Scurt istoric moneda Euro

Scurt istoric moneda Euro

La 42 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma (1957) actul de nastere al Uniunii Europene, lansarea cu succes a monedei euro, la 1 ianuarie 1999 a reprezentat finalizarea unificarii economice in Europa, calea spre unificarea politica fiind, astfel, deschisa. Ceea ce altadata parea un vis, a devenit acum realitate. Idea unei monede europene s-a nascut inca din secolul trecut, mai precis in 1855, cand Victor Hugo spunea: "este necesar sa avem o moneda continentala, cu camp de aplicare la scara intregii Europe. Aceasta moneda va inlocui toate absurditatile monetare ale prezentului".

Moneda Euro a fost introdusa pe 1 ianuarie , la miezul noptii, succedand vechea unitate monetara europeana ECU (European Currency Unit). Monedele nationale ale tarilor participante au incetat sa existe legal. Totusi bancnotele si monedele nationale au continuat sa fie folosite in tarile respective, pana la introducerea noilor bancnote si monede pe 1 ianuarie . . De la 1 iulie 2002, euro a devenit moneda unica legata pe teritoriul Euroland. Denumirea de 'euro' a monedei unice europene a fost stabilita in decembrie 1995 la Madrid. Abrevierea oficiala pentru euro este 'EUR'. Aceasta a fost inregistrata la Organizatia de Stadarde Internationale (ISO), si trebuie utilizata in orice scop de afaceri, financiar sau comercial.

Drumul euro s-a dovedit destul de sinuos si cu multe opriri. In 1996, la Dublin, s-a urmarit controlarea evolutiei euro astfel incat sa fie respectat Pactul de Stabilitate, si clarificarea statutului legal si introducerii euro avea in vedere in special continuitatea contractelor si prevenirea speculatiilor pe perioada de tranzitie privind conversia monedelor nationale europene in sau din euro.

In pregatirea pentru introducerea monedei euro la 1 ianuarie 2002, peste 14 miliarde de bancnote valorand aproape 633 miliarde au fost imprimate, si 52 miliarde de monezi au fost batute utilizandu-se 250.000 de tone de metal.

Moneda unica europena a luat nastere odata cu intrarea in a treia faza a Uniunii Economice si Monetare. Uniunea Europeana Economica si Monetara (EMU) este o intelegere intre natiunile europene participante in vederea impartasi o moneda unica, euro, si o politica economica unica cu un set de conditii de responsabilitate fiscala. Actualmente, sunt 27 State Membre cu nivele de integrare variate in EMU. Treisprezece State Membre au adoptat moneda euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Itala, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovenia si Spania. Alte trei State Membre, Marea Britanie, Danemarca si Suedia, nu au nici un plan imediat in privinta adoptarii monedei euro. Alte unsprezece State Membre, Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Estonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Romania si Bulgaria, sunt in stagii diferite ale adoptarii monedei euro si cel mai probabil vor adera la zona euro in urmatorii zece ani.

Pe 1 ianuarie 1999 euro a fost adoptat in forma non-fizica, cu ratele de schimb ale monezilor pentru cele 11 din cele 15 State Membre fixate la ultima zi din anul 1998. Mecanismul European al Ratei de Schimb (ERM) a fost urmat de ERM- II, care a functionat in acelasi mod cu originalul ERM dar in contextul unei monede euro deja existente. Banca Centrala Europeana a inceput implementarea unei politici monetare, unice cu asistenta Bancilor Centrale ale fiecarui Stat Membru, si perioada de tranzitie de trei ani stabilita la Madrid a inceput, tinand pana in 1 ianuarie 2002. La jumatatea anului 2000 Comisia a anuntat ca Grecia putea in mod formal sa adere la cea de-a treia faza a monedei unice pe 1 ianuarie 2001.

Euro a fost o moneda virtuala pentru cele 12 tari ale asa-numitei Zone Euro - Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Spania si Portugalia. A fost folosit in contabilitate, si companiile au putut sa conduca tranzactii euro-denominate sigure cunoscand ca ratele de schimb intre Statele Membre erau fixe. Valorile euro au aparut in conturile bancare alaturi de monedele nationale pentru a obisnui populatia cu noua moneda.

Fiecare stat care a adoptat noua moneda la 1 ianuarie 2002, a trebuit sa intruneasca "Criteriile de Convergenta" stabilite in Tratatul de la Maastricht. Criteriile includeau patru cerinte:

• Valutele trebuiau sa stea in paramentrii stabiliti de ERM pentru cel putin 2 ani
• Ratele de dobandaa pe termen lung nu puteau fi mai mari cu 2% decat cele ale celor mai bune trei State Membre din punct de vedere al performantei
• Inflatia trebuie sa fie sub valoarea de referinta (in decurs de trei ani preturile nu pot fi mai mari cu 1,5% decat cel mai bun performer)
• Datoria de stat trebuie sa fie sub 60% din produsul intern brut (sau sa fie apropiat acestei tinte) si deficitele bugetare sa fie sub 3%.

Care va fi efectul asupra statelor din Europa de Est? Putem afirma ca trecerea la moneda unica aduce beneficii nu numai  intreprinzatorilor, marilor companii, prestatorilor de servicii, cat si consumatorilor. Ele se refera in principal la:
-Stabilitatea monetara (se elimina riscul ratei de schimb pentru tarile din zona EURO);
-Scaderea preturilor datorita cresterii transparentei in domeniul costurilor, dar si al concurentei;
-Transferul fondurilor se va face mai usor si mai ieftin;
-Reducerea inflatiei (politica monetara comuna va impiedica inflatia dintr-o tara membra sa afecteze celalte state membre);

Scurt istoric euro

Denumirea de 'euro' a monedei unice europene a fost stabilita in decembrie 1995 la Madrid, intrarea ei in vigoare hotar⮤u-se a se face de la 1 ianuarie 1999. Data limita de introducere efectiva in circulatie a monedelor si bancnotelor euro s-a fixat ca fiind 1 iulie 2002. S-au insemnat atunci doua perioade: perioada 1 ianuarie 1999-1 ianuarie 2002, in care se urmarea reprezentarea monedelor nationale ale tarilor participante la UM in exprimari nezecimale pe piata monedei unice euro, aceasta av⮤ numai rol de moneda scripturala; si perioada 1 ianuarie 2002-1 iunie 2002, c⮤ euro a fost introdus pe piata sub forma de monede si bancnote si a coexistat cu monedele nationale ale statelor participante. De la 1 iulie 2002, euro a devenit moneda unica legata pe teritoriul Euroland.

Drumul euro s-a dovedit destul de sinuos si cu multe opriri. In 1996, la Dublin, s-a urmarit controlarea evolutiei euro astfel incⴠsa fie respectat Pactul de Stabilitate, si clarificarea statutului legal si introducerii euro avea in vedere in special continuitatea contractelor si prevenirea speculatiilor pe perioada de tranzitie privind conversia monedelor nationale europene in sau din euro. Viitorul UEM si euro a ramas incert. Starea deriva din posibilitatile reduse ale unor state de a se conforma criteriilor de convergenta impuse.

Primul pas pentru realizarea unui stadiu de integrare economica interstatala il constituie adoptarea unui set de politici economice si monetare extrem de riguroase. BCE va trebui sa faca fata problemelor tehnice ale tranzitiei spre moneda unica, in special celor legate de stabilirea ratei dob⮺ii cuvenite pentru adoptarea euro, mentinerea sub control a conflictelor dintre ministerele de Finante ale statelor membre si BCE etc.

Se poate spune ca ideea crearii unei uniuni monetare europene are la baza doua motivatii principale. Una dintre acestea este cea pragmatica, legata de asigurarea cadrului necesar pentru functionarea in conditii optime a pietei unice interne, perfect armonizate, inlesnindu-se astfel libera circulatie a capitalurilor si armonizarea pietelor si sistemelor financiare. Cea de-a doua , determinarea economica, are ca pivot conceptul monetar care mizeaza pe rolul mobilitatii complete a factorilor de productie ca element de baza in absorbirea efectelor negative ale socurilor asimetrice.Pe aceste fundamente s-au concretizat atⴠ pledoaria pentru euro cⴠsi limitele acestei monede nou aparute, sau mai bine spus aducatoare de noutati pe pietele europene.

Euro e sustinuta de ideile care au determinat inca de la inceput demararea procesului de tranzitie la o moneda unica europeana. Procesul a fost posibil pentru ca a plecat de la baze solide printre care se numara existenta unei structuri legale coerente pentru ca euro sa substituie monedele nationale si asigurarea simplitatii si accesibilitatii monedei unice pentru a crea un sentiment de credibilitate in r⮤ul cetatenilor si la nivelul mediilor de afaceri. La acestea se adauga si realizarea eficienta a conversiei sub aspectul costurilor si al sigurantei procesului si asiguarea unui mecanism flexibil de ajustare voluntara pentru sectorul privat.

De-a lungul timpului, pe parcursul aderarii celorlalte tari, in timp ce veniturile pe membru sarac al UE se vor recupera si UE se va extinde spre estul Europei centrale, euro va avea un domeniu al tranzactiilor mai mare ca dolarul.

Importanta politicii monetare, planificarea pentru tarile UME poate fi greu subestimata. Nici o moneda nu a supravietuit ca o moneda internationala in conditiile unei rate ridicate a inflatiei. De-a lungul timpului tarile cu o moneda importanta au evitat influenta prin mentinerea continutului lor in aur sau argint.

Daca autoritatile monetare vor face publice tintele si strategiile lor, piata si publicul critic isi vor putea exprima convingerea in legatura cu inflatia.

Totusi nu putem spune ca politica BCE va fi mai transparenta decⴠcea a Rezervelor Federale. Din punct de vedere al politicii monetare, previziunile pentru euro sunt favorabile.

Tatatul de la Maastricht este clar in ceea ce priveste stabilitatea preturilor ca tinta a politicii monetare.

Cu toate ca sistemul european al Bancii Centrale poate si trebuie sa coopereze cu Uniunea Monetara pentru realizarea obiectivelor sale, acest lucru poate fi interzis, daca o asemenea asistenta va intra in conflict cu stabilitatea preturilor.

Politica monetara nu va fi folosita pentru reducerea somajului prin 'inflatie surpiza' ori pentru eliminarea datoriei publice. Ram⮥ o discretie considerabila din partea BCE. Ea va trebui sa determine cum se poate obtine stabilitatea preturilor. Problema este complicata de ram⮥rile in urma ale efectelor politicii monetare. Cazul cursului de schimb este foarte puternic pentru o economie deschisa mica situata l⮧a un mare si stabil vecin, cum ar fi Austria pentru Germania, dar nu atⴠde puternic pentru UE - 11 ca un tot.

Singura conditie tinta pentru UE - 11 ar fi putut fi dolarul american, o moneda cu o suprafata a tranzactiilor cu putin mai mare decⴠcea europeana.

Cea mai buna abordare a unei economii mari cum este UE este sa tintim catre rata inflatiei, formul⮤ actiuni de politica monetara pentru miscarea presiunilor acesteia. Indicatorii demni de luat in seama : pretul unor nevoi; cursul de schimb in diferite agregate financiare, rata cresterii si pretul titlurilor de valoare. 'Credibilitatea este actionarul de capital al fiecarei banci centrale' - Otto Pohl - nu exista nici un motiv pentru ca managerii BCE sa nu fie capabili sa stabileasca de la inceput creditul.

Absenta controlului - alt factor al stabilitatii monedei. Ar fi o veste proasta pentru o viitoare moneda internationala daca platile ar fi supuse controlului schimburilor.

De-a lungul timpului statele (UK si SUA) au folosit controlul ca un instrument al politicii lor externe. Stabilitatea monedei depinde de politica monetara, iar aceasta de stabilitatea politica. Monedele internationale au fost intotdeauna legate de stat in perioada ascensiunii sale. C⮤ un stat decade, la fel si stabilitatea monetara. Nu este o situatie favorabila pentru moneda unui stat daca acesta nu este indeajuns de puternic pentru a se apara impotriva dusmanilor dinauntru sau dinafara.

Puterea decizionala a Comisiei Europene este foarte mica la Washington sau in capitala membrilor UE. P⮡ acum rareori UE a realizat o politica unitara.

Problema ce deriva din slabiciunea statelor centrale din UE nu poate fi inlaturata. Trebuie evidentiata existenta unor factori puternici de atenuare. Sfⲳitul Razboiului Rece si colapsul Uniunii Sovietice au inlaturat amenintarile periculoase aparute in anii razboiului la adresa securitatii europene.

Uniunea Monetara este presupusa a fi irevocabila, dar acest lucru nu poate fi adevarat in conditiile unei crize economice violente.

Factorul de revenire. Monedele moderne difera de marile monede ale trecutului care erau in aur si argint. Aceste monede ar fi inregistrat o valoare de revenire daca statul decadea. Acest lucru nu este valabil pentru banii de hⲴie. P⮡ la aparitia dolarului nu s-a inregistrat nici o moneda care sa c⳴ige o semnificatie internationala.

https://www.uniuneaeuropeana.ro

CE ESTE EURO

Este numele monedei unice europene ce a luat nastere la 1 ianuarie 1999, odata cu intrarea in a treia faza a Uniunii Economice si Monetare.

Aceasta moneda a inlocuit monedele nationale ale statelor care participa la zona euro. La aceasta zona participa toate statele membre UE cu exceptia Marii Britanii, Danemarcei si Suediei.

Inca de la 1 ianuarie 2001 euro a aparut pe piata sub forma banilor de cont. Tot de la acea data tarile care fac parte din zona euro au inceput sa afiseze preturile la produse si servicii si in moneda nationala dar si in euro.

Incepand cu 1 ianuarie 2002 euro a luat si o forma fizica intrand in circulatie in paralel cu moneda nationala a statelor participante la zona euro. Incepand cu 28 februarie 2002 unitatile monetare nationale s-au reatras de pe piata.

Anul 1998

- 1 ianuarie, Marea Britanie preia presedintia Consiliului Uniunii Europene. Intra in vigoare Acordul de cooperare cu Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei;

- 1 februarie, intra in vigoare Acordurile Europa cu estonia, Lituania si Letonia;

- 1 martie, intra in vigoare Acordul de cooperare si parteneriat cu Ucraina si Acordul Euro-Mediteranian de asociere cu Tunisia;

- 12 martie, are loc la Londra o Conferinta Europeana la care participa cele 15 state membre si tarile care cerusera oficial aderarea la UE;

- 16 martie, drahma intra in mecanismul de rate de schimb al Sistemului Monetar European;

- 25 martie, Comisia adopta un raport de convergenta si recomanda ca 11 state membre sa adopte euro de la 1 ianuarie 1999;

- 30 martie, o intalnire ministeriala lanseaza procesul de aderare cu 10 tari din Europa Centrala si de Est si Cipru;

- 2 aprilie, cazul Greenpeace. Curtea Europeana de Justitie specifica conditiile in care indivizi sau asociatii care ii reprezinta pot cere anularea unor decizii luate de Comisie;

- 3-4 aprilie, are loc la Londra al doilea Summit Europa-Asia;

- 30 aprilie, acordul de pace in Irlanda de Nord;

- 1 mai, intra in vigoare Acordul cadru de cooperare intre Comunitatea Europeana si membrii Acordului Cartagena;

- 3 mai, un Consiliu special decide ca 11 state membre satisfac conditiile pentru adoptarea monedei unice de la 1 ianuarie 1999. Consiliul adopta doua acte cu privire la specificatiile tehnice ale monedelor euro si introducerea euro. Comisia si Institutul Monetar European stabilesc conditiile de determinare a ratelor de conversie irevocabile pentru euro;

- 7 mai, Germania depune intrumentele de ratificare a Tratatului de la Amsterdam;

- 15 mai, Suedia depune instrumentele de ratificare a Tratatului de la Amsterdam;

- 25 mai, Consiliul adopta o pozitie comuna cu privire la drepturile omului, principiile democratice, domnia legii si buna guvernanta in Africa;

- 26 mai, guvernele statelor membre care adopta moneda comuna numesc prin acord comun presedintele, vicepresedintele si ceilalti membrii ai Biroului Executiv al Bancii Centrale Europene;

- 1 iunie, crearea Bancii Centrale Europene. Intra in vigoare un Acord de amendare a celei de-a patra Conventii Lom, incluzand aici si un nou protocol financiar si protocolul ce guverneaza aderarea Africii de Sud la Conventie;

- 15 iunie, Marea Britanie depune instrumentele de ratificare a Tratatului de la Amsterdam;

- 15-16 iunie, are loc un Consiliu European la Cardif (Marea Britanie). Consiliul European stabileste principalele elemente ale strategiei Uniunii Europene pentru reforma economica in directia promovarii cresterii economice, prosperitatii, numarului de locuri de munca si inclusiei sociale. Se identifica cai concrete de aducere a Uniunii mai aproape de cetatenii sai, se stabileste orarul negocierilor viitoare cu privire la Agenda 2000 si se lanseaza o dezbatere pe termen lung cu privire la dezvoltarea ulerioara a Uniunii;

- 18 iunie, Curtea de Conturi publica un raport special cu privire la implementarea de catre Comisie a politicii si actiunii UE in domeniul poluarii apei;

- 24 iunie, Danemarca depune instrumentele de ratificare a Tratatului de la Amsterdam;

- 1 iulie, Austria preia presedintia Consiliului Uniunii Europene. Intra in vigoare: Acordul interimar cu privire la comert si probleme legate de comert cu Mexicul; Acordul de parteneriat si cooperare cu Moldova si Acordul de cooperare cu Yemen;

- 15 iulie, Finlanda depune instrumentele de ratificare ale Tratatului de la Amsterdam;

- 21 iulie, Austria depune intrumentele de ratificare a Tratatului de la Amsterdam;

- 22 iulie, Curtea de Conturi publica un raport special cu privire la departamentele Comisiei implicate in lupta impotriva fraudei, in special Unitatea pentru Coordonarea Prevenirii Fraudei;

- 24 iulie, Italia depoziteaza instrumentele de ratificare a Tratatului de la Amsterdam;

- 30 iulie, Irlanda depoziteaza instrumentele de ratificare a Tratatului de la Amsterdam;

- 4 septembrie, Luxembourg depoziteaza instrumentele de ratificare a Tratatului de la Amsterdam;

- 1 octombrie, intra in vigoare Conventia Europol Antidrog;

- 15 octombrie, Comisia adopta o 'Green Paper' cu privire la combaterea contrafacerii si pirateriei in piata unica;

- 24-25 octombrie, intalnire informala la Prtschach (Austria) a sefilor de stat sau de guvern;

- 4 noiembrie, Comisia adopta raportul cu privire la progresele facute de tarile candidate;

- 10 noiembrie, au loc conferinte de aderare la nivel ministerial cu Cipru, Polonia, Estonia, Republica Ceha si Slovenia;

- 11-12 decembrie, are loc un Consiliu European la Viena. Consiliul adopta ghidul in domeniul locurilor de munca pentru 1999, decide sa intareasca procesul de convergenta al politicilor din domeniul locurilor de munca, aproba un plan de actiune de creare a unui spatiu de libertate, securitate si justitie;

- 31 decembrie, Olanda depune instrumentele de ratificare a Tratatului de la Amsterdam. Consiliul adopta rate de conversie fixe si irevocabile intre monedele nationale din cele 11 state membre participante la spatiul euro.

Istorie - adoptarea monedei Euro

Uniunea Europeana Economica si Monetara (EMU) este o intelegere intre natiunile europene participante in vederea impartasi o moneda unica, euro, si o politica economica unica cu un set de conditii de responsabilitate fiscala. Actualmente, sunt 27 State Membre cu nivele de integrare variate in EMU. Treisprezece State Membre au adoptat moneda euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Itala, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovenia si Spania. Alte trei State Membre, Marea Britanie, Danemarca si Suedia, nu au nici un plan imediat in privinta adoptarii monedei euro. Alte unsprezece State Membre, Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Estonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Romania si Bulgaria, sunt in stagii diferite ale adoptarii monedei euro si cel mai probabil vor adera la zona euro in urmatorii zece ani

La izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, majoritatea monedelor din tarile industrializate erau strans apropiate de dolar sub ceea ce s-a numit "standardul de aur" in sistemul de la Bretton Woods. Suprematia de facto a dolarului si devalorizarile catorva monede europene au condus politicienii europeni la cautarea unei solutii de redresare a acestui imbalans printr-o integrare economica intre natiunile europene.

Planuri pentru o moneda unica europeana au inceput sa fie conturate inca din 1969 cu Raportul Barre, elaborat de cele sase State Membre de atunci ale Comunitatii Economice Europene (EEC). Aceasta a fost urmata mai tarziu in acel an de o intalnire a sefilor de stat si de guvern in Haga pentru a planifica crearea unei uniuni economice si monetare. Procesul a fost intarziat de colapsul Sistemului de la Bretton Woods 1971 dupa decizia unilaterala a Presedintelui Nixon de a face dolarul necovertibil in aur si dupa criza petrolului din 1972. Intre timp, EEC a crescut incluzand noua state, multe dintre ele fiind exitante sa renunte la propriile monede nationale.

