Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

ETAJUL NEMORAL

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
MINEREURILE NEFEROSE SI METALURGIA NEFEROASA
Tsunami - Originea unui tsunami
MUNTII RODNEI - BAIA LUI SCHNEIDER
Marea Neagra (Pontus Euxinus)
Chile - Regiunile naturale, Resurse naturale
PROCESUL DE FORMARE A ECUMENEI SI EVOLUTIA UMANIZARII
DELTA DUNARII SI PLATFORMA CONTINENTALA
AUSTRIA - emblema Austriei (POPULATIA, Orase, ISTORIA)
Maramures - Descrierea regiunii
Geografia populatiei : consideratii teoretice si metodologice

ETAJUL NEMORAL

Etajul nemoral, al padurilor de foioase, desi apropiat de zona nemorala prin tipurile ecologice de baza ce alcatuiesc invelisul vegetal, difera totusi profund de aceasta in primul rand pentru ca formarea sa este o urmare a etajarii climatice si, in al doilea rand, deoarece speciile edificatoare ale padurilor si pajistilor zonale sunt altele decat cele din zona nemorala.




Amplasare. Acest etaj, localizat pe altitudine intre (200) 300 si 1300 (1450) m, ocupa toate dealurile si partea mijlocie a muntilor.

Relieful se caracterizeaza printr-o accentuata fragmentare. Predomina versantii cu inclinare si expozitie variate; suprafetele plane sunt putine, iar luncile vailor sunt ceva mai bine dezvoltate abia in zona de dealuri.

Substratul este foarte variat. La munte se intalneste toata gama de roci caracterisitice Carpatilor: sedimentare (indeosebi flis si calcare), cristaline (cuartite, sisturi variate, gneisuri, filite, calcare si dolomite cristaline), eruptive (granite, granodiorite etc.). La dealuri predomina rocile sedimentare putin consolidate ca nisipurile, pietrisurile, argilele, marnele, gresiile.

In cadrul etajului climatul nu este uniform, prezentand variati destul de mari atat din punct de vedere al temperaturilor, cat si al precipitatiilor. Se pot deosebi doua climate tipice, corespunzand la doua subetaje:

- al fagului, cu caracter oceanic, avand temperaturii medii anuale de 4-7,50C si precipitatii de 750-1100 (1200) mm, veri racoroase, umede, cu nebulozitate mare, ierni nu prea aspre;

- al gorunului, cu caracter suboceanic, mai calduros, cu temperaturi medii dde 7,5 – 90C si precipitatii anuale de (550) 650-750 (850) mm, cu veri calde, suficient de umede si ierni nu prea aspre.

Solurile caracterisitce etajului sunt cele brune de padure tipice.

Comparativ cu celelelalte unitati geografice zonale de vegetatie, etajul nemoral este cel mai bogat in unitati fitocenologice, ecologice foarte variate si floristic foarte bogate. Aceasta se explica atat prin diversitatea mare a conditiilor de clima locala, formate sub imperiul unor macroclimate destul de diferite si a fragmentarii puternice a reliefului, cat si datorita varietatii de substraturi si, in consecinta, de soluri cu gama larga de regimuri trofice

Cele doua subetaje de vegetatie care se formeaza in aceste climate difera mult ca infatisare.

In subetajul superior, al fagetelor si amestecurilor de fag cu rasinoase, aflat intre altitudini de (300) 600-1350 (1450) m, invelisul vegetal in care fagul este specia edificatoare principala prezinta infatisari deosebite in cele patru fasii zonale ce se pot diferentia.

Fasia zonala cea mai reprezentativa a fagetelor montane, care ocupa obisnuit partea centrala a subetajului, intre (700) 800- 1000 (1300) m, are ca asociatii reprezentative cele ale fagetelor pure (Symphyto-Fagetum, Festuco-Fagetum, Deschampsio –Fagetum) si variantele lor din sud-vestul tarii (Aremonio-Fagetum, Blechno-Fagetum).

Pe stancarii se pot afla pinete relictare de Pinus silvestris si de Pinus nigra (in Banat), pe stancariile calcaroase o mare varietate de asociatii ierboase termofile (Seslerietum rigidae, Seslerietum heuflerianae, Poetum nemoralis, Stipetum joannis, Stipetum pulcherrimae, Asplenio-Melicetum), iar in sudul tarii si gorunete.

Pe vaile inguste de munte, pe soluri de acumulare cu mult humus, permanent umezite, se intalnesc mici portiuni de padure de frasin (Fraxinus excelsior) si paltin de munte (Acer pseudoplatanus), iar pe prundisurile si nisipurile vailor cu apa curgatoare zavoaie de munte cu anin alb (Alnus incana).

La altitudini de (800) 1000-1250 (1450) m fagul se asociaza in multe masive muntoase cu bradul, sau cu bradul si molidul, luand nastere asociatii complexe. Acestea alcatuiesc o fasie zonala distincta cu mare extindere, in special in jumatatea de est a Carpatilor Orientali si in Carpatii de curbura. Padurile din aceasta fasie sunt edificate de fag-brad sau fag-brad-molid in proportii foarte variate.



In cuprinsul fasiei pot aparea local fagete pure, pe stancarii si pe soluri sarace se pot constitui pinete de pin silvestru, iar in vaile inchise, cu stagnari de aer rece, se intalnesc molidisuri. Pe prundisurile vailor sunt prezente tot zavoaie cu anin alb.

In raport cu altitudinile la care se afla limita inferioara a etajului boreal, fasia amestecurilor se poate alatura nemijlocit acestui etaj (ca in Carpatii Orientali), sau poate fi despartita de acesta printr-un brau ingust de fagete (cum se intampla, de pilda, in Bucegi) sau de amestecuri de fag-molid (Piceeto-Fagetum).

In zona de dealuri, sub 700 (800)m, fagul se asociaza frecvent cu carpenul (Carpinus betulus), uneori si cu alte specii de arbori care se intalnesc obisnuit in padurile de foioase (tei, frasin, gorun). Reprezentativa este asociatia Carpino-Fagetum. Se formeaza o fasie distincta de fagete colinare (sau de deal) in care de obicei se afla, extrazonal, gorunete (pe versanti insoriti). In luncile destul de bine formate din cuprinsul acestei fasii foarte raspandite sunt zavoaiele de anin negru (Aegopodio-Alnetum).

Fagetul montan, cel mai reprezentativ, specific Carpatilor, se afla pe soluri brune, brune slab podzolite, profunde, eutrofe, cu umiditate indestulatoare in tot sezonul de vegetatie unde fagul (Fagus silvatica) domina absolut, fomand un arboret inchis, cu trunchiuri impresionante, atingand inaltimi de peste 35 m si diametru de 60-80 si chiar peste 100 cm.

Caracterul umbros al arboretului impiedica formarea unui strat de arbusti. Izolat, se pot intalni exemplare de tulichina (Daphne mezereum), salba moale (Evonymus latifolia), soc comun si rosu (Sambucus nigra, S. racemosa), zmeur (Rubus idaeus).

Stratul ierbos este bogat in specii dar obisnuit neuniform dezvoltat, datorita umbrei. Sunt bine reprezentate urmatoarele specii: Lamium galeobdolon, Euphorbia amygdaloides, Geranium robertianum, Carex silvatica, Adoxa moschatellina, Viola reichenbachiana, Cardamine bulbifera, Circaea lutetiana, Asarum europaeum, Sanicula europaea, Paris quadrifolia, Mercurialis perennis, Glecoma hirsuta, Viola mirabilis, Galium schultesii.

Se intalnesc, frecvent, plantele specifice asociatiei – Symphytum cordatum, Pulmonaria rubra, Cardamine glanduligera, mai multe specii de ferigi (Athyrium filix femina, Dryopteris filix-mas, Polystichum aculeatum) si alte numeroase specii.

La dealuri, prezenta carpenului si altor specii de arbori mai termofili, in fagete cu asemenea flora, contureaza asociatia Carpino-Fagetum.

Fagetele de deal, in mare masura asemanatoare cu fagetele de munte, difera insa de acestea prin prezenta carpenului si a altor specii din alianta Carpinion (Carex pilosa), cat si prin lipsa unor specii caracteristice cum sunt Pulmonaria rubra, Symphytum cordatum, Cardamine glanduligera

Suprafete apreciabile revin insa si altor asociatii de fagete care difera de precedentele in special prin fertilitatea solurilor si, in consecinta, prin flora ierboasa, precum si prin productivitate. Foarte raspandita este asociatia in care stratul ierbos este dominat de Festuca drymeia, specie balcanica.

In conditii de soluri si mai putine trofice se intalneste frecvent asociatia cu Deschampsia in a carei flora ierboasa predomina speciile acidofile Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa, Calamagrostis arundinacea, Veronica officinalis, iar in unele situatii chiar Vaccinium myrtillus.

In celalalt subetaj, inferior, padurile zonale de gorun se caracterizeaza printr-o accentuata diversitate regionala, dat fiind ca in alcatuirea lor intra atat subspecii diferite de gorun cat si specii arbustive si ierboase cu areale si insusiri ecologice deosebite.




In acest etaj al gorunetelor, situat intre (200) 300-600 (700) m altitudine, invelisul vegetal are ca asociatii zonale reprezentative paduri edificate de cele trei subspecii de gorun (Quercus petraea ssp. petraea; ssp. dalechampii; ssp. polycarpa).

Doua asociatii sunt instalate pe soluri de fertilitate ridicata – una de tip central-european, alta de tip sud-est-european

1. Asociatia central-europeana Querco (petraeae) – Carpinetum are ca arbore edificator gorunul central-european (Quercus petraea ssp. petraea), care alcatuieste etajul superior al arboretului in care pot sa se gaseasca si putine exemplare de cires (Ceresus avium) si tei pucios (Tilia cordata).

Un al doilea etaj, de inaltime mai mica, contine in principal carpen (Carpinus betulus) si exemplare de jugastru (Acer campestre). In stratul de arbusti, obisnuit discontinuu, se afla Crataegus monogyna, Evonymus verrucosa, Cornus sanguinea, Corylus avellana, Ligustrum vulgare, Rosa canina. Stratul ierbos, de asemenea discontinuu, dezvoltat indeosebi la locurile ceva mai bine luminate, cuprinde specii amintite mai inainte la fagete, la care se mai adauga Melica uniflora, Carex montana, Poa nemoralis, Polygonatum odoratum, Lathyrus vernus, L. niger.

2. In asociatia sud-est europeana Tilio (tomentosae) – Carpinetum, edificator este Q. petraea ssp. dalechampii, la care in etajul superior se adauga in proportie insemnata teii (Tilia tomentosa, T. platyphyllos), frasinii (Fraxinus excelsior), platinul de camp (Acer platanoides). Un etaj subordonat este constituit din carpen, cu participarea jugastrului, sorbului de camp (Sorbus torminalis). In stratul de arbusti, obisnuit bine dezvoltat, participa Crataegus monogyna, C. pentagyna, Cornus mas, Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosa. Stratul ierbos contine: Clinopodium vulgare, Lithospermum purpureo-coerulueum, Cynanchum vincetoxicum, Viola hirta, Mercurialis ovata, Potentilla micrantha.

Gorunetele de soluri acide, mezotrofe (Luzulo-Quercetum petraeae), care se intalnesc destul de frecvent in cuprinsul subetajului, au ca trasaturi distincte dominatia absoluta a gorunului. Dintre speciile de amestec doar jugastrul si carpenul pot sa apara in exemplare putine. Dintre subarbusti, sunt frecvente speciile de Cytisus (nigricans, heuffeli, leucotrichus). In stratul ierbos este frecventa Luzula luzuloides, specii de Hieracium (murorum, lachenalii, umbellatum), Galium vernum, Festuca heterophylla, Brachypodium silvaticum, Maianthemum bifolium, Calamintha vulgaris, Viscaria vulgaris.

In subetajul padurilor de gorun, pe versantii umbriti, mai umezi, se infiltreaza fitocenoze de fagete

In schimb, pe versantii insoriti, in sudul si vestul tarii, gorunii se asociaza adesea cu cerul si garnita (Quercus cerris, Q.frainetto),.

Pe poalele de coasta cu soluri fertile de acumulare, in cuprinsul subetajului se intalnesc paduri de stejar cu carpen, iar pe terasele cu solurile podzolite si pseudogleizate paduri de stejar pure cu flora hidrofila. Luncile vailor sunt ocupate de aninisuri.

Caracterisitca pentru subetajul gorunetelor este formarea de complicate fitocenocomplexe in care, pe suprafete relativ restranse, se afla asociatii foarte diferite din punct de vedere ecologic.

In acest subetaj, o buna parte din paduri, indeosebi cele aflate pe terenuri plane sau putin inclinate, cu soluri mai fertile, au fost defrisate, terenurile fiind folosite in parte agricol (mai ales livezi si vii), in parte ca pasuni si fanete.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2281
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site