CATEGORII DOCUMENTE |
Demografie | Ecologie mediu | Geologie | Hidrologie | Meteorologie |
SISTEME DE STRATIFICARE INCHISE SI DESCHISE
Atunci cand vorbim despre stratificarea sociala, trebuie sa avem in vedere nu numai deosebirile dintre pozitiile economice sau ocupatii, ci si ceea ce li se intampla indivizilor care le ocupa. Astfel luam in considerare termenul de mobilitate sociala, termen care ii apartine lui Sorokin si care a fost utilizat de catre acesta pentru prima oara in 1927 in lucrarea "Social Mobility". Potrivit diversilor autori acest concept desemneaza "fenomenul de deplasare a indivizilor in spatiul social" si semnifica "trecerea
acestora dintr-o clasa in alta" (M.Tumin), "inaltarea sau coborarea in ierarhia sociala" (R.Aron) sau mai concret "miscarea indivizilor sau grupurilor sociale de la un rol
social de baza, semnificativ functional, la un altul" (M. Barber).
Sorokin a denumit notiunea de mobilitatea sociala, in sensul sau cel mai simplu ,ca fiind, "schimbarea indivizilor in spatiul social"(P.Sorokin, Social Mobility,1927). De asemenea , tot Sorokin spune ca " pentru a a gasi rolul unui individ sau a unui fenomen in spatiul social, inseamna sa ii definesti relatiile in comparatie cu alt individ sau fenomen social, ales ca punct de referinta".(idem)
In concluzie, "mobilitatea sociala se refera la miscarile indivizilor si grupurilor intre diferite pozitii socio-economice A.Giddens, Cap. Stratificare si structura de clasa Sociologie,p.289).
Miscarile sociale pe care le realizeaza indivizii in cadrul societatii sunt de mai multe tipuri:
Uneori, intalnim si combinatii ,
cum ar fi cea dintre mobilitatea verticala si cea laterala. De exemplu, un individ care lucreaza intr-o companie dintr-un oras poate
fi promovat intr-un post superior intr-o filiala a firmei localizate in alt
oras sau chiar alta
"In termenii mobilitatii sociale se poate face distinctia si se pot masura caracterul, respectiv gradul de "inchidere" sau "deschidere" al unui sistem social, permeabilitatea granitelor dintre clase si/sau straturi sociale, sansele de acces ale individului ori grupurilor in ierarhia sociala, politica, economica sau modul in care se distribuie recompensele si prestigiul intr-o societate.Altfel spus mobilitatea sociala poate fi considerata un indicator relevant al dinamicii sociale si al gradului de egalitate/inegalitate a sanselor indivizilor intr-un sistem social".(Corneliu Cartana, Mobilitatea sociala in Romania, Centrul de Sociologie rurala si urbana)
"Cantitatea de mobilitate sociala intr-o societate reprezinta un indicator major al gradului "deschiderii" sale, aratand in ce masura indivizii talentati nascuti in paturi sociale inferioare au posibilitatea de a se misca in sus pe scara socioeconomica". (A.Giddens,Sociologie, Cap. Stratificare si structura de clasa, p.290)
In acest context se punea intrebarea: cat de "deschise" sunt tarile industrializate in ceea ce priveste mobilitatea sociala?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare s-au realizat mai multe
studii si mentionam aici cercetarile efectuate de Peter Blau si Otis Dudley
Duncan in 1967. Investigatia lor ramane cel mai detaliat studiu de mobilitate
sociala intreprins intr-o
Blau si
Insa cel mai faimos studiu in aceasta directie este cel realizat de catre Lipset si Bendix in anul 1959. Ei au analizat date provenite din noua tari industrializate - Marea Britanie, Franta, Germania de Vest, Suedia, Elvetia, Japonia, Danemarca, Italia si Statele Unite, concentrandu-si atentia asupra mobilitatii barbatilor aflati in slujbe de tip gulere albastre la cele de tip gulere albe."Contrar asteptarilor lor, ei nu au descoperit nici o dovada ca Statele Unite sunt mai deschise acestora decat societatile europene. Mobilitatea verticala totala peste linie gulere albastre/gulere albe a fost de 30% in Statele Unite, iar in celalalte societati varia intre 27% si 31%. Lipset si Bendix au concluzionat ca toate tarile industrializate au parte de schimbari asemanatoare in privinta expansiunii slujbelor de tip gulere albastre. Acest fapt a condus la un "salt in sus al mobilitatii" de dimensiuni comparabile in fiecare din ele. Altii au pus sub semnul intrebarii descoperirile lor, sustinand ca se gasesc diferente semnificative intre tari daca se acorda mai multa atentie mobilitatii descendente, si daca mobilitatea pe distante mari este luata in considerare.(Heath, 1981; Grusky si Hauser, 1984)"(idem)
MOBILITATEA SOCIALA
IN
In ceea ce priveste mobilitatea sociala in Romania, a fost realizat un studiu de catre Irina Tomescu- Dubrow, pentru a observa procesul de "deschidere" a societatii romanesti in functie de contextul politic si economic.
Astfel "in
Per ansamblu, aceste schimbari indica faptul ca societatea romaneasca prezinta o deschidere mai mare in urma proceselor de democratizare.
Sub comunism, cele mai multe fluxuri ascendente au fost din categoria fermierilor (agricultorilor) in cea a muncitorilor manuali. In 2000, mobilitatea "fortata" este cel mai des intalnita in randul muncitorilor manuali, ce se muta in categoria muncitorilor nonmanuali rutinieri. Aceste schimbari nu sunt suprinzatoare, reprezentand consecinta logica a transformarilor pe scala larga dupa 1989. Introducerea principiilor economice referitoare la piata libera a insemnat privatizare si cu acesta a venit si inchiderea sau micsorarea intreprinderilor de stat, dintre care cele mai multe operau in industrie. Oamenii au trebuit sa isi gaseasca slujbe noi iar expansiunea sectorului serviciilor le-a oferit acesta posibiliate.
Rezultatele pentru 1970-2000 indica o deschidere crescanda a
societatii romanesti, in timp ce rezultatele pentru 1988-2000, exprimate in
termeni de fluxuri si relatii dintre statusuri socio-economice (indicate de SEI
- indexul socioeconomic), sugereaza exact opusul - mai putina deschidere in era
postcomunista. Un test important a dezavaluit rezulate
similare si pentru populatia ce nu se supranune, anume indivizii cu varsta
cuprinsa intre douazeci si unu - treizeci si doi ani, in 1988 si, respectiv,
2000. Astfel, rezultatele aparent contradictorii indica
faptul ca status-ul socioeconomic si clasa sociala reprezinta doua dimensiuni distincte
ale inegalitatii sociale". ( Tomescu-Dubrow,
Irina (2006): "Intergenerational Social Mobility in
Un exemplu pe
aceasta tema("inchiderea" societatii romanesti) este
si scurtmetrajul realizat de catre Cristi Puiu, intitulat "Un cartus de
Domnul Tomescu din
scurtmetrajul "Un cartus de
Cu toate acestea, el realizeaza, chiar daca refuza sa
recunoasca acest lucru, ca lumea sa este pe duca.
Cristi Puiu surprinde in scurt metraj un dialog intre doua generatii, intre un tata care a fost 30 de ani sofer pe TV (acronimele TV vin de la masinile vechi de tip Aro care se chemau Tudor Vladimirescu) si fiul corporatist care nu mai are rabdare cu timpul si nici cu tatal lui.
Daca e sa analizam subiectul din perspectiva temei noastre, vom observa ca este vorba despre mobilitatea intragenerationala , cea cu ajutorul careia putem "examina carierele indivizilor - gradul in care se misca in susul sau in josul scarii sociale pe parcursul vietii lor de angajati". Si ca sa fim si mai exacti este vorba despre mobilitatea descendenta intragenerationala. Explicatia: domnul Tomescu este un barbat de varsta a treia si odata ce isi pierde locul de munca dupa 30 de ani , ii vine foarte greu sa isi gaseasca o noua slujba si in cele din urma obtine una cu un nivel inferior de venit, si nu numai, fata de cea dinainte. Adica acum isi gaseste o sluja de paznic de noapte.
La fel se intampla si in Statele Unite unde mobilitatea descendenta este deosebit de prezenta in randul femeilor divortate sau a celor separate care au copii. Ca exemplu, am puteam lua viata Sandrei Bolton, descrisa de John Schwartz in cartea sa "The Forgotten Americans". "Destinul Sandrei contrazice ideea ca oamenii care muncesc din greu si care respecta regulile vor putea prospera. Sotul Sandrei o batuse in mod repetat pe parcursul celor sase ani de casnicie, iar asistenti locali l-au considerat ca fiind o amenintare la adresa celor doi copii ai lor. Ea a divortat de sotul ei, dupa ce Servicul de Protectie a Copilului i-a comunicat ca statul ii va lua copiii daca nu-si va parasi sotul.
Sandra nu primeste pensie alimentara de la fostul ei sot, care cu doua saptamani inainte de pronuntarea divortului a incarcat mobila lor si alte bunuri de valoare intr-un camion si a plecat, nemaifiind vazut de atunci. In timp ce, atunci cand era casatorita ea ducea o existenta relativ confortabila , de clasa mijlocie, Sandra traieste astazi, o viata plina de lipsuri. Ea a incercat sa ramana la colegiu, intretinandu-se pe sine si pe copii facand diverse munci utile, dar nu a reusit sa castige suficienti bani.
Un vecin a avut grija de copii cand ea s-a angajat cu norma intreaga ca secretara la un centru medical. Mergand la cursuri seara si in timpul verii, ea a primit in cele din urma o diploma de absolvire a colegiului. Cu toate ca a facut cereri de angajare in multe locuri, nu a reusit sa gaseasca un post mai bine remunerat, decat cel de secretara. Banii pe care ii castiga nu erau suficienti pentru a-si plati cheltuielile curente drept pentru care si-a luat o a doua slujba, de casiera intr-un supermarket,seara - si chiar in aceasta situatie, o duce foarte greu.
"Incerci sa faci un lucru responsabil", spune ea "si esti penalizat, pentru ca sistemul pe care il avem acum nu iti ofera o modalitate de a face acest lucru. Ma refer la faptul ca eu muncesc foarte mult. Mai mult de-atat nu poate face un singur om Schwartz, 1991)
Ca rezultat al divortului ei , Sandra a decazut dintr-o existenta oarecum confortabila, la una aproape de neconceput."(A.Giddens,Sociologie, Cap. Stratificare si structura de clasa, p.292)
Observam ca in toate aceste cazuri este vorba de o mobilitate la distante mari, iar in cel de-al doilea caz, chiar zi de zi. Pe de o parte tindem sa le dam dreptate celor care au pus sub semnul intrebarii studiul lui Lipset si Bendix si au spus ca ca se gasesc diferente semnificative intre tari in ceea ce priveste mobilitatea sociala daca se acorda mai multa atentie mobilitatii descendente, si daca mobilitatea pe distante mari este luata in considerare. De aici si concluzia ca nu toate societatile sunt atat de "deschise" sau macar anumite parti ale societatii, cum ar fi cea mijlocie sau de jos. Pentru ca , desi multi oameni din societatile moderne cred ca fiecare are posibilitatea sa ajunga la varf daca munceste din greu si e suficient de staruitor, cifrele arata ca foarte putin reusesc. De ce e oare asa de dificil acest lucru? Intr-o anumita privinta raspunsul e destu de simplu.
"Chiar intr-o societate "perfect fluida", in care fiecare ar avea o sansa egala de a ajunge in posturile cele mai inalte, doar o parte minora va facea acest lucru. Ordinea socio-economica din varf are forma unei piramide, avand doar putine pozitii de putere, statut sau avere. Nu mai mult de doua sau trei mii, dintr-un total al populatiei de 58 de milioane in Marea Britanie, ar putea deveni directori ai uneia dintre cele doua sute de mari corporatii.
Insa, in plus, celor care detin pozitii de bogatie si putere li se ofera mai multe oportunitati de a-si perpetua avantajele si a le transmite copiilor lor" (idem) - aceasta este mobilitatea intergenerationala = mobilitatea de la o generatie la alta.
Si totusi studiul mobilitatii sociale ridica destul de multe probleme mai ales in ceea ce priveste stabilirea nivelului de deschidere sau inchidere a unei societati. Totusi in ultimii ani expansiunea slujbelor de nivel inalt a oferit oportunitatea unei considerabile mobilitati ascendente.
BIBLIOGRAFIE:
A.Giddens, Cap. Stratificare si structura de clasa Sociologie,p.289
A.Giddens,Sociologie, Cap. Stratificare si structura de clasa, p.290
A.Giddens,Sociologie, Cap. Stratificare si structura de clasa, p.292
Corneliu Cartana, Mobilitatea
sociala in
P.Sorokin, Social Mobility,1927
Tomescu-Dubrow, Irina (2006):
"Intergenerational Social Mobility in
STANCIU ANDREEA
GRUPA 9, ANUL II
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2645
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved