin:

descendentii sunt crescuti, educati fara sa stie si sa respecte traditiile familiei si autoritatea patriarhala;

progeniturile, descendentii raman la discretia societatii, a puterii ca urmare a lipsei educatiei si instructiei din familie;

nu sunt cunoscute si deci nici respectate sau aplicate normele si valorile specifice familiilor traditionale, autoritare, a familiei nucleare; este absent efortul de transmitere a modelelelor culturale traditionale;

recunoasterea valorilor, subordonarea ierarhica si initiativa individului sunt absente;

In concluzie conceptia lui Fr.Le Play se apropie vizibil de punctul de vedere al lui Tonnies – existenta polaritatii comunitatesocietate, familia surprinde trecerea de la un stadiu la altul, de la comunitate la societate.

d)     Pentru a dobandi o viziune sociologica cat mai completa asupra familiei se impune sa poposim si asupra conceptiei ganditorului francez Auguste Comte (1798 – 1857), filosof pozitivist, fondator al Sociologiei, alaturi de alti mari ganditori ai vremii, care concepe societatea in doua structuri – statica sociala – ca o anatomie sociala – si dinamica sociala – ca devenire si progres social, ca evolutie sociala. Evolutia se produce, in conceptia lui A.Comte stadial, de la stadiul teologic – cand totul se explica prin mit si magie – la cel metafizic – stare intermediara, critica si distructiva – apoi la stadiul pozitiv – stiintific, lumea fiind explicata prin existenta si activarea legilor obiective.

Prin conceptia sa despre societate – statica si dinamica sociala – ca si prin elaborarea „Legii celor trei stadii”, trei stari – teologic, metafizic si pozitiv – ganditorul francez distinge existenta polaritatii: Comunitate – Societate – privite ca existente, ca sistem de relatii umane. Prima structura – Existenta Comunitara, data prin statica sociala, pune in evidenta interdependenta factorilor materiali-intelectuali si morali, carora in planul naturii umane le corespund dimensiunile: Activitate – Inteligenta – Sentiment – cu precizarea ca Fortele Intelectuale, ale inteligentei, sunt subordonate celorlate dimensiuni din existenta. A doua structura – Existenta Societala – prin forta si puterea dimensiunii intelectuale impune logica, normativitale, organizare, conformitate in conceptie si actiune etc. Totodata A. Comte sustine ca forta spirituala in societate este data atat de inteligenta – intruchipata de barbat – si sentimentalitate – reprezentata de femei. Primul – barbatul – exprima autoritatea, puterea, forta, iar cea de-a doua – femeia – reflecta afectivitatea, caldura, amabilitatea, toleranta – subordonata in fapt primei dimensiuni, respectiv barbatului. In acest fel ganditorul francez conchide: barbatul detine rolul central in cuplul de familie prin rationalitate, inteligenta si calcul iar pozitia lui prioritara este data de impunerea – in baza trasaturilor sale – fortei, autoritatii si vointei sale in fata sotiei care intruchipeaza toleranta, afectivitatea, intelegerea, sentimentalismul in cuplul familial. Asadar barbatul domina prin intelect in societate, iar femeia prin afectivitate in familie. Apoi, in viziunea ganditorului francez, omul comunitar, asa cum este definit, ca exponent al constiintei colective, a vointei organice, este cel mai bine reflectat prin femeie, in timp ce omul societal prin barbat, dimensionat prin inteligenta, rationalitate, risc in decizii, vointa si putere.

Pornind de la aceste consideratii se poate trage concluzia (I. Mitrofan 1998) ca familia – ca forma de existenta – exprima in cel mai inalt grad unitatea caracteristicilor comunitatii cu ale societatii, iar interdependenta acestor dimensiuni asigura integritatea, armonia, devenirea permanenta a familiei. Dezvoltarea moderna a familiei, caracterizata inainte de toate de emanciparea femeii, exprima efortul de socializare a acesteia, respectiv trecerea sa spre societal, proces care produce efecte de un alt continut in cuplul familial: accentuarea rationalitatii in detrimentul afectivitatii, a profitului pe seama sensibilitatii, o dinamica specifica societatii postindustriale (A. Toffler, 1983). Or, asemenea procese modifica fundamental relatiile de cuplu, imprimandu-le un caracter alert, de instabilitate, neclaritate si echivoc sau ambiguitate relatiilor dintre parteneri, relatiilor de rol sex, cu urmari in destabilizarea familiei comunitarea si promovarea celei societale. Analiza acestor mutatii in relatiile de cuplu demonstreaza ca trecerea de la familia comunitara la familia societala se realizeaza prin noile acumulari facute in statusul si rolul femeii moderne, devenind segmentul familial care reflecta cel mai corect trasaturile tranzitiei de la comunitate la societate.

Privind opiniile celor patru ganditori – doar oprindu-ne la ei – observam ca toti accepta existenta unei relatii interdependente obiective intre societate si familie, ultima – familia – fiind efectul celei dintai – societatea –; accepta ca Existenta Sociala, umana, ontogenetic si sociogenetic, deci istoric discutand, isi are devenirea sa de la simplu la complex, de la Comunitate – faza initiala a existentei umane – catre Societate – forma complexa a acesteia, cu particularitatile tranzitiei puse in evidenta de catre unii ganditori; accepta devenirea formelor de organizare a existentei in cadrul polaritatii Comunitate – Societate – structura pe care se dezvolta alte conceptii, alte puncte de vedere prin care se incearca explicarea dezvoltarii umanitatii.

Redam mai jos schematic aceste opinii:

Ganditorul      Structurile existentiale concepute si interdependenta lor

Relatii organice

Familiecomunitara

F. comunitara

B. comunitar

  Relatii economice

Familie societala

F. societal

B. societal

  Fr.Tönnies Comunitate Societate


Rel.solid. organice



Rel.de tip corporatist

(bazate pe jurisdictie)

Fam. moderna industriala

  Rel.de tranzienta

Rel. de tip contractual

Fam. de trecere

  Rel.solid.mecanica

Familiecomunitara

patriarhala

autoritara

  E. Durkheim Comunitate Societate

Fr. LePlay Comunitate Societate

Fam. comunitara

patriarhala

tulpina – asigura trcerea

la fam. fam. societala

  Fam. societala

fam. particularista

fam. instabila

 

Dinamica sociala

 


Stadiul pozitiv (stiintific)

Societatea (Dinamica)

Puterea intelect. predomina

Forta, puterea in familie este

data de barbat (predomina)

Barbatul este superior femeii

prin forta, activitate, reflexie

  A. Comte Statica sociala

Stadiul teologic (magic)

Comunitate (statica)

Puterea sociala predomina

Sentimentalitatea in familie

este data de femeie (predomina)

Femeia nu poate concura barbatul

 


Conceptia (modelul) marxista

Bazat pe dezvoltarea fortelor de productie, pe diviziunea sociala a muncii si stadiul de dezvoltare al societatii – structurat pe oranduiri sociale, sau formatiuni social – economice.

Societatea umana parcurge oranduirile:

o       Oranduirea comunei primitive

Fazele:

Salbaticiei

barbatul si femeia participa la procurarea hranei;

slaba diviziune;

barbatul si femeia duc o viata de tip comunitar, de colectivitate;

Barbaria

diviziunea muncii se dobandeste pe baza descoperirii fortelor de productie: arcul, sageata, oala, tesaturile etc.;

Familia parcurge:

matriarhat;

patriarhat;

productia are caracter familial;

aparitia sclavajului si a exploatarii omului de catre om (de la trib la trib);

apar primele delimitari familiale;

o       Oranduirea sclavagista



Clase: Stapanii de sclavi – sclavi;

Lupta de clasa data de exploatatori – stapanii de sclavi – exploatati – sclavii;

Familia

Stapanilor de sclvi – patriarhala;

Sclavilor – exploatata;

Barbatul – rol / status social;

Femeia – rol / status familial – comunitar;

o       Oranduirea feudala

Proprietatea feudala totala asupra mijloacelor de productie, si partiala (netotala) asupra lucratorilor (iobagilor);

aparitia breslelor, dezvoltarea oraselor, decaderea satelor/taranilor;

apare asistenta caritativa;

Familia

feudalilor – patriarhala, seniorala;

iobagilor – exploatatilor;

Barbatul – rol / status social conturat;

Femeia – rol / status comunitar / familial;

o       Oranduirea capitalista

Proprietatea capitalistului asupra mijloacelor de productie, de     

existenta;

Adancirea si perfectionarea diviziunii sociale a muncii;

Emanciparea femeii;

Adancirea luptei de clasa intre:

Proprietari capitalisti;

Proletari;

Familia moderna

Diminuarea familiei patriarhale;

Afirmarea familiei nucleare specifica societatii industriale;

Mentinerea familiei patriarhale pentru clasa burgheziei, a

clanului;

Axa Imbogatire – Saracire:

- imbogatirii claselor burgheze pe baza dezvoltarii industriei si exploatarii neproprietarilor, a proletarilor;

- pauperizarii celei mai mari parti a populatiei neproprietare;

- Familia isi schimba statusul:

Femeia – devine cu rol / status social, nevoia de a munci – femeie Societala;

Barbatul: isi mentine rol / statusul social, si-l imbogateste – barbat Societal;

Modelul marxist este fundamentat pe dezvoltarea fortelor de productie, cu sistemul contradictiilor specifice, al dezvoltarii si perfectionarii diviziunii sociale a muncii, care schimba rol/statusul componentilor familiei, indeosebi a femeiei. El este completat de noile acumulari, de revolutiile produse in plan politic, social, tehnic si ideologic, reflectate pe larg de literatura de specialitate (H. Marcuse 1977, E. Fromm 1953, A. Toffler 1973, 1983, M. Niel 1974, R. Radovan 1970 etc.)

