Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Statistica

Criterii de creditare - Analiza economico-financiara a firmei

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic




Criterii de creditare

Pentru a putea beneficia de finantare prin credit bancar, firmele trebuie sa indeplineasca o suma de criterii obligatorii. Clasificate dupa natura lor, aceste criterii sunt:





  • administrative
  • financiare
  • de capital (inclusiv a garantiilor prezentate)

In literatura de specialitate internationala sunt mentionate cinci criterii de apreciere a clientului. Analiza se face din punct de vedere al:

  • disponibilitatii de a plati
  • capitalului (averii)
  • garantiilor
  • capacitatii de rambursare (cash-flow)
  • conditiilor economice (specifice fiecarei ramuri de activitate in parte)

Diferentele sunt semnificative. Majoritatea acestor cerinte sunt o rezultanta a economiei de piata inca nematurizate. Astfel, disponibilitatea de a plati a clientului se poate analiza doar prin prisma relatiilor cu banca. Ori, in cazul in care firma a avut cont in alta banca, informatiile avute la dispozitie sunt sarace.

Reglementarile Bancii Nationale a Romaniei incearca sa acopere aceasta deficienta prin crearea Centralei Riscurilor Bancare, ce arata istoricul de credit al unei societati, indiferent de banca unde a avut contul. Se mai poate consulta si fisierul CIP (Centrala Incidentelor de Plati), care arata incidentele cu bilete la ordin si cecuri ale unei societati, in caz ca acestea exista. Totusi, analiza se face la nivel de societate comerciala, nu de individ. Prin urmare, bancile continua sa se bazeze in ultima instanta pe flerul managerului de raltii corporate.

Acest factor se datoreaza lipsei de comunicare dintre banci, fiecare temandu-se sa-si piarda clientii prin punerea la dispozitie a unor date ce se considera ca incalca prevederile secretului bancar.

Conditiile economice generale, de ramura sau sector de activitate, se iau in considerare doar la intocmirea ratingului de credit, conform modelului solicitat de Banca Nationala a Romaniei. Aici, punctajele se acorda in functie de indicatorii economici ai clientului adaptati la fiecare ramura de activitate in parte, conform CAEN (Clasificarea Activitatilor Economiei Nationale). Ratingul este important prin prisma clasificarii clientilor pe sectoare de activitate, dar nu este relevant in totalitate pentru determinarea conditiilor economice, comportand o oarecare doza de subiectivism.

Dar cea mai importanta deficienta se inregistreaza la analiza cash-flow-ului societatii. Determinant pentru decizia de creditare in economiile dezvoltate, acesta este tratat cu superficialitate la noi datorita imposibilitatii de analiza a incasarilor I.M.M-urilor. Sistemul de incasari si plati este deficitar, iar termenele din contracte sunt ignorate in mod frecvent fara repercursiuni deoarece penalizarile mentionate nu pot fi recuperate decat in instanta, prin proceduri complicate, costisitoare si care dureaza ani buni, determinand majoritatea I.M.M-urilor sa abandoneze aceasta cale. Prin urmare, societatile comerciale sunt in imposibilitate de a stabili cu exactitate ce sume vor incasa si de unde, facand cash-flow-ul ineficient si inutil atat pentru analiza proprie, cat si pentru banci.

Prin urmare, analiza care duce la decizia de creditare se refera doar la criteriile administrative, financiare si de capital mentionate. In acest sens, firma trebuie sa prezinte pentru analiza urmatoarele documente:

  • actele juridice de infiintare (statut, contract, certificat unic de inregistrare, acte aditionale daca este cazul);
  • cererea de credit;
  • bilantul contabil complet incheiat pe ultimii doi-trei ani, dupa caz, precum si ultimele doua balante de verificare;
  • actul de proprietate asupra garantiilor (extras CF);
  • situatia prognozata a incasarilor si platilor (cash-flow) aferenta perioadei pentru care se solicita imprumutul;
  • bugetul de venituri si cheltuieli;
  • situatia stocurilor si/sau a contractelor de livrare, in functie de obiectul creditului;
  • planul de afaceri.

Majoritatea bancilor solicita, pe langa aceste acte de baza, si alte situatii din care sa rezulte activitatea clientului, strategii de dezvoltare, surse posibile de rambursare etc. Totusi, in lipsa unor statistici pertinente la nivel national este dificil de determinat, de exemplu, pozitia pe piata a I.M.M-ului sau estimarea unui volum al vanzarilor in cazul unui nou produs. Este caracteristica lipsa preocuparilor privind analiza pietei, mai ales la nivelul I.M.M-urilor.

Solutiile propuse de noi sunt urmatoarele :

  • cresterea importantei Institutelor de Statistica, precum si usurarea accesului la informatiile oferite de acestea;
  • informatizarea continua a evidentelor agentilor economici;
  • folosirea electronica a transmisiilor de date;
  • crearea unor baze de date pe Internet;
  • coordonarea la nivel national a colectarii de date despre piata (de exemplu, de catre Finantele publice, in momentul depunerii bilanturilor);
  • efectuarea de analize de piata periodice de catre firme, pentru stabilirea celor mai vandabile produse, precum si a niselor de piata disponibile la un moment dat;
  • analiza portofoliului de produse a fiecarei societati;
  • cresterea importantei departamentelor de marketing din interiorul societatii.

Prin procesarea documentatiei, bancile urmaresc sa minimizeze riscul de credit. Criteriile de analiza sunt:

 1. Criterii administrative

Pentru a putea solicita un credit, I.M.M-ul trebuie sa fie legal infiintat (inregistrat in Romania) si sa desfasoare o activitate licita. In plus, trebuie sa nu fi inregistrat incidente majore identificabile prin consultarea Centralei Incidentelor de Plati (CIP) ori Centralei Riscurilor Bancare (CRB) si sa nu aiba datorii restante catre fondurile statului (conform legii, statul are prioritate in executarea silita). Acordarea creditului nu este conditionata de forma de organizare, de natura capitalului social sau de numarul ori nationalitatea proprietarilor. Singura cerinta in afara celor de mai sus este ca documentatia inaintata sa fie completa. In acest sens, majoritatea bancilor au un termen in care trebuie sa raspunda la cererea clientului.

