Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


Locuirea urbana

Demografie



+ Font mai mare | - Font mai mic



LOCUIREA URBANA


1 Tipologia oraselor

Cunoasterea numarului locuitorilor unui oras nu are relevanta doar din punct de vedere



statistic, ci constituie o sursa pretioasa de informatii în ceea ce priveste prezenta anumitor

trasaturi tipologice.Pot fi apreciate ca:

Orase mici – cele care au sub 20.000 de locuitori

Orase mijlocii – cele care au mai mult de 20.000 de locuitori

Orase mari – cele care au peste100.000 de locuitori

Orase foarte mari – cele cu peste 500.000 de locuitori

Orase plurimilionare – care au peste 2.500.000 de locuitori

Conurbatii30 – asezari cu peste 12.500.000 de locuitori si care sunt, de fapt, regiuni

urbane, sisteme create în teritoriu si care au functiuni complexe.

Megapolisuri – concentrari suprametropolitane, cu o populatie mai mare de 4.000.000 de

locuitori. Exista 19 asemenea tipuri de asezari, dintre care: New-York (11.560.000), Tokio

(11.350.000), Rhein-Ruhr (10.400.000), Buenos Aires (9.000.000), Paris (8.200.000), Londra

(7.700.000 ), Moscova (7.000.000 ), Shanghai (900.000) etc.31

În ceea ce priveste tara noastra, procesul de urbanizare s-a înscris în tendintele generale

ale urbanizarii pe plan mondial, dar conditiile istorice, alaturi de cadrul natural geografic i-au

conferit trasaturi proprii. Perioada de „planificare”, de modelare dirijata – adesea incompetenta si

iresponsabila – a generat situatii care trebuie reanalizate, corectate, readuse pe directiile

evolutive normale.

În domeniul celor care concep structurile si al celor care cerceteaza fenomenele din

constructii si arhitectura este usor sesizabila orientarea catre directii noi – precum cele din

„design-ul conceptual” sau „proiectarii holistice”32, care presupun o abordare si o viziune globala

asupra obiectului arhitectural.

Daca pâna în „Secolul luminilor” creatia arhitecturala gravita în jurul corelarii structurilor

cu cerintele momentului istoric si cu cele ale ale culturii constructive ale acestuia, actualmente

chestiunea s-a complicat, si-a diversificat si multiplicat cerintele (parametrii), datorita rafinarii

standardelor de confort fizic si spiritual prin modificarea relatiei dintre forma, materie, energie,

semnificatii, utilitate etc., fapt care determina orientarea creatiei arhitecturale catre un mod de

gândire si abordare de tip nou, integrationist. Apare o epistemologie a dezvoltarii durabile se

impune un alt mod de gândire relationala.

„Conceptorii” de azi – arhitecti, ingineri si alti specialisti, din cvasitotalitatea domeniilor

existentiale – încearca, precum coechipierii, sa-si apropie modelele de gândire, surmontând

barierele de ordin profesional, intelectual, afectiv, cautând sa instituie si sa afirme solutii

benefice, eficiente pentru mediul construit, în perspectiva integrarii domeniilor de cercetare si

proiectare din domeniul constructiilor, arhitecturii si urbanismului într-o conceptie de dezvoltare

durabila33


1 Tipologia oraselor românesti

În ceea ce priveste tipologia localitatilor urbane din tara noastra, se accepta urmatoarea

clasificare :

1) În functie de marime, exista orase - foarte mari, cu peste 500.000 de locuitori

- mari, având între 100.000 si 500.000 de locuitori

- mijlocii, având între 20.000 si 100.000 de locuitori

- mici, având un numar mai mic de 20.000 de locuitori

2)În functie de rolul în teritoriu, de functiunile social-culturale si de modul de asigurare al

serviciilor pentru populatia din zona de influenta avem de a face cu:

• Orase de categoria I – orase mari, cu functiuni complexe, centre de importanta republicana,

având arii largi de influenta (de ex. Bucuresti, Cluj-Napoca, Timisoara, Craiova, Constanta,

Brasov, Galati );

• Orase de categoria a II-a – orase mari, cu functiuni complexe, centre economice si social -

.culturale importante, cu arie de influenta mai mare decât suprafata unui judet ( de ex.

Ploiesti, Oradea, Sibiu );

• Orase de categoria a III-a – orase cu functiuni economice si social-culturale de importanta

judeteana ( Alba-Iulia, Vaslui, Sf.Gheorghe, Rm.-Vâlcea );

• Orase de categoria a IV-a – orase – centre industriale ( Hunedoara, Onesti, Calarasi );

• Orase de categoria a V-a – orase cu activitati economice si rol de servire social-culturala de

importanta locala ( Babadag, Lugoj, Nasaud );

• Orase de categoria a VI-a – orase – statiuni balneo - climaterice si turistice ( Sinaia, Busteni,

Calimanesti, Eforie ).


2 Locuirea urbana

Problemele locuintei nu mai au un caracter functional si utilitar, ci un pronuntat caracter

social si politic. În perioada contemporana concentrarea populatiei în orase obliga la instituirea

unor norme obligatorii privind igiena, functionalitatea si prescriptiile sigurantei constructiilor.

Aceste conditii fac imposibila rezolvarea problemei locuintei de catre indivizi si familii, de catre

fiecare generatie în parte. Conlucrarea dintre indivizi, la care se adauga interventia fortei publice,

devine singurul mijloc prin care se pot gasi solutii daca nu perfect acceptabile, cel putin

operationale - întrevazute ca posibile - pentru o problema atât de dificila si, mai mult, în curs de

amplificare (datorita ritmului rapid al urbanizarii). Totodata, se pune tot mai acut problema

gasirii raportului optim dintre proprietatea individuala (privata) si cea publica, întrucât “existenta

spatiului public este conditionata de existenta, integritatea si stabilitatea spatiului privat. Trebuie

sa ai spaţiul – insulă al propriei tale locuiri, pentru a putea fi mai întâi un bun vecin si, abia mai

apoi, un bun cetatean; invers: nu te poti învecina cu cel al carui teritoriu locuital se suprapune

peste al tau. Inexistenta teritoriului – insula al locuirii sau invadarea sistematica a integritatii,

adica a intimitatii acestuia, produc, pe cale de consecinta, distorsiuni în relatia public – privat:

nici spatiul privat nu mai este prezent decât ca deziderat, nici cel public nu mai apare decât în

ipostaze caricaturale”34

Gasirea unor rezolvari ale habitatului constituie una dintre “pietrele de încercare” pentru

fiecare administratie nationala, dar dimensiunile procesului de urbanizare contemporana au

ridicat si ridica probleme majore, ce depasesc granitele preocuparilor de grup si capata caracter

global.

În cadrul lucrarilor Seminarului ONU referitor la problemele habitatului, desfasurat la

Bucuresti în anul 1971 s-a mentionat ca arhitectii si urbanistii trebuie sa revizuiasca obiectiv si

sistematic ansamblul de notiuni referitoare la urbanism si locuire si sa contribuie hotarâtor la

conceperea modelelor si compozitia ansamblurilor incluzând serviciile colective si studiul

cadrului de viata.

Nu se poate vorbi despre existenta unui model unic pentru rezolvarea acestor probleme;

totul este apreciat în functie de traditia istorica si culturala, dezvoltarea social-economica a

fiecarei tari sau regiuni, de traiectoria exploziei demografice (care poate fi o curba ascendenta,

descendenta sau stationara), de o serie de factori mai mult sau mai putin controlabili, care –

împreuna – constituie specificul evolutiei fiecarei tari, zone sau localitati în parte.

Au fost puse în evidenta si utilizate, ca si metode de determinare a parametrilor de

referinta privind locuirea:

• Studii si anchete sociologice al caror obiect îl constituie locuintele si ansamblurile de

locuit executate, încercând ca – pe baza stabilirii gradului de satisfacere a cerintelor –

sa se contureze, prin extrapolare, aspiratiile populatiei.

• Întocmirea de proiecte cu caracter anticipativ, executate de profesionisti recunoscuti,

privind rezolvarea locuintelor si ansamblurilor rezidentiale pentru etapele viitoare.

• Realizari – cu caracter experimental sau de unicat – prilejuita de anumite manifestari

(expozitii universale, olimpiade etc.).

• Realizarea unor ansambluri de locuit cu un standard de confort deosebit – în tarile

foarte dezvoltate – care pot servi ca modele pentru studii, analize etc.

Chiar daca aceste studii nu pot epuiza problemele, se pot contura însa elementele care

trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidentiale – construite sau remodelate – sa asigure un

conform urban corespunzator, care în principiu sa constea în:

0 asigurarea pentru fiecare familie, a unei locuinte în care fiecare membru sa beneficieze

de propria sa camera, cu o arie locuibila/locatar în conformitate cu cuantumul optim apreciat de

studiile socio-medicale;

0 diversificarea locuintelor dupa marime, organizare, dotare, combinatii posibile,

amplasament, respectând limitele impuse de nivelul veniturilor locuitorilor, nuantate în functie

de posibilitatile si cerintele diverselor categorii de familii;

0 asigurarea unui plus de locuinte, care permita permutari ale familiilor în functie de

modificarea structurii veniturilor, ocupatiei etc. si flexibilizarea – în acelasi scop – a rezolvarilor

arhitectural-structurale;

0 corelarea gradului de confort al locuintei si al ansamblului din care face parte (o

vecinatate degradanta, necorespunzatoare scade calitatea celei mai bune cladiri de locuit);

0 precizarea nivelului optim de densitate pe baza unor complexe studii multidisciplinare;

0 completarea, amplificarea si diversificarea retelei de dotari social-culturale din cadrul

ansamblurilor rezidentiale;

0 adaptarea fiecarei zone rezidentiale la specificul arhitectural al orasului35


CHESTIONAR DE EVALUARE

1. Cum se grupeaza orasele în functie de numarul de locuitori?

2. Cum se grupeaza orasele în functie de rolul lor în teritoriu?

3. Cum caracterizati locuirea urbana?

4. Care sunt elementele ce trebuie avute în vedere pentru realizarea ansamblurilor

rezidentiale?




Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 333
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved