Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


RAZBOAIELE DE TIP IUGOSLAV. CARACTERISTICI §I CONSECINTE

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic



RAZBOAIELE      DE TIP IUGOSLAV. CARACTERISTICI      §I CONSECINTE




In prezent, securitatea este repusa in discutie in intreaga lume de o serie de 'mici' razboaie, numite 'primitive'. Desi incepute inainte de 1989, data caderii Zidului Berlinului si a sfarsitului razboiului rece, unele dintre ele inca nu au incetat. Printre aceste conflicte, la care nu se zareste inca o rezolvare posibila, se numara cele din Afganistan, Angola, Cambodgia, Etiopia, Somalia, Kurdistan, Liberia, Sahara Occidentala, Mozambic, Filipine, Rwanda si Sudan.

Razboaiele 'primitive'

Aceste razboaie au la origine doi factori legati de istoria tarilor unde se deruleaza. In anii '70, dupa rasturnarea puterilor coloniale prin miscari populare sau datorita politicii expansioniste a fostei Uniuni Sovietice, s-au instalat la putere regimuri comuniste. Aceste noi regimuri au inlaturat fostele elite si au distrus structurile traditionale de putere. Dupa destramarea URSS, ele au supravietuit      scurt timp, caderea lor lasand un gol pe care nici o forta nu l-a putut umple. Diferitele grupuri care, impreuna, luptasera impotriva comunismului se sfasie acum reciproc pentru a pune mana pe putere. Triste exemple de acest gen sunt Afganistanul, Angola, Cambodgia, Etiopia, Somalia si Mozambicul.

Cel de-al doilea factor este legat de epoca coloniala. Puteri europene si-au atribuit, mai ales in Africa, teritorii ale caror frontiere nu mai puteau fi modificate dupa accesul la independenta al noilor state suverane. De cele mai multe ori, aceste frontiere nu corespundeau in nici un fel cu teritoriile popoarelor si triburilor care traiesc in aceste state nou create. A rezultat o concurenta intre noile structuri de stat si fostele relatii tribale. Acestea din urma fiind mai puternice, frontierele artificiale au fost repuse in discutie de catre popoare si triburi, ceea ce a dus la izbucnirea unor razboaie civile interminabile, nici unul din grupuri nefiind atat de puternic incat sa-si atinga scopurile. In aceasta categorie de conflicte se incadreaza razboaiele din Rwanda si Filipine. S-ar putea adauga razboiul din Turcia, ale carei frontiere au fost trasate in mod arbitrar de fostele mari puteri europene.

In plus, exista un raport direct intre dezintegrarea ultimei puteri coloniale, Uniunea Sovietica, si multiplele conflicte care au izbucnit de-a lungul frontierelor rusesti. Razboaiele bantuie in interiorul teritoriului rus sau intre diferite republici ale fostei URSS: intre Azerbaidjan si Armenia, intre Abhazia si Georgia, fara a uita razboiul civil din Tadjikistan. Cu toate ca Cecenia face parte integranta din Federatia Rusa, razboiul impotriva acestei 'republici' intra in aceeasi categorie.

Strategia urmarita de Moscova in aceste conflicte a ramas neschimbata din 1992: a ridica micile popoare limitrofe unele impotriva celorlalte, pentru a putea interveni in forta, prezentand interventia ca o operatie de mentinere sau de restabilire a pacii. Exemplul cel mai evident este conflictul dintre Abhazia si Georgia, de care Rusia a profitat din plin. Aducand Georgia in cadrul Comunitatii Statelor Independente, ceea ce o supunea influentei rusesti, §evarnadze multumea Moscovei pentru sprijinul acordat impotriva rivalului sau Gamsahurdia. El ceda fortelor armate rusesti controlul mai multor baze situate in Georgia. Simultan, Moscova obtinea pentru flota sa din Marea Neagra controlul porturilor si bazelor din Abhazia. Rusia ar fi dorit sa faca Consiliul de Securitate sa califice aceasta interventie drept operatie a ONU de restabilire a pacii, ceea ce ar fi asigurat finantarea de catre aceasta organizatie.