Criterii financiare

Sunt mai numeroase, constituind practic baza deciziei de creditare. In principiu, cele mai importante criterii ce se iau in considerare sunt:

  • indicatorii financiari;
  • cifra de afaceri;
  • fondul de rulment si necesarul de fond de rulment;
  • averea societatii (capital social, rezerve, fonduri, active imobilizate si circulante);
  • evolutia contului de profit si pierdere;
  • indicatorii specifici investitiei (in cazul unui credit de investitii);
  • capacitatea de rambursare.

3. Analiza economico-financiara a firmei(notiuni de baza)

Definirea, etapele si obiectivele analizei financiare:

Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a pozitiei financiare si a starii de performanta financiara a intreprinderii la incheierea exercitiului. Ea isi propune sa stabileasca punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare in vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si de dezvoltare intr-un mediu concurential.

Analiza financiara presupune parcurgere, in linii mari, a urmatoarelor etape:

reperarea si identificarea disfunctionalitatilor fenomenului studiat, pe de o parte, si a operationalitatii acestuia, pe de alta parte;

analiza situatiei prezente, cu explicarea cazurilor, influentelor diversilor factori externi si interni;

stabilirea concluziilor pe baza analizei efectuate si propunerea de masuri in vederea redresarii sau imbunatatirii rezultatelor si reunirea acestora intr-un raport de diagnoza. Raportul este o nota de sinteza continand interpretari pe baza datelor in urma utilizarii metodelor specifice de analiza, concluziile si masurile fiind reunite in anexe.

In functie de obiectivul analizei, studiul se face asupra unui punct precis si limitat (de exemplu: echilibrul financiar pe termen scurt) sau asupra starii generale a firmei, caz in care poarta numele de diagnostic global.

In demersul sau traditional, analiza financiara studiaza o firma mai ales in scopul aprecierii solvabilitatii si a performantelor sale. In ultimul timp insa, temele de analiza s-au imbogatit pe masura extinderii campului de interes al disciplinei, astfel incat inglobeaza tot mai des judecati situate la articularea intre diagnosticul economico-financiar si cel strategic, comercial, tehnologic sau organizational.

Principalele obiective ale analizei economico-financiare vizeaza:

3. Analiza economico-financiara a firmei(notiuni de baza)

a) Aprecierea eficientei utilizarii resurselor umane si materiale aflate la dispozitia firmei.

Acest obiectiv se refera la demersul analistului de a studia dinamica, structura, starea si eficienta utilizarii potentialului uman si a celui material (active).

b) Aprecierea performantelor financiare ale firmei.

Acest obiectiv face referire la sarcina analistului de a masura rezultatele obtinute in trecut si/sau prezent, de a preciza tendinta evolutiei viitoare a acestora (crescatoare, instabila sau notabila) si de a compara aceste rezultate (efecte) cu marimea resurselor (eforturilor) alocate pentru obtinerea lor.

Se apreciaza, deci eficacitatea utilizarii mijloacelor angajate in exploatare, cu luarea in considerare a caracteristicilor, a activitatii, a structurii de finantare, a obstacolelor strategice, comerciale sau sociale.

c) Aprecierea solvabilitatii si a echilibrului financiar.

Acest obiectiv are in vedere investigarea capacitatii firmei de a face fata angajamentelor financiare asumate. Este un obiectiv traditional al analizei financiare, initiat de catre bancheri si alti creditori dornici sa evalueze riscul de neplata la scadenta a sumelor datorate de o firma. In legatura cu riscul de insolvabilitate sau de faliment, analistul se vede in situatia de a enunta un pronostic vizand evolutia previzibila a firmei din acest punct de vedere, intr-un anumit orizont temporal.

d) Aprecierea altor caracteristici financiare majore (de exemplu autonomia si flexibilitatea financiara).

Autonomia financiara se apreciaza, in principal, prin analiza capitalurilor si a structurii pasivului, dar si la nivelul acordurilor tehnice si comerciale ce pot restrange independenta (licente, brevete, fransize, contracte de exclusivitate, etc.).

Flexibilitatea financiara presupune capacitatea unei firme de a se adapta rapid si cu cele mai mici costuri la modificarile inopinate ale mediului sau extern. Ea se apreciaza in concordanta cu gestiunea comerciala (atunci cand eventuala reorientare se refera la produse, preturi, distributie sau promovare), cu gestiunea resurselor strategice (cand reorientarea este globala), cu gestiunea resurselor umane (reorientarea in materie de politica de persoane, necesitatea unor recalificari sau restructurari) sau cu gestiunea financiara. Pentru aprecierea acesteia din urma se investigheaza lichiditatea, capacitatea de autofinantare, oportunitatea de investitii, oportunitatile comerciale sau strategice.

3. Analiza economico-financiara a firmei(notiuni de baza)

Utilizatorii informatiilor furnizate de analiza financiara :

Principalii utilizatori ai informatiilor furnizate de analiza financiara sunt: gestionarii financiari, actionarii (actuali si potentiali), creditorii (banci, alte organe financiare, alte intreprinderi), Statul, alti participanti la viata firmei, analisti financiari, alte intreprinderi (dornice de a obtine participatii, de a fuziona cu firma in cauza).

Pe baza datelor furnizate de analiza financiara, toate aceste categorii sunt susceptibile de a lua decizii proprii administrarii firmei, de vanzare sau cumparare de actiuni ale firmei, de acordare de credite, de achizitionare / absorbtie a firmei, etc.

Pentru gestionarea firmei va fi de ajuns un diagnostic financiar intern, pe baza unei analize efectuate periodic de catre specialisti angajati ai firmei, in opozitie cu diagnosticul financiar extern, realizat de analisti exteriori. Dispunand de informatii numeroase si cunoscand bine problemele firmei, serviciile financiare se gasesc intr-o situatie privilegiata in elaborarea unor analize financiare pertinente. Acestea au mai multe obiective:

  • verifica la intervale regulate defectele actelor de gestiune din trecutul mai indepartat sau mai apropiat;
  • ajuta la luarea deciziilor pentru viitor;
  • constituie baza de plecare a planurilor de investitie, bugetelor de trezorerie si a altor previziuni financiare;
  • servesc drept instrumente operationale de gestiune.

Actionarii (persoane fizice sau juridice) sunt direct interesati de calculul valorii intreprinderii in care au investit capitaluri riscate si de rentabilitatea asteptata a acesteia, in functie de care ei vor fi remunerati (in principiu). Investitorii (actionari potentiali) folosesc informatiile analizei financiare in orientarea deciziei de a investi intr-o firma sau in alta, in functie de perspectivele de dezvoltare.

Creditorii (mai ales banci si alte institutii de credit) folosesc informatiile in vederea adoptarii deciziei de acordare / respingere a dosarului de creditare. Tehnica a inceput sa fie adoptata si de intreprinderi-creditoare, in relatiile cu clientii pe care ii crediteaza in calitate de furnizori (in acest caz analiza este sumara, deoarece firmele nu dispun de arsenalul metodologic si de personalul specializat in analiza financiara de care dispun bancile).

Pentru banci, analiza financiara va fi diferita daca solicitarea de credit este pe termen scurt sau lung. In primul caz ea va urmari in special lichiditatea firmei (capacitatea de a face fata scadentelor scurte), iar in al doilea caz, solvabilitatea ei. In ambele cazuri, studiul va cuprinde aprecieri asupra structurii financiare a firmei vizate si asupra capacitatii sale de indatorare si rambursare.

In concluzie , analiza financiara este un instrument util, folosit in determinarea valorii economice a firmei, a punctelor forte si a slabiciunilor sale legate de latura financiara a perceperii sale de catre utilizator.

4. Planul de afaceri(criterii nonfinanciare)

Bancile si institutiile care finanteaza activitatea curenta sau de investitii a firmelori, considera ca cea mai buna sursa de rambursare a creditului este profitul obtinut din afacerea finantata.

Solicitarile de finantare care pun pe locul unu existenta unor garantii mobiliare sau imobiliare sunt total neagreate de catre banci, deoarece aceste garantii oferite, de fapt sunt numai garantii asiguratorii in caz ca afacerea finantata nu va fi una reusita.

Valorificarea garantiilor implica un efort substantial si de regula sumele obtinute nu acopera creditul acordat.

Parteneriatul de afaceri banca-client trebuie sa fie si este bazat pe afacerea pe care doreste sa o faca solicitantul de finantare.

Pentru a putea demonstra viabilitatea afacerii, client-ul trebuie sa prezinte afacerea bancii in detaliu, care dupa analiza acestuia va decide daca merita sa isi asume riscul de credit pentru a finanta afacerea clientului sau.

Planul de afaceri este prezentarea scrisa a ceea ce doreste sa realizeze cu afacerea pe care urmeaza sa o intreprinda o societate, precum si modul in care intentioneaza sa-si foloseasca resursele proprii.

Un plan de afaceri bun, este o schema de actiune construita logic.El presupune o gandire de perspectiva asupra afacerii societatii.Este bine ca planul de afaceri sa fie intocmit de o persoana ce activeaza in cadrul societatii sau de insusi managerul societatii sau de o persoana specializata in elaborarea unor astfel de planuri.

Un manager bun isi intocmeste un plan de afaceri, fie ca apeleaza la credite fie ca nu.

Planul de afaceri este un instrument care il ajuta pe manager sa conduca afacerea.

Managerul trebuie sa stie:

  • de cati bani are nevoie societatea
  • cand va avea nevoie de acesti bani
  • pentru ce ii va folosi
  • daca societatea va fi capabila sa-i dea inapoi si cand

Planul de afaceri trebuie sa raspunda la aceste intrebari.

Afacerile conduse pe baza unui plan si nu pe baza reactiei la evenimente au sanse mari de succes.

Planul de afaceri trebuie sa raspunda la trei intrebari fundamentale :



  • situatia actuala a afacerii
  • evolutia viitoare a afacerii
  • modalitatea de realizare a obiectivului propus

Elaborarea unui plan de afaceri nu este un exercitiu rigid, ci o aptitudine de a investiga diferite directii de evolutie a afacerii, de a selectiona cursul de actiune care trebuie sa conduca la cele mai benefice rezultate.

Orice afacere este constituita din trei elemente vitale :

  • OM
  • IDEE
  • BANI

Desi nu exista un model unic de plan de afacere, totusi acesta de regula trebuie sa aiba urmatoarea componenta:

  • A. Prezentarea generala
  • B. Analiza pietei
  • C. Organizarea activitatii
  • D. Informatii financiare

A.Prezentarea generala

In aceasta parte a planului sunt cuprinse date despre identificarea societatii din punct de vedere juridic precum si prezentarea afacerii .Acest capitol cuprinde

A.1. Date despre agenti economici si anume:

1.Denumirea agentului economic

Forma juridica:

  • Societate comerciala in nume colectiv.
  • Societate comerciala in comandita simpla.
  • Societate comerciala pe actiuni.
  • Societate comerciala cu raspundere limitata.

3.Adresa

  • Sediul central si acolo unde este cazul adresa comerciala
  • Sediul fiecarei filiale,sucursale,punct de lucru

4.Inmatricularea la Oficiul Registrului Comertului cu :

  • Numar
  • Data
  • Cod fiscal

5.Proprietarii:

  • Actionarii sau asociatii
  • Contributia fiecaruia la capitalul social

6.Scurt istoric:

  • Activitatea de la data infintarii si pana in prezent,precizand cand a inceput in mod efectiv activitatea pentru care a fost infintata societatea, evolutia evenimentelor mai importante in activitatea sa.Alte aspecte legate de trecutul economic si juridic al firmei.

7.Valoarea capitalului social subscris si varsat.

8.Principalul obiect de activitate desfasurat in mod efectiv de societate;

  • Productie
  • Constructii
  • Transport
  • Servicii
  • Comert, etc.

9.Produsele realizate,serviciile prestate,etc

10.Managementul firmei:

  • Structura ierarhica a conducerii
  • Cine conduce efectiv societatea(administrator)
  • Functia detinuta
  • Studii
  • Inlocuitori

A. Afacerea

Conceptul general al afacerii este o descriere pe scurt, la nivelul de idee a ceea ce intentioneaza societatea sa intreprinda in momentul solicitarii creditului de la banca si anume:

  • S a inceapa o noua afacere
  • Sa o dezvolte pe cea existenta
  • Sa introduca in fabricatie un nou produs
  • Doreste sa patrunda pe un nou segment de piata
  • Motivatia afacerii
  • Modul general in care afacerea va fi realizata
  • Sansele realizarii

In acest capitol vor fi cuprinse:

1. Scurta descriere a afacerii ce urmeaza sa intreprinda societatea.

Data demararii afacerii care poate fi:

  • Data cand s-a demarat afacerea
  • Data cand urmeaza sa inceapa

3.Stadiul actual al afacerii:

  • Este in faza de idee
  • Este in faza de proiect
  • Este in faza de derulare

4.Stadiul de viata al domeniului de activitate.

Se prezinta momentul din viata afacerii si anume:

  • Lansare
  • Avant
  • Maturitate
  • Declin

5.Actiuni intreprinse pana la solicitarea creditului:

  • Achizitii de materii prime,materiale, etc
  • Studiu de piata
  • Contracte incheiate cu furnizorii,clientii.
  • Analize tehnico-economice etc.

6.Actiuni intreprinse dupa contractarea creditului:

  • Asigurarea spatiului productiv,comercial etc.
  • Aprovizionarea cu materii prime, materiale, utilaje, echipamente, mobilier, etc.
  • Asigurarea conditiilor tehnico-economice, sanitare, etc.

7.Necesarul total de resurse de finantare pentru realizarea afacerii:

  • Surse proprii
  • Surse atrase-imprumuturi

8.Obiectivele concrete ale afacerii:

In vederea atingerii scopului final societatea trebuie sa formuleze in termeni precisi obiectivele afacerii care pot fi pe termen scurt,mediu si lung.

9.Dimensiunea afacerii, adica:

  • Volumul incasarilor anuale
  • Volumul profitului
  • Marimea segmentului de piata ocupat

10.Influenta asupra mediului:

  • Cantitatea si caracteristicile emisiilor poluante
  • Mijloacele de tratare si neutralizare a emisiilor poluante

.

B. Analiza pietei

In cadrul planului de afaceri, descrierea pietei are o importanta esentiala.O strategie buna de afaceri trebuie sa se bazeze pe o strategie de marketing.

In acest capitol trebuie sa se prezinte de societate concluziile desprinse dintr-un studiu de piata.

B.1. Produsul/prestarea de serviciu/activitatea comerciala

1.Descrierea exacta a produsului/serviciului/marfii astfel:

a) in cazul unui produs nou trebuie sa se cunoasca:

  • Aspectul fizic
  • Caracteristicile tehnice,performante
  • Utilitatea
  • Caror nevoi corespunde

b) in cazul prestarilor de servicii se vor evidentia:

  • Caracteristicile tipului de serviciu, pentru a se intelege la ce servesc

c) in cazul activitatilor comerciale, se va avea in vedere:

  • Gama de produse care se comercializeaza
  • Aria de valorificare cu amanuntul sau cu ridicata
  • Daca se furnizeaza servicii specifice:
    • post vanzare
    • transport
    • garantie
    • reparatii

Parametrii economici ai produsului/serviciului/comertului:

  • Costul unitar
  • Pret de vanzare unitar
  • Adaos comercial
  • Taxe
  • Comisioane

B. Segmentul de piata

Pozitia ocupata de I.M.M. pe piata, presupune cunoasterea urmatoarelor aspecte:

1.Piata societatii:

  • Prezentarea caracteristicilor specifice:
    • Sezoniera
    • Permanenta
  • Cunoasterea nevoilor carora se adreseaza:
    • vestimentatie
    • alimentatie
    • electro-casnice, etc.

Localizarea pietei:

  • Locala
  • Regionala
  • Nationala
  • Internationala

3.Tendinte actuale ale pietei:

  • Declin
  • Stagnare
  • Progres lent
  • Expansiune rapida

4.Caracteristici ale cererii pentru produsul/serviciul/comertul societatii:

  • Cerere zilnica
  • Cerere anuala
  • Cerere de sezon

5.Tipul clientilor:

  • Beneficiarii pentru produs
  • Numarul clientilor
  • Conditii de vanzare
  • Perioada si conditiile de creditare primite(credit comercial)
  • Modalitatea de plata
  • Tipul clientilor(permanent,sezonier)
  • Natura contractelor
  • Nominalizarea principalilor clienti
  • Existenta unor rai platnici si analiza duratei de incasare a clientilor
  • Riscul falimentului pentru clienti

6.Principalii concurenti:

Se nominalizeaza principalii concurenti pentru acelasi tip de produs/serviciu/marfa ce se desface pe piata si pentru fiecare se trec caracteristicile ce sunt cunoscute, de exemplu:

  • Marimea-cantitativa,valorica
  • Numar personal
  • Reputatia
  • Marimea segmentului de piata

B.3. Strategia de comercializare:

1.Politica produsului:

  • Modul de prezentare
  • Apectul comercial
  • Ambalaj
  • Tip de garantii si servicii oferite
  • Existenta unui singur tip de produs sau exista o gama variata

Politica de preturi:



  • Cum au fost stabilite preturile?
  • Daca si cand se aplica reduceri de preturi?
  • Care este nivelul acestora fata de concurenta ?

3.Politica de distributie:

  • Distributie directa
  • Distributie prin intermediari

4.Modalitati de vanzare:

  • Cu ridicata
  • Cu amanuntul prin magazine proprii
  • Retea de magazine specializate
  • La domiciliul clientului
  • La export

5.Mijloace de promovare/ reclam a:

Politica de marketing cuprinde indeosebi mijloacele de promovare si modalitati de reclama.Este eficient pentru finantator sa cunoasca si marimea cheltuielilor efectuate de societate , cu acestea:

  • Cataloage
  • Brosuri
  • Radio,TV,afisaj

C. Organizarea activitatii

C.1. Conditiile necesare desfasurarii activitatii propuse

I. Organizare

1.Modul de finantare si organizare a afacerii:

  • Procesul de productie(descriere,timp,fonduri)
  • Etapele de baza(timp,fonduri necesare)

Organizarea fluxului de productie:

Se mentioneaza etapele si pe fiecare etapa urmatoarele:

  • Costurile
  • Dificultatile
  • Riscurile
  • Cerintele de productie:
      • personalul
      • suprafetele de productie
      • echipamente
      • mijloace de transport
      • materii prime,etc.

3.Modalitati de asigurare a calitatii si proceduri pentru controlul acesteia:

  • Norme
  • Standarde
  • Tehnici pentru asigurarea si controlul calitatii

4.Conditii de manipulare si transport:

Se vor mentiona modalitatile utilizate pentru transportul produselor in cadrul activitatii si cu ce forte se realizeaza.

II. Suprafetele de productie / comercializare:

1.Caracteristicile suprafetelor de productie / comercializare:

Se vor da detalii despre:

  • Suprafetele de productie
  • Destinatia suprafetelor:
    • pentru productie
    • pentru depozitare
    • pentru comercializare
  • Forma de proprietate:
    • proprietar
    • chirie
    • locatie de gestiune

Satisfacerea necesarului de suprafete de productie/comercializare:

Se vor face precizari daca pentru afacerea ce urmeaza a fi creditata este suficienta suprafata existenta sau societatea preconizeaza o extindere.

In acest caz se vor mentiona:

  • Caile de extindere prin achizitie sau inchiriere
  • Marimea suprafetelor
  • Localizarea sau amplasarea
  • Costurile de achizitie sau de inchiriere

III-Echipamente si utilaje

1.Mijloace fixe necesare:

  • Tipul echipamentelor,utilajelor,mijloacelor de transport
  • Destinatia acestora:
      • pentru productie
      • pentru activitati auxiliare
      • pentru servicii

Conditiile de achizitie si de exploatare:

Trebuie mentionate:

  • Costurile de achizitie a mijloacelor fixe noi
  • Costurile de achizitie a mijloacelor fixe folosite
  • Durata contractului de inchiriere
  • Locatia de gestiune

V-Materiale/marfuri:

1.Necesarul de materiale / marfuri:

Pentru buna desfasurare a procesului de productie / comercializare trebuie mentionate

Necesarul cantitativ si valoric de:

  • Materii prime
  • Semifabricate
  • Produse finite
  • Marfuri

Furnizori:

Se vor mentiona furnizorii reali, ce vor asigura aprovizionarea cu cele necesare desfasurarii procesului de productie/comercializare.

De asemenea se va preciza daca acestia au fost contactati,daca s-au incheiat contracte, daca sunt in curs de negociere sau preconizate si conditiile de plata(cash,la termen,etc).

3.Ponderea cheltuielilor de aprovizionare in total cheltuieli de productie:

Aceasta cheltuiala trebuie analizata foarte bine deoarece poate influenta nefavorabil profitul societatii.

C. Conducerea

  1. Responsabilitatea conducatorilor
  2. Angajatul”cheie”(prin cunostinte, informatii)
  3. Monitorizarea personalului-adica modalitatea de supraveghere a personalului angajat.

C.3. Personalul

1.Numar de angajati- necesar pentru realizarea proiectului,evolutia acestuia.Societatea trebuie sa prezinte organigrama sa.

.Structura personalului:

  • La inceputul afacerii
  • Evolutia acestuia in perspectiva:
    • direct productivi
    • auxiliari
    • administrativ
    • lucratori comerciali
    • conducere
    • calificarea

3.Ptregatirea profesionala:

  • Existenta
  • Modalitati de instruire si calificare

4.Salarizare si recompense-cuprinde:

  • Modalitatea de plata
  • Premiere
  • Penalizare

5.Securitatea muncii. D. Informatii financiare

D-1-Situatia financiara curenta:

1.Situatia patrimoniala

D-2-Proiectii financiare

In acest capitol se vor prezenta:

  • Proiectia surselor de finantare
  • Cifra de afaceri preconizata
  • Fluxul de numerar aferent perioadei de rambursare
  • Indicatori financiari

Garantia creditelor

In conformitate cu prevederile Legii privind activitatea bancara, la acordarea creditelor, “societatile bancare vor urmari ca solicitantii de credite sa prezinte credibilitate pentru rambursarea lor la scadenta.In acest scop , acestea pot cere solicitantilor garantarea imprumutului cu bunuri mobile si imobile”

Clientii bancii pot beneficia de credite pe termen scurt, mediu si lung, precum si de scrisori de garantie bancara in lei si valuta , numai daca prezinta garantii cu privire la rambursarea la scadenta a ratelor din credit si a dobanzilor aferente.

Activitatea de creditare se bazeaza pe viabilitatea planului de afaceri prezentat bancii si pe capacitatea imprumutatului de a genera venituri, care constituie principala garantie si surse de rambursare a creditelor si de plata a dobanzilor.

Prin ”dobanzi aferente”, se inteleg dobanzile calculate de la data acordarii creditului pana la scadenta finala, in cazul creditelor pe termen scurt si, respectiv, dobanzile calculate la data acordarii creditului pentru o perioada de cel putin 12 luni de la aceasta data, in cazul creditelor pe termen mediu si lung.

In raporturile sale cu debitorul, creditorul este expus unor riscuri care impun luarea masurilor de garantare a creantei.In cazul in care in ziua scadentei, debitorul nu ii poate onora datoriile si nu mai poate sa-si execute obligatia asumata, pentru recuperarea creantei, creditorul poate executa garantiile constituite in conformitate cu dispozitiile legale.

Clasificarea garantiilor dupa natura lor:

a) Garantii reale :

Garantiile reale sunt mijloace juridice de garantare a obligatiilor prin afectarea unui bun a debitorului in vederea asigurarii executarii obligatiei asumate.

Clasificarea garantiilor dupa natura lor:

Bunul constituit drept garantie este protejat de la urmarirea celorlalti creditori chirografari – a caror creanta nu este insotita de nici o forma de garantie reala sau personala – fiind, deci, destinat urmaririi si satisfacerii cu prioritate a creantei garantate.

Garantiile reale confera creditorului garantat:

  • Dreptul de preferinta in temeiul caruia, in cadrul executarii silite, din valoarea bunului respectiv se va asigura mai intai satisfacerea integrala a creditorului garantat si numai ceea ce prisoseste va servi satisfacerii pretentiilor celorlati creditori.
  • Drept de urmarire, in temeiul caruia creditorul va putea urmari bunul in mainile oricui s-ar afla, in masura satisfacerii creantei garantate.

Garantiile reale se clasifica in :

  • Garantii reale cu deposedarea debitorului de bunul afectat drept garantie(gajul si celelalte care sunt intemeiate pe principiile gajului cu deposedare).
  • Garantii reale fara deposedarea debitorului de bunul afectat de garantie(ipoteca,privilegiile).

b) Garantii personale;

Garantiile personale sunt mijloace juridice de garantare a obligatiilor prin care una sau mai multe persoane se angajeaza printr-un contract accesoriu incheiat cu creditorul, sa plateasca acestuia datoria debitorului in cazul in care aceasta nu o va plati el insusi.

Formele de garantii personale aplicabile conform reglementarilor in legislatia romaneasca sunt:

  • Fidejusiunea,reglementata de art.1652 Codul Civil.
  • Garantiile personale reglementate de legi speciale, dar care se intemeiaza pe ideea de fidejusiune.

Pentru aplicarea permanenta a prudentei bancare ca principiu fundamental ce caracterizeaza aceasta activitate, unitatile operative ale bancilor accepta, in functie de situatia concreta a fiecarui solicitant de credite constituirea uneia sau mai multor garantii din cele prezentate:

  • Garantii de la Guvernul Romaniei
  • Garantia bancara
  • Depozitul bancar(cash colateral)
  • Ipoteca
  • Gajul cu deposedare
  • Gajul fara deposedare si gajul general
  • Cesiunea de creanta
  • Fidejusiunea

Clasificarea garantiilor dupa natura lor:

Pentru a putea fi acceptate de banci, garantiile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

  • Sa poate fi transformate rapid in lichiditati
  • Sa fie materializate sub forma unui titlu,inscris autentic etc.
  • Bunurile sa fie in circuitul civil, sa se afle in proprietatea solicitantului sau a girantului si sa nu fie afectate de alte creante.
  • Proprietarul bunului sa aiba capacitatea de a gaja sau ipoteca
  • Bunurile care sunt achizitionate si puse in functiune anterior solicitarii creditului trebuie sa fie in stare corespunzatoare de exploatare.
  • Bunurile achizitionate si nepuse in functiune, precum bunurile care urmeaza a fi procurate si achitate partial din credite sa fie noi si insotite de certificate de calitate si de garantie.
  • Existenta pietelor de desfacere sau de potential cumparatori pentru bunurile propuse drept garantie.
  • Bunurile propuse a fi luate in garantie sa fie in stare buna de functionare si sa se incadreze in uzura fizica maxima admisa pentru fiecare categorie si tip de active in normele tehnice ale bancilor.

c) Garantiile guvernamentale si garantiile bancare:



Garantiile guvernamentale se acorda de puterea executiva a statului de catre ministere care sunt autorizate sa emita garantii in numele si in contul statului pentru creditele acordate de societatile bancare in temeiul unor acte normative.

Scrisoarea de garantie bancara este o modalitate specifica de materializare a unor garantii date de catre o societate bancara la solicitarea unei persoane fizice sau juridice, care contracteaza un credit.

Aceasta forma de garantare a unui credit este considerata sigura datorita nivelului ridicat, in general, al solvabilitatii unei banci, precum si lichiditatilor importante de care dispune.

Elementele esentiale pe care trebuie sa le cuprinda o scrisoare de garantie bancara sunt:

  • Denumirea si adresa bancii garante
  • Denumirea si adresa societatii garantate
  • Numele si adresa beneficiarului garantiei
  • Valoarea garantiei,exprimata intr-o suma bine determinata,care trebuie sa acopere suma imprumutului cat si taxele, comisioanele si spezele aferente
  • Termenul de plata a sumei garantate
  • Termenul de valabilitate al garantiei care trebuie sa acopere intreaga perioada de creditare
  • Clauza de renuntare la beneficiul opozitiei, discutiunii, diviziunii etc.
  • Clauze speciale referitoare la prelungirea termenului de valabilitate,reducerea valorii garantiei
  • Conditiile in care garantul poate fi solicitat la plata

Semnaturile autorizate ale persoanelor indreptatite sa angajeze banca garanta

Clasificarea garantiilor dupa natura lor:

Depozitul bancar :

Depozitul bancar constituit sau in devize convertibile reprezinta o forma specifica a gajului cu deposedare, materializata sub forma unei sume de bani depuse de debitori la banca in favoarea beneficiarului in anumite conditii stabilite si comunicate bancii de catre debitor.

Debitorul poate constitui depozitul bancar la societatea bancara care acorda creditul sau la o alta societate bancara, incheindu-se un contract de depozit.

Pentru ca depozitul bancar sa fie acceptat drept garantia creditului este necesar ca sa fie respectate umatoarele conditii:

  • Indicarea bancii la care se face depozitul
  • Credibilitatea si reputatia respectivei banci
  • Certificarea scrisa a bancii la care se constituie depozitul
  • Valoarea depozitului bancar sa acopere valoarea creditului solicitat plus dobanda aferenta
  • Termenul de valabilitate a depozitului
  • Semnaturile autorizate ale agentului economic care constituie depozitul

Ipoteca :

Ipoteca este o garantie imobiliara reala si accesorie ce se constituie in baza art.1746-1815 din Codul Civil, care nu implica deposedarea de bunul adus in garantie a celui ce o incheie. Clasificarea garantiilor dupa natura lor:

Ipoteca :

Ipoteca confera creditorului ipotecar neplatit la scadenta, dreptul de urmarire a imobilului in mainile oricui s-ar afla, dreptul de a cere scoaterea imobilului la executare silita si de fi platit cu preferinta din pretul astfel realizat.

Dreptul real de ipoteca nu confera creditorului posesia, folosinta sau dispozitia asupra bunului ipotecat.

Caracteristicile generale ale ipotecii:

  • Este un drept real accesoriu ce insoteste obligatia pe care o are debitorul fata de creditor. Existenta ipotecii presupune, deci, existenta obligatiei principale pe care o garanteaza.
  • Este o garantie imobiliara, putand fi deci ipotecate:
    • Bunurile imobile aflate in circuitul civil
    • Accesoriile acestora care sunt imobile prin destinatie
    • Uzufructul asupra unor imobile
  • Pentru a putea fi ipotecate bunurile imobile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
    • Sa fie in circuitul civil
    • Sa fie determinate (nu se poate constitui ipoteci generale asupra tuturor imobilelor, fara identificarea fiecaruia)
    • Asupra unui bun indivizibil se poate constitui ipoteca numai cu consimtamantul tuturor coproprietarilor.
  • Ipoteca este indivizibila in sensul ca va continua sa existe asupra intregului imobil, chiar daca a fost platita o parte din datorie.Toate bunurile ipotecate si fiecare dintre ele, in intregime, garanteaza creanta si fiecare fractiune a acesteia.
  • Ipoteca este supusa principiului specializarii.Sub sanctiunea nulitatii, ipoteca trebuie sa fie determinata atat asupra imobilului afectat de garantie, cat si asupra valorii creantei garantate.
  • Ipoteca nu se poate constitui decat in cazurile si in formele prevazute de lege.

De regula, bancile accepta ipoteci daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

  • ipoteca sa fie de rangul I intrucat, in caz de faliment cel ce detine o astfel de ipoteca, se indestuleaza primul la masa credala in raport cu ceilalti creditori;
  • ipoteca de rangul II se accepta numai in urmatoarele conditii:
    • beneficiarul ipotecii de randul I este tot o unitate a bancii si a fost constituita pentru acordarea de credite sau eliberarea de scrisoare de garantie;
    • valoarea bunului asupra caruia se constituie ipoteca de rang II este suficienta pentru a acoperii ambele obligatii fata de banca;

valoarea imobilului sa fie actualizata in functie de valoarea de piata si marja de risc aferent acestui tip de garantie si sa-si conserve valoarea in timp;

Clasificarea garantiilor dupa natura lor:

    • durata existentei in timp a imobilului ipotecat sa fie certa pana in momentul stingerii integrale a obligatiei ce a generat ipoteca;
    • sa existe o piata sigura pentru bunurile ipotecate;
    • bunurile sa fie situate in zone de interes pentru o categorie larga de potentiali cumparatori;
    • imobilul ipotecat sa fie asigurat impotriva tuturor riscurilor, iar polita de asigurare sa fie cesionata in favoarea bancii;
    • bunurile ipotecate sa nu fie afectate de sarcini.

Gajul :

Gajul poate fi utilizat drept garantie la acordarea creditelor sub forma gajului civil sau comercial, cu deposedare sau fara deposedare.

Caracterul de gaj civil sau gaj comercial este determinat de natura obligatiei principale pe care o garanteaza. Daca obligatia garantata prin gaj este un act de comert incheiat intre comerciant, gajul are caracter comercial, in caz contrar are caracter civil.
Caracterul gajului nu este determinat de natura bunurilor gajate, ci de natura obligatiei principale pe care acesta o garanteaza. Deci gajurile constituite de banca sunt gajuri comerciale intrucat acordarea de credite si eliberarea scrisorilor de garantie sunt considerate acte de comert potrivit art.3, pct.11 Cod comercial.

Gajul cu deposedare: este un contract accesoriu, unilateral, real, prin care debitorul remite creditorului sau un bun mobil, corporal sau necorporal, in vederea garantarii datoriei sale. De obicei, se constituie asupra unor bunuri mobile cu valoare mare si volum fizic mic (metale pretioase, obiecte de arta, etc.)
Gajul fara deposedare - reprezinta un contract consensual in baza caruia bunul ce constituie obiectul gajului ramane in continuare in posesia debitorului.

Bunurile asupra carora se poate constitui gaj fara deposedare sunt urmatoarele:

  • bunuri mobile existente in patrimoniul imprumutatului, de natura materiilor prime, materialelor, semifabricate, produse finite si marfuri;
  • bunuri mobile de natura mijloacelor fixe existente in patrimoniul imprumutatului si care vor putea fi admise in garantie numai daca sunt in stare de functionare si gradul de uzura nu depaseste 50%.

Bunurile gajate trebuie asigurate la o societate de asigurari, pe toata durata contractului de credit, iar drepturile rezultate din despagubiri sa fie cesionate bancii.

Asupra bunului gajat creditorul are urmatoarele drepturi:

  • sa retina bunul in cazul gajului cu deposedare pana la achitarea datoriei;
  • creditorul raspunde de deteriorarea sau pierderea bunului gajat daca acesta s-a produs din culpa sa;
  • creditorul are dreptul sa se foloseasca de bunul gajat.

Clasificarea garantiilor dupa natura lor:

Dreptul de gaj general:

Faptul de a fi contractat o obligatie implica pentru debitor raspunderea nelimitata si cu intregul sau patrimoniu pentru garantarea executiei obligatiei.