Actualmente, tarile europene participante pot fi integrate in trei faze economice, care corespund fazelor istorice ale dezvoltarii EMU.

Faza I

In 1979 Sistemul european monetar (EMS) a fost stabilit pentru a crea o legatura intre monedele europene si pentru a preveni fluctuatii mari intre valorile lor. A creat Mecanismul European a Ratei de Schimb (ERM) in acord cu care ratele de schimb a monedei fiecarui Stat Membru trebuiau sa fie restrictionate la fluctuatii foarte mici (+/-2.25%) pe oricare latura a valorii de referinta. Aceasta valoare de referinta a fost stabilita intr-un agregat al tuturor monedelor participante care s-a numit Unitatea de Moneda Europeana (ECU), care a fost apreciata in acord cu marimea economiilor Statelor Membre.

In anii 1980 piata fiecarui Stat Membru a crescut mult mai apropiata de cea a vecinilor, dand forma la ceea ce a mai tarziu a devenit Piata Unica Europeana. Comertul international in Piata Unica Europeana ar fi putut fi pus in pericol de riscul ratei de schimb - in ciuda stabilitatii relative introduse de ERM - si de costurile crescute ale tranzactiilor pe care le-a adus aceasta. Crearea monedei unice pentru Piata Unica a insemnat o solutie logica, si astfel ideea unei monede unice a fost adusa din nou in atentia forului.

Comisia Europeana condusa de Jacques Delors a adoptat Actul Unic European in februarie 1986, care a avut drept scop inlaturarea barierelor institutionale si economice intre statele membre ale UE si sa stabileasca scopul pietei comune europe. In 1989, au fost schitate planuri pentru a realiza EMU in 3 stadii. Desi procesele stadiului I au inceput cu EMS in 1979, prima faza a inceput oficial in 1990, cand controalele asupra ratei de schimb au fost inlaturate, dand astfel libera miscare capitalurilor in intreaga EEC. In 1992, cele trei faze prevazute de Comisia Delors au fost facute oficiale prin introducerea in Tratatul de la Maastricht, incluzand criteriile de convergenta economica pentru adoptarea monedei comune. In fapt, aceasta a transformat EEC in Uniunea Europeana. Criteriile pentru calitatea de membru a Uniunii Europene si adoptarea monedei euro sunt stabilite de trei documente. Primul este Tratatul de la Maastricht din 1992, care a intrat in vigoare pe 1 noiembrie 1993. Mai tarziu in acelasi an, al doilea criteriu a fost creat de Consililul European la Copenhaga, si anume prin crearea "criteriilor Copenhaga", care au clarificat scopurile generale ale Tratatului de la Maastricht. Al treilea este contractul cadru negociat cu fiecare tara candidata mai inainte de a adera la UE. Criteriile au fost de asemenea clarificate si de legislatia UE si prin decizii ale sistemului judiciar european, de-a lungul anilor.

Prima faza a dezvoltarii EMU poate fi corelata cu cel al unei tari candidate care inainte de aderarea la UE trebuie sa intruneasca criteriile Copenhaga.

Faza II

La summit-ul din Madrid din decembrie 1995, Germania a argumentat cu succes schimbarea numelui ECU in "euro". Asa numitul "scenariu Madrid" a stabilit de asemenea o perioada tranzitorie intre introducerea euro in contabilitate si mai tarziu ca si moneda lichida.

In a doua faza a EMU, Institutul Monetar European (EMI) a fost stabilit ca un predecesor al Bancii Centrale Europene (BCE). In iunie 1997, Consiliul European din Amsterdam a fost de acord cu Pactul de Stabilitate si Crestere Economica si a stabilit ERM II, care ar succeda Sistemului Monetar European si ERM dupa lansarea monedei euro. Anul urmator Consiliul European de la Bruxelles a selectat unsprezece tari care sa adopte moneda euro in 1999 si astfel Banca Centrala Europeana a luat fiinta, avand ca rol stabilirea politicii monetare a Uniunii Europene si supravegherea activitatilor Sistemului European al Bancilor Centrale - banci nationale care ar avea rolul de a implementa deciziile Bancii Centrale Europene, de a emite moneda si de a asista tarile euro initiale in realizarea criteriului de convergenta.

