Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


'PRIMAVARA DE LA PRAGA' SI DIPLOMATIA ROMANA

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic



'PRIMAVARA DE LA PRAGA' SI DIPLOMATIA ROMANA


Sunt subiecte din istoria acestui secol care detin o cota sporita de interes din partea publicului cititor. Unul dintre ele este si acela referitor la evenimentele din Cehoslovacia anului 1968. In acest caz, constatarea se bazeaza si pe un fapt concret: numarul mare de scrisori primite la redactie dupa ce, in nr. 2/1998, revista noastra a publicat stenograma convorbirilor Tito-Ceausescu, desfasurate cu prilejul intalnirii celor doi la Varset, la 24 august 1968. Cu acel prilej, Magazin istoric si-a declarat disponibilitatea de a publica si alte documente si marturii inedite sau mai putin cunoscute referitoare la ceea ce in mod curent istoriografia defineste prin sintagma 'Primavara de la Praga'. Si nu doar pentru ca se implinesc trei decenii de la acele evenimente, ci mai ales din dorinta de a face posibila o mai buna cunoastere si intelegere a uneia din cele mai dificile si complexe perioade din istoria acestui secol ce ne va parasi curand. Perspectiva celor trei decenii, marile transformari survenite in ultimii ani in viata continentului si a lumii, nu in ultimul rand accesul mult inlesnit in principalele arhive, sunt tot atatea elemente care fac posibila si necesara o analiza mult mai lucid a evenimentelor carora multi le-am fost martori, mai mult sau mai putin implicati.
Dar cum am constatat si dintr-o experienta recenta, faptul ca istoria s-a desfasurat sub ochii nostri nu reprezinta intotdeauna si pentru toti un factor favorizant in aflarea si promovarea adevarului. In mare parte, 'Primavara de la Praga' prezinta si ea unele capitole lacunar cunoscute, iar altele continua sa fie privite prin lupe deformate. Credem ca nu gresim prea mult atunci cand afirmam ca, inainte de 1989, propaganda si istoriografia regimului totalitar din Romania transformasera 'Primavara de la Praga' intr-un pretext pentru a putea plasa in prim-planul discutiilor persoana lui Nicolae Ceausescu. Nimeni nu neaga faptul ca acesta a exprimat, atunci, un punct de vedere care s-a bucurat de adeziunea populatiei Capitalei si a intregii tari, dar in stabilirea pozitiei staului roman trebuie avuti in vedere si alti factori, intre care foarte importanti au fost constientizarea pericolului real la adresa independentei si integritatii tarii, sentimentul de frustrare al poporului roman fata de dominatia sovietica, sentiment nascut dintr-o indelungata experienta istorica proprie. Este o realitate ce se va impune cu siguranta tuturor analistilor, atunci cand vor avea la dispozitie documentele din fostele arhive ale partidului comunist si ale principalelor institutii de stat din acei ani, precum si din arhivele de peste hotare.
Foarte importante sunt in acest sens cele cateva sute de documente inedite din Arhiva Ministerului afacerilor externe inluse intr-un volum - Romania si 'Primavara de la Praga' - ce va vedea in curand lumina tiparului, prin straduinta colegilor nostri Nicolae Dinu, Teodor Gheorghe si Dumitru Preda.
Asa cum am procedat si in alte ocazii (Magazin istoric, nr. 5-9/1995), in avanpremiera editoriala, vom prezenta o scurta, suita de documente incluse in acest volum. Urmand cronologia documentelor, vom avea o semnificativa marturie asupra activitatii corpului diplomatic roman din acel moment, precum si a modului in care el a perceput evenimentele, informand prompt si cat mai complet posibil Bucurestiul.
Liderii comunisti de la Moscova perfectioneaza tactica hartuirii: 'consfatuirile de lucru'


