Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


MOMENTUL 1848. ROMANTISMUL

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic



MOMENTUL 1848. ROMANTISMUL

In evolutia istorica a culturii si a literaturii romane, perioada numita „Momentul 1848” cuprinde aprox. anii 1830-1960, etapa marcata puternic de evenimentele anului revolutionar 1848.




Scriitori reprezentanti:

Ion Heliade Radulescu,

Vasile Carlova,

Andrei Muresanu,

Dimitrie Bolintineanu,

Grigore Alexandrescu,

Costache Negruzzi,

Nicolae Balcescu,

Vasile Alecsandri,

Alecu Russo,

Ion Ghica.

Totalitatea creatiilor literare care au aparut in aceasta etapa, alcatuiesc, impreuna, literatura pasoptista.

Trasaturi:

caracterul patriotic si militant al unor creatiis,

interferenta mai multor curente literare (clasicism, preromantism, romantism),

satirizarea aspectelor negative ale lumii contemporane,

aparitia unui mare numar de specii literare (elegia, epopeea eroica, epistola, oda, balada, meditatia, satira, fabula, memorialul de calatorie, nuvela), tot acum apar si primele incercari de roman,

evocarea trecutului, descrierea naturii, inspiratia din folclor.

Teme cultivate:

idealul unitatii si independentei nationale,

lupta impotriva nedreptatilor sociale si ramasitelor feudale,

descoperirea folclorului: izvor de inspiratie.

Un moment deosebit pentru dezvoltarea literaturii romane l-a constituit aparitia, in ianuarie 1840, la Iasi, a revistei „Dacia literara”.

In primul numar al revistei, Mihail Kogalniceanu publica articolul-program intitulat „Introductie [La «Dacia      literara»]” care va deveni programul romantismului romanesc.

Programul viitoarei orientari a literaturii romane:

combaterea traducerilor;

crearea unei literaturi nationale inspirata din:

- istoria poporului roman,

- frumusetile pamantului romanesc,

- obiceiurile populare;

incurajarea scrierilor originale;

incurajarea criticii obiective.



Toate aceste recomandari se incadreaza in romantism.

ION HELIADE RADULESCU (PERSONALITATE ARTISTICA)

Ion Heliade Radulescu (1802-1872) se inscrie in randul spiritelor „totale” ale culturii romanesti, fiind o personalitate importanta a momentului pasoptist din literatura romana. Este un deschizator de drumuri in variate domenii ale culturii, limbii si literaturii romane. Infiinteaza prima scoala superioara de muzica, literatura si declamatie in Muntenia. Este intemeietor al presei in Tara Romaneasca („Gazeta romaneasca”).

In domeniul limbii scrie „Gramatica Romaneasca”(1828), a doua dupa cea a reprezentantilor scolii ardelene.In literatura, alaturi de Kogalniceanu, indeamna scriitorii sa scrie „cum pot si cat pot”, incurajand creatiile originale.

Este un deschizator de drumuri in opera caruia se deschide intreaga ideologie a romantismului. O trasatura specifica este impletirea elementelor clasice (simtul simetriei si al perfectiunii formale, admiratia fata de arta antica greco-latina) cu cele romantice (valorificarea si cultivarea miturilor, folosirea procedeelor artistice, descoperirea folclorului, cultivarea trecutului istoric).

ION HELIADE RADULESCU: SBURATORUL

„Sburatorul” (1844, „Curierul romanesc”) este prima balada culta, care valorifica mitul folcloric al zburatorului, mitul erotic.

Mitul zburatorului explica, in viziune populara aparitia primilor fiori ai dragostei in sufletul fetelor de la tara. Zburatorul este un flacau tanar si frumos care vine noaptea in iatacul fetei, tulburandu-i linistea sufleteasca si desteptand dorul dragostei.

„Sburatorul” este o balada romantica care urmeaza structura clasica a oricarei balade: decor, eveniment, personaj. Scriitorul nu respecta aceasta ordine: balada incepe cu prima parte a evenimentului care descrie confesiunea Floricai facute mamei sale despre starile fizice si sufletesti ciudate pe care nu si le poate explica. Decorul (cadrul natural) in care are loc confesiunea Floricai si a doua parte a evenimentului: descrierea fenomenului zburatorului vazut si comentat de doua satence.

1. Prima parte a evenimentului: confesiunea Floricai. Discursul epic insista asupra suferintelor fizice ale Floricai realizate pe principiul romantic al antitezei.

Stari sufletesti contradictorii:

„Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau la spate,

Imi ard buzele, mama, obraji-mi se palesc!”,

„Si cald, si rece, uite, ca-mi furnica prin vine;

In brate n-am nimica si parca am ceva:”.

Nestiind sa-si explice aceste stari, se face trimitere la inteleptciunea stramoseasca, la bunica:

„Oar’ ce sa fie asta? Intreaba pe bunica:

O sti vrun leac ea doara o fi vrun zburator!

Or aide l-alde baba Comana ori Sorica,

Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor.”

Se anticipeaza ideea ca aceste tulburari ar fi provocate de un zburator, precum si credinta populara in vraji si in descantece. Deasemenea, Florica isi descrie si suferinta sufleteasca:

„Un dor nespus m-apuca si plang, maicuta, plang.”,

„Atunci inima-mi bate si sai ca din visare,

() Ce chin nesuferit!”.

Tanguirea erotica (motiv cultivat in lirica iubirii de mai tarziu) necesita si mijloace adecvate de exprimare; asa se explica multimea exclamatiilor, a interogatiilor retorice si a verbelor la indicativ prezent. In acest context, repetitia „si plang, maicuta, plang” condenseaza aceasta tanguire.

Aceasta marturisire a Floricai are loc intr-un decor tipic romantic: un peisaj nocturn care constituie locul de insertie a elementului fantastic. Decorul pregateste cadrul potrivit pentru aparitia zburatorului.



2. Decorul, plasat intre cele doua parti ale evenimentului este amplasat pe doua aspecte fundamentale ale satului, in momentul amurgului.

DINAMIC

STATIC

- verbele de miscare („mereu sosise”, „intins pasea”, „tragea in batatura”) dinamizeaza peisajul.

- imaginile vizuale („soarele sfintise”), auditive („tipand, parca chema”, „vitele muginde”, „gemete de muma”) si motorii caracterizeaza un univers rustic aparent obisnuit; impresia covarsitoare provine insa din densitatea materiei telurice, din forta pe care o degaja elementarul.

- pe masura ce se lasa noaptea satul se linisteste, tensiune dramatica creste, se instaleaza o stare de mister care cuprinde intreaga fire:

„Incep a luc-i stele rand una cate una”,

„Tacere pretutindeni acuma stapaneste”,

„Destins coprinde lumea, ce-n bratele somniei”,

„Nici frunza nu se misca, nici vantul nu suspina,

Si apele dorm duse, si morile au stat.”

- epitetul „noapte nalta, nalta” prelungeste noaptea in spatiul cosmic.

- intreaga naturase cufunda in noapte, imagine sugerata de metafora „vesmantul sau cel negru, de stele semana”.

- motivul visului este domeniul prin care romanticul patrunde in tainele universului:

„Viseaza cate-aievea desteapta n-a visat.”

-tacerea cuprinde intregul sat intr-o gradatie artistica realizata prin personificari.

3. A doua parte a evenimentului: discutia dintre doua satence despre aparitia zburatorului. Intentia zburatorului a fost aceea de-a relua viziunea asupra acestui fenomen din punct de vedere al omului simplu, de la tara. Astfel, zburatorul este vazut ca o fiinta supranaturala, „zmeu” sau „balaur de lumina cu coada-nflacarata” care se metamorfozeaza intr-un tanar frumos care apare in visul fetei, trezindu-i primii fiori ai dragostei.

„Pandeste, bata-l crucea! Si-n somn calea mi-ti vine

Ca brad un flacaiandru si tras ca prin inel,

Balai cu parul d-aur! Dar slabele lui vine

N-au nici un pic de sange”

Alcatuita la modul folcloric, cu ajutorul exclamatiilor, al interogatiilor si al expresiilor populare, schita de portret a zburatorului cuprinde si o nota de grotesc („s-un nas – ca vai de el!”)

Cele doua „surate” isi exprima compasiunea fata de Florica, avansand ideea ca iubirea este o boala fara leac, care nu se poate vindeca. In final se face trimitere din nou la inteleptciunea bunicii:

„Si s-a palit copila! – ce bine a zis bunica:

Sa fuga fata mare de focul de iubit.

Ca-ncepe de viseaza, si visu-n lipitura

Incepe-a se preface, si lipitura-n zmeu,

Si ce-i mai faci pe urma? ca nici descantatura,

Nici rugi nu te mai scapa. Fereasca Dumnezeu!”

Versurile baladei sunt ample, cu masura de 14 silabe, iar rima este incrucisata.

Existenta satului arhaic este pusa in valoare in doua aspecte fundamentale:

realitatea existentiala a satului, sugerata prin: prezenta celor doua satence, prezenta turmelor de vite, „campianul” si „argeana”.

aspecte mitice, puse in valoare prin credinte, superstitii, obiceiuri: credinta in zburator, credinta in vraji, descantece, inteleptciunea batraneasca la care se apeleaza mereu, destinul omului scris in zodii si stele, iubirea: boala fara leac.

In concluzie, balada „Sburatorul” este prima creatie culta din literatura romana care valorifica cu o maiestrie artistica deosebita, mitul folcloric al zburatorului.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 680
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site