Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Statistica

INDICELE CONDITIILOR MONETARE: UN INDICATOR AL POLITICII MONETARE IN ROMANIA

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic




INDICELE CONDITIILOR MONETARE: UN INDICATOR AL POLITICII MONETARE IN ROMANIA




Lucian Croitoru

Cornel Tarhoaca

Bucuresti

29 martie 2001

I. INTRODUCERE

In strategia lor de a controla inflaia, in deceniul noua, unele tari au abandonat tintele intermediare in favoarea tintirii directe a nivelului proiectat al inflatiei si al cresterii economice. Intre tarile in tranzitie, Republica Ceha a fost prima in care a adoptat, in 1998 tintirea inflatiei nete, cu o sarcina de 3,5-5,5% pentru anul 2000. De asemenea, Polonia a anuntat, in introducerea la Strategia pe Termen Mediu a Politicii Monetare pentru perioada 1999-2003 tintirea directa a inflatiei de baza (core inflation), cu o tinta de 8-8,8% pentru 1999 si de sub 4% pentru anul 2003. Pe drumul integrarii ei in Uniunea Europeana, Romania ar putea decide adoptarea aceleiasi strategii, prin trecerea la tintirea inflatiei incepand din anul 2003.

Adoptarea acestei strategii stimuleaza interesul pentru estimarea unor indicatori care sa indice schimbarile in caracterul politicii monetare si efectele acesteia asupra productiei sau inflatiei. In acelasi timp, creste interesul pentru utilizarea acestor estimari in conducerea politicii monetare. Pe plan conceptual, modificarile principalelor canale prin care politica monetara influenteaza tinta finala definesc “conditiile monetare”. Modificarea acestor conditii sunt surprinse prin estimarea unor “indici ai conditiilor monetare”, indici care devin indicatori informativi pentru decizii de politica monetara.

In prezent, estimarea indicelui conditiilor monetare (ICM) pentru Romania ar avea exclusiv valoare informativa din moment ce exista, in mod explicit, o tinta intermediara – baza monetara. Din acest motiv, indicele nu ar putea fi utilizat ca tinta operationala.

Exista doua motive pentru care informatiile oferite de estimarea unor indici ai conditiilor monetare ar putea fi de interes pentru Romania, chiar daca strategia tintirii directe a inflatiei nu se va adopta.

Primul motiv este dat de faptul ca, din cauza restrictiilor economice cu care se confrunta economia romaneasca, autoritatea monetara, ajunge sa aiba, de facto si alta tinta finala decat inflatia. Indicele conditiilor monetare poate oferi informatii asupra variatiei caracterului (stance) politicii monetare (restrictiva sau relaxata). Fluctuatiile politicii monetare apar si din cauza incosecventei in mentinerea unei singure tinte finale (inflatia). Desi in Romania tinta intermediara a politicii monetare o constituie agregatul monetar, al carui control este presupus a fi compatibil cu tinta finala (inflatia) asumata prin programele monetare anuale, deciziile de politica monetara sunt luate avand in vedere si obiective privind contul curent si rezervele valutare oficiale. Din cauza incapacitatii politicii fiscale de a-si asuma obiectivul contului curent, s-a ajuns la situatia in care masurile de politica monetara nu pot fi canalizate exclusiv catre reducerea inflatiei fara a genera costuri in termenii deteriorarii contului curent sau ai rezervelor valutare oficiale. In acest fel, chiar daca tinta intermediara a bazei monetare continua sa existe ca orientare explicita a politicii monetare, ea este adeseori parasita de facto in cursul unor luni in favoarea urmaririi directe a altor variabile, cum ar fi rata de schimb si rata dobanzii la diferite instrumente de politica monetara. Rata de schimb si rata dobanzii ajung, in anumite perioade, fie tinte intermediare fie tinte operationale. Efectul combinat al modificarilor in aceste variabile poate sa relaxeze sau sa inaspreasca “conditiile monetare”. O relaxare a politicii monetare, poate altera obiectivul de inflatie. Indicele conditiilor monetare ar arata care dintre canale a fost mai mult utilizat pentru relaxarea politicii monetare.

Distinctia dintre tinta intermediara si tinta operationala este data de (Freedman, 1994): a) viteza cu care o schimbare in instrumentele monetare afecteaza variabila tinta finala (in cazul Romaniei, conform legii, tinta finala este inflatie dar si rata de schimb), precum si de b) natura tintei. In ultimul caz, tinta intermediara este o variabila care poate functiona ca ancora nominala a sistemului, iar tinta operationala este o variabila care nu poate functiona ca ancora nominala a sistemului. Pe baza acestei distinctii, putem spune ca, in Romania, variabila rata de schimb ajunge sa devina, pentru unele perioade, tinta intermediara, iar rata dobanzii devine, adeseori, tinta operationala a politicii monetare. Cel mai adesea, deciziile de politica monetara ajung sa fie fondate cu ochii pe patru variabile concomitent: rata de schimb, rata dobanzii, baza monetara si nivelul rezervelor.

Cel de-al doilea motiv este generat de perspectiva integrarii in Uniunea Europeana si a optiunilor pe care o tara candidata la integrare le are in ceea ce priveste integrarea in uniunea monetara. Din punctual de vedere al integrarii monetare, integrarea in UE inseamna, in primul stadiu, adoptarea reglementarilor relevante din acquis-ul comunitar. In al doilea stadiu, intrarea in UE atrage obligatoriu intrarea in EMU, desi nu are loc adoptarea monedei unice pentru nou veniti. In acest stadiu, exista obligativitatea evitarii fluctuatiilor ratei de schimb si a deprecierilor competitive. De asemenea, se poate adera, pe baze voluntare, la ERM-II, care presupune un aranjament formal privind variatia nominala a ratei de schimb cu +/- 15%). Obligatia din al doilea stadiu poate fi mai usor atinsa daca se alege ca ancora inflatia. In plan practic, aceasta ar echivala cu trecea de la controlul bazei monetare la tintirea inflatiei. In al treilea stadiu, cand convergenta nominala si reala este indeplinita, are loc adoptarea euro-ului ca moneda unica.

In propunerile sale pentru intocmirea Planului de Actiune al Strategia de Dezvoltare Economica pe Termen Mediu a Romaniei, Banca Nationala a Romaniei a propus ca tintirea inflatiei sa inceapa in anul 2003. Cu aceasta schimbare, indicele conditiilor monetare ar putea fi folosit atat ca un instrument operational, cat si ca indicator relevant pentru interpretarea schimbarilor in politica monetara.

II. INDICELE CONDItIILOR MONETARE

Indicele conditiilor monetare a fost utilizat in ultimii ani de bancile centrale din cateva tari (Canada, Suedia, Norvegia, Noua Zeelanda) ca mijloc de interpretare a caracterului politicii monetare (restrictivitate sau laxitate) si a efectelor politicii monetare asupra economiei (Kersriyeli si Kocaker, 1999, BNR, 2001).

Indicele conditiilor monetare furnizeaza o informatie cantitativa despre politica monetara pe baza modificarilor care au loc in nivelele ratelor dobanzii pe termen scurt si ale ratei de schimb.