Asadar, evolutia istorica, devenirea societatii umane nu a stabilit o relatie echilibrata de egalitate intre sexe: initial s-a acordat un loc privilegiat femeii, apoi acest loc a fost ocupat si continua sa apartina barbatului; desi lipsita de forta fizica, femeia ocupa un loc predominant, superior pentru ca era unica care putea da nastere vietii, dimensiune care nu putea apartine si barbatului, care insa este superior femeii prin forta fizica. Acest raport se modifica odata cu intrarea in joc si cu descoperirea rolului barbatului in procreatie, cand el devine constient de aportul sau in procesele demografice, indeosebi in fecundatie, dar si in stapanirea mijloacelor materiale, a pamantului, afirmandu-se ca o forta absoluta, o superioritate absoluta. Perceperea reciproca, a barbatului de catre femeie si a acesteia de catre barbat se face pe baza unor constructe mentale, a unor conveniente, care ulterior devin modele culturale, create, acceptate si promovate in societate. Cert este faptul ca lumea umana este structurata dupa acest criteriu demografic, natural numit sex, in barbati si femei, care din perspectiva naturii umane au si elemente invariante, comune, dupa cum si determinari proprii, deosebiri, care nu credem ca inferiorizeaza un sex in raport cu alt sex. Biologia si genetica umana au adus in actualitate, pe baza unor cercetari aprofundate, asemenea aspecte.

S-au generalizat unele conceptii, asa cum rezulta si din opiniile unor filosofi si literati, psihologi si sociologi prezentate si de noi, de accentuare a deosebirilor dintre sexe, in detrimentul celor de egalitate dintre sexe. Continua sa se mentina unele teorii din gandirea antica, sau chiar sa se amplifice. „Tatal – spunea Aristotel – aduce prin samanta sa IDEEA, principiul eficient; mama prin sangele menstrual aduce doar MATERIA. Femeia lipsita de samanta nu este decat un mascul imperfect; masculul prin natura lui e superior „femeii”, el e divin”. Fiind cel care poseda samanta barbatul devine si divin; fiind divin intruchipeaza puterea absoluta asupra sexului feminin. Masculul este, prin natura sa, destinat sa comande femeia, sustine Aristotel. Nici Platon nu se indeparteaza de opiniile stagiritului, chiar daca sustine identitatea naturii umane.”Femeia si barbatul au o natura identica, potrivita pentru apararea Cetatii. Intre ei este numai o diferenta de forta”. Identitatea naturii umane la Platon este pusa in raport cu rolul barbatului si a femeii fata de Cetate: soldatul – barbat, soldatul – femeie se afla in egalitate, ambii sunt razboinici. Aspectul este amplificat in epocile care au urmat si cu precadere in perioada moderna si contemporana. Astfel, S. Freud sustine ca fata este „un complex de castrare”, iar pentru a suplini, pentru a depasi aceasta imperfectiune are nevoie de un falus; este deci, un mascul ratat, imperfect”; Erasmus: „ () femeia este femeie, adica proasta, orice masca ar lua”; Schopenhauer: „Femeia este un animal cu parul lung si mintea scurta”; Clement din Alexandria: „Orice femeie trebuie sa fie coplesita de rusine la gandul ca este femeie”; Solomon: () femeia e mai amara decat moartea, caci ea este capcana; inima ei: laturi si bratele ei: catuse; P. Claudel: „Primejdia tuturor paradisurilor este femeia”; Euripide: „viata unui singur barbat este mai pretioasa decat vietile a mii de femei”; A. Karina: ”Un barbat este, prin forta lucrurilor, o fiinta superioara. Conditia femeii este sa stea pe planul doi.” Dupa cum sunt si judecati care preaslavesc femeia: N. Iorga: „Ce poate fi femeia fara casa? () ce va fi casa fara femeie?!”; Euripide: ”Femeia in dragoste sufera mult mai mult decat barbatul, dar stie sa ascunda mai bine suferinta.”; „Nu exista comoara mai pretioasa pentru un barbat decat o femeie care-i impartaseste soarta”; H. Alpiar: „O intalnire in care nu exista femei seamana cu un banchet la care a fost uitat vinul”; L.F. De Moratin: „Barbatii si femeile sunt de tot felul: cel care s-a pacalit, planga-se cat o vrea de nenorocul sau, dar nu de toata marfa.”

