Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Avantul economic al Europei si nasterea capitalismului (1492-1560)

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Avantul economic al Europei si nasterea capitalismului (1492-1560)

Daca sec. 14-15 au reprezentat o perioada de criza si dificultati, sfarsitul sec. 15 si primele 6 decenii ale sec. 16 apar ca o epoca de prosperitate. Inca profund traditionala si determinata de imperative identice celor din secolele trecute, economia cunoaste un adevarat avant datorita unei conjuncturi deosebit de favorabile




1. Structurile economice raman traditionale

Pentru scurt timp, marile descoperiri nu au provocat vreun imapct asupra structurilor economice europene bazate pe comparti-mentare. Transporturile raman una dintre marile slabiciuni ale economiei sec. 16, iar deplasarea marfurilor pe distante mari ramane o problema nerezolvata. Totusi, navigatia a facut progrese, mai putin costisitoare si mai practica, acesta este principalul mijloc pentru transportul cerealelor, sarii, pietrei, lemnului, pieilor, lanii etc. Þ marile porturi sunt cele mai mari centre comerciale si zonele cele mai ective dpdv economic Þ in jurul lor se concentreaza o mare parte a populatiei. Cu toate acestea transportul maritim nu este scutit de dificultati: durata transportului este mare, intarzierile sunt imprevizibile din cauza riscurilor la care sunt supuse incarcaturile (furtuni, naufragii sau pirati).

In afara marilor porturi, regula de baza ramane compartimentarea si izolarea. Drumurile nu sunt pavate si amenajate decat in imediata proximitate a oraselor Þ drumurile de tara sunt desfundate, podurile sunt rare Þ raurile si fluviile sunt trecute prin vad sau pe bacuri. Cele mai favorizate sunt orasele legate intre ele prin fluvii (Paris, Roma, Londra, Lyon etc.): marfurile sunt transportate mult mai comod pe apa decat pe cala terestra. Din cauza acestei compartimentari celula de baza a economiei este reprezentata de oras si de imprejurimile acestuia. In interiorul cetatii locuiesc proprietarii de pamanturi, burghezii, seniorii, mestesugarii, in timp ce satele sunt populate de diferitii muncitori, care asigura aprovizionarea orasului cu cele necesare: in general alimente. Acestea sunt stocate in depozite mari (private sau publice), care asigura existenta in perioadele cu probleme alimentare si produc profituri imense in perioadele de criza.

Europa sec. 16 ramane inca amenintata de problema supravietuirii: productia de cereale ramane in continuarea baza alimenatiei (graul Þ painea alba pentru cei instariti; ovazul, secara, orzul Þ painea neagra destinata celor mai saraci).Lipsa de stabilitate a recoltelor conditioneaza supravietuirea celor saraci si profiturile celor bogati, care controleaza preturile. Perioadele de foamete, chiar daca sunt mai rare nu au disparut in totalitate (apar cu o ciclicitate de 10-15 ani). Aceasta instabilitate este data de caracterul arhaic al uneltelor si al practicilor agricole: in perioade normale productia acopera necesitatile, dar in cazul unor fluctuatii climaterice recoltele sunt slabe.

Ca urmare, conditiile generale ale economiei in sec. 16 sunt aproape la fel ca inainte:

ð    productivitate scazuta

ð    economie de subzistenta intr-un cadru restrans

ð    caracterul marginal al comertului

Totusi, se poate spune ca economia sec. 16, inregistreaza dupa declinul general din sec. 14-15, o perioada de mare dezvoltare, care va actiona ca o parghie asupra evolutiei structurilor.

2. Factorii dezvoltarii

Asa cum am mai spus sec. 16 este o perioada de mare prosperitate. Aceasta este pusa in evidenta mai ales de cresterea preturilor. In cursul sec. 16, in special pretul cerealelor va creste de 4-5 ori Þ populatia se nelinisteste Þ guvernele se tem de revolte Þ incearca sa le tina in frau cu ajutorul taxelor. Aceasta crestere a preturilor se datoreaza tocmai cresterii productiei Þ proviziile sunt in cantitati suficiente Þ relansare a comertului Þ cresterea preturilor, datorata cresterii cererii. Aceste tendinte continua pana catre 1560-1570, cand situatia se inrautateste: apae o noua criza cerealiera provocata de cresterea demografica.

Intr-adevar, in ciuda unei statistici, exacte este sigur faptul ca ultimii ani ai sec. 15 si primele decenii ale sec. 16 au cunoscut o crestere demografica: sate repopulate, a caror populatie creste foarte mult, defrisarea padurilor si a landelor, ameliorari si secari de ternenuri in zona mediteraneana si cresterea deosebita a populatiei urbane. Aceasta crestere se datoreaza reducerii foametei si rarirea epidemiei Þ scade mortalitatea. Natalitatea este detul de crescuta, media de varsta ramane in jurul a 30 de ani, dar totusi, echilibrul este inca destul de fragil: o foamete sau o epidemie poate decima cu pana la 10% din populatia unui sat sau a unui cartier Þ scadere masiva a procreerilor.



La mijlocul sec. 16, Europa cunoaste apogeul demografic, care nu se va mai inregistra decat peste 200 deani. Cresterea populatiei este deosebit de mare in partea occidentala a continentului (bazinul parizian, Flandra, Italia de N si C, Brabant).

Majoritatea populatiei traieste in mediul rural, exceptie fac zonele: Flandra, Italia de N si C si Brabant, chiar daca populatia urbana creste intr-un ritm destul de accelerat. Populatia urbana este concentrata mai ales in porturi: Anvers, Sevilla si Londra sau in mari orase precum cele italiene.

Cresterea demografica explica in parte expansiunea spre teritorii indepartate. Ea indreptateste mai ales avantul economic prin schimbarea cererii: unu numar mai mare de oameni cer o cantitate mai mare de alimente Þ defrisarile, extinderea terenurilor, dinamismul comertului cu cereale sunt in stransa legatura cu cresterea demografica. Mai mult nu numai industria alimentara se dezvolta, ci si cea textila sau artizanala, care trebuie sa satisfaca noile cerinte. Totusi, dezvoltarea productiei este limitata de slabele progrese tehnice.

Aceste noi cerinte nu sunt date numai de cresterea cererii, ci si de o schimbare a gusturilor si a comportamentelor care se manifesta in toate clasele societatii:

ð    consumul vinului se generalizeaza Þ extinderea cultivarii vitei de vie

ð    folosirea tot mai frecventa a lenjeriei de corp Þ favorizarea productiei de tesaturi usoare din in sau canepa

In randul paturilorsociale ridicate gusturile rafinate si lucul isi fac tot mai mult loc: utilizarea mirodeniilor si a zaharului, consumul de rachiu si de tutun. Cei bogati isi inmultesc cheltuielile pentru obiecte de lux: vesela, mobila, bijuterii, haine scumpe etc. Orasele se umplu de constructii particulare somptuoase. Curtile nobiliare si regale privesc etalarea bogatiei ca un mijloc de guvernare, un factor destinat sa impresioneze atat gloata cat si pe reprezentantii altor state. Ca urmare, marile lucrari sunt menite atat stimularea economiilor propriilor state cat si pentru promovarea unei imagini.

La fel razboaiele si armatele permanente Þ stimularea productiei de armament, de munitii, de nave sau dezvoltarea crescatoriilor de cai. In sfarsit economia este stimulata de deschiderea unor noi piete: deschiderea Rusiei fata de Europa si descoperirea Lumii Noi.

Tinand cont de posibilitatea sa scazuta, Europa nu ar fi putut face fata acestei cereri daca nu ar fi dispus de resurse noi. Prima si fara indoiala cea mai importanta este abundenta monetara, consecinta a aducerii pe continent a metalelor pretioase din America.

3. Spre o economie monetara de stat

Majoritatea factorilor evocati mai sus au inceput sa apara inca de pe la sfarsitul sec. 15, dar avanbtul economic era stagnat de lipsa unui numerar Þ expeditiile de explorare si eforturile portughezilor de a-i ocoli pe musulmani in drumul lor catre aurul din Sudan. Descoperirea metalelor pertioase americane modifica perspectivele in mod considerabil. Inca de la inceputul sec. 16, aurului adus din Guineea de catre portughezi i se adauga aurul din Antile, prin care spaniolii il obtin prin troc si exploatare miniera. Cele mai mari cantitati de metale, insa, vor fi aruncate pe poata de expeditiile lui Cortez si Pissaro.

Daca intrarile de aur scad incepand din 1560, argintul il inlocuieste si se revarsa in Europa in cantitati imense. Prima care profita de aceasta este Spania, dar ambitiile politice ale lui Carol Quintul, care doreste sa domine Europa, duc la raspandirea acestor resurse pe intreg continentul: in Germania si Italia, imparatul trebuie sa-si plateasca armatele, la Anvers el cumpara produse industriale si achita bancherilor sumele avansate Coroanei, in sfarsit din Franta el isi procura cereale si tesaturi. Ca urmare, toate tarile vecine care au relatii comerciale cu Spania profita de pe urma bogatiilor acesteia.

In sfarsit, nu trebuie minimalizat rolul statului in domeniul economic. Inca nu se poate vorbi de o politica continua si coerenta, dar, totusi, politica statului, pusa in practica de ofiterii regali, este inspirata de cateva idei elementare: bogatia si puterea statului nu se poate consolida numai daca metalele pretioase raman in tara Þ trebuie controlate toate iesirile de bani in numerar, valoarea monezii de schimb si sa se lupte impotriva intrarii in regat a monedelor cu valoare mica. In stransa legatura cu acestea, aparatul vamal trebuie sa descurajeze importurile Þ cresterea productiei interne. In acest scop statul concesioneaza monopoluri de fabricatie si incurajeaza crearea unor ramuri economice noi, mai ales prin protectie vamala, care le apara de concurenta straina. Aplicarea acestor principii Þ dezvoltarea sec. 16, dezvoltare care este in primul rand cantitativa, insotita doar marginal de transformarea tehnicilor si structurilor.

4. Cresterea productiei

Economia europeana a sec. 16 este fondata inainte de toate pe agricultura: furnizeaza aproape intreg venitul unui stat si mobilizeaza mai mult de 75% din populatie. Exploatarea agricola cunoaste statute diferite: taranii liberi din tinuturile mediteraneene, micii arendasi permanenti ai seniorilor din Europa occidentala, mici arendasi provizorii din Anglia, serbii de corvoada de pe marile domenii ale nobililor din Europa rasariteana. Dar conditiile de viata ale celui ce lucreaza pamantul respectiv nu este dat de satutul juridic, ci de dimensiunea terenului exploatat. De aceasta depinde posibilitatea de a avea un atelaj, un plug sau vite. Oricare ar fi situatia, lucrarea pamantului are drept scop asigurarea mijloacelor de supravietuire Þ cerealele predomina in defavoarea altor culturi agricole. Pentru a evita epuizarea solului, taranii au7 aplicat sistemul rotatiei culturilor: anumite parcele sunt lasate in pArloaga pentru a se reface Þ productivitatea este destul de scazuta.



Progresele calitative sunt deci rare in domeniul agriculturii. Totusi, se pot observa unele ameliorari:

ð    Tarile de Jos aplica un sistem complex de rotatie a culturilor si folosesc ingrasaminte

ð    cateva plante noi, aduse din America, incep sa fie cultivate: mai ales porumbul, care incepe sa fie cultivat in Pen. Iberica.

ð    Anglia practica sistemul terenurilor imprejmuite si se specializeaza in cresterea oilor care alimenteaza industria textila autohtona.

Cu toate acestea pe primul loc se mentine cultura cerealelor, care inregistreaza o crestere progresiva, datorata exploziei demografice, care stimuleaza defrisarile si cultivarea unor noi terenuri in conditii climaterice favorabile.

In comparatie cu productia agricola, artizanatul ramane activitate secundara d.p.d.v. al veniturilor sau al procentajului populatiei care-l practica. Cum in orase statutul artizanilor este reglementate de regulamentele breslelor, impuse de autoritatile urbane, in afara acestora exercitarea unei meserii este practica libera. Totusi, in cadrul politicii lor mercantiliste, statele fac eforturi pentru a reglementa organizarea meseriilor pe intreg teritoriul national: in Castilia, in 1511, un edict stabileste conditiile de fabricare a textilelor.

Activitatea fundamentala in domeniul meseriilor este productia textila, industrie de consum prin excelenta si absolut esentiala pentru populatie. De la inceputul sec. 15, aceasta industrie cunoaste un avant spectaculos Þ piata de desfacere se extinde la noile categorii sociale, fara insa a neglija marea traditie a postavului. Rexervat clientelei bogate, aceasta ramane apanajul Angliei, Flandrei si Florentei, in timp ce tesaturile mai usoare vin din Flandra, Germania de S sau Franta. Inul si canepa, tot mai des uzitate si ele sunt prelucrate mai ales in tarile de NV. In sfarsit monopolul italian asupra matasurilor incepe sa fie contestat de Spania si Lyon. Pana in anul 1560 se poate spune ca are loc o adevarata explozie a acestei industrii, pentru ca apoi sa aiba loc o stagnare si chiar un regres.

Industria extractiva se caracterizeaza si ea printr-o mare dezvoltare. In sec. 16, ea are drept scop in principal furnizarea de metale pretioase, sursa numerarului de care Europa are nevoie cu disperare. Exploatarile minelor de argint din Tyrol, Carinthia sau Silezia ii urmeaza curand cea a minelor din America. In afara de metale pretioase, se extrage fier, cupru, plumb si cositor, zinc si mercur etc. tehnicile de extractie s-au modernizat si ele intr-o oarecare masura: metodele de ventilatie, de ridicare si de popmare permit exploatarea unui numar tot mai mare de mine, din ce in ce mai adanci. Datorita nevoii unui capital imens, ele impun crearea unor societati care grupeaza industriasi si negustori deopotriva. Fiecare aduce o parte din capital si fiecare primeste beneficii.

Industria metalurgica este mult mai putin moderna. Chiar daca furnalul si-a facut aparitia in sec. 15, metalele sunt in continuarea prelucrate in ateliere mici, marile ateliere fiind destinate productiei de armament (tunuri).

Celelalte industrii, exceptand-o pe cea a hartiei, joaca un rol secundar. Stimulata de dezvoltarea tipografiilor, industria hartiei reprezinta, impreuna cu rafinariile si braseriile, unele din activitatile cele mai dinamice ale sec. 16.

In mare parte, pentru productia mestesugareasca ca si pentru productia agricola, se poate face aceeasi constatare: cresterea din primele 6 decenii ale se. 16 nu-si are originea nici in progresele tehnicii, nici in transformarea structurilor. In schimb se observa ca noile conditii ale schimburilor comerciale si extinderea pietei de desfacere confera negustorilor, care detin capitalurile necesare cumpararii materiilor prime si stapanesc caile comerciale, un rol din ce in ce mai important.

5. Epoca marilor negustori si nasterea capitalismului in Europa

Dinamismul economic din sec. 16 duce la aparitia unui nou tip social: marele negustor. Cu siguranta acest tip nu era necunoscut secolelor anterioare, dar marea dezvoltare a schimburilor comerciale din sec. 16 fac din acesta un personaj de prima importanta. Cresterea considerabila a volumului schimburilor comerciale Þ negustorii trebuie sa aiba capitaluri deosebite. Omul de afaceri, marele negustor negociaza marfuri diverse: de la mirodenii la metale, de la lemn la cereale. Singur sau impreuna cu alti membrii au familiei acesta devine armator pentru a-si rotunji veniturile. Mai departe el se straduieste ca banii castigati din negot sa-i fructifice prin operatiuni financiare: aconturi, credite. In schimbul acestora el primeste drepturi senioriale, dijme ecleziastice, impozite regale, taxe vamale sau alte taxe urbane pe care el se insarcineaza sa le plateasca, realizand pe parcurs un beneficiu imens. El transfgorma instrumentele financiare mostenite din evul mediu in metode de creditare. De asemenea renta devine un instrument de credit: debitorul primeste un capital pe care in principiu il poate inapoia pentru a-si plati datoria, dar pana atunci el varsa veniturile acesteia drept dobanda. In sfarsit prin diferite procedee, polita devine si ea un mijloc mascat de creditare: evaluarea monedei in care se face plata este astfel calculata incat sa aduca o dobanda si comanditarului. Intr-o societate crestina care condamna camataria, creditul cu dobanda se raspandeste rapid, devenind o practica curenta. Profund stanjenita de aceasta situatie, atitudinea Bisericii este oscilanta, in functie de situatie, de persoane sau de pontifi.



Capabili sa faca sa circule sume imense si sa ofere suveranilor sumele de care acestia au nevoie Þ marii negustori devin indispensabili pentru state: ducand o politica activa in Germania in timp ce veniturile de baza ii vin din Spania, imparatul Carol Quintul este nevoit sa apeleze la bancherul Fugger. Adesea in criza de bani in propriul sau regat, monarhul este nevoit sa contracteze imprumuturi, cu care sa-si finanteze politica. Acestea sunt destul de riscante pentru bancheri, pentru ca si suveranii pot fi pasibili falimentului (Franta – 1557 si Spania - 1559) Þ acestia iua in concesiune mine sau diferite impozite.

In sec. 16 odata cu aparitia marilor familii de negustori, apar si primii capitalisti (termen folosit pentru prima data de catre Karl Marx in sec. 19). Imbogatiti din comert, acestia vor renunta la aceasta practica si se vor axa numai pe creditari. La inceputul sec. 16, acestia sunt mai ales florentini: Medici, Strozzi, Pazzi, Ricardi, pentru ca apoi acestia sa apara si in alte zone ale continentului: Fugger, Welser, Hochstetter (Germania); Ruiz sau Esponosa (Spania); Grimaldi si Spinola (Genova).

Ca urmare, in contextul plin de prosperitate al primei jumatatii a sec. 16, a aparut un capitalism care se va dezvolta si va constitui o trasatura fundamentala a civilizatiei europene.

6. Rasturnarea complexului de imprejurari

Daca prima jumatate a sec. 16 a fost caracterizata de prosperitate, de cresterea preturilor si a productiei, de o relativa bunastare a populatie si de o crestere demografica, nu acelasi lucru se poate spune si despre a doua jumatate a sec. 16, care este mult mai sumbra. Europa intra intr-o noua epoca de framanari, care va dura aprox. un secol (1560-1660). Astfel, daca in prima jumatate a sec. 16 crizele aveau o ciclicitate de 10-15 ani, dupa 1550 acestea au o ciclicitate de 3-5 ani Þ scaderea productiei si a cursurilor monetare. Ultimele doua decenii ale sec. 16 sunt o perioadade criza permanenta. Dupa o restabilire trecatoare, crizele continua pe tot parcursul sec. 17. istoricii au vehiculat mai multe argumente pentru acest regres:

schimbare climaterica, care ar incepe in jurul lui 1560 si ar dura pe tot parcursul sec. 17. este vorba de o racire a climei, care a dus la ierni grele si veri racoroase si umede Þ putrezirea samantei in pamant. Daca sunt atestate cateva astfel de anotimpuri, dovezile referitoare la intreaga perioada nu sunt indestulatoare.

micsorarea cantitatii de metale pretioase. Transporturile ce sosesc la Sevilla din America se reduc raopid dupa 1630, ca dupa 1650 sa se injumatateasca. Aceasta evolutie se explica prin epuizarea filoanelor supraexploatate, dar si din cauza lipsei mainii de lucru: populatia indiana este lovita de o mortalitate catastrofala. Aparuta la inceputul sec. 16, cresterea preturilor continua si in a doua jumatate a secolului, dar de data aceasta ea capata un aspect inflationist Þ deprecierea monedelor, fapt datorat si imenselor cheltuieli ale statelor, care, pentru a-si micsora datoriile, recurg la micsorarea valorii monedei.

stagnarea cresterii demografice. Catre 1560 cresterea demografica stagneaza ca urmare ruperii echilibrului dintre populatie si mijloacele de supravietuire: tehnicile agricole nu evolueaza Þ singura sansa este agricultura extensiva Þ cultivarea unor pamanturi cu fertilitate mediocra Þ foamete Þ epidemii: sec. 16 cunoaste 4 mari epidemii de ciuma.

diferitele razboaie: civile sau intre state. Razboaiele religioase sin Franta, Spania si Imperiul Habsburgic, precum si tendintele imperialiste ale lui Carol Quintul sau Filip II Þ inghit o mare parte din numerarul disponibil.

a doua jumatate a sec. 16 este martora unei deplasari a centrelor de greutate economica in Europa. Europa mediteraneana este victima unui iremediabil declin. Defrisarea excesiva Þ surparea unor terenuri Þ distrugerea unor granare din Sicilia si Proventa. In Spania, expulzarea arabilor Þ decaderea tehnicilor agricole. Ca urmare, Europa trebuie sa importe cantitati imense de cereale din America de N. Decaderea Europei mediteraneene Þ declinul regiunilor aflate pe irinerariul ce leag Europa de N de Mediterana: Germania de S (Augsburg, Nurnberg), Flandra sau Brabantul, care sunt victimele si unei puternice crize politice. Decaderea acestor zone este in stransa legatura cu dezvoltarea coastelor atlantice ale Frantei, Angliei, Portugaliei si Spaniei, dar si a tarilor riverane din N: Olanda.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 749
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site