Se poate accepta ca politica monetara influenteaza inflatia in special pe doua canale: rata de schimb si rata dobanzii. O crestere a ratelor dobanzii sau o apreciere a ratei de schimb determina o incetinire a activitatii economice si slabeste presiunile inflationiste. In acelasi sens actioneaza si aprecierea ratei de schimb, dar nu neaparat in aceeasi proportie. In mod similar, o scadere a ratelor dobanzii sau o depreciere a ratei de schimb stimuleaza (cel mai probabil in proportii diferite) economia si mareste presiunile inflationiste. Indicele conditiilor monetare este un indicator care insumeaza modificarile in ratele dobanzii pe termen scurt si modificarile in rata de schimb, fiecare alterata cu coeficientii a si b. Indicele conditiilor monetare poate fi interpretat astfel: cresterea sa indica inasprirea politicii monetare, si invers.

ICMtsa(et-e0)+b(rt-r0)  (1)

Coeficientii cu care intra in calcul cele doua variabile se deduc din estimarea unei variabile tinta (inflatia sau cererea agregata) pe baze econometrice. Cu alte cuvinte, coeficientii sunt construiti astfel incat sa reflecte efectele acestor variabile asupra activitatii economice sau asupra inflatiei.

III. ESTIMAREA INDICELUI CONDITIILOR MONETARE PENTRU ROMANIA

Indicele conditiilor monetare nu este o variabila statistica rezultata pe baza unui model determinist, ci are un inalt grad de libertate. El rezulta dintr-o estimare econometrica care depinde de specificarea aleasa. Printre criticile care se aduc acestui indicator (Eika et al., 1996) cea mai demna de luat in considerare este cea referitoare la respectarea ipotezelor privind dinamica, cointegrarea, exogeneitatea si constanta parametrilor. De aceea, in prezentarea calculului indicelui vom furniza informatii detaliate privind calitatea ecuatiei utilizate pentru determinarea coeficientilor ratei dobanzii si ratei de schimb.

Am construit indicele conditiilor monetare utilizand ponderile obtinute din estimarea unei ecuatii a inflatiei. Am ales sa estimam o ecuatie a inflatiei si nu o ecuatie a cererii agregate deoarece Banca Nationala a Romaniei are ca tinta finala rata inflatiei si nu cererea agregata. In plus, numarul de observatii privind cererea agregata nu este suficient de mare pentru a obtine o buna ecuatie de regresie.

Ecuatia are forma generica:

P s lE+jRd,  (2)

unde Ps preturile;

Es rata de schimb;

Rds rata dobanzii;

ls parametru care furnizeaza coeficientul de echivalare pentru rata de schimb;

j s parametru care furnizeaza coeficientul de echivalare pentru rata dobanzii.

Mai intai am stabilit ca ecuatia (2) poate fi estimata cu un vector autoregresiv (VAR). Am testat ordinul de cointegrare al variabilelor pentru cazul in care P , E si Rd ar fi reprezentat indicele cumulat al preturilor, indicele cumulat al ratei de schimb si respectiv rata dobanzii. Testele au aratat ca indicele cumulat al preturilor si indicele cumulat al ratei de schimb sunt variabile cointegrate de ordinul I, in timp ce rata dobanzii este stationara.

Pe aceasta baza, am renuntat la estimarea unui vector cu mecanism de corectare a erorilor (vector error correction). Testele ADF (ale carui rezultate le prezentam in Anexa 1) au aratat insa, ca variabilele stationare sunt rata inflatiei (p), ritmul ratei reale de schimb (ER) si rata dobanzii reale pe piata interbancara, indiferent de scadenta (o saptamana – DR_IB1W, o luna – DR_IB1M si mai mult de 30 de zile – DR_IB3M).

Cu aceste variabile am estimat un VAR nerestrictionat (UVAR), ai carui parametrii sunt prezentati in Anexa 2. Asa cum se poate vedea din Anexa 2, modelul cu doua lag-uri era indicat de cateva teste, dar coeficientii obtinuti aveau semne eronate comparativ cu VAR cu un lag. Pentru a obtine semne corespunzatoare pentru coeficienti, am ales modelul cu un lag. Am lucrat cu rata inflatiei si ritmul ratei de schimb ca diferente de logaritmi ai indicelui cumulat al preturilor de consum si, respectiv, ai indicelui cumulat al ratei nominale de schimb. Ratele reale ale dobanzii au fost determinate ca diferenta intre ratele dobanzii lunarizate din perioada curenta si rata inflatiei din perioada anterioara. Prin acest mod de calcul am admis, de fapt ca anticipatiile inflationiste sunt explorative.

Ecuatiile inflatiei estimate pe baza ratei reale de schimb si a ratelor dobanzii (pe trei scadente) sunt:

ps 0,732 p(-1) – 0,224 DR_IB1W(-1) + 0,554 ER(-1) + 0,013  (3)

ps 0,725 p(-1) – 0,238 DR_IB1M(-1) + 0,554 ER(-1)+ 0,015  (4)

ps 0,68 p(-1) – 0,271 DR_IB3M(-1) + 0,554 ER(-1) + 0,016  (5)

DR_IB1Ws -0,512 p(-1) – 0,229 DR_IB1W(-1) + 0,271 ER(-1) + 0,016  (6)

DR_IB1Ms -0,516 p(-1) – 0,036 DR_IB1M(-1) + 0,248 ER(-1) + 0,042  (7)

DR_IB3Ms -0,611 p(-1) – 0,006DR_IB3M(-1) + 0,156 ER(-1) + 0,041 (8)

ERs -0,842 p(-1) + 0,313 DR_IB1W(-1) – 0.331 ER(-1) + 0,022  (9)

ERs -0,832 p(-1) + 0,323 DR_IB1M(-1) – 0.324 ER(-1) + 0,020  (10)

ERs -0,777 p(-1) + 0,348 DR_IB3M(-1) – 0.327 ER(-1) + 0,018  (11)

Pe baza ecuatiilor (3), (4) si (5) am calculat impulsul cumulat pe un an al ratei reale a dobanzii (in cele trei scadente) si al ratei reale de schimb asupra ratei inflatiei (impulsurile necumulate determinate de o inovatie in rata reala a dobanzii si in rata reala de schimb sunt prezentate, pe 10 luni, in graficul din Figura 1.).

Figura 1. Raspunsul ratei inflatiei la o inovatie in rata reala a dobanzii si in rata reala de schimb.

Pe baza impulsului simultan al ratei reale a dobanzii si al ratei reale de schimb, cumulat pe 12 luni, am determinat coeficientii de echivalare intre rata reala a dobanzii si rata reala de schimb. Acesti coeficienti arata in ce proportie trebuie sa se modifice o variabila (de exemplu rata reala de schimb) pentru a compensa efectul asupra inflatiei al celeilalte variabile (rata reala a dobanzii). Utilizand coeficientii de echivalare am obtinut indicele conditiilor monetare in trei variante pentru a lua in considerare toate cele trei scadenta la ratele dobanzii pe piata interbancara:

ICM_1W s( DR_IB1Wt – DR_IB1W0) – 0,269   (7)

ICM_1M s( DR_IB1Mt – DR_IB1M0) – 0,247   (8)

ICM_3M s( DR_IB3Mt – DR_IB3M0) – 0,329   (9)

Ecuatiile (7), (8) si (9) arata ca pentru a nu se modifica inflatia, o crestere de un punct procentual al ratei reale a dobanzii trebuie compensata de o depreciere a ratei reale de schimb de 0,269 puncte procentuale, 0,247 puncte procentuale si respectiv 0,329 puncte procentuale daca scadenta imprumuturilor este de 1W, 1M si respectiv 3M.