Observam, asadar, ca gandirea umana, literatura, este generoasa, abunda cu asemenea judecati, care mai de care mai pline de frumusete, sensibilitate si realism, sau de incorectitudine si hidos. Cert este ca barbatului i se atribuie forta fizica de la care deriva si forta sexuala, virilitatea. Nu in aceasta consta eroarea. Anatomia si fiziologia ca si stiintele despre om remarca o asemenea caracteristica, care nu contravine existentei fizice a barbatului. Nu este o infirmitate faptul ca femeia este constituita asa cum este: cu un fizic senzual, proportionat realizat, mai putin rezistent la confruntari robuste, axate pe rezistenta si forta fizica. Problemele discordante apar atunci cand asemenea trasaturi sunt extrapolate, autonomizate si puse in situatii contradictorii, unele in dispretul altora. Cand calitatea umana se identifica cu sexul, cand notele anatomo-fiziologice devin forme de judecata totala pentru om, asa cum s-a intamplat in istorie sau continua sa detina putere in unele societati contemporane; pentru a se salva, pentru a-si mentine calitatile inconfundabile – frumusetea, gingasia, moralitatea, afectivitatea – femeia este determinata sa-si piarda autonomia, sa-si interzica dezvoltarea culturala, instructia.

In asemenea situatii fara doar si poate ca si-a facut loc generalizarea unor modele care pun in evidenta ce este specific barbatului sau femeii. In mod covarsitor barbatului i se atribuie forta, puterea si autoritatea care intruchipeaza Virilitatea (M. Niel, 1974) „data in principal de forta musculara, fizica si curaj si care si-a atribuit Inteligenta, Cunoasterea, Creatia, Spiritul, Activismul (ibidem, pg. 65). La polul opus al acestui model este asezata femeia cu Feminitatea sa, care a fost identificata, spune M. Niel (1974, pg. 65) cu Prostia, Ignoranta, Pasivitatea, Imperfectiunea, Pacatul, Raul absolut etc., aspecte care din nefericire continua sa se mentina in gandirea, traditiile si obiceiurile unor comunitati si societati, incat drumul spre emanciparea femeii ramane inca lung si plin de neprevazut.

Ganditorul englez John Stuart Mill (1869) la timpul sau ocupandu-se de natura umana si in mod particular de „natura feminina”, pe care o neaga, atragea atentia asupra valorii deosebite a educatiei in familie pentru structurarea si promovarea modelelor de comportament, a ideilor de Virilitate – Feminitate; din primii ani – arata ganditorul – femeile sunt crescute in credinta ca firea lor este altfel, este opusa, este contrara firii barbatului; la ele exista numai supunere si renuntare in fata autoritatii barbatului. Asemenea mentalitati s-au conturat si s-au practicat ca urmare a unor comportamente, pe care le dorim de domeniul trecutului – sustine Lemaire – ele reprezinta prelungirea unor modele diminuate sau care sunt pe cale de disparitie.

Cercetarile psihosociologice intreprinse in ultima perioada arata M. Niel puse in evidenta si de I. Mitrofan, N. Mitrofan si C. Ciuperca, concluzioneaza faptul ca: omenirea a trait pe fiecare treapta de evolutie a societatii in structuri familiale specifice, in modele constituite relativ inchise, greu adaptabile dinamicii, devenirii societatii, iar unele valori ale familiei traditionale continua sa fie practicate si in zilele noastre. Barbatul si-a exercitat rol sexul sau, rolul social pe tot traseul devenirii istorice a familiei incat barbatul societal a fost prezent in toate tipurile de familie. Femeia este cea care face trecerea de la familia comunitara – la familia societala; ea devine societala prin gradul sau de socializare si emancipare, reusind sa depaseasca „modelele” traditionale, prin afirmarea autonomiei/independentei, egalitatii rolurilor sociale, libertatii de gandire, de optiune si actiune. Familia, constituita pe optiunea partenerilor, poate si trebuie sa devina, sustine J.S. Mill, o scoala a virtutilor libertatii, a afectiunii bazata pe simtul egalitatii, sa invete pe oameni sa traiasca in dragoste, fara ca unul sa porunceasca, avand doar el acest drept , iar celalalt sa asculte, sa se supuna. Ca asemenea raporturi – de dominare si supunere – nu aduc decat alienare, instrainarea cu efecte dezumanizante, dramatice pentru proiectarea si realizarea existentei, pentru misiunea si destinul individual si comun al partenerilor fata de viata. Intr-o asemenea situatie, contemporaneitatea si structurile ei familiale ca modele, ce mituri va adopta?







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 934
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site