Gestiunea previzionala a investitiilor

Gestiunea previzionala a investitiilor

Investitia reprezinta totalitatea cheltuielilor de capital ale caror efecte se vor materializa intr-o perioada de timp mai mare de un an sau care sunt efectuate pentru achizitionarea capitalului fix si cresterea patrimoniului unui agent economic sau persoane fizice.

Investitiile sunt materializate in imobilizari corporale, necorporale si financiare. Obiectivul lor este de a proteja resursele financiare acumulate, de inflatie si de a multiplica aceste resurse prin efectele estimate.

Etapele procesului investitional sunt :

Identificarea oportunitatii realizarii obiectivului de investitii

Realizarea planului de afaceri /studiului de fezabilitate

Luarea deciziei de investitii pe baza indicatorilor de eficienta

Derularea proiectului de investitie

Darea in exploatare

Din punct de vedere al apartenentei fondurilor distingem :

finantari din surse proprii :

autofinantarea

cresteri de capital prin incorporarea rezervelor la capital social

finantari prin angajamente la termen

imprumutul obligatar

credite bancare

leasing

Sursele de finantare pe termen lung pot fi:

Þ   finantari interne

Þ   finantari externe

Autofinantarea este un principiu de finantare foarte raspandit si presupune ca inteprinderea sa-si asigure dezvoltarea cu forte proprii, foloseste drept surse de finantare capitalul initial, o parte din profitul obtinut in exercitiul expirat si fondul de amortizare. Astfel acopera atat nevoile de inlocuire si dezvoltare a activelor imobilizate cat si cresterea activelor circulante.

Prin autofinantare, inteprinderea evita un anume  control  din partea creantierilor si chiar a actionarilor. Ea confera inteprinderii o serie de avantaje printre care:

û      asigura libertatea de actiune a inteprinderii,in sensul ca asigura independenta sau autonomia de gestionare

û      subordonarea dezvoltarii inteprinderii rezultatelor activitatii proprii

û      sporirea interesului inteprinderii pentru dezvoltare

û      cresterea cointeresarii inteprinderii in obtinerea de rezultate financiare superioare,in descoperirea si mobilizarea rezervelor interne ,in stabilirea celei mai eficiente structuri de productie si de fonduri

û      constituie un mijloc de acoperire financiaraa necesitatilor,avand in vedere ca inteprinderea intampina greutati

Ponderea acestei resurse depinde de politica inteprinderii de distribuire a dividentelor si de formare a fondurilor proprii.

Cresterile de capital reprezinta un mijloc de finantare prin fonduri proprii, ca si autofinantarea urmarindu-se o crestere economica cu scopul multiplicarii rentabilitatii.

Cresterea capitalului inteprinderii poate fi rezultatul mai multor tipuri de operatiuni financiare :

cresterea capitalului in numerar

cresterea capitalului ca urmare a operatiunilor de fuziune, absorbtie, oferta publica de schimb

cresterea capitalului prin conversia datoriilor

cresterea capitalului prin incorporarea de rezerve

Finantarea din surse atrase

Principalele categorii de surse atrase sunt :

I. subscrierea de capital actionar

II. imprumuturile

III. leasing-ul

Subscrierea de capital actionar reprezinta o forma prin care economiile mici ale unor persoane fizice si juridice sunt transformate in investitii. Cresterea capitalului prin emisiunea de actiuni este potrivita pentru societatile a caror activitate este cotata in bursa si pentru care poate fi anticipata o crestere a cotatiilor.

Imprumutul, desi este cea mai costisitoare sursa de finantare a investitiilor

utilizat in proportii importante in acest scop. Cele mai frecvente apelate sunt :

imprumutul obligatar

credite bancare, leasing

Imprumutul obligatar este un contract de credit ,o modalitate de procurare a resurselor financiare necesare asigurarii cresterii economice si respectarii unor obligatii de plati asumate. El este accesibil marilor societati pe actiuni si statului. Imprumutul obligatar grupar prezinta avantajul ca suporta costuri administrative mai reduse, intrucat o parte a cheltuielilor este repartizata inteprinderilor imprumutate.

Apelul la institutii specializate presupune efectuarea de imprumuturi pe termen lung sau mediu de la banci si institutii specializate. Institutiile financiare specializate au un rol important de intermediari intre piata financiara si inteprinderi. Ele sunt controlate de stat pentru a-si realiza obiectivele economice si sociale propuse; acorda credite direct sau intervin prin credit pe termen mijlociu, mobilizabil.

Leasing-ul este o forma de inchiriere realizata de societati financiare specializate a unor bunuri de echipament catre inteprinderi care nu dispun de fonduri proprii sau nu pot sa nu doresc sa recurga la credite bancare pentru cumpararea acestora de la producatori.

Din punct de vedere financiar, desi este un contract oneros, leasing-ul prezinta avantaje in raport cu creditul obisnuit: suplete in utilizare, posibilitatea acoperirii integrale a necesarului de capital, avantaje fiscale.

Leasing-ul este o operatiune care nu modifica structura financiara a inteprinderii, ci numai angajamentele de plata anuale. Capitalul propriu ramane neangajat legal, ceea ce creeaza inteprinderii posibilitatea unor imprumuturi bancare.

Fondurile cu capital de risc

In practica economica, investitiile cu risc ridicat realizate de societatile comerciale inchise sunt finantate prin atragerea fondurilor cu capital de risc. Din acest considerent plasamentele efectuate de fondurile cu capital de risc poarta denumirea de investii cu capital de risc. Prin capital de risc se intelege ca acele fonduri private care sunt investite sub forma de capital si nu de credit in inteprinderi necotate la bursa, fara a fi garantate printr-un colateral. In acest caz, investitorul va deveni asociat in inteprinderea respectiva.

Procesul investitutional presupune parcurgerea mai multor etape si anume :

inteprinderea emite cererea de finantare catre investitor in care prezinta afacerea si suma necesara pentru finantare

investitorul evalueaza prudential afacerea; consulta expertii tehnici pentru expertize si specialistii in planuri de afaceri, analizeaza financiar inteprinderea precum si resursele umane disponibile

inteprinderea si investitorul negociaza termenii in care se va efectua plasamentul

daca necesarul de finantare este mai mare sau depaseste 50% din capitalul social al inteprinderii, vor fi atrasi noi investitori in vederea sindicalizarii investitiei

legalizarea investitiei

derularea investitiei, care presupune familiarizarea managerilor cu modificarea structurii de proprietate; obligatia de a urma o strategie definita in comun si de a depune eforturi ca investitorul sa-si recupereze banii si profitul

iesirea investitorului din afacere in urmatoarele variante:

a)    vanzarea inteprinderii cu profit unei companii mai mari sau la bursa prin emisunea secundara

b)    vanzarea actiunilor la o institutie financiara sau rascumpararea actiunilor de catre managerii inteprinderii

Principalele tipuri de investitii cu capital de risc sunt:

investitiile de amorsare (lansare pe piata a unui produs sau dezvoltarea pe termen lung)

investitie de lansare-in inteprinderile nou infiintate cu echipa manageriala completa si segment de piata definit

investitie pentru faza primara-pentru inteprinderi care au mai putin de trei ani de activitate

invesititie pentru achizitionarea inteprinderii de catre echipa manageriala care o conduce

investitie pentru expansiune-destinata extinderii activitatii sau penetrarii unor noi piete geografice

investitie de salvare -destinata relansarii unor inteprinderi neperformante

Avantejele investitiilor cu capital de risc pentru inteprindere rezida in faptul ca prin investitie directa se mareste valoarea inteprinderii. In plus, finantatorii, devenind actionari, isi aduc aportul la afacere oferind consultanta si reteaua lor de contacte deja existenta.

Programme internationale de finantare a investitiilor

Asistenta finaciara oferita de Uniunea Europeana tarii noastre se imparte in 3 categorii :

I. fonduri nerambursabile

II. investitii publice

III. sprijin institutional direct

Pricipalele programe de finantare :PHARE,RICOP,SAPARD si structurale.

Alte posibilitati de finanatare

Emisiunea de valori mobiliare -sursa de finantare a investitiilor.

Pozitia pe piata a unei societati comerciale este fie de Emitent, fie de Investitor. In calitate de Emintent poate apela la urmatoarele tipuri de emisiuni :

Ø     oferta publica

Ø     plasament privat