Evolutia indicelui conditiilor monetare in perioada 1997-2000, cu baza decembrie 1996, este prezentata in figurile 2, 3 si 4.

Figura 2.   Indicele conditiilor monetare determinat pe baza ratei reale de schimb si a ratei reale a dobanzii pentru imprumuturile pe piata interbancara cu scadenta de o saptamana.

Figura 3.   Indicele conditiilor monetare determinat pe baza ratei reale de schimb si a ratei reale a dobanzii pentru imprumuturile pe piata interbancara cu scadenta de o luna.

Figura 2.   Indicele conditiilor monetare determinat pe baza ratei reale de schimb si a ratei reale a dobanzii pentru imprumuturile pe piata interbancara cu scadenta mai mare de o luna.

Pe baza indicelui conditiilor monetare putem spune ca, in Romania, politica monetara a fost relativ relaxata in perioada ianuarie-martie 1997. . Aceasta schimbare nu s-a datorat unei intentii de relaxare a politicii monetare manifestata de autoritatea monetara. Ea a fost consecinta eliminarii politicii de control a pietei valutare si a ratei de schimb, care a dus la deprecierea ratei de schimb. Odata cu liberalizarea preturilor administrate, printre care si energia, si cu liberalizarea pietei valutare, s-a trecut si la intarirea politiii monetare. Ratele dobanzilor au crescut in termeni reali, iar rata de schimb a crescut. Combinatiile dintre schimbarile in rata reala de schimb si variatiile ratei reale ale dobanzii au determinat o tendinta de crestere a indicelui conditiilor monetare in perioada aprilie1997 – septembrie 1998, indicand intarirea politicii monetare.

Incepand cu octombrie 1998, indicele conditiilor monetare a inregistrat o tendinta de scadere, tendinta care se mentine si in prezent (martie 2001). Putem spune ca politica monetara a avut o tendinta de relaxare in ultimele 30 de luni. In ciuda acestei tendinte de relaxare, politica monetara este inca mai restrictiva comparativ cu decembrie 1996 (nivelul de baza). Se poate constata ca inflatia nu urmeaza indeaproape tendintele in indicele conditiilor monetare. Aceasta se explica prin faptul ca, in Romania, inflatia depinde si de alti factori decat cei luati in calculul indicelui conditiilor monetare. Printre aceste canale, anticipatiile inflationiste si salariile joaca un rol important (IMF, 2000).

IV. ESTIMAREA GRADULUI DE DESCHIDERE A ECONOMIEI ROMANEsTI

PE BAZA INDICELUI CONDItIILOR MONETARE

Indicele conditiilor monetare este un bun prilej pentru a estima gradul de deschidere a economiei. Ecuatiile (3), (4) si (5) descriu functia obiectiv a sistemului. In aceste ecuatii, coeficientul de echivalare din indicele conditiilor monetare este direct corelat cu gradul de deschidere a economiei (in definitia contului de capital). In cazul unei economii inchise, coeficientul de echivalare (care, conform constructiei indicelui conditiilor monetare, corespunde ratei reale de schimb) este egal cu zero. Cu cat gradul de deschidere a unei economii este mai mare, cu atat coeficientul este mai mic. Cand coeficientul este unitar, economia este perfect integrata in fluxurile internationale de capital.

Pe baza ecuatiilor indicelui conditiilor monetare exprimat in ecuatiile (7), (8) si (9) se poate afirma ca gradul de deschidere a economiei romanesti este situat intre 24,7% si 32,9%. In tabelul alaturat se compara gradele de deschidere pentru Romania, Canada si Noua Zeelanda.

Gradul de deschidere a economiei

tara

Gradul de deschidere a economiei (%)

Romania

Noua Zeelanda

Canada

Romania pare sa aiba un grad de deschidere relativ mare daca se are in vedere ca operatiile de cont de capital sunt controlate. Totusi, daca se tine seama de volumul mare si relativ volatil al pozitiei „erori nete si omisiuni” din balanta de plati, atunci gradul de deschidere a economiei romanesti, reflectat de coeficientul estimat al ratei reale de schimb (derivata partiala a functiei obiectiv), devine mai usor de acceptat si de inteles.

Liberalizarea contului de capital va determina o deschidere si mai mare a economiei romanesti. De aici apare si concluzia ca pe masura liberalizarii contului de capital, indicele conditiilor monetare va fi influentat intr-o masura mai mare de rata reala de schimb comparativ cu situatia prezenta.

Anexa 1: Rezultatele verificarii ipotezei radacinii unitare pentru variabilele individuale prin aplicarea testului ADF

Variabile

Testul ADF

Ordinul de cointegrare

Constanta

Constanta si trend

Nici una

Indicele general al preturilor

I(1)

Inflatia (p)

I(0)

Indicele cumulat al ratei nominale de schimb medii

I(1)

Variatia procentuala lunara a ratei nominale medii de schimb (EN)

I(0)

Variatia procentuala lunara a ratei reale medii de schimb (ER)

I(0)

Rata medie a dobanzii lunare reale anualizate cu scadenta  1W (DR_IB1W)

I(0)

Rata medie a dobanzii lunare reale anualizate cu scadenta  1W (DR_IB1M)

I(0)/I(1)

Rata medie a dobanzii lunare reale anualizate cu scadenta  3M (DR_IB13M)

I(0)/I(1)

Rata medie a dobanzii lunare nominale anualizate cu scadenta 1W (DN_IB1W)

I(0)/I(1)

Rata medie a dobanzii lunare nominale anualizate cu scadenta 1M (DN_IB1M)

I(0)

Rata medie a dobanzii lunare nominale anualizate cu scadenta 3M (DN_IB3M)



I(0)/I(1)

Simbolurile ***, ** si * arata arata ca ipoteza radacinii unitare este respinsa la 1%, 5% si respectiv 10% nivel de semnificatie. Toate testele au fost facute pentru perioada de estimare decembrie 1996: decembrie 2000 si am utilizat 1 lag pentru primele diferente ale variabilei dependente

Anexa 2. VAR nerestrictionat (UVAR) cu variabile inflatia(p), rata reala a dobanzii (DR_IB1W, DR_IB1M, DR_IB3M) si rata reala de schimb (ER)

Standard errors in ( ) & t-statistics in a ]

P

DR_IB1W

ER

P(-1)

0.732527

(0.07102)

(0.07969)

(0.11834)

a 10.3146]

a-6.51657]

a-7.11642]

DR_IB1W(-1)

0.312949

(0.07637)

(0.08570)

(0.12727)

a-2.93323]

a-0.33644]

a 2.45903]

ER(-1)

0.553982

0.270816

(0.05742)

(0.06444)

(0.09569)

a 9.64739]

a 4.20288]

a-3.45528]

C

0.013263

0.037925

0.021524

(0.00411)

(0.00461)

(0.00684)

a 3.22986]

a 8.23027]

a 3.14544]

R-squared

0.781303

0.705425

0.590404

Adj. R-squared

0.765682

0.684384

0.561147

Sum sq. resids

0.013067

0.016453

0.036284

S.E. equation

0.017638

0.019793

0.029392

F-statistic

50.01544

33.52613

20.18003

Log likelihood

122.5542

117.2539

99.06418

Akaike AIC

Schwarz SC

Mean dependent

0.038186

0.015140

S.D. dependent

0.036438

0.035231

0.044368

Determinant Residual Covariance

3.97E-11

Log Likelihood (d.f. adjusted)

355.0060

Akaike Information Criteria

Schwarz Criteria

VAR Lag Order Selection Criteria

Endogenous variables: P DR_IB1W ER

Exogenous variables: C

Date: 04/03/01 Time: 14:17

Sample: 1996:12 2000:12

Included observations: 43

Lag

LogL

LR

FPE

AIC

SC

HQ

335.7720

NA

3.81E-11

363.3325

49.99341

1.61E-11

-15.84955*

-16.15980*

373.7907

17.51145*

1.51E-11*

-16.40887*

379.7569

9.157477

1.77E-11

387.1432

10.30638

1.98E-11

* indicates lag order selected by the criterion

LR: sequential modified LR test statistic (each test at 5% level)

FPE: Final prediction error

AIC: Akaike information criterion

SC: Schwarz information criterion

HQ: Hannan-Quinn information criterion

Standard errors in ( ) & t-statistics in a ]

P

DR_IB1M

ER

P(-1)

0.724728

(0.07082)

(0.07682)

(0.11874)

a 10.2341]

a-6.71549]

a-7.01005]

DR_IB1M(-1)

0.323408

(0.07820)

(0.08484)

(0.13113)

a-3.04524]

a-0.42798]

a 2.46636]

ER(-1)

0.549962

0.248060

(0.05676)

(0.06157)

(0.09517)

a 9.68911]

a 4.02864]

a-3.40367]



C

0.014749

0.042200

0.019671

(0.00426)

(0.00462)

(0.00713)

a 3.46593]

a 9.14189]

a 2.75699]

R-squared

0.784159

0.706997

0.590712

Adj. R-squared

0.768742

0.686068

0.561477

Sum sq. resids

0.012896

0.015176

0.036257

S.E. equation

0.017523

0.019009

0.029381

F-statistic

50.86259

33.78101

20.20572

Log likelihood

122.8566

119.1124

99.08146

Akaike AIC

Schwarz SC

Mean dependent

0.038186

0.019380

S.D. dependent

0.036438

0.033926

0.044368

Determinant Residual Covariance

3.56E-11

Log Likelihood (d.f. adjusted)

357.5155

Akaike Information Criteria

Schwarz Criteria

VAR Lag Order Selection Criteria

Endogenous variables: P DR_IB1M ER

Exogenous variables: C

Date: 04/03/01 Time: 14:16

Sample: 1996:12 2000:12

Included observations: 43

Lag

LogL

LR

FPE

AIC

SC

HQ

337.4826

NA

3.52E-11

365.6884

51.16396

1.44E-11

-15.95913*

378.0874

20.76104*

1.24E-11*

-16.60872*

-16.29153*

385.4446

11.29248

1.36E-11

395.6776

14.27860

1.33E-11

* indicates lag order selected by the criterion

LR: sequential modified LR test statistic (each test at 5% level)

FPE: Final prediction error

AIC: Akaike information criterion

SC: Schwarz information criterion

HQ: Hannan-Quinn information criterion

Standard errors in ( ) & t-statistics in a ]

P

DR_IB3M

ER

P(-1)

0.680100

(0.07264)

(0.06493)

(0.12348)

a 9.36259]

a-9.40322]

a-6.29310]

DR_IB3M(-1)

0.006271

0.348296

(0.08267)

(0.07390)

(0.14054)

a-3.28142]

a 0.08485]

a 2.47832]

ER(-1)

0.553816

0.156207

(0.05606)

(0.05011)

(0.09530)

a 9.87914]

a 3.11713]

a-3.42969]

C

0.016101

0.041324

0.018357

(0.00434)

(0.00388)

(0.00737)

a 3.71250]

a 10.6593]

a 2.48995]

R-squared

0.790271

0.794394

0.591215

Adj. R-squared

0.775290

0.779708

0.562016

Sum sq. resids

0.012531

0.010013

0.036212

S.E. equation

0.017273

0.015441

0.029363

F-statistic

52.75279

54.09151

20.24779

Log likelihood

123.5172

128.6757

99.10973

Akaike AIC

Schwarz SC

Mean dependent

0.038186

0.015701

S.D. dependent

0.036438

0.032898

0.044368

Determinant Residual Covariance

2.29E-11



Log Likelihood (d.f. adjusted)

367.6520

Akaike Information Criteria

Schwarz Criteria

VAR Lag Order Selection Criteria

Endogenous variables: P DR_IB3M ER

Exogenous variables: C

Date: 04/03/01 Time: 14:17

Sample: 1996:12 2000:12

Included observations: 43

Lag

LogL

LR

FPE

AIC

SC

HQ

343.9761

NA

2.60E-11

371.8946

50.64281

1.08E-11

-16.24778*

385.6631

23.05430*

8.72E-12*

-16.96107*

-16.64389*

391.2530

8.579902

1.04E-11

399.4450

11.43064

1.11E-11

* indicates lag order selected by the criterion

LR: sequential modified LR test statistic (each test at 5% level)

FPE: Final prediction error

AIC: Akaike information criterion

SC: Schwarz information criterion

HQ: Hannan-Quinn information criterion

BIBLIOGRAFIE

Ghatak, S. (1994), Monetary Economics in Developing Countries, St. Martin’s Press.

BNR, (2001), Studiu privind indicele conditiilor monetare (mimeo)

Kesrizeli, M., Kokcaker, I.,I, (2000), Monetary Conditions Index: A monetary Policy Indicator for Turkey, Discussion Paper No. 9908, July 1999, The Central Bank Of The Republic of Turkey

Gonzalez-Hermosillo, B. si T. Ito (1997): The Bank of Canada’s Monetary Policy Framework: Have Recent Changes Enhanced Central Bank Credibility?, IMF Working Paper , No. 97/171

Svensson, L. (1998): Open-Economy and Inflation Targeting, NBER Working Paper , No. 6545

Eika, K.H., N.R. Erricsson si R. Nymoen (1996): Hazards in Implementing a Monetary Conditions Index, Federal Reserve System IFD Paper No. 568

IMF (2000), Romania, Selected Issues

Freedman, C. (1994), The Use of indicators and of Monetary Conditions Index in Canada in Balino, T.J.T. and Cottarelli, C. (eds), Framework for Monetary Stability: Policy Issues and Country Experience, 458-476, IMF, Washington , D.C.

