CATEGORII DOCUMENTE |
Conform teoriei neoclasice factorii directi sunt urmatorii:
q stocul de capital al regiunilor analizate;
q forta de munca, cu caracteristicile acesteia, de la cresterea populatiei pana la importul de inteligenta;
q inzestrarea tehnologica a regiunii.
"In randul tarilor participante tendinta de egalizare
a veniturilor a fost mai accentuata la nivel international decat la
cel intranational (unde s-au manifestat uneori puternice tendinte de
divergenta). Cele mai mari beneficii de pe urma globalizarii le-au
inregistrat tarile in dezvoltare care s-au integrat in economia
globala, adica acelea care au ales sa participe activ la
procesul globalizarii". (
"Inainte de
primul razboi mondial inegalitatile intranatiuni in SUA
si tarile Lumii Noi au crescut, dar au scazut in
tarile europene angajate in comertul exterior si care
permiteau emigrarea. Dupa cel de-al doilea razboi mondial,
globalizarea a potentat cresterea decalajelor veniturilor in
interiorul tarilor noi industrializate: tigrii asiatici,
Perioada 1914-1950, care a fost caracterizata de ample regresii, "a condus la accentuarea inegalitatilor. Perioada postbelica a inversat tendinta, ca urmare a liberalizarii comertului si a migratiei fortei de munca, dar situatia s-a inrautatit in ultimele doua decenii (1978-1998, perioada cunoscuta sub numele de <ajustari structurale> in America Latina si Africa, <tranzitie la economia de piata> in tarile est-europene) fata de deceniile anterioare (1960-1978, perioada cunoscuta sub numele de <substitutia importurilor> in America Latina, majoritatea Asiei si a Africii, <comunism> in Europa Estica, China, Vietnam si <statul bunastarii> in tarile bogate)". (Ibidem., p.77)
Unii specialisti opineaza ca un indicator mai relevant al echitatii cresterii economice globale decat altii ar fi cresterea veniturilor medii pe cap de locuitor. Se poate constata ca tarile cu venituri mici si mijlocii au inregistrat o dinamica mai mare a cresterii economice in raport cu tarile cu venituri mari. Continentul asiatic a cunoscut cea mai accentuata crestere economica in ultimele doua decenii, iar motoarele acestei cresteri au fost tarile cu cele mai ridicate ritmuri de crestere a PIB-ului din lume, considerate a fi <noii globalizatori> sau <buni globalizatori> (<good globalizers>) si anume:
China -ritm mediu anual de crestere, in ultimele doua decenii, de peste 10%;
Singapore si Vietnam crestere anuala de aproape 8%, Malayezia - 7%; India si Coreea - aproape 6%; Thailanda - peste 4% etc.
Tarile africane se confrunta in continuare cu cele mai mari probleme in domeniul dezvoltarii economice, dar trebuie remarcata evolutia Sudanului (crestere medie anuala de peste 8% in ultimul deceniu), Ugandei (7%) si Tunisiei (aproape 5%).
Tarile care au optat pentru cresterea integrarii in economia globala, din perspectiva participarii active la procesul globalizarii, au cunoscut cele mai ridicate ritmuri de crestere a veniturilor pe cap de locuitor in ultimul deceniu, de circa 5% anual, in timp ce tarile marginalizate au inregistrat un regres de aproape 1%.
Raportul Bancii Mondiale intitulat "Globalization, Growth and Poverty", din 2002, imparte tarile in globalizatori buni, care au adoptat politici favorabile globalizarii, si rai, in functie de ponderea deschiderii economiei spre exterior, utilizand indicatorul ponderii exporturilor si importurilor in PIB - criteriu deseori criticat in literatura de specialitate.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1400
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved