| CATEGORII DOCUMENTE |
Finantele reprezinta relatiile de repartitie a produsului social, concretizat in transferuri banesti de la agentii economici catre bugetul statului si invers, precum si intre agentii economici sau in interiorul acestora, cu prilejul formarii sau utilizarii diverselor fonduri.
Spre deosebire de finante, relatiile banesti presupun in toate cazurile un schimb de echivalente in care contraprestatia apare direct, nemijlocit. De aceea relatiile banesti sunt mai cuprinzatoare, integrand in ele si relatiile financiare.
Finantele : -publice
-private
Finantele publice reprezinta totalitatea mijloacelor banesti prelevate la dispozitia statului si colectivitatilor locale pentru acoperirea cheltuielilor publice (mijloace banesti aflate la dispozitia statului si procurate prin constrangere).
Finantele private au drept obiect modul si proportiile constituirii K-ului social la nivelul agentilor economici, repartizarea profiturilor pentru nevoi de crestere economica sau pentru remunerarea actionarilor, modalitati de efectuare a plasamentelor, mobilizarea operativa a creantelor samd.
FSC reprezinta un ansamblu de masuri si activitati al caror obiect este fenomenul financiar si care sunt organizate pentru a satisface realizarea obiectului activitatii in conditii de rentabilitate (dimensionarea riguroasa a nevoilor de fonduri pentru exercitiile financiare date, procurarea din timp a resurselor necesare in conditiile cele mai avantajoase pentru societatile comerciale).
Societatile comerciale (SC)
-sunt infiintate in anumite conditii specifice, au personalitate juridica
-in cazul incapabilitatii de plati sunt supuse falimentului
CLASIFICAREA SC-urilor :
-dupa forma juridica
-de persoane
-in nume colectiv SNC
-in comandita simpla SCS
-dupa K
-societati pe actiuni SA
-societati in comandita pe actiuni SCA
-societati cu raspundere limitata SRL
SNC este o societate de persoane in care toti asociatii sunt personal raspunzatori in ceea ce priveste obligatiile sociale (nu numai cu patrimoniul societatii ci si cu al lor, personal). Activitatea societatii se realizeaza sub o firma sociala. Fiecare dintre asociati poate fi declarat falit ca urmare si numai a unei actiuni paguboase intreprinse de catre unul dintre asociati.
SCS este formata :
-din unul sau mai multi asociati denumiti comanditati care raspund personal de datoriile societatii cu averea lor prezenta si viitoare, precum si
-din unul sau mai multi asociati denumiti comanditari care nu sunt raspunzatori decat in limita
aportului lor de K, subscris si varsat.
SCA este o societate comerciala de K, al carei K este impartit in numeroase actiuni de valori egale. Cuprinde cel putin un asociat, personal raspunzator de datoriile societatii ( cu averea sa prezenta si viitoare) si alti membrii asociati, comanditarii, care raspund fata de datoriile si obligatiile societatii numai in limita K-ului subscris sub forma de actiuni.
SA sunt societati de K al caror K este impartit in actiuni de valori egale, negociabile inclusiv la nivelul burselor de valori. Membrii = actionari sunt raspunzatori doar in limita actiunilor pe care le detin. K min=25 mil lei. Actiunile pot fi transmise prin negociere la bursa.
SRL se caracterizeaza prin faptul ca K este divizat in parti sociale care potrivit contractului de societate (care nu exista in cazul SRL cu asociat unic) si statutului nu se negociaza la bursele de valori. Membrii acestei societati sunt responsabili de creantele societatii numai pana la limita sumelor depuse drept parti sociale, precum si cu patrimoniul societatii. Partile sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile si nu pot fi transmise unor noi asociati, numai daca acestia sunt admisi in societate de catre majoritatea celorlalti membrii asociati.
Toate societatiile sunt inregistrate la ORC ( Oficiul Registrului Comertului)
Alte societati :
-societati nationale, cooperatii mestesugaresti, cooperative de credit
-asociatii familiale, persoane fizice autorizate
-dupa forma de proprietate : -societati cu proprietate de stat
-proprietate cooperatista
Bilantul reprezinta drepturile in activ si angajamentele in pasiv. Abordarea juridica permite evidentierea in activ a drepturilor (de proprietate si de creanta) si in pasiv a angajamentelor fata de proprietari (K proprii) si fata de terti (datorii). Abordarea financiara permite referirea la relatiile dintre sursele fondurilor (pasiv) si utilizarea acestora (activ).
La intocmirea bilantului trebuie respectata regula : TA=TP.
Structura schematica a bilantului
In activ, dupa durata de imobilizare a K -lurilor constituite din diverse surse, K-lul total al SC se materializeaza in active imobilizate si active circulante.
Activele imobilizate sunt constituite din cheltuieli care nu sunt consumate si care, in general, se amortizeaza in fiecare an sau se stabilesc ca rezerve. Sub aspect financiar, un activ imobilizat reprezinta o cheltuiala recuperabila pe mai multe exercitii.
Activele imobilizate : imobilizari
corporale,
necorporale,
financiare.
se concretizeaza in terenuri, constructii, utilaje, mijloace de transport etc. Ele se inregistreaza in patrimoniu la pretul de achizitie sau la costul de productie. Ele reprezinta doar o parte a activului unei SC . Valoarea SC depinde de piata financiara , de rezultatele SC, de cursul bursier si nu strict de valoarea contabila.
sunt constituite din cheltuieli de cercetare, dezvoltare, cele pentru achiztia de brevete, licente si marci. Ele reprezinta cheltuielile care trebuie recuperate in mai multe exercitii finaciare.
sunt alcatuite din diverse creante si titluri (participatii la K altor societati, imprumuturi catre terti, parti sociale la alte SC, obligatiuni, actiuni) care sunt estimate si care dau dreptul de control.
Activele circulante sunt constituite din stocuri, creante clienti, aconturi varsate in contul unor comenzi, plasamente diverse pe termen scurt, disponibilitati banesti etc.
Stocuri = toate tipurile de materii prime , materiale, combustibil, productie in curs, ambalaje.
Elementul furnizor-debitor se refera la aconturi si avansuri varsate atat furnizorilor cat si constructorilor, antreprenorilor.
Conturi asimilate = marfuri expediate, dar neincasate, avansuri si aconturi acordate personalului, creante asupra bugetului statului.
Valori mobiliare de plasament = actiuni, obligatiuni.
Disponibilitatile banesti sunt constituite din numerar in casa, sume in conturi la banca, valori imediat convertibile in numerar : cecuri de incasat scadente, cupoane de incasat, limite deschise in cont curent etc.
Pasivul bilantului este reprezentat de K propriu si de datoriile pe termen scurt si pe termen mediu si lung (DTS, DTML) (K propriu si K imprumutate). K propriu este constituit din K social + cresteri ulterioare de K + diferente pozitive+ reevaluari+ beneficii nedistribuite+ rezultate pozitive ale exercitiului curent inainte de repartizare si eventual pe seama subventiilor primite.
K social repezinta sumele puse la dispozitia SC, cu caracter permanent, de catre proprietarii sau asociatii acesteia. Acesta poate fi subscris prin aportul in bani sau in valuta a asociatilor si constituie o sursa permanenta de finantare a SC. K social reprezinta gajul general al creditorilor.
Daca din K propriu se deduc (scad) subventiile primite si rezervele reglementate se obtine situatia neta a K social care reprezinta masura contabila a patrimoniului juridic al SC. K propriu participa alaturi de elementele de pasiv exigibile la finantarea SC. El este supus riscului de rentabilitate, lichiditate si solvabilitate si nu este rambursabil. Remuneratia sa depinde de performantele societatii. Daca o SC inregistreaza pierderi > ½ K social trebuie sa se dizolve, sau, in cadrul unui termen (de regula pana la bilantul urmator) sa reconstruiasca K propriu sau sa reduca K social pe masura pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve.
Rezervele cuprinse in pasivul bilantului pot fi legale, statutare, contractuale, reglementate sau alte rezerve.
Rezervele legale se constituie in virtutea legii prin prelevarea din profitul brut al societatii a cotei de 5%, dar nu mai mult de 1/5 K social. Rezervele nu au o destinatie speciala, dar pot fi folosite pentru acoperirea pierderilor sau pot fi incorporate in K social.
Rezervele statutare se constituie anual conform AGA (Adunarea Generala a Actionarilor) iar cele contractuale pe baza contractului de concesionare. Ele se folosesc ca rezerve legale.
Rezervele reglementate se constituie in cazul unor amanari ale platii impozitului pe profit.
Diferentele din reevaluari provin din reevaluari ce au loc in conformitate cu dispozitiile legale.
Rezultatul reportat este constitut din profitul realizat la sfarsitul anului si a carui repartizare a fost amanta de AGA. Fondurile speciale constituite prin repartizari din profitul net la sfarsitul anului sunt : fondurile proprii si fondurile de participare la profit. Aceste fonduri, pana la utilizare, constituie o sursa de finantare pentru SC.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt destinate acoperirii de riscuri si cheltuieli pe care evenimentele survenite sau in curs de desfasurare le fac probabile (este vorba de cazuri precise dar cu realizare probabila).
Datoriile reprezinta o parte insemnata a patrimoniului bilantului contabil. In functie de scadenta, datoriile pot fi : DTS (compuse din credite comerciale, credite bancare pe TS , avansuri primite, obligatii fiscale) si DTML (care sunt datorii financiare si bancare compuse din imprumuturi si credite de la diverse institutii specilalizate).
D SC se mai pot clasifica in : financiare, de exploatare si alte datorii. D financiare se compun din imprumuturi obligatare, de la institutii de credit si, respectiv, sume lasate la dispozitia SC de catre actionari si asociati. D de exploatare se compun din credite furnizor, datorii fiscale si sociale. Alte D sunt date de aconturile si avansurile primite asupra unor comenzi si care reprezinta sumele varsate de clienti inaintea inceperii executarii comenzii sau platite pentru o executare partiala, pentru facilitatea fabricatiei, expeditiei.