Politici monetare

1. INTRODUCERE


Monetarismul a debutat cu formularea lui Milton Friedman in 1956, a unei versiuni a teoriei cantitative, enuntand ideea ca moneda reprezinta unul din mijloacele importante de pastrare a avutiei si ca cererea de moneda depinde partial de productia monetara, rolul dobanzii in influentarea acesteia fiind mai putin pus in evidenta . Daca cererea de moneda, sustine Friedman , este o functie stabila a unor variabile masurabile si previzibile si daca se cunosc valorile acestor variabile atunci devine posibila si previziunea acestora .
O scoala economica priveste controlul masei monetare drept o conditie necesara si suficienta pentru a asigura controlul inflatiei . Monetaristii au drept element convergent al conceptiei lor convingerea legata de importanta schimbarilor ofertei de bani in interpretarea corecta a cauzelor inflatiei .
Recomandarile specifice politicii economice promovate de catre monetaristi vizau atingerea unei rate stabile a cresterii ofertei de bani, astfel incat sa devina posibil controlul inflatiei .
Monetaristii considera drept un fapt bine stabilit ideea ca 'inflatia este intotdeauna si peste tot un fenomen monetar', asa cum a afirmat M. Friedman. Ei mai sustin de asemenea ca socurile monetare, care sunt expansiunile si contractiile monetare rapide, sunt o cauza majora a ciclurilor in economie. Insa o politica monetara activa de atenuare a efectelor indezirabile ale ciclurilor nu este recomandata. Aceasta deoarece efectele politicii monetare sunt resimtite de economia reala cu mari si variabile intarzieri. Asadar, tentativele de a utiliza activ politica monetara discretionara pentru a stabiliza ciclul este mai curand probabil sa inrautateasca lucrurile. De exemplu, daca am experimenta o recesiune, o relaxare a politicii monetare azi, va avea principalul sau impact peste aproximativ 2 ani. Intre timp economia se poate sa-si fi revenit deja, astfel incat relaxarea politicii monetare abia daca ar mai adauga atunci gaz pe foc. Astfel, monetaristii opteaza pentru reguli de politica economica, care sa nu se afle la discretia celor care fac politica.
Regula de politica economica pe care o recomanda este sa stabileasca o rata de crestere stabila pentru oferta baneasca.
Pentru monetaristi, obiectivele de control al inflatiei si de a minimiza socurile monetare pentru economie sunt ambele atinse prin stabilirea si mentinerea unei rate de crestere a ofertei de bani.



2. POLITICA ECONOMICA SI POLITICA MONETARA


In primul rand si la modul general, politica monetara inseamna a cunoaste posibilitatile de a actiona prin moneda asupra monedei.
In epoca contemporana s-a renuntat de mult la conceptul de neutralitate monetara care in trecut, ascundea, ca un voal, esenta relatiilor monetare, astfel ca, acum, politica monetara este recunoscuta ca o componenta esentiala a politicii economice.
In economia de piata, politica economica este o interventie deliberata a statului in domeniul economic si in scopul de a infaptui anumite obiective de ordin structural sau conjunctural.
In conditiile in care statul este considerat centrul de decizie si promotorul acestei politici, sub controlul Parlamentului, insarcineaza administratia sa execute aceste ordine.
Printre obiectivele cele mai frecvent intalnite mentionam cresterea economica in ritmuri inalte, in conditiile unei folosiri depline a fortei de munca si a stabilitatii preturilor si a comertului exterior.
Acest obiectiv de fapt este un optimum in infaptuirea caruia se intampina dificultati, adesea insolubile.
Prin politica economica statul isi propune sa constranga subiectele economice private sa accepte orientarile si deciziile subordonate interesului public supunand sub control principalele variabile economice si sociale.
Pentru a realiza obiectivele politicii economice se folosesc numeroase instrumente de interventie:
¢ control direct (preturi, salarii, comert exterior);
¢ politicile financiare, bugetare, fiscale, ale echilibrului banesc si ale veniturilor.

Intre acestea din urma politica monetara este unul din instrumentele cel mai frecvent utilizate exprimate esential ca: ansamblul masurilor luate, prin banca centrala sau autoritatile monetare, pentru a exercita o anumita influenta asupra dezvoltarii economiei sau pentru a asigura stabilitatea preturilor si a cursurilor valutare.
In derularea ei, politica monetara trebuie sa tina cont de actiunea sistemului bancar, care reprezinta si exprima nevoile economiei, si de actiunea Tezaurului, care reprezinta si exteriorizeaza cerintele statului.
Domeniul de actiune este totodata larg cat si foarte precis. Prin moneda, prin reglarea cantitatii de moneda, se actioneaza pentru a controla lichiditatea si a satisface nevoile economiei. Obiectivele politicii monetare se confunda cu cele ale politicii economice, pentru realizarea carora aceasta actioneaza ca un instrument. Aceasta implica, pe de o parte, necesitatea de a asigura un maxim de coerenta intre tehnicile politicii monetare si celelalte instrumente ale interventiei.
Pe de alta parte, este necesar sa subliniem ca exista o ordine in actiunea si manifestarea lor: obiectivele strict monetare apar ca un stadiu preliminar (si frecvent prealabil) realizari obiectivelor economice. Corelatiile intre politica monetara si politica economica si ratiunile interconditionarii lor au o anumita iteratie semnificativa. Realizarea obiectivelor politicii monetare se face in stransa legatura cu coordonatele politicii economice. Semnificatia politicilor monetare nu poate fi deplina daca nu exprima aceasta corelatie.
Astfel in formularea ei deplina, politica monetara poate fi definita ca ansamblul interventiilor bancii centrale sau autoritatilor monetare care se efectueaza asupra lichiditatii economiei, in scopul de a contribui, prin utilizarea tehnicilor sau instrumentelor monetare la realizarea obiectivelor economice.



2.1 POLITICILE MONETARE SI DE CREDIT


Politicile monetare si de credit folosesc ca instrumente rata dobanzii, conditiile de creditare si masa monetara in circulatie.
Avand in vedere ca prin aceste instrumente se urmareste in primul rand prezervarea, sau restabilirea echilibrului economic, aceste politici se folosesc in mod diferentiat in functie de stadiul in care se gaseste economia nationala in evolutia ei ciclica. De pilda, in faza de ascensiune economica prelungita, pentru a evita punctul critic ' de supraincalzire', care, se stie este urmat de o criza economica si de faza de depresiune, este necesara franarea activitatii economice prin reducerea cererii si a incitatiei agentilor economici intreprinzatori de a face investitii. In consecinta se iau masuri de crestere a ratei dobanzii si de introducere a unor restrictii suplimentare in acordarea de credite de catre institutiile bancare, ceea ce reduce volumul investitiilor. Agentii economici reactioneaza prin reducerea productiei, oprirea cresterii veniturilor, in special a salariilor ceea ce reduce consumul. Astfel se tempereaza atat consumul de bunuri si servicii cat si de bunuri pentru investitii, ceea ce permite atingerea scopului propus si anume, incetinirea ritmului de crestere a activitatii economice in general si a celei de productie in special.
In aceeasi directie actioneaza si reducerea masei monetare de pe piata prin oprirea de emisiuni suplimentare cerute de cresterea activitatii economice. Reducerea lichiditatii sporeste recurgerea la credite, dar in acest domeniu rata dobanzii ridicata si restrictiile suplimentare stopeaza apetitul de a investi. Astfel, prin conjugarea politicii in domeniul creditului si in cel monetar se atinge scopul urmarit.
In situatia de stagnare a activitatii economice, de depresiune, politicile urmaresc stimularea activitatii economice,in primul rand prin incitarea de a investi si in general prin cresterea veniturilor, ceea ce repercuteaza asupra sporirii cererii. In consecinta parghiile mentionate sunt folosite in sens invers, se reduce rata dobanzii, sporesc facilitatile in acordarea de credite, sporesc emisiile monetare (se promoveaza o inflatie controlata).



3. SCOPURILE SI CONSTRANGERILE
POLITICII MONETARE


Politica monetara ca si cea fiscala urmareste 4 scopuri:
¢ asigurarea angajarilor,
¢ stabilitatea preturilor,
¢ rata adecvata a schimbului valutar,
¢ rata inalta a cresterii economice.

Pentru realizarea acestor obiective autoritatile monetare iau in considerare 4 categorii de constrangeri:
¢ prevenirea panicii financiare,
¢ evitarea instabilitatii excesive a ratei dobanzii,
¢ revenirea anumitor sectoare ale economiei sa suporte povara politicii restrictive
¢ castigarea si mentinerea increderii investitorilor straini.



3.1 SCOPURILE

Angajari mai numeroase

Inmultirea angajarilor mainii de lucru este evident unul dintre scopurile oricarei politici macroeconomice. Oricine doreste sa evite somajul puternic, avand in vedere mizeria pe care o aduce in randul oamenilor, precum si pierderea substantiala de productie pe care o provoaca.
Mai mult decat atat, daca nu cunoastem nivelul adecvat al somajului, nu avem o imagine statistica buna asupra somajului actual. Datele privind somajul, care sunt stranse pe baza urmaririi lunare a familiilor sunt incerte; ele reflecta existenta reala a somajului pentru ca tin cont doar pentru cei care cauta de lucru eliminand pe cei care au renuntat sa mai caute de lucru considerand ca nu au sanse sa gaseasca.
In acest fel, nu numai ca nu cunoastem cu precizie nivelul real al somajului, ci si nivelul somajului actual. Aceasta inseamna ca uneori este dificil sa apreciem daca somajul este prea inalt sau prea scazut.

Stabilitatea preturilor

Al doilea scop este stabilitatea preturilor, care pare evidenta, dar este departe de acest lucru.
Efectele corozive ale inflatiei ne-au coplesit pe toti. Una dintre responsabilitatile majore ale unui guvern democratic este sa mentina conditiile in care cetatenii sa dispuna de dreptul de a decide asupra propriului lor destin. In timpul inflatiei, indivizii sunt tot mai frustrati pe masura ce valoarea preturilor creste in fiecare saptamana sau salariul lunar se lichideaza datorita unui proces care se afla in afara controlului lor.

O rata adecvata de schimb valutar

Atat timp cat toate tranzactiile valutare intermediaza alte tranzactii economice, se pune intrebarea cum se poate determina rata de schimb si de ce cursul valutar variaza atat de mult in cursul anului sau chiar in cateva luni. Un raspuns posibil ar fi ca rata de schimb reprezinta pretul banilor nationali care se modifica pana la nivelul la care pretul marfurilor similare din alte tari este mai mult sau nu difera prea mult de suma cheltuielilor aferente tranzactiilor si transportului .

Cresterea economica

Se da multa atentie faptului ca rata actuala de crestere economica este scazuta . Unul dintre elementele determinante ale cresterii economice este reprezentat de investitii. O rata mai inalta a investitiilor nu inseamna numai mai mult capital pe muncitor, ci si o cale importanta de introducere a progresului tehnologic, atat timp cat inovatiile se materializeaza adesea in echipamente noi.
O cale de crestere a investitiilor este mentinerea ratei reale a dobanzii la un nivel foarte scazut. Dar acest lucru duce la extinderea inflatiei, pentru a preveni marirea inflatiei o astfel de politica ar trebui sa fie insotita de o politica fiscala restrictiva, adica de un surplus guvernamental larg sau, de mentinerea unui deficit mai mic.



3.2 CONSTRANGERILE

Prevenirea panicii financiare

Panica financiara si recesiunea, care apar in consecinta, vor conduce la marirea somajului. Prin urmare evitarea panicii financiare ar putea fi considerata ca fiind atasata scopului maririi numarului angajarilor. Dar prevenirea panicii financiare este o preocupare de baza a autoritatilor monetare si necesita o abordare separata.
Factori care pot determina panica financiara: falimente bancare si incapacitatea lor temporara de a-si reface depozitele valutare ; colapsul preturilor asigurarilor…

Stabilirea ratei dobanzii

Instabilitatea cheltuielilor cauzeaza instabilitatea venitului national prin multiplicator. Cu o oferta fixa de bani, ratele dobanzii cresc atunci cand cheltuiala este anormal de ridicata . Aceasta creeaza o scadere a investitiilor, care reduce efectul de expansiune a cheltuielilor initiale ridicate. Aceasta e ceea ce inginerii numesc feedback negativ. Cresterea ratelor dobanzii reduce tendinta de expansiune. Similar, cand cheltuielile scad, ratele dobanzii scad si astfel investitiile cresc, ceea ce explica scaderea initiala a cheltuielilor.
Fixarea ratelor dobanzilor anuleaza acest efect de stabilizare a sectorului monetar.
Stabilirea ratei dobanzii este cea mai buna politica pentru care se poate stabiliza venitul national,atunci cand cererea de bani este instabila, dar fixarea ofertei de bani e preferabila daca instabilitatea isi are originea in cheltuielile reale.

Ponderea sarcinii politicii restrictive

Unele sectoare sufera mai mult decat altele pe seama politicii monetare restrictive. In prezent cele mai afectate sunt ramurile care fac exporturi si care sunt in concurenta la import.
Scopul politicii monetare restrictive este de a reduce cererea de resurse cand aceasta cerere este excesiva si prea inflationista.

Mentinerea increderii investitorilor straini

Trebuie adoptata o politica restrictiva pentru a reasigura investitorii straini ca se va preveni cresterea ratei inflatiei, crestere care ar determina ca valoarea monedei sa scada pe piata valutara.



4. INSTRUMENTELE MONETARE


Instrumentele utilizate in influentarea economiei sunt:
¢ instrumentele si tehnicile de interventie indirecta,
¢ instrumentele si tehnicile de interventie directa sau reglementarile bancare.

Tehnicile interventiei indirecte sunt utilizate pentru controlul indirect asupra ofertei de moneda limitand, pentru intermediarii monetari, accesul la lichiditatea bancii centrale. Tehnicile de interventie globala si indirecta se sprijina pe un triplu fundament:
¢ dependenta sistemului bancar fata de banca centrala,
¢ corelatia existenta intre volumul de credit si nivelul activitatii economice,
¢ caracterul elastic al cererii de credit fata de nivelul dobanzii.

Dintre instrumentele care apartin acestui grup mentionam: taxa scontului si politica de open market.
De asemenea, sistemul rezervelor minime obligatorii se afirma printre principalele instrumente folosite pentru a impune astfel o utilizare predeterminata a activelor bancare.
Tehnicile de interventie directa asupra lichiditatii actioneaza prin modificarea operatiilor de credit , actioneaza asupra unor sfere determinate a relatiilor de credit, sprijinind deopotriva liniile directoare ale politicii economice, mai ales prin prisma intereselor insusi sistemului bancar, functionalitatii si eficientei sale.
Taxa scontului reprezinta dobanda uzuala pentru creditele acordate catre banca de emisiune in cadrul operatiilor de rescontare. In cadrul economiei de piata exista multiple valori ale dobanzii, tinand cont de diversitatea conditiilor de creditare se formeaza o rata medie a dobanzii,dar toate aceste diferite valori ale dobanzii se afla la o distanta data de taxa scontului, astfel ca la orice modificare a ei, trebuie sa varieze concentrat.
Pozitia taxei scontului in cadrul esafodajului de dobanzi ale pietei determina si utilizarea ei ca instrument al politicii monetare. In principal, actiunea taxei scontului influenteaza piata capitalurilor, sfera creditului si respectiv ritmul desfasurarii vietii economice in ansamblul ei.
Astfel, scaderea taxei scontului determina diminuarea generala a dobanzilor, sporeste eficienta utilizarii creditelor pentru intreprinzatori si-i orienteaza in sensul dezvoltarii activitatii lor pe baza angrenarii de capitaluri suplimentare.
Cresterea taxei scontului are ca urmare sporirea generala a dobanzilor, inrautatirea conditiilor de obtinere a creditelor si duce la scaderea profiturilor pentru cei care utilizeaza capitaluri suplimentare.
Manevrarea taxei scontului actioneaza si asupra capitalurilor straine .Scaderea taxei scontului duce la emigrarea capitalurilor straine si chiar a unor capitaluri indigene, lasand sarcina inviorarii numai pe seama capitalurilor interne ramase. Cresterea taxei scontului atrage in tara capitaluri straine. Efectele manevrarii taxei scontului asupra afluxului si refluxului capitalurilor straine implica recurgerea la aceasta metoda in scopul eliberarii balantei de plati. Cresterea taxei scontului atrage o invazie a capitalurilor straine si are momentan un efect binefacator in echilibrarea balantei de plati. Afluxul capitalurilor poate insa veni in contradictie cu conjunctura dezvoltarii economice la aceeasi data si cu obiectivele politicii economice si de credit.
Rescontul se poate defini, pentru banca de emisiune, ca o achizitie ferma, cu plata imediata, a unor creante, in termen, prezentate de bancile comerciale. Un regim similar au si pensiunile, respectiv achizitiile insotite de angajamentul de rascumparare la un anumit termen a creantelor de catre banca prezentatoare.
Operatiunile de rescontare se caracterizeaza prin trasaturi proprii semnificative:
¢ se desfasoara pe baza unei rate a dobanzii fixe, stabilite de catre banca de emisiune, cunoscute in prealabil, a carei valabilitate este de durata, nivelul acesteia fiind determinant in orientarea bancilor solicitante;
¢ initiativa operatiunilor si oportunitatea lor sunt hotarate de bancile comerciale, banca de emisiune, avand un rol pasiv de a raspunde acestor solicitari;
¢ furnizeaza la nevoie lichiditati bancilor comerciale.

Politica operatiilor la piata libera (open market ) este istoric insotitoarea fireasca a politicii de rescont, ambele avandu-si originea in economia engleza, unde se foloseau complementar pentru asigurarea sensului dorit de evolutia lichiditatii, creditului si dobanzii.
Trasaturile specifice ale operatiilor la piata libera sunt:
¢ nivelul dobanzii practicate, variaza in functie de evolutia pietei si indeosebi sunt determinate de orientarea pe care banca centrala doreste sa o impuna;
¢ in desfasurarea operatiunilor banca centrala are un rol activ. Acesta initiaza alimentarea pietei monetare cu lichiditati, in special prin oferte proprii;
¢ operatiile pe piata libera au un dublu sens. In timp ce operatiile de rescont se limiteaza numai la alimentarea cu lichiditati a bancilor comerciale, operatiile la piata libera permit bancii de emisiune, deopotriva sa acorde credite, dar sa si imprumute, reducand astfel lichiditatile bancilor si prin aceasta ale economiei nationale.

Astfel, politica open market este interventia bancii centrale pe piata monetara, zisa piata libera sau deschisa ( fata de alte piete ale creditului din economie care sunt tot mai mult sau mai putin controlate) pentru a creste sau diminua lichiditatile agentilor ce opereaza pe aceasta piata, deci posibilitatile lor de acordare a creditului si de creatie a monedei scripturale.



5. AGREGATE SI INDICATORI MONETARI


Analiza situatiei monetare , a structurii si evolutiei diferitelor componente ale masei monetare , este subordonata proiectarii politicii monetare viitoare , remarcandu-se, in ultimul timp, o noua linie de conduita favorabila aplicarii unor metode cantitative de dimensionare si dirijare a acesteia. Metodele respective constituie un amestec de modele de tip neo-keynesist si monetarist.
Schimbarile monetare s-au asociat cu fenomene economice si sociale de o maxima virulenta ca recesiunea, inflatia si somajul, fenomene greu de controlat si stapanit prin mecanismele monetare instituite dupa al doilea razboi mondial.



5.1. INDICATORI MONETARI

Definirea, calcularea si interpretarea indicatorilor monetari trebuie apreciata in contextul elaborarii unei conceptii generale de analiza a interactiunii dintre variatiile masei monetare si a celorlalte fenomene monetare precum si principalele procese economice: plasarea si utilizarea resurselor, productia si comercializarea bunurilor si serviciilor; formarea preturilor; oscilatiile cursurilor de schimb; situatia generala a balantei de plati externe. De derularea acestor procese depinde in ultima instanta marimea si dinamica masei monetare, iar evolutia si tendintele acesteia din urma influenteaza procesele respective.
Pentru ca indicatorii monetari sa permita cuantificarea acestor influente este necesar ca ei sa reliefeze dinamica masei monetare si evolutia ei si sa permita evaluarea conexiunilor intre procesele monetare si economice.
In raport de aceste aprecieri, monetaristii grupeaza indicatorii monetari in doua categorii:
¢ indicatori ce exprima caracterul politicii monetare ca expansionista sau restrictiva;
¢ indicatori ce ofera informatii privind estimarea efectelor exercitate de politica monetara asupra celei economice, ei exprimand in acest caz obiectivele politicii monetare.

Utilizarea acestor doua categorii de indicatori este necesara si posibila in conditiile in care in economia unei tari functioneaza o piata financiar monetara dezvoltata si complexa.
In practica monetara din tarile dezvoltate se utilizeaza ca indicatori de reflectare a caracterului si obiectivelor politicii monetare rata dobanzii si agregatele monetare.
Utilizarea cu prioritate a agregatelor monetare ca indicatori monetari nu exclude folosirea ratei dobanzii in analizele monetare, inclusiv pentru aprecierea caracterului politicii monetare promovate de autoritati.



5.2. AGREGATE MONETARE

Unul dintre scopurile majore ale analizei monetare il reprezinta selectarea acelor agregate monetare care sa raspunda cel mai bine cerintelor de reflectare a caracterului si obiectivelor monetare, adoptata de autoritatea monetara a unei tari pe o anumita perioada.

Agregatele monetare - indicatori ai politicii monetare

Agregatele monetare difera in general de la tara la tara in functie de conditiile existente, respectiv de gradul de dezvoltare a pietei financiare, de conceptele si politicile care domina scena monetara si de nevoile practice imediate si de perspectiva, totusi, ele au anumite caracteristici comune. Pornind de la aceste aprecieri, specialisti au grupat agregatele monetare in trei categorii:
¢ Moneda primara - reprezinta moneda emisa si controlata de banca centrala; se defineste ca diferenta dintre activ si pasive nemonetare din bilantul acestei institutii.
¢ Moneda ca mijloc de plata, respectiv masa monetara in sens restransa cuprinzand produsele monetare, respectiv mijloace de plata, create de banca centrala si celelalte banci si institutii financiar bancare
¢ Moneda ca avutie neta care include produsele monetare amintite, inclusiv acele active care nu se utilizeaza ca mijloace de plata in mod curent, dar care se pot transforma mai rapid sau mai lent in lichiditati.

Compozitia agregatelor monetare

Alegerea unui agregat monetar, ca indicator al politicii monetare, presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
¢ Selectarea grupului de active monetare ce trebuie incluse in compozitia unui agregat sau altul;
¢ Evaluarea performantelor agregatelor monetare in corelare cu evolutia PNB si cu indicele preturilor, respectiv cu rata inflatiei,
¢ Alegerea corespunzatoare a diferitelor categorii de active selectate.

Agregatele monetare cuprind atat mijloacele de plata ( moneda efectiva, depunerile in conturi la vedere ) detinute de agentii nefinanciari rezidenti, cat si acele plasamente financiare susceptibile de a fi transformate cu usurinta si rapiditate in instrumente de plata, fara riscul pierderilor de capital.
Agregatele monetare pot fi definite prin integrarea succesiva a produselor monetare create in scopul asigurarii lichiditatii agentilor financiari si nefinanciari.

6. CONCLUZII


In primul rand si la modul general, politica monetara inseamna a cunoaste posibilitatile de a actiona prin moneda asupra monedei.
Printre obiectivele cele mai frecvent intalnite ale politicii monetare mentionam cresterea economica in ritmuri inalte, in conditiile unei folosiri depline a fortei de munca si a stabilitatii preturilor si a comertului exterior.
In derularea ei, politica monetara trebuie sa tina cont de actiunea sistemului bancar, care reprezinta si exprima nevoile economiei, si de actiunea Tezaurului, care reprezinta si exteriorizeaza cerintele statului.
Domeniul de actiune este totodata larg cat si foarte precis. Prin moneda, prin reglarea cantitatii de moneda, se actioneaza pentru a controla lichiditatea si a satisface nevoile economiei. Obiectivele politicii monetare se confunda cu cele ale politicii economice, pentru realizarea carora aceasta actioneaza ca un instrument.
Astfel in formularea ei deplina, politica monetara poate fi definita ca ansamblul interventiilor bancii centrale sau autoritatilor monetare care se efectueaza asupra lichiditatii economiei, in scopul de a contribui, prin utilizarea tehnicilor sau instrumentelor monetare la realizarea obiectivelor economice.
Politica monetara ca si cea fiscala urmareste 4 scopuri:
¢ asigurarea angajarilor,
¢ stabilitatea preturilor,
¢ rata adecvata a schimbului valutar,
¢ rata inalta a cresterii economice.

Pentru realizarea acestor obiective autoritatile monetare iau in considerare 4 categorii de constrangeri:
¢ prevenirea panicii financiare,
¢ evitarea instabilitatii excesive a ratei dobanzii,
¢ revenirea anumitor sectoare ale economiei sa suporte povara politicii restrictive
¢ castigarea si mentinerea increderii investitorilor straini.
Instrumentele utilizate in influentarea economiei sunt:
¢ instrumentele si tehnicile de interventie indirecta,
¢ instrumentele si tehnicile de interventie directa sau reglementarile bancare.

Dintre instrumentele care apartin primului grup mentionam: taxa scontului si politica de open market.
Tehnicile de interventie directa asupra lichiditatii actioneaza prin modificarea operatiilor de credit , actioneaza asupra unor sfere determinate a relatiilor de credit, sprijinind deopotriva liniile directoare ale politicii economice, mai ales prin prisma intereselor insusi sistemului bancar, functionalitatii si eficientei sale.
Agregatele monetare cuprind atat mijloacele de plata ( moneda efectiva, depunerile in conturi la vedere ) detinute de agentii nefinanciari rezidenti, cat si acele plasamente financiare susceptibile de a fi transformate cu usurinta si rapiditate in instrumente de plata, fara riscul pierderilor de capital.
Agregatele monetare pot fi definite prin integrarea succesiva a produselor monetare create in scopul asigurarii lichiditatii agentilor financiari si nefinanciari.
Unul dintre scopurile majore ale analizei monetare il reprezinta selectarea acelor agregate monetare care sa raspunda cel mai bine cerintelor de reflectare a caracterului si obiectivelor monetare, adoptata de autoritatea monetara a unei tari pe o anumita perioada.


BIBLIOGRAFIE
1. BASNO, C. ; DARDAC, N. ; FLORICEL, C. - ' MONEDA . CREDIT. BANCI.' ,
EDP, Bucuresti 1999.
2. LIPSEY, R.; CHRYSTAL, K. - ' Economia pozitiva' , Ed. Economica,
Bucuresti 1999
3. TASNADI, AL., DOLTU, C. - 'Monetarismul' , Ed. Economica, Bucuresti 1996
4. MAYER, TH., ALIBER, R. - 'Money, Banking, and The Economy' EDP Buc.'93
5. *** - ' Opinia Nationala' , Nr. 260- 270 , Ianuarie 2000
6. www.monetarism.ro
7. www.zf.ro

   Daca referatele nu sunt de ajuns, va recomandam pagina de download gratuit, unde veti gasi prezentari PowerPoint, programe executabile, programe pentru examene, etc. 

HOME | Versiunea Text Lectie de Biologie | Lectie de Chimie | Download Gratuit Lectie de Engleza | Referate Online | Lectie de Franceza | Referate Virtuale | Lectie de Geografie Mituri si Legende Lectie de Informatica | Sectiunea de Arta | Lectie de Istorie | Premiul de eXcelenta | Lectie de Fizica | Examene & Testari | Lectie de Geopolitica Care e situl lunii?Biblioteca Online | Muzica la Scoala | Lectie de Germana | Studii Europene Lectie de Ecologie | Adrese Educative | Lectie de Cultura Civica Jocuri la Scoala Lectie de Dirigentie Divertisment Online Directorul e-scoala Forum e-scoala | Dictionar Online | Cautare pe Web Sarbatori Online Lectie de Slovaca | Lectie de spaniola | American Studies Wallpapers | Promovare! | Formularul online | Despre Proiect Ajutor si Detalii | Partenerii nostri

ScoalaOnline

Acest site este gazduit de eXtrem Computers Romania Project Manager: Gavrila Bogdan-Andrei (



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1428
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site