A doua faza a dezvoltarii EMU poate fi corelata cu un Stat Membru care tocmai a aderat intrand in ERM-II, unde trebuie sa ramana pentru cel putin doi ani inainte de a adopta euro.

Faza III

Pe 1 ianuarie 1999 euro a fost adoptat in forma non-fizica, cu ratele de schimb ale monezilor pentru cele 11 din cele 15 State Membre fixate la ultima zi din anul 1998. Mecanismul European al Ratei de Schimb (ERM) a fost urmat de ERM- II, care a functionat in acelasi mod cu originalul ERM dar in contextul unei monede euro deja existente. Banca Centrala Europeana a inceput implementarea unei politici monetare, unice cu asistenta Bancilor Centrale ale fiecarui Stat Membru, si perioada de tranzitie de trei ani stabilita la Madrid a inceput, tinand pana in 1 ianuarie 2002. La jumatatea anului 2000 Comisia a anuntat ca Grecia putea in mod formal sa adere la cea de-a treia faza a monedei unice pe 1 ianuarie 2001.

Euro a fost o moneda virtuala pentru cele 12 tari ale asa-numitei Zone Euro - Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Spania si Portugalia. A fost folosit in contabilitate, si companiile au putut sa conduca tranzactii euro-denominate sigure cunoscand ca ratele de schimb intre Statele Membre erau fixe. Valorile euro au aparut in conturile bancare alaturi de monedele nationale pentru a obisnui populatia cu noua moneda.

Fiecare stat care a adoptat noua moneda la 1 ianuarie 2002, a trebuit sa intruneasca "Criteriile de Convergenta" stabilite in Tratatul de la Maastricht. Criteriile includeau patru cerinte:

• Valutele trebuiau sa stea in paramentrii stabiliti de ERM pentru cel putin 2 ani
• Ratele de dobanda pe termen lung nu puteau fi mai mari cu 2% decat cele ale celor mai bune trei State Membre din punct de vedere al performantei
• Inflatia trebuie sa fie sub valoarea de referinta (in decurs de trei ani preturile nu pot fi mai mari cu 1,5% decat cel mai bun performer)
• Datoria de stat trebuie sa fie sub 60% din produsul intern brut (sau sa fie apropiat acestei tinte) si deficitele bugetare sa fie sub 3%.

In pregatirea pentru introducerea monedei euro la 1 ianuarie 2002, peste 14 miliarde de bancnote valorand aproape 633 miliarde au fost imprimate, si 52 miliarde de monezi au fost batute utilizandu-se 250.000 de tone de metal. In cursa din 1 ianuarie 1999, pesimistii au castigat, promovand teama si confuzie. In stirile aparute in media s-a vehiculat ideea ca o astfel de schimbare masiva de moneda nu va reusi. Dar astfel de temeri s-au dovedit a fi nefondate. Automatele bancare au furnizat noua moneda in primul minut de dupa miezul noptii si cetatenii au cheltuit euro in cateva zile.

A treia faza a dezvoltarii EMU poate fi corelata cu un Stat Membru, care dupa ce a aderat la ERM-II si a mentinut criteriile de convergenta pentru cel putin doi ani, a aderat si la zona euro.

Dezvoltarea ratei de schimb

In prima sa zi de schimb la bursa de valori de la Frankfurt, in 4 ianuarie 1999, euro a fost la un nivel de 1, 1789 dolari americani. Din acea zi euro-ul a crescut in valoare, scazand sub paritatea euro-dolar doar un an mai tarziu si continuand sa scada pana in 26 octombrie 2000, cand noua moneda a atins cel mai jos punct al sau cu un nivel de 0,8225 dolari. De-a lungul anului rata medie de schimb a fost de 0,95 dolari.

Moneda euro nu si-a revenit pana la introducerea monedei euro in cash in 2002, cand a crescut de la 0,90 dolari la 1,02 dolari spre sfarsitul anului 2002. Un an mai tarziu a atins nivelul de 1 dolari. In noiembrie 2004 a depasit pragul de 1 dolari si pe 30 decembrie 2004 a atins cel mai inalt record de 1, 3668 dolari. In cursul anului 2005 euro a scazut din nou la 1, 1813 intre 2 ianuarie si 1 dolari pe 5 iunie. La sfarsitul anului moneda a atins cel mai inalt prag dupa ce a depasit pragul de 1 si se pare ca acesta este nivelul la care a ramas.

https://www.eu4journalists.eu