Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


Poluarea biologica a apelor naturale

Ecologie mediu

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Managementul deseurilor radioactive
EREDITATE. MEDIU. EDUCATIE
STRATEGII SI POLITICI PRIVIND PROTECTIA ATMOSFEREI
Controlul calitatii mediului
Aspecte privind efectele conflictelor militare asupra mediului inconjurator
Costurile si beneficiile energiei eoliene
ECOLOGIZAREA LOCALITATILOR SI MANAGEMENTUL DESEURILOR SOLIDE URBANE
Poluarea mediului inconjurator
Refacerea ecosistemului lacului Babadag
FUNDAMENTE CONCEPTUALE ALE MANAGEMENTULUI MEDIULUI



Poluarea biologica a apelor naturale

Cuprins:

Cap. I. Apa

I.1 Definitie

I.2 Importanta apei

I.2.1. Starea naturala

I.2.2 Apa pentru vietuitoare

I.2.3 De ce nu putem bea apa din mare?

I.2.4 Absorbtia pasiva

I.3 Proprietati

Capl II. Poluarea apelor

II.1 Poluarea apelor

II.2 Poluarea biologica si sanatatea

II.3 Apa si sanatatea

II.3.1 Surse de poluare a apei

II.3.2 Influenta apei asupra sanatatii populatiei

II.3.3 Apa curata-populatie sanatoasa

II.3.4 Apa, substantele minerale si sanatatea

Argument

Apa este componentul principal al mediului inconjurator si in stransa interdependenta cu celelalte elemente ale acestuia. Orice modificare in unul din componentele mediului se va rasfrange diferentiat si in celelelte elemente. De aceea, calitatea apei va depinde si de calitatea aerului, a solului si a celorlalte elemente. Pentru a imbunatati calitatea apei este necesara o imbunatatire a calitatii mediului, in general.

Influentele complexe pe care omul le executa asupra mediului inconjurator, au cunoscut in ultimul timp o amploare deosebita, cu consecinte imprevizibile, ca urmare a dezvoltarii fara precedent a activitatilor economice. De multe ori, necunoscand interrelatiile multiple dintre componentele ambientului sau din dorinta de a obtine avantaje maxime executate cu cele mai nobile scopuri au, in subsidiar, efecte negative, uneori dezastruase.

Impactul antropic asupra mediului inconjurator este complex, iar poluarea reprezinta numai o componenta a sa, alaturandu-se numeroaselor efecte negative : influentele exercitate prin activitatile de exploatare a materiilor prime (despaduriri, halde de steril, etc), distrugerea albiilor raurilot prin extragerea balastului, depasind capacitatea naturala a regenerare, degradarea terenurilor prin defrisari sau practicarea unei agriculturi intensive, irationale, saraturarea terenurilor arabile ca urmare a irigatiilor necorespunzatoare,nestabilizarea alunecarilor de teren din bazinele versant ale acumularii. Acestora li se adauga si alte fenomene hidrodinamice adiacente (exfiltratii si baltiri laterale), colmatarea lacurilor cu aluviuni si eutrofizarea acestora prin aporturi de aluviuni de pe versanti cu contribiund la « degradarea mediului inconjurator »

Multe secole apa a fost considerata ca un element. In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scanteii electrice.
In 1783, Lavoisier a repetat experienta, realizand pentru prima oara sinteza cantitativa a apei. S-a stabilit atunci ca 2g de hidrogen se combina cu 16g oxigen pentru a da 18g apa.
In 1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este formata din doua volume de hidrogen si un volum de oxigen.
Apa naturala consta in amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acestora genereaza 18 specii de molecule de apa.
Apa pura este intotdeauna un amestec de apa usoara (H2O) si de cantitati extrem de mici de apa grea (D2O) si apa hipergrea (T2O).

Apa urmeaza un ciorcuit in natura. Caldura soarelui dewtermina evaporarea apei de suprafata. Vaporii rezultati se ridica in atmosfera. Daca in atmosfera saturata cu vaporii de apa apare o scadere a temperaturii , parte din vaporii condensati iau forma de nori, ceata, ploaie, zapada sau grindina. In anotimpurile calde, dar cu nopti racoroase se depune roua, iar daca temperatura solului este sub 0 C, se depune bruma.

Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezulta din topirea zapezilor, in parte umplu din nou lacurile, raurile, fluviile, marile si oceanele. Alta parte strabatre straturile de pamant, la diferite adancimi, formand apele freatice.

Capitolul I Apa

I.1. Definitie

Apa este un factor important in echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problema actuala cu consecinte mai mult sau mai putin grave asupra populatiei. Prin poluarea apei, se intelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice si biologice ale apei, produsa direct sau indirect de activitatile umane si care face ca apele sa devina improprii utilizarii normale in scopurile in care aceasta utilizare era posibila inainte de a interveni alterarea. Efectele poluarii resurselor de apa sunt complexe si variate, in functie de natura si concentratia substantelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizeaza prin tratare, prin care se asigura conditiile necesare pentru consum.

I.2 Importanta Apei.

In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scanteii electrice. In 1783, Lavoisier a repetat experienta, realizand pentru prima oara sinteza cantitativa a apei. S-a stabilit atunci ca 2g de hidrogen se combina cu 16g oxigen pentru a da 18g apa. In 1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este formata din doua volume de hidrogen si un volum de oxigen.
Apa naturala consta in amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acestora genereaza 18 specii de molecule de apa. Apa pura este intotdeauna un amestec de apa usoara (H2O) si de cantitati extrem de mici de apa grea (D2O) si apa hipergre(T2O).

I.2.1 Starea naturala

In natura , apa se gaseste din abudenta in toate starile de agregare:

In stare lichida (forma in care acopera 2/3 din suprafata pamantului; sub forma de mari oceane, rauri, fluvii, ape subterane);

In stare solida (formeaza calote glaciare);

In stare gazoasa (atmosfera contine o cantitate considerabila de apa, sub forma de vapori de apa, invizibili). Apa urmeaza un circuit in natura.Caldura soarelui determina evaporarea apei de suprafata. Vaporii rezultati se ridica in atmosfera. Daca in atmosfera saturata cu vapori de apa apare o scadere a temperaturii, parte din vaporii condensati iau forma de nori, ceata, ploaie, zapada sau grindina. In anotimpurile calde, dar cu nopti racoroase se depune roua, iar daca temperatura solului este sub 0 C, se depune bruma.Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezulta din topirea zapezilor, in parte umplu din nou lacurile, raurile, fluviile, marile si oceanele. Alta parte strabate straturile de pamant, la diferite adancimi, formand apele freatice. Apa subterana poate reaparea la suprafata, fie prin izvoare, fie extrasa prin fantani, puturi sau sonde.
In cadrul acestui mare circuit natural se disting circuite secundare, dintre care, importanta deosebita prezinta circuitul biologic. Acesta consta in patrunderea apei in organismele vii si redarea ei in circuitul natural prin respiratie, transpiratie si moartea organismelor.

Distingem si un circuit apa-om-apa care se refera la interventia activitatii omului in circuitul natural.

In natura nu exista apa pura; date fiind interactiunile cu mediul ea contine gaze, substante minerale si organice dizolvate in suspensie.
Chiar apa de ploaie, care ar trebui sa fie cea mai curata apa naturala (devenita astfel printr-o distilare naturala) poate prezenta dizolvate anumite impuritati de tipul: CO2, NH3 sau chiar H2S, SO2- ca urmare a contactului prelungit cu aerul.
In regiunile tropicale, apa de ploaie are o putere de dizolvare foarte mare. Specialistii au calculat ca in peninsula Indochina, apa de ploaie ce cade pe un hectar, pe parcursul unui an, contine 8 kg HNO3. In Brazilia, 50g apa la m3 de ceata contine 15-18 mg H2CO3 si 19 mg HNO3. Este o apa acida ce ataca rocile.
Cea mai variata compozitie dintre toate apele naturale o au apele subterane. Ele contin cantitati mari de substante solide sau gazoase. Ajunse la suprafata, aceste ape, formeaza izvoare de ape minerale.Se spune ca, atunci cand evreii insetati au traversat desertul Sinai, Moise a lovit cu toiagul sau o stanca si apa a tasnit. De la Moise la radiestezisti a fost un drum extrem de lung.
Prin radiestezie, termen intens studiat in ultima perioada, se intelege capacitatea unei persoane de a percepe actiunea campului electric si magnetic emis de o panza de ape subterane, de zacaminte- in special feroase.
Inainte chiar de invazia romana, galii cunosteau calitatea apelor minerale; s-au gasit mici altare construite de acestia in preajma unor astfel de izvoare. In statiunile termale din Masivul Central, Alpi sau Pirinei s-au gasit urme ale vechilor captari galo-romane si piscine uriase. Dupa compozitie, apele minerale pot fi: acide (continut ridicat de CO2), alcaline (predomina sulfatii de magneziu si sodiu), sulfuroase (contin sulfuri alcaline), feruginoase (contin carbonati de fier di si trivalent).
Tara noastra are un potential ridicat de ape minerale. Sunt cunoscute statiunile balneo-climaterice ca cele de la Buzias (ape carbogazoase si feruginoase), Calimanesti, Govora, Caciulata (ape sulfuroase), Slanic Prahova, Ocna Sibiului (saline).
Factorii determinanti ai efectului terapeutic precum: termalitate, prezenta gazelor dizolvate (O2, CO2, H2S, CH4, N2, gaze rare), prezenta unor substante de natura minerala sau organica (hormoni, antibiotice) permit utilizarea acestor ape in tratarea unei game foarte largi de afectiuni ale aparatului cardio-vascular, locomotor, anemii, boli ale sistemului nervos si boli endocrine.Apele din rauri au o compozitie variabila. Sunt in general slab mineralizate. Contin Ca2+ si HCO3- si mai rar SO42- si Cl-. Apele marilor si oceanelor sunt puternic mineralizate. Marile interioare au concentratii in saruri, fie mai mari (Marea Mediterana), fie mai mici (Marea Neagra- in special NaCl) comparativ cu apele oceanelor. In cazul Marii Moarte, concentratia de saruri este atat de mare incat viata nu poate exista.Sarurile apei de mare contin 89 cloruri, 10 sulfati, 0,2 carbonati.
Totalitatea apei pe pamant este de aproximativ 1,46 miliarde km3 din care 97 in oceane si mari, 2 in calote glaciare si 1 in rauri, lacuri, panze subterane. Apa potabila nu trebuie sa contina organisme animale si vegetale si sa satisfaca cerinte de calitate superioara privind indicatori fizico-chimici, biologici si bacteriologici.Alimentarea cu apa a centrelor urbane prezinta o mare importanta, caci apele trebuie sa fie tratate inainte de a fi puse la dispozitia populatiei.
Pentru epurarea apei se folosesc: ozon, clor, hipoclorit de calciu (apa de Javel), cloramina. In cazul clorului se utilizeaza aproximativ 0,1 mg clor la litru. O cantitate prea mare de clor da insa apei un gust dezagreabil si chiar un miros urat.
Serviciile americane adauga apei potabile putina fluorura de sodiu, pentru a combate cariile dentare.

I.2.2 Apa pentru vietuitoare




Apa este un component indispensabil vietii. Un om consuma in medie 3 l apa/zi, iar corpul sau are un continut de 60-70 apa. Un pom evapora aproximativ 200 l apa/zi.
In organismele vii, apa este continuta in forma: intracelulara (50 ), interstitiala (15 ) si circulanta (5 ).Tesutul adipos si oasele contin 33 apa, muschii 77 , plamanii si rinichii 80 , substanta cenusie 85 , iar lichidele biologice: plasma 90 , saliva.99,5.
Un om adult, cantarind 70 kg contine apa intr-un procent de 65-70 din greutatea sa, adica pana la 50 kg apa.
Fiintele vii nu pot supravietui in absenta apei, toleranta la deshidratare depinzand de specia respectiva. Apa este nu numai un constituent al organismelor vii dar joaca si un rol extrem de important ca cel de regulator termic sau de irigator al telsuturilor vii. Un adult normal trebuie sa absoarba aproximativ 2,5-3 lintrii apa/zi, preluati fie sub forma de bauturi sau apa continuta in alimente precum si apa de combustie a alimentelor si tesuturilor (aport endogen).Daca ne raportam la regnul vegetal, apa este continuta in: salate, castraveti, andive ( sau in rosii si morcovi (90 ). Daca apa joaca un rol atat de important pentru viata, in mod firesc se pune intrebarea: care este rezistenta organismelor in conditiile lipsei apei.Camilele traversand desertul isi pot produce aproximativ 40 l apa prin oxidarea grasimilor ce se gasesc in cocoasa. In conditii normale, camila se hraneste insa cu plante verzi, ce contin multa apa. Se cunosc insecte ce iau apa de la vegetale uscate dar higroscopice (absorb umiditatea din aer).
Rozatoarele din deserturi pot trai in absenta apei consumand doar ierburi, scoarta de copaci, frunze uscate. In captivitate apa este procurata pe cale endogena adica prin oxidari celulare, reusind sa traiasca fara sa bea chiar 6 luni.
Carnivorele care au nevoie imediata de apa, pentru a-si elibera reziduurile azotoase se hranesc cu erbivore ale caror tesuturi contin multa apa. Omul s-a adaptat la conditiile mediului inconjurator- populatia nomada a deserturilor consuma o cantitate mai mica de apa decat populatia sedentara.Se cunosc si plante care au o rezistenta mare la deshidratare- cacteele contin tesuturi imbibate cu apa, asa-zis ‚‚suculente''.
Toate animalele de pe glob, ca si omul, poseda modalitati de procurare a apei. In timpul activitatilor zilnice, in organismul uman sunt ‚‚arse'' zaharuri si grasimi. Prin arderea lor se formeaza CO2 si H2O; CO2, toxic, este inlaturat iar H2O se poate utiliza pentru diferite necesitati ale organismului.
Din 1 g zaharuri rezulta 0,56 g H2O, iar din 1g grasimi se formeaza 1,07 g apa. Zilnic, un adult sintetizeaza 300 g apa. Animalele din stepele uscate si deserturi, serpi, soparle, girafe, zebre, struti au capacitatea de a acumula mari cantitati de lipide (grasimi) prin oxidarea carora rezulta apa (la o camila rezerva de grasimi din cocoasa este de 110-120 kg).
Viata nu ar fi fost posibila in zonele de desert daca animalele din aceste zone nu ar fi invatat sa se ascunda ziua de caldura si daca nu ar fi avut posibilitatea de a impiedica evaporarea apei din organism. Extrem de interesant este experimentul realizat cu 300 de ani in urma de un savant- Sanctorius- care a observat ca greutatea organismului uman se modifica neincetat. El a construit un cantar mare si asezat ore in sir pe acest cantar isi urmarea propria greutate. Peste noapte, Sanctorius pierdea aproape un kg.
Cauzele sunt multiple: prin indepartarea CO2 din organism, greutatea omului scade cu 75-85 g in 24 ore. Pe cale pulmonara se evapora 150-500 g apa zilnic, iar prin piele si mai multa. Prin transpiratie, pe vreme rece, se evapora 250-1700 g apa. In cazul unei munci fizice dificile, prestata pe vreme uscata si calda, cantitatea de transpiratie poate atinge chiar 10-15 l in 24 ore. Pe aceasta cale, organismul combate de fapt supraincalzirea. Pentru evaporare se consuma o cantitate de caldura de 600 calorii pentru 1 l sudoare. Daca aceasta caldura ar fi toata furnizata de corpul omenesc, temperatura lui ar cobora cu aproxsimativ 10 C. Corpul omenesc furnizeaza pentru evaporare doar o cantitate mica de caldura; astfel transpiratia nu poate asigura racirea corpului, dar permite evitarea supraincalzirii. Numai datorita evaporarii apei la nivelul plamanilor si pielii, temperatura corpului uman se mentine la valori in jurul a 37 C, chiar daca temperatura ambienta este de 40-50 C.

Se stie ca arsita din zonele de desert este mai suportabila decat cea din padurile tropicale umede. Aceasta se explica prin faptul ca in atmosfera umeda sudoarea se evapora lent, se aduna in picaturi ce se preling pe corp si nu apare senzatia de usurare.

I.2.3 De ce nu putem bea apa de mare? Raspunsul este la indemana daca se cunoaste compozitia apei de mare. Aceasta contine saruri. O cantitate de 100 g saruri provenite prin consumarea apei de mare, ajunse in sange pot genera adevarate accidente. Daca limita normala de saruri in sange este depasita, organismul tinde sa se debaraseze de cantitatea suplimentara de saruri, un rol important in aceasta curatire jucandu-l rinichii.Un adult elimina aproximativ 1,5 l urina in decursul unei zile, adica jumatate din cantitatea de apa primita in 24 de ore. Cu apa sunt eliminate simultan si Na, Ca, K.
Concentratia sarurilor in apa de mare fiind mult mai mare decat a sarurilor din urina, pentru ca organismul sa elimine aceste saruri patrunse odata cu apa de mare, ar fi necesara o cantitate mult mai mare de apa decat cea bauta. Pestii au un aparat de desalinizare, ce se afla la nivelul branhiilor unde, celulele specializate preiau din sange sarurile si impreuna cu un mucus foarte concentrat le elibereaza in mediul inconjurator.
Apa are proprietati uimitoare si cu multiple implicatii, dar cea mai putin cunoscuta pare a fi capacitatea ei de a forma o pelicula superficiala rezistenta, ce este rezultatul unei atractii reciproce foarte puternice dintre moleculele stratului ei superficial.
De existenta acestei pelicule superficiale este legata viata multor insecte. Gonitorii (Gerris) traiesc numai la suprafata apei, fara a se scufunda in apa si fara a iesi pe uscat. Ei pot sa alunece pe luciul apei, cu labutele larg desfacute. Pelicula superficiala cedeaza sub greutatea lor, dar nu se rupe. De pelicula apei se pot agata si larve de tantari, gandaci de apa. Care este regimul de apa al plantelor? Cum absorb plantele apa? Plantele superioare terestre absorb apa in mod pasiv si activ

I.2.4 Absorbtia pasiva

Datorita transpiratiei la nivelul frunzelor, celulele acestora se afla intr-o stare de nesaturatie marind forta de suctiune (franceza: succion = sugere). Aceasta se transmite prin tulpina si radacina pana la perii absorbanti. Acestia patrunsi printre particulele solului, aderand la acesta. Are loc absorbtia apei de capilaritate din spatiile ramase intre particulele solului. Acest tip de absorbtie asigura cea mai mare cantitate de apa absorbita de o planta terestra superioara. Absorbtia activa se realizeaza prin aparitia unei presiuni pozitive in radacina plantei (presiune radiculara) bine aprovizionata cu apa .Astfel, apa este absorbita de radacina si condusa prin tulpina pana la frunza. Ascensiunea apei in corpul plantei este determinata de presiunea radiculara mai ales primavara, inainte de aparitia primelor frunze, astfel incat, apa ajunge pana la muguri. Astfel, radacina absoarbe cantitati mari de apa si transpiratia este redusa.

Ascensiunea apei este generata de forta de suctiune a celulelor din frunze abia dupa aparitia acestora. Intensitatea absorbtiei apei este conditionata de: cantitatea de apa din mediul inconjurator, temperatura, pH, substante toxice din sol.

Ofilirea se manifesta atunci cand apare un dezechilibru in aprovizionarea cu apa a unei plante. Datorita unei accentuate lipse de umiditate, in cazul unor secete, apare ofilire de durata.
Combaterea secetei se realizeaza prin irigatie, folosindu-se ape cu un continut mic de saruri dizolvate. Apa de irigatii se introduce in pamant prin udari, preferabil pana la adancimea de 1 m (la aceasta adancime ajung majoritatea radacinilor plantelor de cultura).
Administrarea unor cantitati prea mari de apa in sol nu este de dorit caci, prin evaporare apa antreneaza cantitati mari de saruri, avand ca rezultat saraturarea solului. Cantitati prea mari de apa, strabatand doar o portiune mica din sol, se evapora repede, ceea ce de asemena nu este indicat.

Iata suficiente aspecte ce releva importanta biologica a apei, motiv pentru care este considerata pe drept cuvant ‚‚izvorul vietii''.

I.3 Proprietatile apei

Apa potabila : ca si aerul este vitala pentru om. Un om consuma in medie 2litei de apa pe zi. Fara apa, omul nu poate supravietui mai mult de cateva zile. In apa potabila se gasesc dizolvate pana la 0,5 g/l saruri minerale si mici cantitati de aer.

Apa minerala : contine saruri minerale si dioxid de carbon. Ea este recomandata mai ales in timpul verii, cand prin transpiratie omul pierde o mare cantitate saruri minerale.

Anomalia apei :  Toate substantele se contracta atunci cand temperatura lor scade, ceea ce duce la micsorarea volumului pe care il ocupa in spatiu. Daca introducem o substanta aflata in stare solida intr-un vas in care aceeasi substanta se gaseste in stare lichida, vom observa ca cea solida se scufunda in cea lichida. Apa este singura substanta intalnita in natura care face exceptie la aceasta regula. Daca temperatura apei scade pana la 4 grade C, aceasta se comporta la fel ca celelalte substante : isi micsoreaza volumul in timp ce densitatea sa creste. Anomalia se petrece la temperaturi mai mici de 4 grade C: volumul incepe sa-i creasca, densitatea sa scada, iar la 0 grad C, apa ingheata; insa pana in acest moment, densitatea ei este suficient de mica si volumul suficient de mare pentru a fce ca gheata sa pluteasca pe apa si sa nu se scufunda.Apa ca solvent: multe din substantele compuse ce sunt necesare vietii pot fi dizolvate in apa. In timpul formarii si deplasarii in atmosfera a picaturilor de ploaie, hidrogenul, oxigenul si dioxidul de carbon sunt gaze ce se dizolva in aceste picaturi. De asemenea, toate plantele isi extrag substantele hranitoare din apa in care acestea sunt dizolvate.

CAPITOLUL II. POLUAREA APEI

II.1 POLUAREA APELOR

O problema importanta in legatura cu folosirea apelor o constituie lupta impotriva poluarii lor.

Utilizarea apei nu trebuie privita doar sub aspect cantitativ;ea este inseparabil legata si de cel calitativ.Nici populatia si nici economia nu pot intrebuinta apele de calitate necorespunzatoare.De aceea,o problema importanta pe plan mondial,la ordinea zilei, este lupta impotriva poluarii apelor. Poluarea apelor curgatoare afecteaza canalele,fluviile si raurile pe cursul lor pana la revarsarea in mari.Ea poate contamina si suprafete intinse de apa, cum sunt iazurile sau lacurile artificiale. Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila deoarece agentii poluanti se dizolva in apa.Oricum,exista si exceptii cum ar fi detergentii care produc spuma,sau titeiul si reziduurile netratate care plutesc la suprafata.Toti agentii poluanti pot fi detectati in laboratoare prin teste biochimice standarizate.Din aceste teste rezulta un nivel care determina gradul de extindere al poluarii si cel de puritate relativa a apei.

Se poate monotoriza si efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor si animalelor si aceasta este o alta metoda prin care oamenii de stiinta pot determina nivelul de poluare.

Principalele tipuri de poluanti sunt urmatorii :Exista putini poluanti naturali.Solul contine anumiti fertilizatori,cum ar fi nitratii care in timpul aratului pasunilor sau in decursul iernilor pot iesi la suprafata.In sol se mai gaseste si aluminiul care poate ajunge in apele curgatoare prin diferite reactii chimice.In timpul inundatiilor luncilor,in apa poate patrunde magneziul care provoaca dezastre in randul pestilor.Insa aceste scurgeri naturale sau semi-naturale de poluanti sunt insignificante in comparatie cu cele produse de om. Fermierii introduc in mediu o gama intreaga de substante chimice si deci si in rezervele de apa potabila.Printre acestea se numara erbicidele,insecticidele,acaricidele,fungicidele si deparazitantii pentru bovine,fosfati ,nitrati pentru a stimula dezvoltarea plantelor si exista scurgeri semnificative de lichide toxice din silozuri sau din fermele de animale.Produsele farmaceutice utilizate in agricultura,pot si ele polua alaturi de dezinfectanti.

Odata cu epurarea apei prin care aceasta devine potabila se fac anumite masuratori chimice care lasa si ele anumite resturi in apa.Trihalometanul,o substanta chimica compusa care se presupune ca provoaca cancerul,este un produs rezultat in urma clorurarii apelor.Utilizarea sulfatului de de aluminiu pentru curatirea apei a fost in centrul atentiei in 1988 cand mai multe tone au fost deversate in retelele de alimentare din Camelford,Cornwall(Anglia),cauzand diverse boli printre localnici.

Industria produce alti factori poluanti printre care cei mai importanti sunt metalele grele,cum ar fi cadmiul,plumbul si zincul.Ploile acide cauzate de arderea combustibililor fosili sunt un alt poluant important.

Astfel, putem face o clasificare a tipurilor de poluare a apei:

-poluarea bazinului (prin produse ale eroziunii,produse chimice toxice provenind de pe ogoare,de pe sosele,prin spalarea sarii din sol,prin irigari);

-poluarea albiei cursurilor de apa(ca urmare a introducerii compusilor organici si minerali provenind din sistemele de aductie a apei si din intreprinderile industriale);

 -poluarea de origine termica(provocate de apele cu temperatura inalta evacuate de termocentrale si intreprinderi industriale);acest tip de poluare,din ce in ce mai important,provoaca o scadere a continutului de oxigen din apa,atat de necesar dezvoltarii pisciculturii;



-poluarea hidrobiologica(provocata si din mai multe cauze,de exmplu,de constituirea,in momentul regularizarii scurgerii,de intinderi de apa putin adanci unde creste o vegetatie abundenta);

II.2. POLUAREA    BIOLOGICA SI SANATATEA

Pe langa poluantii chimici in natura se intalnesc si poluanti biologici. Acestea sunt microorganisme patogene, virusi helminti, etc. Ei se pot afla in atmosfera, apa,sol, in corpul altui organism inclusiv al omului.

Solul are rol deosebit in transmiterea la om a unor geohelmint : anchilostoma, ascarizii, trihocefalii. Ouale proaspete de helminti sunt inofensive. Ele necesita o maturizare in sol. Este considerabil rolul solului si in pastrarea indelungata a formelor sporulate de agenti patogeni ai antraxului, tetanosului letosprirozei, gangrenei gazoase, botulismului. Poluarea mediului ambiant joaca un rol important in raspandirea patologiei infectioase la oameni. Omul patruzand tot mai profund in natura intervine in condiile naturale de existenta a microorganismelor patogene si el insasi victima lor.Omul si animalele domestice se pot molipsi de antropozoonoase, patruzand in focarul natural de existenta al microorganismelor. Aceste maladii sunt ciuma, tuberculoza, tifosul, encefalia, malaria. Particularitatile acestor maladii sunt ca organismul provocat traieste in natura pe un anumit teritoriu, in afara relatiilor cu oamenii sau cu animalele domestice. Nu intotdeauna agentul patogen ataca direct omul, drumul infectarii este mai complicat, agentul patogen trece adeseori prin mai multe transformari.

Ei pot patrunde in organismul animalelor salbatice. Transmiterea la om are loc prin insectele patogene. Cei mai periculosi sunt agentii patogeni ai maladiilor infectioase si care au o raspandire larga in mediu. Unele microorganisme pot trai cateva ore in afara organismului uman, altele de la cateva zile la cativa ani, iar pentru altele mediul este locul lor de a trai normal. In organism ei patrund cand e dereglata integritatea tegumentelor, pe cale alimentara in caz de nerespectare a igienei, etc. Microbii patogeni pot patrunde in apele subterane si cauza maladii, inclusiv la om. Din care cauze apa din fantani in special cele deschise necesita in prealabil de a fi filtrate sau fiarta. Cele mai poluate sunt rezervoarele de apa descoperite (deschise) – lacurile, iazurile, raurile. Isotria omenirii a cunoscut faptul ca apa a fost cauza a numeroase epidemii de holera, dizinterie, etc.

Poluarea biologica-bacteriologie, virusologica si parazitogica – legata in mod direct de prezenta omului. Este cel mai vechi tip de poluare cunoscut si apare caracteristic zonelor subdezvoltate sau in curs de dezvoltare.

Poluarea fizica cu puecadere cu substante radioactive, dar si tehnica sau determinata de elemente insolubile plutitoare sau sedimentabile. Este cel mai nou, mai recent tip de poluare, in general caracteristic zonelor avansate sau intens dezvoltate. Poluarea chimica, este reprezentata de patrunderea in apa a unor substante diverse, de cele organice usor degradabile pana la cele toxice cu persistenta indelungata si cu remanenta. Acest tip de poluare poate fi intalnita atat in zonele avansate din punct de vedere economic, cat si in cele ramase in urma, avand evantaiul de cuprindere cel mai mare atat ca elemente poluante, cat si ca consecinte.

Poluarea chimica a apei se poate produce in mod accidentabil, dar de cele mai multe ori datorita indepartarii necontrolate a diverselor deseuri sau reziduuri lichide sau solide. Sursele de poluare a apei sunt multiple, cel mai frecvente sunt reprezentate de reziduurile comunale, industriale si agrozootehnice.

II.3 Apa si sanatatea

Suprafata pamintului este acoperita in proportie de 78% de apa, inclusiv 4% de catre ghetari. Nu toata apa de pe suprafata Terrei este potabila, rezervele de apa potabila sunt localizate in ghetari-24 mln km 3,lacuri -230 mln. km 3 si atmosfera - 14 mln.km 3 .

Din punct de vedere calitativ din ansamblul hidrosferei 97% este apa sarata, restul il formeaza ghetarii - 2,49%, si apa lacurilor si fluviilor, apele din subteran si din atmosfera.

Apa este indispensabila existentei umane. Daca se incearca o comparatie intre continutul chimic al apei din mari si oceane (89% cloruri, 10% sulfati, 0,2% carbonati, etc…) si cel al lichidului fiziologic uman, se ajunge la constatarea ca proportiile elementelor naturale sunt aproape aceleasi.

Coletivitatile umane sau constituit si dezvoltat de-a lungul riurulor si marilor lacuri.

Apa potabila pe Terra se distribuie inegal, astfel in SUA consumul zilnic este de circa 1000 l de apa pe cap locuitor, iar in tarile din lumea a treia trei persoane din cinci nu au acces la apa potabila, iar trei din partu nu beneficieaza de conditii sanitar-igienice.

Maladiile cauzate de consumul de apa decimeaza anual circa 15 milioane de copii sub 5 ani, iar jumatate din paturile de spital de pe planeta in 1980 erau ocupate de bolnavii suferind de boli provocate de apa.

Apa dulce disponibila sufera an de an procese de pierdere a calitatilor naturale prin intense procese de poluare.

Pentru consumul potabil, menajer, industrial, agricol producerea energiei se scot anual din circuit circa 2 200 miliarde tone de apa, din care circa 50% se intorc in circuit ca ape uzate, nocive, pentru a caror neutralizare sunt necesre aceiasi cantitate de ape curate. Ce se va intimpla cu rezervele existente in perspectiva extinderii proceselor de poluare?

Cantitatea minima de apa necesara organismului uman este de 5 l in 24 ore, din care circa 2 l o reprezinta apa consumata ca atare. Cantitatea de apa cosumata creste in conditiile unui mediu cald sau al unei activitati fizice mai intense.

Apa nu este utilizata doar ca neceasr strict fiziologic ci si pentru alte scopuri necesare activitatii zilnice. Astfel pentru curatenia corprala omul foloseste zilnic circa 40 l de apa, la care se adauga apa necesara pregatirii alimentelor, a intretienri hainelor, locuintei, etc…. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii pentru acoperirea nevoilor directe ale populatiei sunt necesare minimum 100 l de apa pe zi pentru fiecare locuitor.

Dar aici nu este inclusa apa utilizata pentru nevoile industriale, fie ca materie prima fie la intretinerea diverselor aparate, fie ca transportator al unor produse, fie ca apa de racire. Astfel pentru producerea unei tone de fonta sunt necesare circa 15 000 l de apa, al unei tone de hirtie 250 000 l, a unei tone de carne de circa 10 000 l, al unei tone de zahar de 100 000 l de apa, pentru producerea unui litru de bere se pierd 30 de litri de apa. Apa este utilizata si pentru nevoi agrozootehnice, pentru ingrijirea animalelor su adapostirea acestora. Sa nu uitam si de folosirea bazinelor de apa pentru odihna, sport precum si pentru formatea microclimatului. Statisticile OMS arata cresterea incontinua a necesitatilor de apa, fapt ce duce la resimtirea acuta a lipsei de apa de catre zone intregi ale pamintului.

Apele utilizate de om indiferent pentru care scopuri se incarca cu diferite elemente chimice si fizice sau biologice care modifica compozitia naturala a apei in asa masura incit aceasta nu poate fi folosita decit in scopuri industriale. Fenomenul respectiv este numit poluare, si favorizeaza nemijlocit lipsa de apa potabila a omenirii.

II.3.1. SURSE DE POLUARE A APEI

Poluarea apei este un fenomen prin care se produc modificari calitative negative ale proprietatilor naturale.

Poluarea apei poate fi naturla a si artificiala. Poluarea artificiala este cauzata de introducerea prin activitati umane a unor substante poluante direct, ca urmare a deversarii apelor din reteaua de canlizare, industriilor, etc..

Poluarea naturala consta in patrunderea in apa a unor substante straine naturale, precum sarurile solubile, particule solide, vegetatie subacvatica, etc…

Poluarea se produce ca urmare a activitatti umane, desi paralel se utilizeaza inca si notiunea de autopoluare.

Factorii care duc la poluarea apei sunt variabiti si numerosi, totusi ei pot fi grupati in factori demografici, urbanistici, industriali, etc…

Poluarea desi considerata ca fenomen general poate fi diferentiata in mai multe tipuri: biologica, chimica, menajera, etc…

II.3.2 Influenta apei asupra sanatatii populatiei

Apa influenteaza sanatatea populatiei in mod direct prin calitatile sale biologice, chimice si fizice, sau indirect. Astfel cantitatea insuficienta de apa duce la mentinerea unei stari insalubre, a deficientelor de igiena corporala, a locuintei si a localitatilor, cea ce duce la raspindirea unor afectiuni digestive (dezinteria si hepatita endemica) a unor boli de piele, etc…

Bolile umane produse ca urmare directa a calitatii apei, pot fi clasificate in: boli cauzate de infectii raspindite prin consum de apa infectata (diarea, febra tifoida, hepatita A, salmoneloza, etc…)

boli cauzate de infectii transmise prin animale acvatice precum bilharioza.

boli cauzate de infectii raspindite prin insecte cu stagii acvatice (malarie, onchocercariasis.) Boli cauzate de infectii transmise prin animale acvatice nevertebrate.

O alta influetnta directa a apei aupra sanatatatii populatiei se produce prin calitatile sale, respectiv prin compozitia sa. O serie intreaga de boli netransmisibile sunt considerate astazi ca fiind determinate sau favorizate de compozitia chimica a apei, citind in acest sens:gusa endemica, caria dentara sifluoroza endemica, afectiunile cardiovasculare, methemoglobinemia, intoxicatiile cu plumb, intoxicatiile cu cadmiu.Alte intoxicatii mai frecvent intilnite ca produse prin apa sunt: intoxicatia cu crom, cianuri, etc.

Actiunea unor poluanti organici este mai putin bine cunoscuta, majoritatea acestora producand modificari organoleptice evidente ceea ce duce la limitarea utilizarii apei, mai ales ca apa de baut. Intre acesti poluanti cunoscuti si sub denumirea generala de micropoluanti 3 sunt considerati ca principali si anume:

Pesticidele dintre care cele organoclorurate ocupa primul loc datorita degradarii lor biologice incete si remanentei prelungite in apa. Datorita redusei lor solubilitati hidrice ca si tendintei de absorbtie pe suspensii se gasesc in concentratii de obicei scazute. Ele au efecte ecologice pronuntate dar se pot manifesta si asupra organismului uman, concentrindu-se in tesutul adipos, de unde periodic se pot mobiliza - mai ales in perioade de slabire brusca. Actiunea lor este complexa si se manifesta asupra ficatului, asupra sistemului nervos, asupra unor glande endocrine (sexuale), asupra unor enzime etc. Se presupune ca de asemenea ar avea actiune cancerigena sau cocancerigena ca si asupra descendentilor (teratogena mutagena) insuficient confirmate.



II.3.3 Apa curata-populatie sanatoasa

Conform ultimilor date, apa din 90 % a fantanilor si izvoarelor municipiului Chisinau nu corespund standardului 'Apa potabila' din cauza poluarii antropogene. In apropierea majoritatii surselor de apa se afla gunoisti, gramezi de balegar, acumulatoare de apa uzata menajera, toalete etc. care contamineaza apa cu nitrati si bacterii patogene.
Scopul actiunii 'Saptamana fantanilor si cismelelor curate' care va fi organizata de catre Organizatia Teritoriala Chisinau a Miscarii Ecologiste din Moldova in comun cu primariile localitatilor suburbane si Agentia Ecologica Municipala Chisinau in perioada 16-23 iunie 2002 este ameliorarea situatiei ecologice si imbunatatirea calitatii apei potabile.
In cadrul acestei actiuni se preconizeaza raiduri de control al starii sanitaro-ecologice a surselor de apa si teritoriilor limitrofe, prelevarea si investigarea de laborator a mostrelor de apa din fantanile si izvoarele municipiului, difuzarea posterului informational 'Apa curata - oameni sanatosi', 'Ghidul de mentinere si exploatare a fantanilor', salubrizarea, curatirea si amenajarea izvoarelor si fantanilor in localitatile suburbane.
In ajunul sarbatorii populare Rusaliile se prevede salubrizarea a 2417 fantani si cismele, curatarea a 1337 din ele, amenajarea a 1379 si dezinfectarea a 2229 surse de apa potabila, prelevarea si investigarea apei din 555 fantani si cismele, construirea a 10 noi fantani si sfintirea a 4 izvoare. Alaturi de voluntarii O.T. Chisinau a M.E.M. la aceste activitati vor participa membrii organizatiilor neguvernamentale „cimpusorul eclogic” „ECOSFERA”, „salvaeco”, 'Unda Verde',”Viitorul verde” , copii, tineri, alte categorii ale populatiei.
O.T. Chisinau a M.E.M. va amenaja cismelele din parcul 'Valea Morilor', izvorul 'Elena' din parcul 'La Izvor', 'Mihai Eminescu' din parcul-silvic Buiucani, 'Parintele Serafim' si 'Chisinau-500' din str. Muncesti, altele. Organizatia obsteasca 'SalvaEco' si 'Cimpusorul Ecologic' vor amenaja 3 izvoare din parcul 'Valea Trandafirilor'.

II.3.4. Apa, substantele minerale si sanatatea

In ultimele decenii a fost recunoscut faptul ca fortificarea si promovarea sanatatii sunt strans legate de calitatea mediului inconjurator.

In conditiile influentei crescande a factorului antropogen asupra starii igienice a surselor de apa, o mare actualitate capata problema stabilirii rolului calitatii apei in formarea si modificarea sanatatii populatiei.

Asupra starii sanatatii populatiei actioneaza nu atat poluantii mediului ambiant, cat si un sir de factori si conditii biologice, sociale, climato-geografice. Particularitatile specifice conditiilor climatice determina diversitatea compozitiei chimice, a mineralizarii si duritatii apelor de pe teritoriul Republicii Moldova. Intre problemele de mediu cu influenta asupra morbiditatii populatiei prin boli cronice netransmisibile se inscrie calitatea chimica a apei potabile. Sub acest aspect se stie ca apa are o compozitie chimica foarte variata, continand un mare numar de elemente chimice dizolvate, astfel incat s-a constatat ca apa zonelor de sud ale Republicii Moldova este mai dura fata de apa zonelor centrale. Daca la compozitia chimica normala adaugam si substante chimice patrunse in apa ca urmare a poluarii, obtinem o multitudine de situatii in care apa poate influenta organismului uman. Influenta substantelor minerale asupra starii de sanatate este complexa. Ea nu se rezuma numai la efectul direct al mineralelor, rolul fiziologic al carora este diferit si multilateral, ci interfereaza cu activitatea vitaminelor, enzimelor si hormonilor, pe care o modeleaza. De asemenea substantele anorganice au o mare importanta in mentinerea echilibrului acido-bazic, in mentinerea reactiei active a sangelui si tesuturilor la un nivel relativ constant, cat si in hematopoeza si imunitate. Pe drept cuvant substantele minerale din apa au fost denumite bioelemente sau vitamine minerale.
Majoritatea acestor elemente provin mai ales din hrana zilnica, cantitati mai mici din aerul atmosferic, exceptand cazurile regiunilor intens poluate, iar pentru unele din ele, apa constituie o sursa semnificativa.

Tinand seama de capacitatea ei de dizolvare, apa poate extrage si retine din sol, roci, materiale de constructie, alimente si chiar din vesela si ustensilele utilizate la pregatirea hranei, diferite microelemente, cat si un sir de metale: Cd, Co, Cu, Ni, Cr, Mn, etc., cu actiune toxica, in functie de calitatea ei de a fi dura sau moale.

In acelasi timp, factorul de duritate poate inhiba dizolvarea microelementelor nocive, in timp ce actiunea daunatoare a apelor moi s-ar putea datora raportului Mg Ca sau usurintei de vehiculare, de transport al microelementelor toxice extrase din sol, canalizarii, etc.
Se stie, ca duritatea apei se datoreaza in cea mai mare parte prezentei sarurilor de Ca si de Mg, cat si ionilor hidrogeno-carbonati neintalniti in apele moi. Daca apa este lipsita sau carentata in saruri de Ca si Mg, mortalitatea prin boli cardiovasculare este mult mai crescuta. S-a stabilit astfel o corelatie inversa intre duritatea apei si mortalitatea cardiovasculara: cu cat duritatea apei potabile este mai redusa, cu atat mai puternic omul este supus pericolului imbolnavirii.
In functia inimii, Ca are un rol deosebit, scaderea concentratiei lui (CMA = 30-100 mg /10)*, ducand la aritmii, dereglari in procesele de coagulare a sangelui, agravarea rahitismului. De asemenea, Mg are un rol important in automatismul cardiac, in cazurile deficitului de Mg (CMA = 10-40 mg /1) creste riscul de morbiditate a noi-nascutilor si a crizelor hipertonice. Depasirea anumitor cantitati, considerate ca optime, genereaza afectiuni la fel de periculoase ca si cele obtinute prin carenta acestora. Spre exemplu: lipsa unor concentratii adecvate de Fe (CMA = 0,3mg/l) genereaza anemie, dupa cum depunerile in exces ale acestuia in anumite tesuturi sau organe genereaza afectiuni hepatice, diabet zaharat si sporeste probabilitatea aparitiei atacului de cord.
Excesul de saruri sau duritatea apei cu concentratii mai mari de 15 mmoli / l (CMA = 7 mmoli / 1) contribuie la aparitia colelitiazelor, renolitiazelor, osteoartrozelor, cat si concentratii mai mari de F (fluor) de peste 5 mmoli /1 (CMA = 0,75-1,5 moli / 1) duce la osteofluotoza.

In cazul cantitatii mari de Ca in organism se micsoreaza permeabilitatea celulara si ca rezultat apare hipotonia, iar in cazul cantitatii sporite de Mg, este influentat negativ sistemul nervos.

Calitatea apelor potabile este determinata de cantitatea totala a sarurilor minerale dizolvate, adica de gradul de mineralizare, care variaza in limite largi. Cea de a 4/5 din rezervele apelor subterane ale republicii nu corespund cerintelor pentru apa potabila. In general, apele subterane sunt puternic mineralizate, pana la 2,5-3 g / l (CMA = 0,5-1,0 g / 1) cu concentratii inalte de: Mg, Ca, K, Na, Fe etc. sub forma de cloruri, sulfati, azotati, carbonati, bicarbonat etc. Fenomenul fiind conditionat de specificul alterarii chimice a rocilor, cat si de actiunea antropica. Consumul apelor cu un continut de saruri minerale mai inalt decat 1,0 g /l conduce la cresterea in sange a continutului de zahar, Ca, Na si influenteaza metabolismul lipidelor.

Deci, putem spune, ca in functie de spectrul continutului de saruri in apa utilizata de catre om un timp indelungat, poate conditiona unele stari premorbide a organismului si asociindu-se cu particularitati genetice si biologice a individului contribuie la declansarea patologiilor chimice de natura hidrica. In marea majoritate, afectiunile pot fi evitate prin distribuirea unei ape de buna calitate populatiei din mediul urban si rural. Consumul de apa salubra (apa lipsita de impuritati, proprie sanatatii, obtinuta prin metode tehnologice moderne), fiind considerat ca unul dintre indicatorii de baza a civilizatiei.*CMA - concentratia maxima admisibila a substantei in apa potabila.

Anexa nr 1 :

-Circuitul apei pana la robinet-

Anexa nr 2 :

-Apa limpede-

Anexa nr 3 :

-Circulatia naturala a apei-

Anexa nr 4:

-Circuitul apei in natura-









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2586
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site