Angajamentele in afara bilantului primite sau date de SC reprezinta oblligatii care nu antreneaza operatiuni de incasari si plati imediate, dar a caror executie ulterioara ar putea modifica patrimoniul. Angajamentele date exprima pasivul si se concretizeaza in : cautiuni, garantii, andosari respectiv redevente. Angajamentele primite exprima activul si se pot constitui in aval, cautiuni, garantii, creante scontate neajunse la scadenta. Avalul este o garantie de plata, partiala sau totala, primita pe un efect comercial existent in patrimoniul SC. Cautiunea este un angajament prin care o persoana fizica sau juridica se obliga catre un creantier sa satisfaca o obligatie daca debitorul principal nu o poate face el insusi. Garantia creaza pentru creditor ca in cazul neplatii datoriei de catre debitor se poate refinanta prin valorificarea bunurilor gajate.
ACTIVE
-imobilizate (necorporale, corporale, financiare)
-circulante
-stocuri
-furnizori, debitori
-clienti si conturi asimilate
-alte creante
-valori mobiliare, de plasament
-active de regularizare si asimilate
-prime privind rambursarea obligatiunilor
PASIVE
-K propriu
-K social
-contul intreprinzatorului
-prime legate de K
-prime din reevaluari
-rezerve
-rezultat reportat
-alte fonduri
-provizioane reglementate
-provizioane pentru riscuri si cheltuieli
-D
-imprumuturi si D asimilate
-furnizori si conturi asimilate
-clienti, creditori
-alte D
-pasive de regularizare si asimilate
Prin structura financiara a unei SC se intelege raportul existent intre finantarile sale pe TL si cele pe TML (=finantari pe TL/finantari pe TML=resurse de trezorerie/ K permanent).Resursele de trezorerie sunt formate din credite bancare pe TS precum si din credite comerciale (datorii fata de furnizori). K permanent este constituit din fonduri proprii ale SC +imprumuturi pe TML. El acopera activele imobilizate si o parte a activelor circulante sub forma fondului de rulment.
Efectul de indatorare exprima rezultatul financiar (pozitiv sau negativ) pe care il obtine agentul economic ca urmare a folosirii creditului in calitate de K.
Efectul de indatorare = datorii*(Re-dobanda)/K propriu
Daca Re > datorii => efect pozitiv de indatorare
Daca Re < datorii => efect negativ de indatorare (nefavorabil)
Decizia SC privind structura financiara presupune alegerea raportului intre K permanent si K pe TS. Alegerea proportiei fiecarei surse din K permanent in totalul pasivului
bilantului se face astfel incat sa permita maximizarea valorii societatii.
Capacitatea de indatorare a unei SC exprima posibilitatile sale de a primi credite care sa fie garantate si a caror rambursare sa nu creeze dificultati financiare insurmontabile. Indicatorii capacitatii de indatoare sunt : CIG (coeficientul indatorarii globale, totale)
CIG = DT/TP <=2/3
CIG = DT/K propriu <=2
CIT (coeficintul indatorarii la termen)
CIT = DTML/K permanent <=1/2
CIT = DTML/K propriu <=1
Daca SC atinge valorile maximale ale indicatorilor, atunci ea are capacitatea de indatorare saturata si nu mai poate primi noi credite. Daca un singur indicator e depasit, operatiunea de creditare nu se poate realiza.
Relatii utile: Active circulante = fond de rulment + resurse de trezorerie
Fond de rulment = K permanent - imobilizari in mijloace fixe
=active circulante - resurse de trezorerie
Sistemul de amortizare se bazeaza pe faptul ca orice activ material imobilizat are o durata de viata maxima, la capatul careia valoarea de exploatare va fi egala cu 0.
Am. reprezinta cota anuala (se mai numeste si anuitatea) din valoarea de intrare a imobilizarilor, corespunzatoare deprecierii ireversibile si care se recupereaza prin includerea sau trecerea pe cheltuielile fiecarui exercitiu, si apoi deducerea acestor cheltuieli din veniturile obtinute.
Am. este un proces financiar de recuperare treptata a valorii activelor imobilizate, consumate in procesul economic sau numai ca urmare a detinerii lor in patrimoniu. Prin acumularea acestor valori se constituie un fond de amortizare destinat inlocuirii activelor imobilizate atunci cand expira durata de viata economica a acestora sau cand ating limita de uzura fizica si morala.
Privita in t , am. constituie procesul de repartizare a pretului de achizitie (productie) a imobilizarilor pe mai multe exercitii, in functie de durata de utilizare. Aceasta repartizare in t ia forma unui plan de amortizare.
Activele corporale aferente K angajat si imobilizat sunt : terenurile (care de regula nu sunt supuse amortizarii ; doar investitiile pentru amenajarea acestor ternuri sunt amortizabile) si mijloacele fixe (mf). Sunt considerate mf obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste urmatoarele conditii : au o valoare de intrare > limita legala stabilita si o durata normala de utilizare > 1 an.
Am. unei imobilizari depinde de 3 parametrii : 1.valoarea de amortizat, 2.durata amortismentului, 3.metoda de calcul folosita. 1. reprezinta valoarea de intrare a imobilizarilor (valoarea de achizitie sau de productie) 2. depinde de timpul de folosinta a imobilizarilor si difera in functie de categoria si natura imobilizarilor (duratele legale de amortizare se stabilesc executiv si se revizuiesc la 5 ani).
-depinde de natura acestora, de exemplu : cheltuieli de constituire sau extindere a unitatii patrimoniale, cheltuieli de cercatare, dezvoltare -se amortizeaza in cel mult 5 ani.
Activele imobilizate de natura brevetelor, licentelor, marcilor de fabricatie si de comert se amortizeaza pe durata prevazuta pentru utilizarea lor de catre unitatea ce le detine. Valoarea programelor informatice se amortizeaza in functie de durata probabila de utilizare (3 ani).
La imobilizarile corporale de natura mf (care au o structura complexa) deprecierea se produce sub actiunea a doua categorii de factori :
-uzura fizica, generata de folosirea in procesul de productie
-uzura morala, determinata de evolutia tehnicii si aparitia unor produse noi.
Amortizarea mf se calculeaza de la momentul punerii in functiune a acestora pana la recuperarea integrala a valorii de intrare, conform duratelor normale de utilizare. Durata de functionare se determina in ani de functionare si variaza in functie de natura bunurilor ; durata poate fi : -durata normala
-consumata
-ramasa
Metode de amortizare : a. liniara
b. accelerata
c. degresiva
a. consta in repartizarea uniforma a valorii de intrare a mf pe toata durata de functionare stabilita, in zile si ani. Metoda presupune calculul amortizarii pe an (numita si anuitate)
A=valoarea de intrare/n , n=numarul de ani de utilizare
Kl=100%/n , Kl -coeficient de amortizare liniara
b. consta in amorizarea in primul an de utilizare a 50% din valoare de intrare. Pentru exercitiile urmatoare se calculeaza valoarea ramasa dupa metoda a.
c. consta in mutiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul din urmatorii coeficienti :
Kd=Kl*coef degresiv, unde coef degresiv =1,5 , daca n=(2,5]
=2 , daca n=(5,10]
=2,5 , daca n>10 ani
Amortizarea anuala degresiva pentru primul an de functionare se calculeaza aplicand asupra valorii de intrare cota de amortizare degresiva corespunzatoare. Amortizarea anuala pentru anii urmatori se calculeaza prin aplicarea aceleiasi cote de amortizare degresiva asupra valorii ramase de recuperat, pana in anul de functionare in care amortizarea anuala rezultata este egala sau < cu/decat amortizarea anuala determinata in sistemul liniara. Din acel an de functioanare si pana la expirarea duratei de utilizare se trece la amortizare liniara (amortizarea medie anuala va fi obtinuta prin impartirea valorii ramase de recuperat la numarul de ani de functionare ramasi).
AUTOFINANTAREA (finantarea interna)
Finantarea pe termen lung se poate realiza din fonduri proprii sau prin indatorare. In functie de existenta fondurilor se poate realiza urmatoarea delimitare :
-finantari din fonduri proprii (autofinantarea, cresterea de K prin : noi aporturi de numerar, prin incorporarea rezervelor, prin conversia datoriilor)
-finantari prin indatorare (imprumuturi obligatare, imprumuturi de la institutii financiare specializate, credite bancare pe termen mediu si lung, leasing).
Dupa efortul depus pentru obtinerea surselor de finantare pe TL se pot distinge finantari interne (autofinantari) si finantari externe (cresteri de K si imprumututri diverse)
Autofinantarea presupune ca SC isi asigura dezvoltarea cu forte proprii, folosind drept surse de finantare o parte din profitul obtinut in exercitiul incheiat si fondul de amortizare, acoperind atat nevoile de inlocuire si dezvoltare a activelor imobilizate , cat si cresterea activelor circulante. Autofinantarea asigura avantaje atat pentru actionari cat si pentru SC. Astfel actionarii sunt avantajati deoarece capitalizand o parte a profiturilor, creste avutia lor. SC e avantajata pentru ca nu mai are nevoie sa apeleze nici la actionari, nici la piata financiara pentru a obtine fondurile de care are nevoie pentru dezvoltare.
Ansamblul cailor de productie comerciale si financiare care orienteaza activitatea SC reprezinta politica de autofinantare. (nu exista un optim general al politicii de autofinantare). Orice politica de autofiantare trebuie analizata in functie de rentabilitatea pe care o degaja profitul investit.
Capacitatea de autofinantare (CAF) reprezinta un surplus monetar care se obtine ca rezultat al tuturor operatiunilor de incasari si plati efectuate de SC intr-un interval de timp, avand in vedere si incidenta fiscala. La determinarea CAF se iau in calcul variabile economice (previziuni asupra vanzarilor (produs cantitate * pret) , asupra costurilor (salarii, materii prime)) si variabile financiare (politica de imprumut a SC, care genereaza cheltuieli financiare fixe, politica de amortizare si politica de repartizare a profiturilor - se refera la dimensionarea dividentelor catre actionari).
CAF= (V-C-Cf-A)*(1-I/100)+A
V= venituri totale obtinute din activitatea economica si financiara
C= cheltuieli de exploatare
Cf =cheltuieli financiare
A=cheltuieli cu amortizarea activelor imobilizate
I= cota de impozit pe profit
In general, autofinantarea efectiva este mai mica decat CAF reala. Diferenta e reprezentata de dividente si participatii la beneficii. Astfel CAF reala (notata CrAF) este :
CrAF= CAF- dividente -participatii la beneficii
Intre autofinantare si imprumut exista o legatura complexa si anume, obligatiile SC care decurg din politica de indatorare se concretizeaza in plati regulate de dobanzi, care impreuna cu rambursarile anuale constituie cheltuieli financiare. Pe masura ce structura financiara este mai indatorata, cheltuielile financiare anuale sunt mai mari ( se reduce beneficiul) si in consecinta se reuc si posibilitatile de autofinantare.
In cazul creditelor pe TML, bancile impun conditia ca DTML/CAF<=4
In ceea ce priveste repartizarea profiturilor sub forma dividendelor se pot distinge doua orientari:
-actionari care prefera dividende cat mai mari (practic, in dezacord cu politica de autofinantare);
-actionari care prefera plasarea dividendelor in noi actiuni ale SC , in speranta unor profituri viitoare considerabile, fara a pierde insa posibilitatea obtinerii de lichiditati immediate, putand vinde la bursa actiunile pe care le detin.
Constituirea unei SC presupune un aport initial de K care permite inceperea activitatii si efectuarea primelor cheltuieli de investitii si exploatare. K unei SA este divizat in parti egale concretizate prin actiuni a caror valoare este egala suma K-lurilor aduse de actionari raportat la numarul actiunilor emise. Ulterior, numarul de actiuni poate fi sporit prin noi aporturi de K prin incorporarea rezervelor sau prin conversiunea datoriilor. Cresterea de K se realizeaza fie prin multiplicarea numarului actiunilor fie marind valoarea nominala a acestora.
Actiunea este un titlu de participatie care ofera detinatorului calitatea de coproprietar si ii da dreptul la distribuirea beneficiilor sub forma de dividende. Marimea dividendelor anuale depinde de rezultatele financiare ale SC si de decizia de distribuire a dividendelor.
Caracteristici ale actiunilor
-sunt fractiuni ale K social care au o anumita valoare nominala (>=10.000 lei)
-sunt fractiuni egale ale K social care confera posesorului drepturi egale si asigura conditiile necesare pentru luarea hotararilor in AGA
-sunt indivizibile (in situatia in care o actiune devine proprietatea mai multor persoane, legea cere coproprietarilor sa isi desemneze un reprezentant dintre ei , care va exercita drepturile si obligatiile aferente actiunii)
In SA K social este reprezentat prin actiunile emise de societate, care pot fi:
-actiuni nominative - identifica titularul actiunii prin nume, prenume, adresa/sediu etc;
Drepturile si obligatiile actiunilor nominative pot fi exercitate numai de catre titularul acestora.
-actiuni la purtator - care nu mentioneaza titularul (drepturile pot fi exercitate de catre persoana care poseda titlul)
Tipul actiunilor este stabilit la constituirea SA, iar in lipsa stipulatiei ele sunt la purtator. Actiunile nominative pot fi emise in forma materiala (hartie) sau nematerializata (prin inscriere in cont). Actiunile nominale pot fi convertite in actiuni la purtator si invers prin hotararea extraordinara a AGA.
In conditiile actului constitutiv se pot emite actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot. Acesta ofera titularului:
dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra unui profit inaintea oricaror alte prelevari;
drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare cu exceptia dreptului de a participa si de a vota in AGA
Aceste actiuni <=25% din K social si au aceeasi vloare nominala.
Actiunile preferentiale si cele ordinare pot fi convertite dintr-o forma in alta tot prin hotararea extraordinara a AGA.
Actiunile trebuie sa contina:
-denumirea si durata SC;
-data actului constitutiv;
-nr din egistrul comertului unde este inscrisa SC si nr din monitorul oficial;
-K social, nr de actiuni, nr de ordine, valoarea nominala;
-avantajele acordate fondatorilor.
Pentru emiterea actiunilor este necesara indeplinirea anumitor conditii:
-actiunile pot fi emise numai dupa inregistrarea in registrul comertului;
-actiunile nu pot fi emise la o valoare mai mica decat valoarea nominala;
-emiterea de noi actiuni pt majorarea K social este interzisa pana nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedenta.
Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative se transmite printr-o declaratie facuta in registrul actionarilor. Actiunile pot fi vandute si prin oferta publica.
Actionarii beneficiaza de anumite drepturi patrimoniale si nepatrimoniale: dreptul de participare la AGA, drept de vot proportional cu numarul de actiuni detinute, dreptul de informare, de a cere registrele SC, bilantul, rapoartele administaratorilor si cenzorilor, dreptul la dividende etc.
Vanzarea noilor actiuni se poate realiza:
-prin subscriere de catre actionari (termen de exprimare a dreptului >=30 zile);
-prin subscriere publica.
Dreptul de preferinta se manifesta proportional cu numarul actiunilor detinute. Dupa expirarea termenului de exercitare a dreptului de preferinta se trece la subscrierea publica a actiunilor ramase pe baza unui prospect de emisiune care trebuie sa includa: data si numarul de inmatriculare in registrul comertului, denumirea, K social, , numele si prenumele administratorilor, cenzorilor, bilantul, dividendele platite in ultimii 5 ani sau de la constituire.
( ! obligatiunile trebuie platite inainte de emisiunea de noi actiuni)
Pentru efectuarea unei emisiuni de actiuni SC suporta unele cheltuieli: imprimarea, elaborarea prospectului, reclama, comisioane bancare. De aceea suma neta obtinuta dupa emisiune este inferioara K-lui subscris varsat de actionari, ceea ce impune recalcularea ratei rentabilitatii proiectelor avute in vedere a.i. rentabilitatea sa tina cont si de aceste cheltuieli.
Cresterea K social prin emisiune de actiuni si punerea lor in vanzare antreneaza K suplimentar.
Valoarea nominala< pretul de emisiune< cursul vechilor actiuni
Cresterea de K se poate face:
-se majoreaza valoarea nominala a vechilor actiuni, pastrandu-se nr de actiuni existent;
-se emit noi actiuni cu aceeasi valoare nominala.
Emisiunea unui nr de actiuni noi la un pret de emisiune situat intre pretul vechi si valoarea la bursa face ca valoarea unei actiuni sa scada aparent, in pierdere pentru vechii actionari. In realitate nu este asa, datorita dreptului preferential de subscriere, care reprezinta dreptul vechilor actionari de a cumpara preferential un numar de actiuni noi direct proportional cu numarul de catiuni vechi detinute. Acest drept este egal ca valoare cu diferenta dintre cursul vechi al actiunilor si noua valoare bursiera, inregistrata dupa realizarea emisiunii.
Valoarea unui titlu detinut in portofoliu nu poate ramane tot timpul nemodificata la nivelul pretului de achizitie al acestuia. Ea trebuie reevaluata succesiv cu ocazia fiecarui bilant a.i. sa exprime valoarea reala de piata (valoarea actuala) prin intermediul calculului actuarial:
Va=
Ft -fluxurile anuale pozitive previzionate, aduse de titlu
K-rata actuariala a dobanzii (costul actuarial)
n-nr de ani
V-valoarea reziduala a titlului (valoarea din momentul vanzarii)
Daca perioada de detinere a titlurilor in portofoliu este lunga, adica detinatorul nu are in vedere vanzarea previzibila a titlurilor, valoarea actuariala se calculeaza lasand la o parte termenul liber.
Ex: Operatorul de telefonie mobila MOBILFON (CONNEX) care are un alt actionar majoritar, banca americana J.P.Morgans si un grup financiar din Hong Kong, au acceptat sa transforme in actiuni dobanzi neplatite la termen de T.L.S. in valoare de 94,6 mil $ si sa primeasca titluri de proprietate pentru datorii de 311,6 mil $.
Conversia virtuala a creantelor in actiuni (metode de valorificare puse in aplicare de autoritatea pt valorificarea activelor bancare, AVAB)
Imprumutul obligatar (obligatiuni)
Imprumutul obligatar este un contract de credit, o modalitate de procurare a resurselor financiare necesare cresterilor economice si respectarii unor obligatii de plati asumate. Pentru SC adeseori K propriu este nesatisfacator . Cresterea acestuia prezinta greutati atat sub aspectul conditiilor juridice cat si sub aspectul reticentei persoanelor implicate (determinata de riscul pierderii controlului de catre conducerea SC sau de catre actionarii majoritari).
Imprumutul obligatar prezinta avantajul ca remuneratiile (cupoanele) se deduc din profitul impozabil. Pentru puterea publica sau institutiile statului recurgerea la imprumutul obligatar urmareste finantarea investitiilor sau acoperirea deficitului bugetar.
Obligatiunea este un titlu de credit pe termen lung, emis de catre o SC sau o institutie guvernamentala sau municipala, a carei rambursare este in mod obisnuit garantata prin bunuri patrimoniale sau ipoteci.
Cumpararea obligatiunilor reprezinta un credit acordat emitentului, care trebuie rambursat in cursul unei perioade de timp cf contractului si care genereaza remuneratii sigure la nivelul pietei fara asumarea de riscuri din partea creditorilor. Remunaratiile investitorului se concretizeaza in dobanzi care se platesc periodic sub forma de cupoane.
Valoarea unui cupon=val nominala a obligatiunii*dobanda [%]/100
Rata dobanzii=100*val cupon/val nominala a obligatiunii
Restituirea K-lui catre creditori coincide cu expirarea contractului de credit obligatar. Restituirea K-lui poate avea loc:
-fie prin amortizarea obligatiunilor de catre emitent;
-fie prin rascumpararea obligatiunilor pe piata de catre emitent la cursul bursei.
Amortizarea obligatiunilor este operatiunea de rambursare a imprumutului obligatar in cf-tate cu scadentele inscrise pe titlu. Amortizarea se poate realiza prin:
la valoare nominala
la prima de rambursare >1.1.
Amortizarea prin anuitati constante si prin serii egale are loc la valoarea de rambursare, prin trageri la sorti.
Rambursarea anticipata se poate obtine prin rascumparare la bursa, dar e o operatiune de durata, pentru ca nu totii detinatorii sunt dispusi sa-si vanda obligatiunile. Daca se inregistreaza un proces de rascumparare masiv, acesta duce la cresterea cursului obligatiunilor, ceea ce la un moment dat poate face rascumpararea ca fiind neconvenabila. Daca insa la bursa se contureaza un proces sustinut de vanzari de obligatiuni, cursul lor scade, facand ca rascumpararea sa fie rentabila.
Adunarea Generala Extraordinara a SC poate decide emiterea unor obligatiuni care sa poata fi schimbate in actiuni ale aceleiasi SC, intr-o perioada sau la o data stabilita. Dreptul de conversiune se foloseste de catre obligatari , in cazul unei evolutii favorabile a cursului actiunilor sau a dinamicii dividentelor. In decizia de conversiune intervin mai multi factori:
-rata dobanzii la obligatiunile convertibile e mai scazuta decat la obligatiunile ordinare
-perioada de conversiune e stabilita (mai mica decat perioada de viata a obligatiunilor)
-baza economica ce exprima nr de actiuni primite in schimbul unei obligatiuni (raportul)
-prima de conversiune (diferenta dintre pretul obligatiunii si costul de conversiune)
Obligatiunile sunt fractiuni ale unui imprumut unic contractat de SC, cu o anumita valoare nominala, fiind egale si indivizibile. Obligatarul nu are calitatea de actionar sau asociat ci calitatea de creditor a SC pentru suma reprezentand valoarea obligatiunilor subscrise, avand dreptul la restituirea sumei datorate si la plata dobanzilor aferente. Acest drept al obligatarului exista indiferent daca SC a obtinut sau nu vreun beneficiu.
Obligatiunile sunt - nominative
- la purtator
Valoarea nominala a unei obligatiuni este de minim 25.000 lei. Valorea nominala a obligatiunilor covertibile in actiuni trebuie sa fie =cu cea a actiunilor.
Obligatiunile pot fi emise in forma materiala, pe un suport de hartie, sau in forma dematerializata, prin inscriere in cont. Pentru a proceda la emiterea de obligatiuni, administratorii SC vor edita un prspect de emisiune. Subscriptia de obligatiuni se face prin inscriere pe exemplarul prospectului de emisiune. In baza subcrierii, SC trimite obligatiuni subscriptorului. Stingerea obligatiunilor se realizeaza prin rambursarea imprumutului la scadenta. Este posibila si rambursarea anticipata a unora dintre obligatiuni, prin tragere la sorti. Rambursarea se poate face:
-prin rambursarea valorii nominale;
-prin adaugarea unei prime (premiu) la valoarea nominala.
Rambursarea anticipata se face la o suma (valoare) superioara a obligatiunilor, diferenta fata de valoarea nominala reprezentand prima (premiul) care are menirea sa compenseze dobanzile pe perioada ramasa pana la scadenta.
CEC: este un formular prin care se ordona unei banci sa plateasca o suma de bani dintr-un cont stabilit catre o alta persoana (fizica sau juridica). In acest proces sunt implicate trei parti:
-persoana (fizica sau juridica) care ordona plata, denumita tragator;
-societatea bancara care trebuie sa fectueze plata, denumita tras;
-persoana (fizica sau juridica) catre care se efectueaza plata, denumita beneficiar.
In general, cecurile sunt platibile la vedere. Exista o limita de timp de prezentare la plata a cecului, o data ce acesta a fost emis. Un cec este valabil timp de opt zile, daca cecul este platibil chiar in localitatea in care a fost emis. In alte conditii, cecul este valabil 15 zile. In ambele cazuri, prima zi se considera a fi ziua urmatoare datei emiterii.
CECUL BARAT: este cecul care poarta doua linii paralele, verticale sau oblice, dar nu orizontale, pe fata inscrisului. Cecurile barate sunt utilizate numai pentru plata intr-un cont bancar al beneficiarului, neputand fi platite in numerar.
BILETUL DE ORDIN: este o promisiune scrisa si semnata prin care o persoana isi ia angajamentul, fata de o alta persoana, de a plati la un anumit termen o anumita suma de bani. De obicei, un bilet de ordin este emis la cererea creditorului, ca o recunoastere a datoriei debitorului. Procesul crearii biletului de ordin implica:
persoana (fizica sau juridica) (denumita subscriitor), care in calitate de debitor emite biletul de ordin
persoana (denumita beneficiar), care in calitate de creditor incaseaza suma inscrisa in biletul de ordin.
CAMBIA: este un instrument de plata sau titlu de credit prin care o persoana denumita
tragator da ordin altei persoane, denumita tras, de a plati, la vedere sau la termen, o suma de bani unei terte persoane, denumita beneficiar (sau la ordinul beneficiarului), respectiv unei alte persoane indicate de catre beneficiar.
Creditul bancar este o operatiune prin care cel imprumutat (debitorul) ia in stapanire imediat resurse (bani) in schimbul unei promisiuni (angajament) de rambursare viitoare, insotita de plata unei dobanzi ce remunereaza banca.
In functie de perioada de acordare, creditele pot fi:
1-pe termen scurt (cel mult un an)
2-pe termen mediu (intre 1 si 5 ani)
3-pe termen lung (mai mult de 5 ani).
1 si 2 implica rambursarea esalonata, fapt ce inseamna ca pe parcurs, la termene stabilite, odata cu platile cuvenite pentru dobanzi se ramburseaza o parte din principal. Suma de rambursat: R=P+d (P-principal, d-dobanda)
In functie de destinatia lor, creditele pot fi:
1-productive -activitatea curenta si investtii
2-consumative
Riscurile, in materie de credit, sunt generate pe de o parte de raporturile dintre banca creditoare si imprumutat (debitor), iar pe de alta parte, de raporturile dintre acesta din urma si si partenerii sai de afaceri. Riscurile de credit sau riscurile comerciale sunt generate de reaua credinta a debitorului, imposibilitatea debitorului de a plati datorita declararii sale in stare de faliment, revocarea comenzii, schimbarea preturilor la marfurile livrate ( fie datorita conuncturii, fie datorita procesului inflationist).
Alte riscuri:
-modificarea cursului valutar
-restrictii la transfer de valuta
-anularea licentelor obtinute
-calamitati naturale
Dobanda bancara
-reprezinta o suma de bani care se plateste pentru un credit acordat de o banca comerciala (dobanda activa) sau care se incaseaza de cel care depune o suma de bani spre pastrare, la vedere sau la termen, (dobanda pasiva) la o banca sau la alta institutie de credit. Relatia de ordine intre dobanda pasiva si cea activa este: Dp (=15%)<Da(25%)
Categorii de dobanda:
-dobanda anticipata -se percepe in momentul acordarii creditului
-dobanda compusa care, desi calculata, nu se incaseaza la sfarsitul perioadei pentru care s-a facut calculul ci este lasata in cont in continuare, sau in depozit, pentru a se produce in continuare dobanda.
-dobanda conventionala sau negociata
-dobanda invariabila
-dobanda legala, pe care debitorul trebuie sa o plateasca conform legislatiei in vigoare
-dobanda nereciproca -este calculata in procente diferite
-dobanda reciproca -acelasi procent pentru dobanda
-dobanda reala negativa -al carei procent se situeaza sub rata inflatiei
-dobanda rela pozitiva -..
-dobanda simpla decursiva -se plateste o singura data la sfarsit
-dobanda variabila
-dobanda uzuala
-antidobanda -este o dabanda platita unilateral de catre cel care depune suma de bani spre pastrare la o banca (confidentialitate)
Calculul dobanzii:
d=(C (suma depusa)*d anuala* durata depunerii ) / (100* T )
Rata dobanzii la depozitele mari se poate negocia.
Rata d= (Md (masa dobanzii)*100) / (C (credit))
-cerere de acordare a creditului
-dovada de inregistrare la RC
-aprobarea Consiliului de Administratie sau a deciziei initiale de infiintare a SC privind bugetul de venituri si cheltuieli; daca-i cazul - contracte de import export etc
-studiu de fezabilitate (in cazul in care creditul este solicitat pentru o investitie)
-certificat de bonitate
-bilanturi contabile
-situatia conturilor de profit si pierderi
-ipoteca, polita de asigurare a bunurilor
-situatia neta a SC: SN=total activ - datorii nerambursate
-fond de rulment: Fr=Active circulante - datorii pe termen scurt
Fr=Capital permanent - imobilizari
-necesarul de fond de rulment: Nfr=stocuri + clienti
-cash-flow=Fr-Nfr
Bonitatea clientului (capacitatea acestuia de a-si plati datoriile) se calculeaza cu indicatorii: -solvabilitate (capacitatea SC de a face fata achitarii obligatiilor fata de terti)
=Ks / (Ks+ elemente patrimoniale din credit)
-lichiditatea ( gradul de acoperire a creditelor si obligatiilor prin elemnte patrimoniale) = (disponibil si alte mijloace banesti+sume de incasat+titluri de cerdit negociabile+alte elemente active)/ credite si datorii pe termen scurt
-gradul de indatorare=K propriu/DTML
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1731
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
