DETERMINAREA POLUARII AERULUI

DETERMINAREA POLUARII AERULUI

Definitie: poluarea aerului este prezenta in atmosfera a unor substante straine de compozitia chimica normala si/sau cresterea concentratiei componentilor obisnuiti ai aerului peste anumite limite, care in functie de natura, concentratia lor si timpul cat actioneaza pot produce disconfort sau afectarea starii de sanatate a populatiei, precum si alterarea mediului.

Importanta igienico-sanitara:

1. Substantele poluante existente in atmosfera vor patrunde in organism odata cu aerul inspirat cu posibiliatatea aparitiei unor efecte specifice( acute sau cronice) si/sau nespecifice (imediata sau de lunga durata).

2. Actiunea poluarii aerului asupra organismului se poate manifesta si indirect, prin intermediul florei, faunei, prin modificarea intensitatii radiatiilor solare, reducerea aeroionizarii, cresterea numarului nucleilor de condensare.

Principalii poluanti din aerul atmosferic provin, mai ales din sursele artificiale de poluare (autovehicule, industrie, producerea de energie, consum casnic, industria chimica) si secundar din surse naturale (vulcani in eruptie si dupa, erodarea solului de catre vant, descompunerea substantelor organice de la sol, vegetatia, incendii spontane).

Actiunea poluarii aerului asupra sanatatii poate fi directa si indirecta.

Actiunea directa este caracterizata prin efectul patogen al poluantilor in functie de natura, concentratia si timpul de actiune a lor. Actiunea directa a poluarii aerului asupra sanatatii poate fi acuta si cronica.

Actiunea acuta se manifesta prin alterarea starii sanatatii sub influenta in timp scurt a unor niveluri ridicate de poluare a aerului.

Actiunea cronica sau de lunga durata este o influenta a poluantilor in concentratii moderate timp indelungat.

Poluarea aerului este de obicei produsa de un complex de substante cu diferite actiuni asupra organismului.Poluantii atmosferei pot fi clasificati in functie de actiunea lor asupra organismului sau in functie de starea lor de agregare.

In functie de actiunea lor asupra organismului exista :

- poluanti iritanti, grupa in care intra pulberile netoxice si o serie de gaze si vapori, dintre care cei mai importanti sunt bioxidul de sulf, bioxidul de azot, clorul, amoniacul.

- poluanti fibrozanti ca bioxidul de siliciu, oxizii de fier etc.

- poluanti toxici asfixianti, dintre care cei mai importanti sunt oxidul de carbon si hidrogenul sulfurat.

- poluanti toxici sistemici, grup care cuprinde un mare numar de elemente anorganice (plumbul, mercurul, kadmiul, fosforul, fluorul) sau substante organice (pesticidele organo-fosforice si organoclorurate).

- poluanti alergizanti, naturali, de origine vegetala (polen), animala (par, produse de descuamare), artificiala (emanati de unele ramuri ale industriei chimice: industria farmaceutica, industria maselor plastice etc).

- poluanti cancerigeni, care pot fi de natura organica (hidrocarburile policiclice aromatice, epoxizii), unele amine de natura anorganica (arsenul, cromul, kobaltul, selenul si sarurile lor) sau de natura minerala (azbestul).

Dupa starea de agregare, poluantii pot fi clasificati in 2 grupe:

- aerosoli, reprezentati prin particule solide sau lichide, dispersate in mediul gazos. Stabilitatea lor in aer este determinata in special de marimea particulelor, cele mai mari sedimenteaza repede, iar cele mici persista mult timp in atmosfera.

- gaze si vapori - grupa cuprinde cele mai diverse substante chimice poluante, de natura anorganica (bioxid de sulf, hidrogen sulfurat, oxid si bioxid de carbon, oxizi ai azotului etc.) sau de natura organica (hidrocarburi aromatice, aldehide, cetone, alcooli etc).

Actiunea indirecta a poluarii aerului asupra sanatatii se caracterizeaza prin modificarile de mediu sub influenta poluantilor care se reflecta asupra sanatatii si a conditiilor generale de viata. Este cunoscuta actiunea produsilor poluanti asupra microclimatului, asupra radiatiilor luminoase, asupra radiatiilor ultraviolete, asupra plantelor, asupra animalelor, asupra conditiilor de viata.

Factorii chimici ai mediului inconjurator se impart in naturali si artificiali. Aerul atmosferic se caracterizeaza printr-o componenta constanta a gazelor. Cu totul alta este situatia in cazul factorilor chimici artificiali ai mediului aerian. Componenta lor e foarte diversa si numarul lor sporeste permanent. Indeosebi s-a inrautatit componenta chimica a atmosferei si mediului aerian din sfera de productie a omului in conditiile progresului tehnico-stiintific.

Pentru aprecierea componentei chimice si a gradului de poluare a aerului atmosferic, a aerului din incaperile de locuit, sociale, pentru copii, curativo-profilactice se aplica standardele de stat (STAS), in care sunt date concentratiile maxime admisibile (CMA) ale noxelor. CMA de poluanti reprezinta acea concentratie determinata prin metode moderne, care nu exercita efecte directe sau indirecte asupra starii de sanatate, nu produce senzatii subiective si nu afecteaza capacitatea de munca a omului.CMA se pot exprima in mai multe forme si anume:

- concentratia maxima momentana - cea mai mare concentratie permisa pe interval scurt (30 min);

- concentratia medie zilnica - valoarea medie a concentratiei poluantului timp de 24 ore - minimum 12 probe;

- concentratii medii anuale - media pe 12 luni;

- concentratii de avertizare (alarma) - aceste concentratii atrag atentia populatiei, in conditii de poluari excesive, asupra unor riscuri imediate, grave, indicand luarea unor masuri de urgenta.

De cele mai multe ori se stabilesc CMA pentru doi sau mai multi poluanti care pot exercita actiuni mai intense. In arsenalul cercetarilor igienice a intrat metoda experientei pe animale pentru aprecierea reactiei organismului la actiunea factorilor nocivi.Astfel, igienistii au studiat functia sistemului nervos central, utilizand pe larg metode histologice si histochimice. Aplicand cele mai diverse metode de studiere a reactiilor organismului la actiunea factorilor nocivi, e necesara si participarea la cercetarile igienice a altor specialisti: fizicieni, chimisti, fiziologi, morfopatologi, clinicieni etc.Astfel a devenit posibila determinarea multor concentratii maxime admisibile a substantelor nocive in apa, aer, produse alimentare. Au fost elaborate mai multe reguli sanitare si recomandari de asanare a mediului, a conditiilor de munca si viata ale populatiei.

In legatura cu utilizarea activa a experientelor pe animale, a aparut necesitatea folosirii analizei statistice pentru constatarea veridicitatii rezultatelor experimentale. Analiza statistica a rezultatelor obtinute in experiemente a devenit o parte obligatorie a cercetarilor igienice.In anii 60, odata cu dezvoltarea industriei si poluarea progresiva a mediului ambiant, a inceput studierea actiunii combinate a factorilor nocivi in cazul diverselor cai de penetrare in organism, precum si consecintele ulterioare ale actiunii asupra organismului a diferitilor factori de intensitate scazuta. Aceasta a facut necesara utilizarea metodelor care permit studierea efectelor embriotrop si mutagen.