O prima semnalare interesanta apartine lui I. Obradovici, ambasadorul roman de la Praga. In telegrama din 5 februarie 1968 citim: 'Jaroslav Sedivy, redactor sef al revistei Mezinarodni Vztahy, lector al C.C. al P.C. din Cehoslovacia, a spus urmatoarele in legatura cu vizita recenta a lui Al. Dubcek, primul secretar al C.C., la Moscova:
Conducerea de partid si de stat a U.R.S.S. a fost putin nelinistita de alegerea lui Al. Dubcek in functia de prim-secretar al C.C. al P.C. din Cehoslovacia. Cauza acestei nelinisti a fost generata de faptul ca Dubcek a considerat vizita lui L. Brejnev la Praga, in decembrie 1967, ca inoportuna, fiind invitat nu de C.C. sau de Prezidiul [C.C. al P.C. din Cehoslovacia], ci de A. Novotny, prin Ambasada sovietica la Praga. Dubcek a apreciat atunci ca o asemenea vizita este anormala intre partide fratesti si nu face altceva decat sa serveasca propagandei occidentale in calificarea Cehoslovaciei ca satelit al U.R.S.S.' (subl. ns.).
Dupa alegerea lui Dubcek ca prim-secretar al C.C. al P.C. din Cehoslovacia, L. Brejnev il invitase la Moscova. Liderul sovietic 'ceruse scuze lui Dubcek pentru vizita inoportuna la Praga in decembrie 1967, dand vina pe Ambasada sovietica in R.S. Cehoslovacia, care in informarile transmise a denaturat esenta <<neintelegerilor>> din conducerea de partid cehoslovaca'. Al. Dubcek il asigurase pe Brejnev ca orientarea politicii cehoslovace ramanea ferm socialista, dar 'a aratat ca interesele unitatii nationale cer sa se puna un accent mai mare pe o pozitie proprie, derivand din conditiile specifice ale tarii (subl. ns.). El a ridicat si problema mult-discutatei conferinte internationale a partidelor comuniste si muncitoresti si aratase ca aceasta era utila 'in cazul cand va fi convocata intr-un viitor apropiat si daca nu ar fi necesar un timp mai lung de pregatire'. In final, se cazuse de acord ca data convocarii acesteia sa fie stabilita de consfatuirea consultativa de la Budapesta.
Sunt semnalate in telegrama ambasadorului I. Obradovici doua chestiuni majore: una se refera la natura relatiilor dintre partidele comuniste din statele socialiste, iar cealalta avea in vedere situatia din cadrul miscarii comuniste si muncitoresti internationale. In primul caz, telegrama inregistra, fie si cu intarziere, reactia dura a conducerii P.C.U.S. fata de hotararea plenarei C.C. a. P.C. din Cehoslovacia din ianuarie 1968, care il obligase pe A. Novotny - reprezentantul curentului conservator, aservit Moscovei - sa-si dea demisia si il alesese pe Al. Dubcek in functia de prim-secretar. Actiunea se desfasurase nu doar fara consultarea Moscovei, ci chiar impotriva dorintei acesteia, promovand in fruntea partidului un reprezentant al curentului novator, adept al reformarii intregii societati, in spiritul democratiei si al promovarii intereselor nationale. 'Defectiunea' survenise in plina campanie de pregatire a consfatuirii internationale a partidelor comuniste si muncitoresti, in cadrul careia Moscova spera sa imprime orientarile generale care sa-i permita sa-si mentina pozitia de lider autoritar.
Ca asa stateau lucrurile o demonstreaza si telegrama ambasadorului roman la Moscova, T. Marinescu, datata 25 martie 1968. Cu doua zile inainte, la Dresda se incheiase o intalnire a conducatorilor de partid si de stat din sase tari socialiste europene, membre ale Tratatului de la Varsovia (Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, R.D. Germana, Polonia si U.R.S.S.). Comunicatul dat publicitatii - se arata in telegrama - 'lasa sa se vada ca sovieticii sunt hotarati sa faca tot ce pot, in conditiile internationale actuale, pentru legarea cat mai stransa - politica, economica, militara - a R.S. Cehoslovace pentru a preintampina promovarea unui curs nou in politica externa a acestei tari. Graba cu care s-a convocat intalnirea, continutul imprimat acesteia si comunicatul dat publicitatii (indeosebi ultima parte) subliniaza ca s-a incercat exercitarea unei presiuni colective asupra noii conduceri de partid din Cehoslovacia' (subl. ns.).
Participantii la intalnire hotarasera ca 'in cel mai scurt timp' sa fie luate 'masuri concrete de intarire a Tratatului de la Varsovia si a fortelor sale armate', aceste masuri fiind - se pare - in stransa 'legatura cu afirmatiile facute, intr-o forma voalata, de catre unii militari sovietici si de catre unii reprezentanti ai tarilor socialiste in comandamentul fortelor armate unite ale Tratatului de la Varsovia. In ultimele zile, acestia apreciasera ca 'situatia internationala actuala si, in primul, rand situatia din Europa ar reclama sa se actioneze urgent, 'sa nu se mai intarzie cu adoptarea de masuri pentru intarirea Tratatului de la Varsovia, ca pentru adoptarea unor asemenea masuri nu este absolut necesar sa existe acordul tuturor statelor membre, ci numai al acelora care manifesta interes' (subl. ns.).
O astfel de situatie a determinat conducerea comunistilor cehoslovaci sa se opuna pe viitor la organizarea unor astfel de intalniri comune, propunand intalniri bilaterale. Romania nu se afla nici ea in randul statelor 'care manifestau interes', de mai multa vreme refuzand sa participe cu trupe la manevrele comune ale Tratatului de la Varsovia si nepermitand desfasurarea unor astfel de actiuni pe teritoriul sau. Mai mult, motivand ca nu se respectasera angajamentele anterioare, de a se curma atacurile si condamnarile la adresa altor partide, P.C.R. isi retrasese delegatia cu care participa la intalnirea consultativa a celor 63 partide comuniste si muncitoresti desfasurata in perioada 26 februarie-5 martie 1968, la Budapesta, iar o plenara a C.C. al P.C.R., convocata chiar in ziua de 1 martie, cand intalnirea de la Budapesta nu se incheiase inca, a aprobat aceasta masura.
Intrucat in Cehoslovacia a aparut pericolul restaurarii capitalismului, P.C.U.S. anunta ca nu poate ramane indiferent
Momentul Budapesta confirmase ca existau serioase divergente de opinii in privinta relatiilor dintre partide, ca orice incercare a unui partid de a-si stabili propria-i orientare politica era calificata de liderii comunisti sovietici ca o dezertare in tabara adversarilor socialismului si sanctionata ca atare. Telegrama ambasadorului roman la Moscova, din 25 martie, se incheia cu aprecierea ca recenta intalnire de la Dresda, din 23 martie 1968, reconfirma parerea ca 'sovieticii si-au intensificat actiunile indreptate [si] spre izolarea Romaniei in cadrul Tratatului de la Varsovia si CAER, precum si incercarile de a atrage alte tari socialiste, pentru a se exercita astfel o presiune conjugata'.
Apar si reactii mai putin asteptate de catre Moscova. O telegrama din 4 mai a ambasadorului roman la Roma, Cornel Burtica, semnala faptul ca la nivelul conducerii partidului comunistilor italieni se intelesese limpede ca 'pozitiile independente ale unor tari socialiste si ale unor partide comuniste sunt vazute la Moscova ca pozitii antisovietice. O parte a conducerii sovietice are in vedere chiar eventualitatea unei interventii militare in Cehoslovacia, in cazul in care 'socialismul ar fi pus in pericol .
Ivan Gustov, membru supleant al C.C. al P.C.U.S., care participase la recent-incheiatul congres al Partidului Comunist din San Marino, se oprise cateva zile la Roma si in cadrul discutiilor pe care le purtase cu conducerea P.C. Italian prezentase in culori foarte sumbre situatia din Cehoslovacia, afirmand ca in aceasta tara 's-a dat prea multa libertate presei, radioului si televiziunii, au fost intarite partidele 'ultra reactionare ca Partidul Social-Democrat si Partidul Catolic, cresc tendintele antisovetice in Cehoslovacia ca si pericolul ca Dubcek sa piarda controlul situatiei din tara (Sunbl. ns.).
Iata un limbaj care exprima indirect continutul evenimentelor din Cehoslovacia, dar care amintea foarte bine practicile Kominternului, intrumentul de influentare si destabilizare a vietii politice din alte tari, utilizat pe scara larga de statul sovietic in toata perioada interbelica.
Analizand situatia din Cehoslovacia, comunistii italieni - se arata in telegrama amintita mai sus - 'au ajuns la concluzia ca exista pericolul unei interventii externe, fata de care P.C.I. nu poate ramane indiferent S-a stabilit ca tovarasul Luigi Longo [secretar general P.C. Italian] sa faca o vizita la Praga' pentru a exprima 'solidaritatea P.C.I. cu actiunile intreprinse de P.C. din Cehoslovacia pe calea democratizarii tarii' si 'sa dea de inteles in primul rand sovieticilor ca un amestec in treburile interne cehoslovace va insemna un atac si la adresa altor forte democratice internationale In afara de discutii, tov. Longo va tine la Praga si o conferinta de presa in care va exprima explicit sau implicit ideile de mai sus' (subl. ns.).
Era insa 'Primavara de la Praga' numai o miscare reformatoare a comunistilor cehoslovaci, numai o incercare de a da 'o forta umana' socialismului? Se pare ca nu, sau in orice caz nu numai atat. Iata ce citim in telegrama expediata in ziua de 6 mai 1968 de ambasadorul roman la Praga, orasul unde cu trei zile in urma avusese loc o demonstratie in piata veche a orasului si in fata manifestantilor 's-a citit o expunere de motive a cunoscutului scriitor K. Capek intitulata De ce nu vreau sa fiu comunist. Expunerea se incheie cu afirmatia ca comunismul nu urmareste nimic altceva decat dictatura si inlaturarea oricaror libertati democratice La manifestatie au luat cuvantul si fosti detinuti politici care au vorbit despre grozaviile din inchisorile prin care au trecut. S-a tinut un minut de reculegere in memoria victimelor razboiului' (subl. ns.).
La 8 mai, la Moscova, s-a desfasurat o noua intalnire a primilor secretari din cinci state ale Tratatului de la Varsovia (Bulgaria, Ungaria, Polonia, U.R.S.S. si R.D. Germana). In telegrama din 10 mai, ambasadorul roman din capitala sovietica remarca faptul ca 'conducatorii celor patru partide au fost convocati brusc la Moscova, venirea lor fiind o surpriza chiar pentru ambasadorii tarilor respective Presupunerile ce se fac converg spre aceea ca in cadrul intalnirii s-au stabilit masuri de aplicat contra Cehoslovaciei: presiuni politice colective; constrangeri economice coordonate; amenintari de ordin militar prin deplasarea de trupe la frontierele Cehoslovaciei cu Polonia, R.D. Germana si U.R.S.S.; in ultima instanta, patrunderea si ramanerea trupelor in Cehoslovacia, sub pretextul manevrelor militare comune'.
Ingrijorarea in legatura cu o eventuala actiune militara impotriva Cehoslovaciei se face simtita si in 'Departamentul politic al Secretariatului O.N.U.', unde 'nu se exclude posibilitatea interventiei militare a U.R.S.S. in Cehoslovacia'. O telegrama din 10 mai, expediata de Gh. Diaconescu, seful reprezentantei romane la O.N.U., semnala ca unul din functionarii romani 'a fost martorul unei discutii in cabinetul directorului american Stossinger, in care s-a relatat interventia facuta de subsecretarul general american Bunch la U Thant, referitoare la luarea in considerare de catre O.N.U. a problemei cehoslovace'. Relegrama reproducea si opiniile a doi functionari sovietici din cadrul Departamentului politic al Secretaratului O.N.U. (Belousov si Karaulov), care afland despre discutia mentionata si-au exprimat parerea ca U Thant ar fi putut obtine informatii mult mai precise din partea subsecretarului sovietic Nestorenko, care era la curent cu problema: 'Belousov a remarcat ca misiunea sovietica a primit de la Moscova instructiuni in care se precizeaza pozitia conducerii sovietice ca U.R.S.S. are raspunderea soartei socialismului in lume si ca atare nu-i sunt indiferente evenimentele din Cehoslovacia. In prezent, a spus el, in aceasta tara este in joc insasi soarta cuceririlor revolutionare ale clasei muncitoare cehoslovace In orice caz, conducerea sovietica nu va ezita nici o clipa sa trimita trupe pentru restabilirea situatiei. Cautand sa justifice aceasta afirmatie, el a spus ca in U.R.S.S. exista convingerea profunda a maselor ca sunt raspunzatoare de soarta socialismului in lume si nu pot accepta instaurarea in Cehoslovacia a unui regim strain si dusmanos socialismului' (subl. ns.).
Se cauta un pretext pentru interventia armata; cel mai dorit ar fi: 'un grup de tovarasi' solicita sprijin internationalist
Evident ingrijorat de o astfel de evolutie a situatiei, la 13 mai, Ministerul afacerilor externe din Bucuresti a transmis o circulara catre sefii misiunilor sale diplomatice din Moscova, Varsovia, Berlin, Budapesta, Sofia, Praga si Belgrad, din care citam:
'In ziua de 13 mai a.c. au fost invitati succesiv ambasadorii U.R.S.S., R.P. Polone, R.D. Germane, R.P. Ungare si R.P. Bulgaria, carra li s-a facut o comunicare continand in esenta urmatoarele:
Guvernul roman a luat cunostinta din presa despre intalnirea care a avut loc recent la Moscova, la care au participat conducatorii partidelor din cinci tari socialiste. In ultimul timp din paresa unor tari socialiste am luat cunostinta de unele critici la adresa evenimentelor din R.S. Cehoslovaca. In zilele din urma au aparut in presa internationala si au gasit o anumita reflectare si in presa unor tari socialiste o serie de stiri despre miscari de trpe care ar avea loc in regiunea de la granitele Cehoslovaciei. Ca tara socialista, ca membra a Tratatului de la Varsovia, ca tara europeana situata in aceasta regiune, Romania este interesata sa cunoasca exact si din sursele cele mai autorizate situatia in legatura cu cele de mai sus. In acest scop, guvernul roman roaga guvernul U.R.S.S. (respectiv R.P. Polone, R.D. Germane, R.P. Ungare, R.P. Bulgaria) sa fie informat care sunt faptele si care sunt perspectivele in lumina intalnirii care a avut loc la Moscova'.
In perioada 18-21 iunie, la Budapesta s-a tinut o noua intalnire a grupului de lucru insarcinat cu pregatirea documentelor consfatuirii internationale ce fusese proiectata pentru luna noiembrie la Moscova. O luna mai tarziu (14-15 iulie), la Varsovia, conducatorii celor cinci state din Tratatul de la Varsovia s-au intalnit din nou si au discutat situatia din Cehoslovacia. Ei au adresat cate o scrisoare P.C. din Cehoslovacia, in care apreciau ca in aceasta tara se crease o situatie primejdioasa pentru bazele socialismului si care comporta un mare pericol pentru interesele vitale ale celorlalte tari socialiste.
Reactia liderilor de la Praga o cunoastem din telegrama ambasadorului roman la Varsovia. T. Petrescu, datata 11 iulie. Ambasadorul roman avusese o discutie cu colegul sau cehoslovac si acesta ii declarase ca 'cele 5 scrisori au un continut aproape similar Prezidiul C.C. al P.C. din Cehoslovacia a analizat cele 5 scrisori si a raspuns fiecaruia dintre autorii lor ca P.C. din Cehoslovacia este oricand gata sa discute pe cale bilaterala cu fiecare din cele 5 partide toate problemele ce intereseaza ambele parti. P.C. din Cehoslovacia este de acord si cu ideea unei intalniri multilaterale la nivel inalt, dar numai in cazul in care pe ordinea de zi a intalnirii vor figura si alte probleme, nu numai situatia politica actuala din R.S. Cehoslovaca' (subl. ns.). Ambasadorul cehoslovac tinuse sa precizeze ca 'initiativa celor 5 scrisori si a convocarii unei intalniri la nivel inalt a celor 5 si a P.C. din Cehoslovacia apartinuse P.C.U.S.'.
Partea finala a telegramei merita insa toata atentia: 'La multi tovarasi din Prezidiul P.C. din Cehoslovacia - afirmase ambasadorul cehoslovac - incepe sa se contureze parerea ca presiunile exercitate intr-un mod fatis si de-a dreptul provocator de catre P.C.U.S. urmaresc in fond sa ingreuieze in mod deliberat situatia conducerii partidului pentru a o determina sa solicite ajutor Uniunii Sovietice in rezolvarea problemelor actuale. 'Or, a spus ambasadorul cehoslovac, stiind unde tintesc tovarasii sovietici, noi luam masuri de a nu solicita sub nici o forma ajutor poltic sau militar din partea U.R.S.S. ' (subl. ns.).
Presiunea era extrem de mare. O spune limpede Al. Dubcek in scrisoarea adresata lui N. Ceausescu la 15 iulie 1968: 'Prezidiul Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia s-a ocupat zilele acestea din nou de problemele privind relatiile dintre tarile socialiste, in special legate de propunerea partidelor comuniste si muncitoresti din cinci tari socialiszte referitoare la organizarea unei consfatuiri comune cu reprezentantii Partidului Comunist din Cehoslovacia. Prezidiul a ajuns in unanimitate la concluzia ca participarea in prezent la aceasta consfatuire ar complica situatia in care lucreaza P.C. din Cehoslovacia in perioada actuala. Prezidiul propusese intalniri bilaterale cu reprezentantii respectivelor partide, dar 's-a hotarat sa propuna si partidului dumneavostra si Uniunii Comunistilor din Iugoslavia organizarea unor convorbiri similare'. Si completa ca era bine ca intalnirea sa fie 'intr-o perioada cat mai apropiata posibil. As saluta posibilitatea realizarii intalnirii la Praga sau oriunde in Cehoslovacia, avand in vedere faptul ca nici eu si nici alti membri ai Prezidiului nu putem parasi in prezent tara, asa cum desigur intelegeti' (subl. ns.).
Asadar, incercari disperate de a evita izolarea, teama de a parasi tara. Si nu era deloc nemotivata, aceasta teama, daca parcurgem si continutul telegramei din 17 iulie, in care ambasadorul roman la Varsovia relateaza cum a fost primit de catre Zenon Kliszko, membru al Biroului Politic si secretar al C.C. al P.M.U.P., caruia ii solicitase o audienta pentru a-i prezenta o informare privind opozitia C.C. al P.C.R. fata de evenimentele din Cehoslovacia: 'Dupa cateva clipe de tacere, Zenon Kliszko, intr-o stare de nervozitate grava, cu vocea tremuranda, a spus: 'Eu cred ca informarea partidului dumneavoastra care, dupa cum spuneti, a fost adresata tuturor partidelor comuniste si muncitoresti, contribuie la agravarea tensiunii existente azi in miscarea comunista. Noi am pierdut de pe urma hitleristilor sase miloane de oameni. Astazi constatam ca flancul de sud al sistemului nostru de aparare impotriva R.F. a Germaniei este descoperit, iar dv. ne dati sfaturi cum sa apreciem ceea ce se intampla la frontierele noastre. Lasati-ne sa apreciem singuri lucrurile si sa intreprindem masurile care le credem de cuviinta . Dupa care, scuzandu-se ca trebuie sa participe la o sedinta a Biroului Politic, a pus capat audientei.
Pana in ultima clipa Moscova a facut eforturi pentru a determina o ruptura oficiala in sanul conducerii P.C. din Cehoslovacia si, astfel, sa se produca mult-asteptata solicitare a 'ajutorului sovietic'. Si cum asa ceva intarzia sa se intample, s-a recurs si la provocari. Una dintre ele o semnaleaza ambasadorul roman de la Praga, in 20 iulie, printr-o telegrama din care citam: 'Zilele acestea s-au descoperit sub un pod, langa orasul Cheb, arme de provenienta americana Din cercetarile facute pana in prezent reiese ca aceste arme au fost puse acolo de agenti din R.D. Germana. In acest scop a fost in R.S. Cehoslovaca, incognito, seful spionajului est-european [Markus] Wolf' Doua saptamani mai tarziu (1 august), C. Flitan, ambasadorul roman la Paris, capatase amanunte interesante de la colegul sau ceh: pe armele descoperite la frontiera vestica a Cehoslovaciei 'erau scrise cu stangacie cateva cuvinte in engleza', dar 'sacii in care au fost gasite erau de fabricatie sovietica, avand chiar inscriptia fabricii care i-a produs'. Dar si mai interesant era faptul ca presa din R.D. Germana si Polonia publicase stirea 'descoperirii' armelor respective inainte ca ele sa fi fost gasite de organele de stat cehoslovace!
Atunci cand au primit avertismentul de la Cierna nad Tissu, conducatorii cehoslovaci nu stiau cat de aproape este sfarsitul
Evenimentele alunecau pe o cale tot mai periculoasa si intr-un context in care Moscova avea informatii ca 'americanii privesc conflictul dintre U.R.S.S. si Cehoslovacia ca pe o 'afacere de familie a tarilor comunist , in care nu intentioneaza sa se amestece'. Cel putin aceasta era parerea ambasadorului american la Moscova, exprimata colegului sau austriac Wodak, care la randul sau o impartasise colegului roman, la 24 iulie 1968.
Sovieticii insista sa-i convinga pe liderii cehoslovaci sa accepte o noua intalnire la Moscova. Praga rezista si, in final, Brejnev si ai lui s-au deplasat ei in Cehoslovacia, in oraselul Cierna nad Tissu. Ce s-a intamplat acolo in zilele de 29 iulie - 1 august aflam din telegrama ambasadorului roman la Sofia, N. Blejan, expediata la 6 august. 'Ambasada R.S. Cehoslovace a primit o informare de la pRaga cu privire la convorbirile bilaterale de la Cierna nad Tissu, in care conducatorii sovietici au avut o atitudine dura, au amenintat cu interventia armatei sovietice L. Brejnev a vorbit cu Dubcek in termeni foarte duri, subliniind de mai multe ori ca U.R.S.S. si celelalte sari socialiste din grupul celor cinci nu vor permite instaurarea democratiei burgheze in R.S. Cehoslovaca. Al. Dubcek a respins cu hotarare pretentiile sovietice de a se amesteca in treburile interne ale R.S. Cehoslovace sub paravanul prevenirii contrarevolutiei. In trei reprize dialogul direct intre Al. Dubcek si L. Brejnev a fost deosebit de dur.
Tonul dur si amenintprile directe ale sovieticilor au intimidat pe unii membrii ai delegatiei P.C. din Cehoslovacia. Unii dintre ei s-au raliat pozitiei sovieticilor si s-au desolidarizat de Al. Dubcek. In aceasta situatie, Al. Dubcek a fost nevoit sa accepte ideea consfatuirii de la Bratislava, cu conditia ca la aceasta sa nu se discute decat problemele internationale. L. Brejnev a cerut in mod expres ca intalnirea de la Bratislava sa aiba loc inainte de vizita in R.S. Cehoslovaca a tovarasilor Nicolae Ceausescu si I.B. Tito' (subl. ns.).
Intalnirea de la Bratislava a avut loc in ziua de 3 augusr. Textul declaratiei care urma sa fie dat publicitatii fusese pregatit inca de la intalnirea de la Cierna nad Tissu, iar prezensa celorlalte patru tari socialiste fusese pur formala. Cat priveste continutul declaratiei date publicitatii in seara de 4 august, acesta era apreciat de participantii la o demonstratie din Praga drept 'un balast de fraze si cuvinte vechi. Sub lozinca luptei impotriva imperialismului nu s-a spus lucrurilor pe nume in ceea ce priveste neamestecul, dreptul de a construi socialismul conform traditiilor si conditiilor specifice fiecarei tari, dreptul de a promova o politica externa proprie etc.'.
La acea data puntile fusesera rupte, orice posibilitate de dialog fiind eliminata. Nimeni nu credea insa ca deznodamantul era atat de apropiat
(Va urma)




'Primavara de la Praga' si diplomatia romana

Dorin Matei

Astfel au fost informate oficial autorititile romane despre invazia in Cehoslovaciaa celor cinci state socialiste, membre ale Tratatului de la Varsovia. Am desprins pasajul dintr-o Circulara expediata de la Bucuresti, la 21 august 1968, catre misiunile diplomatice din 25 de capitale din Europa, Asia si cele doua Americi. Documentul respectiv si toate celelalte pe care le vom cita in continuare fac parte din volumul anuntat deja in numarul trecut al revistei, alcatuit la Ministerul Afacerilor Externe de Nicolae Dinu, Gheorghe Teodor si Dumitru Preda si care urmeaza sa vada lumina tiparului.

Evident, cu totul altfel procedasera sovieticii la Washington, Londra si Paris. De la Washington, ambasadorul de atunci, Corneliu Bogdan, onforma, chiar in seara zilei de 21 august, ora 19.00: Ambasadorul Cehoslovaciei mi-a spus la 21 august urmatoarele: in noaptea de miercuri, 20, spre joi, 21 august, a fost invitat la asistentul secretarului de stat Leddy, care i-a adus mai intai la cunostinta comunicarea (memorandumul) pe care ambasadorul Dobrinin a facut-o presedintelui Johnson in ziua invadarii Cehoslovaciei de trupele sovietice Ambasadorul cehoslovac a primit spre lectura textul documentului sovietic, dar a fost rugat sa nu isi ia note'.

Ambasadorul cehoslovac a fost informat ca dupa intrevederea cu presedintele american,Dobrinin a fost invitat la secretarul de stat Dean Rusk. Acesta i-a prezentat obiectiile guvernului american. Corneliu Bogdan mai informa: Rusk a spus lui Dobrinin ca guvernul american nu va lua, deocamdata, o alta pozitie publica, in afara de anuntarea convocarii Consiliului Securitatii Nationale, dar in particular tine sa exprime guvernului sovietic profunda sa ingrijorare in legatura cu consecintele actiunii sovietice n cursul diminetii de 21 august nu am putut contacta oficialitati americane, dar din conversatii cu diplomati si juristi s-au mai desprins urmatoarele observatii preliminare. Ocuparea militara a Cehoslovaciei a constiuit o lovitura si o surpriza pentru cercurile oficiale, diplomatice si pentru opinia publica americana

Desi guvernul S.U.A. ar fi inclinat, cel putin in parte, sa recunoasca ca sfera de influenta a U.R.S.S. include si Cehoslovacia si sa evite o agravare a raporturilor si contactelor cu U.R.S.S., acest lucru devine imposibil, avand in vedere evolutia brutala a evenimentelor'.

Alte detalii aflam din Nota privind intalnirea dintre George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe, si R.H. Davis, ambasadorul S.U.A. la Bucuresti. La inceputul intrevederii care a durat 15 minute ambasadorul a oferit copii ale mesajului inmanat de Anatoli Dobrinin presedintelui Johnson in primele ore ale serii zilei de 20 august a.c. (ora Washingtonului). Dupa sedinta Consiliului National al Securitatii, presedintele Johnson a dat instructiuni lui Dean Rusk de a-l chema pe ambasadorul Dobrinin si a-i expune pozitia Statelor Unite (la 20 august, orele 11.30, ora Washingtonului).' La sfarsitul intrevederii, R.H. Davis s-a interesat daca informarea facuta conducerii romane de catre Ambasada sovietica la Bucuresti este similara cu cea facuta lui Johnson. George Macovescu a raspuns ca textul informarii facuta noua este mai lung, dar in el nu se face referire la cererea guvernului Cehoslovaciei'.

n aceeasi zi, George Macovescu il primea pe Sir John Edward Chadwik, ambasadorul Marii Britanii intr-o intrevedere care a durat 45 minute. Acesta l-a informat pe prim-adjunctul ministrului roman de externe ca la Londra, primele stiri au fost cunoscute la ora 01.30 noaptea (ora Londrei), cand ambasadorul U.R.S.S. a anuntat ca are de transmis un mesaj important pentru primul ministru'. Harold Wilson1 nu era disponibil; mesajul a fost primit de subsecretarul de stat, Lordul Chalfont. Dimineata, primul ministru britanic s-a reintors la Londra. Dupa discutii cu unii membri ai Cabinetului, s-a dat o declaratie oficiala. n dimineata zilei de 22 august, ministrul de externe britanic l-a convocat pe ambasadorul sovietic la Londra si i-a transmis un protest energic.

Informatii despre cum au decurs lucrurile la Paris au sosit de la Moscova, la 22 august. ntr-o convorbire cu un diplomat roman consilierul ambasadei franceze din capitala U.R.S.S., Philippe Legrain, a povestit ca ambasadorul sovietic la Paris, V. Zorin, a informat guvernul francez despre actiunea celor cinci impotriva Cehoslovaciei la cateva ore dupa trecerea granitei R.S. Cehoslovace de catre trupele sovietice. Zorin a cerut audienta la presedintele de Gaulle, dar a fost primit de un consilier al acestuia. Demersul ambasadorului sovietic a fost caracterizat ca un amestec inadmisibil in treburile interne ale unei tari suverane', care vine in contradictie cu normele de drept international'.

Si in continuare, la Ministerul Afacerilor Externe roman s-a manifestat o preocupare permanenta pentru a cunoaste pozitia celor trei mari puteri. Dar asupra acestui aspect vom reveni.

Incepand cu ora 03.30 a zilei de 21 august, Ambasada romana din Praga a inceput sa transmita in flux informari despre evolutia situatiei. n prima telegrama semnata de ambasadorul J. Obradorici se arata: incepand de la orele zero, incontinuu deasupra Pragai circula avioane. n fata Ambasadei au fost postati doi militieni. n oras este in aparenta liniste'. ntr-o alta informare se arata: Radioul legal cehoslovac a transmis la ora 05.30 urmatoarele:

Cehi si slovaci!

Transmitem pe lungimea de unda de 190 metri, singura care ne-a mai ramas. Va comunicam ca pe lungimea de unda de 210 metri transmite o statie ilegala a armatelor de ocupatie. Chemam la liniste in aceasta clipa trista, cand Cehoslovacia a fost ocupata de unitati ale Tratatului de la Varsovia. Nu provocati, iar in intalnirile cu miliotarii de ocupatie explicati-le ca, pana la sosirea lor, in tara noastra a fost liniste. Radioul legal cehoslovac roaga sa fie cautat pe toate undele, nestiind pe care va mai avea posibilitatea sa transmita'.

Erau relatate si alte momente dramatice. Astfel, pe cladirea Radiodifuziunii una dintre ultimele ocupate, dupa lupte de strada au fost arborate, in aplauzele cetatenilor, drapelele romanesti', alaturi de cele cehoslovace. Blindate si tancuri sovietice goneau pe strazile orasului; trupe de parasutisti incepusera blocarea podurilor peste Vltava. Conducerea de partid si de stat cehloslovaca fusese izolata. Dar despre Cisar, secretar al comitetului central, se stia sigur ca fusese ridicat de acasa.

Pentru cel ce reciteste astazi telegramele expediate atunci de la Praga, este surprinzatoare urmatoarea informatie. Tramvaiele circula numai pe anumite trasee, care mai sunt accesibile. Populatia se indreapta spre serviciu, in mare parte pe jos Populatia din Praga, respectand apelurile radioului, continua sa isi pastreze calmul. La magazinele care se deschid la ora sase dimineata, vanzatorii se afla deja inauntru, iar populatia asteapta rabdatoare sa-si faca cumparaturi'. Este adevarat, aparusera si primele grupuri de demonstrati. Aveau sa se ridice si baricade. Dar, asa cum remarca si premierul chinez intr-o convorbire cu ambasadorul roman la Beijing, poporul cehoslovac nu a opus o rezistenta hotarata. Toate apelurile lansate de autoritati au cerut acest lucru.

Pe langa informatiile sosite de la Praga, erau stranse orice alte informatii, care sa permita Bucurestiului sa elaboreze o politica adecvata.

Astfel, de la Moscova soseau date oferite de diplomati chinezi. Potrivit secretarului II, Cijan Da-Ke, duminica, 18 august 1968, la Casa receptiilor de pe colinele Lenin a existat o mare miscare de masini guvernamentale, care in partea a doua a zilei s-au indreptat spre aeroportul Vanukovo. Diplomatii chinezi banuiesc ca a avut loc o noua intalnire a conducatorilor celor cinci tari socialiste, care a aprobat planul interventiei, desi sunt unele zvonuri ca o asemenea intalnire ar fi avut loc la Soci'.

Din surse franceze si chineze, in acea zi si in zilele urmatoare au continuat sa circule pareri despre sciziunea produsa in cadrul conducerii sovietice. S-ar fi format o aripa moderata Kosighin, caruia i s-au alaturat Voronov si Suslov si o aripa dura Selepin si militarii.

Primele reactii diplomatice romanesti s-au produs chiar in ziua de 21 august. Sefilor misiunilor diplomatice din Beijing, Ulan Bator, Phenian, Hanoi, Havana, Tirana si Belgrad li s-au trimis instructiuni sa ceara audienta la ministrii afacerilor externe din tarile respective, pe care sa ii informeze ca guvernul roman' isi exprima surprinderea si ingrijorarea fata de acest act (al invadarii Cehoslovaciei) Acest act constituie un amestec in treburile interne ale Cehoslovaciei si va aduce grave daune socialismului, influentei sale in lume si cauzei pacii'.

Sefii misiunilor diplomatice ale Romaniei de la Moscova, Praga, Budapesta, Berlin, Sofia, Belgrad, Varsovia, Havana, Hanoi, Beijing, Phenian, Ulan Bator si Tirana primeau instructiuni ca, in cazul in care erau invitati sa ia cuvantul la adunarile festive consacrate zilei de 23 august, sa nu faca vreo referire la ultimele evenimente in legatura cu Cehoslovacia'.

In sfarsit, in ziua de 21 august, la ora 23.15, T. Marinescu, ambasadorul roman la Moscova, era primit de L. Iliciov, adjunct al ministrului afacerilor externe al U.R.S.S. Acesta ii replica trimisului roman: Resping cu hotarare chiar si terminologia folosita, ca de exemplu ocuparea R.S. Cehoslovace. Trebuie sa va atrag atentia ca in comunicatul TASS este vorba de o cerere a unui grup de activisti de partid si de stat din Cehoslovacia. Declaratia pe care ati citit-o, in care se arata ca delegatia romana nu a observat antisocialiste in Cehoslovacia constituie numai un mod de a aprecia situatia. Resping comunicarea dumneavoastra pentru ca nu reda realitatea obiectiva din Cehoslovacia si nu este in conformitate cu situatia adevarata din aceasta tara'.

In paralel, se punea problema pozitiei pe care sa o adopte Romania in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite. nca din ziua de 21 august, S.U.A., Anglia, Canada, Franta, Danemarca si Paraguay au cerut convocarea Consiliului de Securitate. Reprezentantul Romaniei, Gh. Diaconescu, fusese contactat si intrebat daca avea sa faca vreo declaratie. I se spusese ca o interventie a Romaniei ar avea un suport moral deosebit pentru Cehoslovacia'. Si cerea, de urgenta, instructiuni. Avea sa o faca din nou, la 23 august, in urma sedintei Consiliului de Securitate din seara de 22 august, prelungita pana la ora 04.00 din ziua urmatoare. nainte de inceperea sedintei, J. Muzik [reprezentantul Cehoslovaciei] ne-a solicitat sa intervenim in dezbaterile Consiliului pentru a acorda si in acest fel sprijinul moral cauzei drepte a R.S. Cehoslovace. Fata de cererile repetate ale reprezentantului ceh, precum si ale S.U.A., Angliei, Canadei de a interveni in cursul dezbaterilor Consiliului de Securitate, rugam sa ne dati instructiunile dv. Parerea noastra este sa cerem participarea la aceste dezbateri. Mentionam ca in ultimul moment misiunea iugoslava a primit dispozitii sa ia cuvantul in Consiliul de Securitate'.

Asemenea instructiuni nu au mai fost trimise.

Intre timp, la Bucuresti se conturasera mai clar limitele in cadrul carora putea evolua Romania. Un rol au jucat, desigur, intrevederile lui George Macovescu cu ambasadorii Marii Britanii si Statelor Unite. Prim-adjunctul ministrului de externe romin a insistat sa afle cat de mult se vor angaja cele doua puteri. Iata ce ii spunea el lui Sir Chadwick: Anglia este una dintre cele cinci mari puteri ale lumii, care a dorit intotdeauna sa joace un rol de baza in problemele securitatii europene. Acum, cand securitatea Europei este amenintata de evenimentele grave care sunt in curs in Cehoslovacia, Anglia este chemata sa arate daca este in masura sa joace un asemenea rol. Desigur, este prematur sa se ceara o relatare exhaustiva a masurilor pe care le va intreprinde in viitor Marea Britanie. Dar Romania, ca una dintre primele tari care au adoptat o atitudine publica, deschisa si categorica in legatura cu evenimentele din Cehoslovacia este natural interesata in a cunoaste cum isi propune sa actioneze guvernul britanic'. Replica ambasadorului britanic a fost: n ceea ce priveste capacitatea Angliei, ca una dintre cele cinci mari puteri, intr-o actiune singulara, ea nu este mai mare decat cea a Romaniei'.

Ambasadorul S.U.A. a fost mult mai rezervat. Pentru moment, a relatat Davis, S.U.A. nu va face declaratii publice si va astepta pentru a vedea daca sedinta Consiliului de Securitate si discutia cu ambasadorul ceh vor oferi detalii suplimentare. Si a adaugat ca el nu este in masura sa informeze despre actiunile concrete ale guvernului sau'.

Corneliu Bogdan informa din Washington despre intrevederea pe care a avut-o cu Charles Bohlen, adjunctul subsecretarului de stat pentru afaceri politice. Acesta i-a spus ca a produs iritare la Washington referirea din discursul generalului de Gaulle la Conferinta de la Ialta si la sferele de influenta, concept pe care Statele Unite il resping. Bohlen s-a ferit sa spuna care este exact punctul de vedere al guvernului american fata de posibilitatea unei sesiuni extraordinare a Adunarii Generale O.N.U. Adjunctul asistentului secretarului de stat, Toon, a fost mai explicit fata de insarcinatul cu afaceri iuglosv declarand ca S.U.A. sprijina ideea unei sesiuni extraordinare, dar nu ar dori sa apara ca initiatorii ei principali. Mentionez ca nici ambasadorul francez nu a primit indicatii cu privire la pozitia Frantei fata de o eventuala sesiune extraordinara'.

La intrevederea pe care a avut-o cu directorul ministerial Hans Ruete, din Ministerul de Externe vest-german, C. Doncea, ambasadorul roman la Bonn l-a intrebat cum apreciaza pozitia S.U.A. fata de Cehoslovacia. Si Ruete a vorbit despre sferele de influenta politica in linii mari respectata de cele doua puteri, inclusiv in cazul interventiei din Cehoslovacia Reute apreciaza ca S.U.A. au condamnat formal, in termeni relativ fermi, interventia sovietica si au cerut retragerea trupelor din Cehoslovacia, fara a se arata dispuse pentru un ajutor militar'.

Erau stranse si trimise la Bucuresti si reactii de la alte nivele. Astfel, corespondentul ziarului Le Monde la Varsovia, Bernard Margueritte, ii spunea secretarului I al ambasadei al ambasadei noastre ca printre unii diplomati occidentali din Varsovia circula parerea ca invazia trupelor sovietice in Cehoslovacia nu s-ar fi facut fara stirea administratiei S.U.A. Numai astfel se poate explica, spunea B. Margueritte, de ce guvernul american nu a reactionat imediat la o situatie atat de grava, in timp ce in alte imprejurari, neinsemnate, guvernul american reactiona imediat'. Aceeasi, parere era impartasita si de atasatul militar italian din capitala polona.

O atentie deosebita s-a acordat in acele zilei si eventualului pericol ca Romania sa sufere o agresiune similara din partea U.R.S.S., cat si sprijinul pe care ar fi putut conta. Un prim semnal a sosit chiar la 22 august de la Moscova, in urma convorbirii cu Cijan Da-Ke, secretarul II al ambasadei chineze. El isi exprimase ingrijorarea pentru modul in care va evolua pozitia sovietica fata de Romania Chiar daca nu sunt semne ca sovieticii ar intreprinde masuri fata de Romania, tacerea la ei inseamna intotdeauna un permanent pericol '. Si ambasadorul britanic se interesase de o asemenea eventualitate, subliniind faptul ca Romania luase deja masuri de aparare. De asemenea, intr-o conferinta de presa ministrul de externe britanic fusese intrebat daca Romania putea avea aceeasi soarta ca si Cehoslovacia. Ministrul de externe a raspuns ca dupa ceea ce s-a intamplat in Cehoslovacia, nici o tara nu se mai poate simti in siguranta'.

La 22 august, ambasadorul roman Gh. Pele se intalnea pe aeroportul din Viena cu ministrul austriac de externe, Kurt Waldheim, de la care afla: noi avem informatii care nu sunt inca confirmate ca in Ungaria si in U.R.S.S., tot pe motiv de aplicatii, se fac concentrari de trupe la frontiera dv. Personal trebuie sa va spun ca nu impartasesc temerile celor care afirma ca Romania va fi invadata. Dv. aveti totusi o situatie deosebita de cea a Cehoslovaciei. ntregul popor este unit in jurul guvernului'.

Acelasi optimism era manifestat si la Paris. Seful serviciului Europa de Est din Directia politica a ministerului de externe francez, consilierul P. Beauchataud, il informa pe secretarul II al Ambasadei romane ca U.R.S.S. a concentrat o serie de unitati de tancuri si de blindate pe fluviul Nistru si nu in imediata apropiere a frontierelor R.S. Romania aceste concentrari de forte militare s-au facut de U.R.S.S. nu cu scopul de a invada teritoriul Romaniei, ci pentru a exercita presiuni asupra guvernului roman'.

In sfarsit, directorul ministerial Ruete comunica si el informatiile care stau la dispozitie la aceasta ora, provenite din sursele aliatilor, nu rezulta ca ar exista un pericol iminent de invazie. Se verifica numai concentrari de trupe, dar nici un indiciu in sensul unei deplasari spre frontierele romane.' Atitudinea de prietenie a Germaniei Federale este demonstrata si de urmatoarea relatare a ambasadorului roman. Ruete mi-a cerut parerea daca Romania ar considera oportun si util un demers al NATO, ca organizatie, sau al tarilor vestice in mod individual pe langa guvernul sovietic, avertizandu-l fata de o eventuala interventie in Romania. Demersul ar urma sa se faca sub forma unei interventii pe langa guvernul sovietic si nu sub forma unei declaratii publice, cu zgomot Ruete a spus ca R.F. a Germaniei se afla in contact permanent cu aliatii sai Anglia, Franta si S.U.A. , examineaza in comun situatia si se gandesc la masurile posibile in eventualitatea unei invazii in Romania Ruete considera ca pozitia S.U.A. ar fi alta, intrucat situatia este cu totul diferita, inclusiv privita si prin perspectiva extinderii pericolului si asupra Iugoslaviei'.

Revista Magazin istoric a publicat pasajul din memoriile fostului ambasador sovietic la Washington, Anatoli Dobrinin, in care acesta descria momentul audientei la secretarul de stat american, Dean Rusk, si avertismentul S.U.A. fata de o eventuala actiune sovietica contra Romaniei.

In acelasi numar (2/1998) se publica si stenograma intalnirii de la Virset, cand Nicolae Ceausescu si I. Broz Tito cazusera de acord asupra unor masuri comune in cazul invadarii Romaniei. Alaturam la toate acestea inca un document. Este vorba despre o informare extrem de importanta trimisa de la Beijing, de catre ambasadorul roman, privind intrevederea avuta cu premierul chinez Ciu En Lai inaintea cocteilului oferit in cinstea zilei de 23 august. Atunci, acesta a declarat: Noi va sprijinim in lupta pentru apararea independentei si suveranitatii. Rezistati, daca aveti nevoie, va dam si tunuri!'

Iata deci, in esenta, semnalele care au fost trimise pe canale diplomatice la si de la Bucuresti, in acele zile de mare incordare. Ele au permis nuantarea pozitiei Romaniei, in functie de evolutia pieselor grele care se miscau pe tabla de sah a lumii. n

(Va urma)

Dorin MATEI



PRIMAVARA DE LA PRAGA SI DIPLOMATIA ROMANA

Dr. CRISTIAN POPISTEANU

In zilele de foc traite (impreuna si in echipa cu regretatul meu coleg de Radio, George Ionescu, si cu corespondentul Agentiei romana de presa, Eugen Ionescu) in august '68 in Praga ocupata, am intlnit foarte putini diplomati cehi. Spre deosebire de numerosii ziaristi, profesori, studenti, scriitori, istorici pe care-i vedeam zilnic, diplomatii Ministerului de Externe cehoslovac circulau foarte putin. Ei s-au aflat in cea mai tensionata stare. Ea decurgea din situatia cu totul speciala in care se gasea tara. La inceput s-au preocupat de alertarea forurilor internationale si a statelor straine, apoi de incercarile de negocieri cu fortele invadatoare, respectiv cu comandantii sovietici, de legatura cu conducerea tarii si a partidului comunist, arestata si dusa la Moscova, in continuare de discutiile la nivel inalt din capitala U.R.S.S., in final de retragerea demersurilor de la O.N.U. si de pregatirea 'normalizarii' pe baza acordurilor semnate cu conducerea sovietica.

Trebuie sa recunoastem ca putine ministere de externe au fost puse in epoca postbelica intr-o asemenea situatie, aici abia schitata.

Totusi, acei 2-3 diplomati cehoslovaci cu care ne-am vazut in zilele de 24-28 august intr-o cafenea de la hotelul Europa sau in casa in care locuiam ne-au dezvaluit multe din zidurile de beton, barajele politice cum le numeau ei, pe care trebuiau sa le strapunga. Acum, avand in fata telegramele diplomatilor romani din acea perioada, pregatite pentru volumul de documente Primavara de la Praga in documente diplomatice romanesti, de catre un colectiv de cercetatori de la arhiva Ministerului Afacerilor Externe, domnii NICOLAE DINU, DUMITRU PREDA si TEODOR GHEORGHE si care va vedea lumina tiparului la Editura S.C. EMPRO S.A. din Focsani, am gasit confirmari din sursa romaneasca ale acelor informatii, precum si multe alte date ale tabloului istoric, semnalate de reprezentantii tarii noastre, care largesc mult cunoasterea modului in care a fost asasinata miscarea de independenta din Cehoslovacia anului 1968.

Iata o telegrama din 25 august de la ambasadorul I. Obradovici, de la praga, care informeaza C.C. al P.C.R. despre Aide-Mémoire-ul adresat celor cinci state din Tratatul de la Varsovia: 'Guvernul Republicii Socialiste Cehoslovace care, prin notele sale anterioare, a prezentat cereri de principiu, este nevoit sa constate ca pana in prezent n-a fost realizata promisiunea data presedintelui Republicii, Ludvik Svoboda, de catre comandantul armatelor ce ocupa R.S. Cehoslovaca, general de armata I.G. Pavlovski, conform careia trebuia impiedicata, imediat, dezarmarea unitatilor cehoslovace, parasite spatiile unde se afla dislocata armata cehoslovaca, toate comunele si orasele mai mici trebuiau eliberate iar in marile orase unitatile de ocupatie urmau sa fie dislocate numai in parcuri si locuri unde nu deranjeaza transportul.

Conform acestei promisiuni, trebuiau eliberate si deblocate sediile organelor de stat cehoslovace, cat si sediile tuturor organelor de partid.

Trebuie asigurata eliberarea imediata a bancilor si a altor institutii necesare desfasurarii normale a vietii economice. Trebuiau luate masuri pentru a se ajunge la situatia normala, cand intreaga aprovizionare a armatelor de ocupatie se va face din surse si cu mijloace proprii. Concomitent, s-a promis ca fortele de ocupatie se vor feri sa foloseasca armele impotriva intregii populatii.

Guvernul R.S. Cehoslovaca, plecand de la cerintele sale si fara a dori sub nici o forma sa-si aduca prejudicii, trebuie sa reaminteasca staruitor necesitatea realizarii promisiunilor, comunicate direct presedintelui Republicii, deoarece neindeplinirea nici macar a unor asemenea masuri de baza creeaza o atmosfera incordata.

Deosebit de serioasa este realitatea in care continua sa nu fie respectate principiile umane elementare in contactul armatei de ocupatie cu populatia, aceasta fiind mereu in pericol'.

Documentul confirma cu precizie ceea ce am vazut si ni s-a spus noua cu o zi inainte, la Praga. O urmare extraordinar de importanta a acestui Aide-Mémoire gasim in telegrama adresata de seful Misiunii romane la O.N.U., Gh. Diaconescu, peste 65 zile, respectiv la 30 octombrie, catre centrala, respectiv ministrului adjunct Mircea Malita, prin care sunt comunicate aprecierile Dr. S. Myslil, director adjunct in Directia juridica a M.A.E. (Cehoslovac, facute colegului sau roman, Gh. Secariu, ambii diplomati lucrand in Comisia VI a Adunarii Generale. Tratatul privind stationarea temporara a trupelor in Cehoslovacia, negociat la Moscova si semnat la Praga, devenea astfel cunoscut la Bucuresti printr-un comentariu calificat dintr-o sursa cehoslovaca. 'Delegatia cehoslovaca a trebuit sa faca eforturi mari pentru a obtine conditiile prevazute in tratat. Propunerile initiale ale partii sovietice (pe care nu le-a comentat) nu au fost acceptate de catre delegatia cehoslovaca, astfel incat U.R.S.S. a trebuit sa faca unele concesii.

Desi este vorba de 'stationarea temporara' a trupelor, tratatul prevede ca acestea vor ramane in Cehoslovacia atat timp cat interesele securitatii vor fi amenintate de imperialism si de revansismul vest-german Termenul tratatului permit interpretari care sa justifice ramanerea sine die a trupelor sovietice in Cehoslovacia. Se stabilesc conditiile stationarii trupelor precizandu-se ca fortele militare nu se amesteca in treburile locale, autoritatile cehoslovace nu au vreo obligatie in ce priveste aprovizionarea trupelor, livrarile de bunuri si prestarile de servicii facandu-se contra cost in contul comandamentului sovietic.

Tratatul prevede ca trupele Bulgariei, Poloniei, R.D. Germane si Ungariei se retrag, U.R.S.S. actionand 'in numele celorlalte 4 state'.

Aceasta prevdere, care este straina dreptului international si practicii conventionale a statelor, a subliniat reprezentantul cehoslovac, este o dovada in plus a pozitiei U.R.S.S. in relatiile sale cu cele 4 state socialiste, constituind o recunoastere implicita a faptului ca initiativa patrunderii trupelor in Cehoslovacia si realizarea actiunii apartin U.R.S.S.

Incheierea tratatului, prin care U.R.S.S. se obliga sa retraga circa 90 la suta din trupe, constituie o dovada a totalei netemeinicii a interventiei. Ea demonstreaza ca nu a fost vorba de nici un pericol contrarevolutionar, ca interesele securitatii nu sunt amenintate, ca nu a existat nici un motiv pentru invadarea Cehoslovaciei, dupa cum nu exista nici un motiv pentru mentinerea trupelor'.

Dr. Myslil spunea colegului sau roman ca interventia a schimbat fondul relatiilor sovieto-cehoslovace, 'inlocuind increderea si simpatia pe care cehoslovacii le-au nutrit intotdeauna, in mod firesc, fata de U.R.S.S., prin neincredere si chiar ura'. Antisovietismul este un factor care poate crea dificultapti in viitor, in relatiile sovieto-cehoslovace. Aceasta atitudine este reflectarea jignirii profunde pe care poporul a resimtit-o si o resimte in mandria lui nationala. 'Este stranie - arata Dr. Myslil - conceptia sovietica despre suveranitate. Sovieticii nu considera statele socialiste ca tari suverane, ci ca un fel de teritorii; ei cred ca pot avea fata de aceste tari aceeasi atitudine ca fata de republicile lor'.

Intr-adevar, peste doua decenii i-au trebuit Cehoslovaciei pentru a-si reveni. Dar de data aceasta de tot. Dupa prabusirea regimului comunist din 1989 si cu toate ca statul federal a incetat ulterior sa existe, conform vointei celor doua natiuni care s-au despartit in Republica Ceha si Slovacia, evolutia le-a aliniat Europei Centrale eliberate. Analiza transmisa la Bucuresti atunci, in octombrie '68, denota din partea diplomatului ceh o reala clarviziune. Trupele sovietice au plecat din Cehoslovacia abia la sfarsitul anilor '80 datorita politicii inaugurata de Mihail Gorbaciov, noul lider sovietic, cel care alaturi de Eduard Sevardnadze, ministrul sau de externe avea sa exprime un punct de vedere critic fata de interventia din 1968. In acelasi spirit si cu acelasi punct de vedere critic, presedintele Federatiei Ruse, Boris Eltan, avea sa dea conducerii actuale a Republicii Cehe 'documentele tradarii' din 1968, scrisorile acelor membri ai Biroului Politic al P.C.C. care au solicitat interventia sovietica. Iar acum alte documente au revelat ca revolutia de catifea de la Praga din 1989 a fost inspirata de KGB.

'Actioneaza la fata locului asa cum o cere situatia. Nu am alte indicatii sa-ti dau'. Cu aceste cuvinte s-a despartit Nicolae Ceausescu de ministrul de externe al Romaniei, Corneliu Manescu, inainte de plecarea acestuia spre Statele Unite ale Americii. Manescu era inarmat cu documentele sesiunii extraordinare a Marii Adunari Nationale care concentrase tot ceea ce Nicolae Ceausescu, Comitetul Central al P.C.R. si guvernul roman exprimasera in zilele de 21 si 22 august 1968 in problema interventiei celor cinci tari socialiste din Pactul de la Varsovia in Cehoslovacia. Dupa cum am vazut chiar din aceste documente diplomatice inedite, condamnarea ei fara echivoc era o consecinta logica a intregii atitudini a Romaniei si conducerii ei din acele momente inca de la inceputul crizei cehoslovace din martie-aprilie 1968.

Daca M.A.E. de la Praga se afla intr-o situatie fara precedent, trebuie spus ca ministerul roman de externe avea la randul sau de facut fata unei incordari extreme, nu numai a vitii internationale dar in mod special a relatiilor Romaniei cu U.R.S.S. si aliatii din Pactul de la Varsovia.

Plecand spre New York, ministrul de externe al Romaniei nu ignora ca avea o raspundere sporita, el fiind inca in acel moment si presedintele Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite pana in septembrie, la deschiderea noii sesiuni.

In telegramele transmise din S.U.A., Corneliu Manescu informa Bucurestiul despre asidua si complicata sa misiune diplomatica, dar care trebuia in acelasi timp sa comporte o mare discretie, asa cum a fost de pilda sosirea din 25 august, care a evitat orice publicitate, trecand neobservata.

C. Manescu s-a intalnit la 26 august cu ministrul cehoslovac Jiri Hajek, care i-a explicat fluxul si refluxul actiunii sale de a sesiza Consiliul de Securitate in functie de instructiunile confuze si contradictorii primite din partea conducerii de la Praga in urma interventiei celor cinci tari.

Telegramele lui Corneliu Manescu catre seful statului roman dau o imagine sugestiva asupra situatiei diplomatice extrem de grele a Cehoslovaciei, precum si asupra presiunilor sovietice. La 27 august, Manescu a avut o lunga intrevedere cu reprezentantul sovietic la O.N.U., Iacob Malik, a fost primit de U Thant, secretarul general O.N.U., si a primit pe George Ball, adjunctul secretarului de stat al S.U.A. Ministrul de externe roman a reliefat puternic atitudinea Romaniei de condamnare a interventiei in baza Declaratieiu adoptata la Bucuresti transmisa si ca document oficial al O.N.U., a invitat la relaxarea tensiunii si a indemnat, in calitate de presedinte al Adunarii Generale, la gasirea unei solutii politice atat pe reprezentantul Cehoslovaciei, cat si pe cel al U.R.S.S. Acesta din urma a exprimat bucuria ca Romania nu a participat la discutia din Consiliul de Securitate; Manescu confirma atitudinea agresiva a diplomatiei sovietice. In acelasi timp, el informeaza despre aprecierile extrem de elogioase ale lui U Thant si George Ball fata de Romania si descrie in amanunt contextul relatiilor sovieto-americane. In acest cadru, in lunga sa telegrama de 9 pagini, nr. 69766 din 27 august 1968, Manescu da la iveala cel mai important aspect din acel moment in relatiile romano-sovieto-americane si in viata internationala in general: 'G. Ball s-a referit in special la urmarile si efectele politice posibile ale situatiei create prin interventia armata sovietica impotriva R.S. Cehoslovace. El a conturat trei eventualitati, cu mentionarea reactiei respective a guvernului S.U.A. la fiecare dintre ele:

a) Acordurile realizate la Moscova si care, potrivit comunicatului comun, sunt formulate cu destula ambiguitate, vor fi indeplinite intr-un sens pozitiv: echipa conducatoare in frunte cu Dubcek isi va restabili deplina autoritate, libertatile si drepturile suverane fundamentale ale poporului cehoslovac vor fi respectate si intarite, iar trupele de ocupatie vor fi retrase intr-un intrval rezonabil de scurt. In acest caz guvernul S.U.A., mentinandu-si pozitia de condamnare a interventiei, va actiona in directia linistirii lucrurilor si restabilirii treptate a ritmului anterior de miscare in directia intelegerii si destinderii internationale, inclusiv in relatiile cu U.R.S.S.;

b) Intelegerile sovieto-cehoslovace vor fi interpretate si aplicate in limita lor negativa: se vor restabili vechile randuieli in componenta si caracterul conducerii, vor fi lezate drepturile cetatenesti, inclusiv prin reinstaurarea cenzurii totale, trupele straine isi vor continua stationarea pe un termen nedefinit. O asemenea situatie ar afecta in mod neindoielnic ritmul revenirii la procesul de destindere si ar limita posibilitatile de cooperare cu Uniunea Sovietica, avand in vedere realizarea unor masuri responsabile pentru intarirea pacii si securitatii internationale;

c) Conducatorii Uniunii Sovietice ar capata impresia ca, platind un mic pret in plus fata de costul rezolvarii prin forta armelor a problemei cehoslovace, ei ar putea sa reglementeze pe aceeasi cale divergentele pe care le au cu Romania.

In legatura cu aceasta ultima eventualitate, secretarul de stat al S.U.A., D. Rusk, i-a declarat in mod oficial, cu toata fermitatea, ambasadorului sovietic la Washington, A. Dobranin, ca o asemenea actiune din partea Uniunii Sovietice ar fi considerata de catre guvernul S.U.A. drept o chestiune foarte serioasa care creeaza, din punctul sau de vedere, o situatie foarte grea presedintelui S.U.A.(vezi magazin istoric, nr. 2/1998).

C. Ball a tinut sa precizeze ca o asemenea declaratie facuta oficial de guvernul S.U.A. are o mare greutate, intrucat mizeaza pe insusi interesul Uniunii Sovietice de a avea sau nu posibilitatea sa conlucreze cu S.U.A. in probleme de importanta generala. Pasul imediat urmator nu l-ar fi putu reprezenta decat o declaratie in sensul ca S.U.A. vor da o riposta similara si aceasta ar echivala cu un ultimatum militar, ceea ce inseamna declansarea celui de al III-lea razboi mondial, de aceasta data nuclear.

Coroborata cu misiunea lui Corneliu Manescu la New York, intensa activitate desfasurata de la inceputul interventiei de ambasadorul Romaniei la Washington, Corneliu Bogdan, prezentata in numeroase documente, capata un relief special. Repetatele discutii ale ambasadorului roman cu oficialitatile americane, inclusiv cu secretarul de stat Dean Rusk, in care a informat pe larg despre decizia Bucurestiului de a se opune unei eventuale interventii, au permis acestora sa prezinte o pozitie ferma in fata U.R.S.S. in ceea ce priveste Romania. Este extrem de interesant ce scrie Bogdan la 26 august despre intrevederea cu adjunctul subsecretarului de stat pentru afaceri politice, Charles Bohlen, in care acesta se intreba: 'Care este pretul pe care l-au obtinut sovieticii in schimbul concesiilor pe care le-ar fi facut, potrivit stirilor de presa, recunoscand conducerea legala cehoslovaca?' Bogdan specifica in telegrama sa: 'Am aratat in informatii anterioare ca inainte de negocierile de la Cierna americanii au facut indirect sugestii Cehoslovaciei privind posibilitatea acceptarii unei prezente militare sovietice pe teritpriul cehoslovac.

In lumina acestor informatii, scepticismul lui Bohlen poate sa reprezinte o incercare de a ne obisnui cu inevitabilitatea mentinerii unor forte militare sovietice in Cehoslovacia'.

'Declaratiile presedintelui Johnson din seara de 30 august - scrie C. Bogdan - sunt in general apreciate pozitiv in cercurile diplomatice si ziaristice care, in mare parte, observa ca ea ar fi trebuit facuta chiar mai devreme.

Inregistrez urmatoarea speculatie a ambasadorului iugoslav care se teme ca declaratia lui Johnson a fost data intr-un moment in care S.U.A. stiau ca tensiunea, in special militara, este oarecum in scadere, tocmai pentru a oprofita de acest moment, pentru a atribui interventiei S.U.A. meritul acestei relaxari si a castiga astfel un anumit capital politic pentru S.U.A.

Mi se pare ca interpretarea diplomatului iugoslva merge prea departe. Nu este o contradictie, dupa parerea mea, intre pozitia publica luata de Johnson la 30 august si dorinta cunoscuta a guvernului actual american de a minimaliza efectele crizei cehoslovace asupra raporturilor si intelegerilor bilaterale sovieto-americane.

Mai ales sub presiunea aliatilor vest-europeni SUA au ajuns sa fie realmente ingrijorate de posibilitatea unei interventii in Romania care ar fi facut practic imposibile chiar si alece contacte considerate acum acceptabile (de pilda in domeniul rachetelor balistice si armelor antiracheta) in conditiile ocupatiei militare a Cehoslovaciei de catre URSS.

Consideram, din acest punct de vedere, ca afirmatia lui Rusk, in cadrul conversatiei din 29 august, potrivit careia o interventie impotriva Romaniei ar fi produs in SUA o reactie mai puternica decat impotriva Cehoslovaciei, este corecta'.

In aceeasi ordine de idei, multe telegrame ce provin de la ambasadorul roman la Roma, Corneliu Burtica, fac referiri la politica marilor puter. Iata ce raporeta Burtica intr-o evaluare, tot la 27 august: 'Ocuparea militara a Cehoslovaciei este aproape unanim apreciata ca una din cele mai mari greseli politice comise de URSS de la crearea sa pana acum. Majoritatea interlocutorilor italieni scot in evidenta in discutii cu diplomatii nostri trasaturile de caracter extrem de negative ale conducatorilor U.R.S.S. lipsa de sinceritate, cinism, inapoiati intelectual s.a.m.d. Dupa parerea unor functionari din M.A.E. italian, in conducatorii URSS nu se poate avea niciodata deplina incredere, deoarece au mentalitati de 'evul mediu' si in orice moment sunt capabili sa incalce acordurile incheiate sau promisiunile facute.

In motivarea unor astfel de aprecieri interlocutorii italieni aduc ca argumente nu numai faptul invadarii, dar si procedeul folosit de a duce la Moscova pe Dubcek, Cernik si alti conducatori la 'tratative', precum si pozitia in care se gasea Svodoba cand a plecat la Moscova si modul fastuos in care a fost primit.

Tot mai multi interlocutori scot in evidenta faptul ca si in cazul Cehoslovaciei a functionat doctrina 'sferelor de influenta', intelegerea - mai mult sau mai putin explicita - intre sovietici si americani'.

La 2 septembrie, Gh. Diaconescu trimitea centralei de la Bucuresti o ampla analiza a rezultatelor demersurilor Romaniei in SUA. Cel mai important punct al raportului este urmatorul: 'In aceste zile misiunea a primit multe telefoane si scrisori de la cetateni americani care si-au exprimat in mod sincer simpatia fata de tara noastra.

Misiunea noastra apreciaza ca in luarea unei pozitii publice de catre S.U.A., dupa o anumita perioada de expectativa si de atragere a atentiei U.R.S.S. pe canale diplomatice (intrevederile D. Rusk-A. Dobrinin) asupra pericolului pe care il reprezinta imitarea unor noi actiuni militare in Europa rasariteana, au contribuit inztrevederile avute in aceste zile cu autoritatile americane la New York, (convorbirile cu George Ball) si la Washington, (convorbirea ambasadorului C. Bogdan cu Dean Rusk). S-a creat, dupa parerea noastra, o cale operativa de acces spre oficialitatile americane, pe care o vom folosi in continuare aici la O.N.U., in functie de interesele noastre si pe baza indicatiilor primite din tara'.

Dupa o trecere in revista a documentelor consultate - romanesti, sovietice, cehoslovace, americane - se poate spune ca modul in care conducerea SUA, respectiv presedintele Johnson si secretarul de stat, Rusk, au pus problema responsabilitatii URSS fata de pacea mondiala in cazul Romaniei, indica un plus de fermitate semnificativ, de natura sa avertizeze cealalta superputere din acel moment, asupra consecintelor actelor sale si a perspectivei unui conflict militar generalizat. Documentele la care avem acum acces, datorita deschiderii arhivelor MAE ridica multe secrete de pe una dintre cele mai grave pagini de istorie contemporana in care Romania a fost implicata nu doar prin context ci si ca actor important.

In istoria relatiilor internationale, imaginea Romaniei este la capitolul interventia Pactului de la Varsovia in Cehoslovacia, de atentie curaj in apararea independentei, dupa cum ajutorul politic dat noua in acele clipe de SUA se cuvine mereu amintit.

Documentele diplomatice romanesti inregistreaza si o foarte pretioasa informatie transmisa de ambasadorul roman la Paris, Constantin Flitan. Valoarea si ineditul acestei telegrame constau in faptul ca pentru prima oara aflam ca André Malraux, pe atuni ministrul culturii din Franta si personajul numarul unu al regimului, dupa generalul de Gaulle, a impartit diplomatului roman puncte de vedere deosebit de semnificative despre criza cehoslovaca si relatiile romano-franceze.

Iata principalul continut al telegramei din Paris despre primirea ambasadorului Flitan de catre André Malraux, la 16 septembrie 1968, dupa ce acesta din urma participase la receptia de la ambasada noastra din Rue Saint Dominique, cu ocazia zilei de la 23 august: 'Ministrul Malraux mi-a spus ca participarea sa la receptie a constituit o placuta indeplinire a unei sarcini pe care generalul de Gaulle, personal, i-a incredintat-o.

In zielele dificile dupa ocuparea Cehoslovaciei si cand situatia Romaniei era amenintata, generalul de Gaulle a dat 'cuvant de ordine' sa se multiplice manifestarile de simpatie fata de tara noastra; asa se explica prezenta a numeroase personalitati franceze la ambasada cu prilejul sarbatorii noastre nationale.

In continuare, Malraux mi-a vorbit despre puternica impresie pe care o pastreaza generalul de Gaulle din timpul vizitei. Ministrul francez spunea ca nu isi da seama exact ce s-a intamplat cu prilejul vizitei in Romania, in afara de ceea ce a citit si a auzit, dar probabil ca au fost lucruri cu totul deosebite din moment ce ele au exercitat un astfel de ecou asupra lui de Gaulle, iar 'pretedintele Frantei are suficienta experienta pentru a nu fi coplesit de impresii usoare si nejustificate'.

De Gaulle considera ca Romania are de jucat in viitor un rol imens in estul Europei. Elementul fundamental este ca Romania constituie o natiune si ca are aceasta constiinta. Privind prin prisma prezentului, invazia Cehoslovaciei reprezinta o imensa greseala din punctul de vedere al intereselor URSS, in special pentru faptul ca a dus la adancirea fara precedent a fisurilor in miscarea comunista internationala.

Sentimentul general care s-a raspandit in intreaga lume este de profunda deceptie. Dupa parerea lui Malraux, multi comunisti care au crezut in mod sincer in URSS au trait si traiesc drama sufleteasca a credinciosului care fiind crunt lovit de Dumnezeu, incepe sa-si puna problema credintei in el.

Ministrul francez considera ca pozitia Frantei (mai exact a lui de Gaulle) nu este, in general, bine inteleasa.

Se considera ca Franta nu a fost ferma si ca nu a condamnat cu suficienta hotarare invazia Cehoslovaciei. In realitate insa, generalul de Gaulle are o intelegere superioara a situatiei internationale; in momentul in care faptul a fost savarsit, trebuie gasite solutii practice. Pentru a realiza 'destinderea' in care de Gaulle crede profund, trebuie desigur sa existe un climat corespunzator.

Fara indoiala, actiunea sovieticilor este contrara acestui climat si nu se inscrie pe traiectoria destinderii. Franta dezaproba acest act, dar afirma cu incapatanare ca nu este inca totul pierdut pentru a se realiza acest obiectiv.

Interlocutorul mi-a relatat in continuare discutia pe care a avut-o cu Kosaghin, cu prilejul vizitei pe care a facut-o in acest an in URSS. Primul ministru sovietic manifesta preocupare fata de procesul ce incepuse sa se dezvolte in Cehoslovacia.

Malraux si-a intarit insa convingerea ca ceea ce reprezinta adevaratul 'cosmar' pentru sovietici este China.

Nota dominanta a discutiei cu Kosighin a constituit-o 'pericolul german'.

'Rusii folosesc insa pericolul german ca un fel de sperietoare a copiilor'.

Cu Kosighin a discutat mult si despre Romania. Primul ministru sovietic vadea neliniste si in legatura cu evolutia independenta a tarii noastre. Dar 'Romania il preocupa in contextul ei propriu si nu in contextul german', dupa cum se astepta Malraux; din cate si-a dat seama, discutand despre Romania, Kosighin era indemnat sa evoce China, in timp ce abordarea situatiei celorlalte state din estul Europei se inscria in ceea ce Malraux a denumit de mai multe ori 'contextul german'.

Avand eu insumi prilejul multor ore de conversatii cu André Malraux trebuie sa recunosc ca nici el, nici eu nu am abordat vreodata criza cehoslovaca si nici interferntele din aceasta telegrama, care mi se pare un document de extrem interes.

Am cautat prin serialul de documente diplomatice inedite din arhiva Ministerului Afacerilor Externe publicat in numerele 7-8-9, sa oferim cititorilor Magazinului istoric o viziune asupra unui nou volum de o deosebita importanta din seria celor publicate de MAE in ultimii ani (Gafencu; Visoianu). Diplomatia romaneasca din acel moment se ditinge - chiar in imprejurarile regimului comunist - a fi nu numai la nivelul traditiilor ei de anvergura europeana, ci si la o cota de profesionalism autentic, actionand cu multa maiestrie pentru interesele nationale si in apararea Cehoslovaciei, a pacii pe continent si a destinderii in lume. Daca Nicolae Ceausescu si regimul comunist au dovedit atunci - indiferent de mobilurile personale si politice - o orientare conforma cu interesele majore ale natiunii, diplomatia romaneasca a trecut cu mult succes, in august 1968, unul dintre cele mai grele examene din acest secol. Iata de ce, cunoscand in amanuntime, chiar de pe linia frontului, momentul Praga '68, pot afirma ca marea majoritate a autorilor telegramelor diplomatice ce alcatuiesc acest vast panoramic istoric, binemerita admiratia noastra si chiar a urmasilor nostri. Si mai cred, ca si colegii mei, ziaristii de la Praga langa care am trait acele zile de foc, ca atitudinea Romaniei fata de cehi si slovaci, in 1918, 1938, 1945, 1968 ramane in eternitatea istoriei.










Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 894
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site