Legea (art.1718 Cod civil) creeaza in favoarea creditorului o creanta chirografara si obliga debitorul sa raspunda de indeplinirea obligatiilor sale cu toate bunurile prezente si viitoare, intregul sau patrimoniu servind pentru garantarea comuna si proportionala a tuturor creditorilor chirografari.

Intrucat toti creditorii au o pozitie egala fata de bunurile debitorului, in caz de insuficienta a sumelor obtinute prin executare silita, sumele realizate efectiv se impart intre banca si ceilalti eventuali creditori, proportional cu valoarea creantelor fiecaruia.

Gajul general nu confera unitatii bancare creditoare, privilegiul asigurat de garantiile reale, motiv pentru care riscurile bancii sunt mult mai mari in situatia in care se solicita o asemenea garantie.

Pentru ca patrimoniul asupra caruia banca are un drept de gaj general sa nu fie grevat de sarcini precum ipoteca si gajul propriu zis, imprumutatul trebuie sa se oblige de a nu constitui asemenea garantii in favoarea altor creditori, pe durata de rambursare a creditului si dobanzilor aferente.

Fidejusiunea:

Fidejusiunea sau cautiunea este un contract accesoriu unilateral, consensual si cu titlu gratuit prin intermediul caruia o persoana numita fidejusor se obliga fata de creditorul altei persoane sa execute obligatia celui pentru care garanteaza, daca acesta nu o va executa el insusi.

Contractul de fidejusiune este un contract de felul:

  • accesoriu, in consecinta fidejusiunea urmeaza soarta obligatiei principale, atat cat priveste validitatea cat si stingerea obligatiei;
  • unilateral, in sensul ca da nastere numai la obligatia fidejusorului, creditorul neavand nici o obligatie;
  • consensual, in sensul ca este necesar acordul de vointa a partilor, forma scrisa este insa absolut necesara pentru a proba incheierea contractului si pentru determinarea intinderii garantiei;
  • cu titlu gratuit, intrucat fidejusorul nu urmareste sa obtina o contraprestatie de la creditorul cu care a incheiat conventia.

Clasificarea garantiilor dupa natura lor:

Persoana fidejusorului trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

  • capacitatea juridica de a contracta;
  • sa fie solvabil;
  • sa aiba domiciliul in tara.

Cazuri concrete de fidejusiune:

  • imprumutatul este garantat de o persoana juridica sau fizica cu propriile bunuri imobile sau mobile;
  • imprumutatul este garantat de o persoana juridica sau fizica prin depunerea continutului sub forma unui depozit bancar (cash colateral).

Cesiunea de creanta:

Cesiunea de creanta este o conventie scrisa prin care un creditor transmite o creanta a sa unei alte persoane.

Cesiunea de creanta este un mijloc specific de transmitere a obligatiilor, constand in acordul de vointa prin care creditorul numit cedent transmite in mod voluntar, cu titlu oneros sau gratuit, dreptul sau de creanta unei alte persoane numita cesionar, care va deveni astfel creditor in locul sau si se va putea incasa creanta de la debitorul cedat.

Desi cesiunea de creanta este, in fapt, un mijloc de transmitere a obligatiilor, poate fi apreciata totodata si ca o garantie ce se constituie sub forma unui gaj asupra creantelor care sunt bunuri mobile necoporale.

Cesiunea de creanta se constituie cu respectarea art.475, alin.2 Cod comercial si art. 1392 Cod civil.

Creanta trebuie sa fie:

  • certa – sa nu fie discutabila din punct de vedere juridic;
  • lichida – sa fie determinata cu exactitate valoarea ei;
  • exigibila – sa fie localizata in timp la o data precisa, nu sub conditie.

Cesiunea de creanta fiind o conventie, un contract trebuie sa indeplineasca toate conditiile de valabilitate a contractului.

Aceasta este un contract consensual, deci este valabil incheiat din momentul realizarii acordului de vointa intre cedent si cesionar.

Clasificarea garantiilor dupa natura lor:

Pentru ca cesiunea sa fie opozabila si tertilor, inclusiv debitorului cedat, trebuie indeplinite urmatoarele formalitati:

-notificarea facuta de cedent sau cesionar debitorului cedat, caruia I se comunica, de fapt, schimbarea creditorului;
-acceptarea de catre debitorul cedat, respectiv luarea la cunostinta de catre acesta despre schimbarea creditorului.
Acceptarea trebuie facuta in forma autentica pentru a putea fi opozabila tuturor categoriilor de terti.

In cadrul acceptarii de banca a cesiunii de creanta drept garantie a creditului se va urmari:

  • cesiunea sa fie constatata printr-un contract de cesiune incheiat de banca si clientul care cesioneaza incasarile din livrarile la extern sau intern, cu titlu de garantie;
  • cedentul avand calitatea de creditor, remite cesionarului (bancii) titlul constatator al creantei;
  • contractul de cesiune trebuie sa indeplineasca conditiile de fond si forma cerute de lege;
  • debitorului cedat i se solicita o declaratie de acceptare in forma autentica sau I se face cunoscut prin notificarea efectuata prin executor ca noul sau creditor este banca;
  • cedentul este tinut sa garanteze ca la data efectuarii cesiunii, creanta cedata nu exista in mod valabil si ca intre timp nu a intervenit nici o cauza de stingere sau anulare a creantei;
  • valoarea creantei cesionate este indestulatoare fata de creditul acordat si dobanzile aferente, deoarece debitorul cedat raspunde numai in limitele valorii cesiunii;
  • intrucat, cedentul nu raspunde, de drept de solvabilitatea debitorului cedat, banca va analiza si situatia financiara a acestuia, in scopul stabilirii riscului de neplata, in cazul in care este vorba de cesiunea unei creante la intern, iar in cazul unor creante din livrari la export, se va urmari ca plata sa fie facuta prin acreditiv irevocabil si confirmat de o banca agreata;

Prin efectul cesiunii, debitorul cedat va face plati catre banca (cesionar) intr-un cont al acesteia, stabilit si comunicat debitorului.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1397
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site