Caracteristicile razboaielor 'primitive'

Se pare ca exista trei tipuri de razboaie 'primitive'. Din prima categorie fac parte razboaiele duse, in general, de guverne care au uzurpat puterea sau de regimuri de tranzitie; ele lupta impotriva unui grup care cauta sa puna mana pe putere. Inarmat pana in dinti, gratie aprovizionarilor anterioare, nici unul din cele doua      grupuri nu este destul de puternic pentru a obtine victoria. Strategia dominanta este razboiul de uzura dus pe seama populatiei civile. Prin mai multe aspecte, un astfel de conflict se aseamana cu un razboi 'regulat'. Populatia civila paraseste teritoriul unde au loc operatii, acolo ramanand ceva ce seamana a regim civil. Exemple tipice sunt Bosnia-Hertegovina si Afganistanul.

Razboiul civil din Rwanda face parte din cea de-a doua categorie: nu mai exista putere centrala. Partea de populatie apartinand etniei adverse este exterminata. In lipsa oricarui sistem juridic, dreptul international umanitar si legile razboiului nu mai sunt respectate.

Cea de-a treia categorie de conflicte se datoreste mai ales intrigilor 'stapanilor' sovietici      si expansionismului lor. In aceasta jungla, profanul nu distinge decat grupuri armate dar, in realitate, toate acestea sunt, intr-un mod sau altul, comandate si controlate de Moscova. Exercitand o influenta puternica asupra diferitilor adversari, autoritatile ruse fac sa se incline balanta in favoarea unuia sau a celuilalt, in functie de necesitati.



Consecinte pentru Occident: recrudescenta violentei

Care sunt urmarile acestor razboaie pentru Europa Occidentala? Ele declanseaza fluxuri migratorii spre vestul Europei, incurajate de organizatii umanitare care isi justifica, astfel, existenta. Pe termen lung, supravietuirea institutiilor si structurilor sociale      ale statelor din Europa Occidentala risca sa fie repusa in discutie de astfel de fluxuri atat in ceea ce priveste finantele, cat si personalul.

Traficul de narcotice, care creste, se dovedeste a fi un alt pericol pentru societatile Europei Occidentale. Organizatii criminale provenind din zone in conflict angajeaza refugiati pentru transportul si distribuirea stupefiantelor. Banii astfel castigati umplu buzunarele criminalilor sau le permit sa procure arme de pe piata neagra. Pentru ca sunt prost pregatite sa faca fata brutalitatii acestor bande, politia si conducatorii din democratiile avansate sunt neputinciosi. Legata de mafia rusa si italiana, crima organizata profita de aceasta slabiciune. Autoritatile din fosta RDG apar ca un bun exemplu de slabiciune. Mafia rusa s-a implantat si in alte tari europene. Crima organizata se extinde astazi la traficul de droguri, de fiinte umane, la prostitutie, la furt de masini si la trafic de materiale radioactive.

Un alt pericol ameninta pe termen lung securitatea, deci societatile din Elvetia, Austria si Germania: luptatorii ocazionali din razboiul din Bosnia-Hertegovina. Resortisanti din diferite factiuni traiesc si muncesc de mai multi ani in tari care ii primesc. Ei profita de sfarsituri de saptamana prelungite sau de concedii pentru a se duce in grup in regiunile de criza cu automobile incarcate de arme. In general, se opresc in localitatile unde si-au petrecut tineretea. Aici isi regasesc prietenii, lanseaza atacuri chiar in acele localitati sau in cele invecinate, unde traiesc membri ai comunitatii adverse, ucid oameni si jefuiesc apartamente si case. §tiind cine a primit bani de la rude traind in Germania, Austria sau Elvetia, merg drept la tinta, limitandu-se, in principiu, la furtul de bani si de devize straine. Apoi se reintorc in tara de primire si isi reiau activitatile obisnuite. Astfel de indivizi reprezinta pe termen lung un pericol pentru tara de primire, caci vor tine din ce in ce mai putin seama de mediul in care traiesc acum. La acestia se adauga criminalii de razboi care au parasit Bosnia-Hertegovina pentru a se stabili in Germania sau Elvetia. Din nefericire, acest pericol a fost mult timp neglijat de oamenii politici si de autoritati. Cresterea rapida a criminalitatii si violentei in diferite locuri nu se datoreaza intamplarii. Se poate deci sustine ca aceste razboaie pun in pericol in mod indirect societatile din Europa Occidentala daca politia si justitia nu iau contramasurile corespunzatoare.

Clausewitz: teza trinitatii

Exista, oare, un demers teoretic care sa explice cadrul acestor razboaie si, in acelasi timp, sa permita interpretarea cauzelor si efectelor? Demersul teoretic cel mai cunoscut este, probabil, teza trinitatii a lui Clausewitz. In tratatul sau 'Despre razboi', Clausewitz a formulat aceasta teza ca fiind legatura dintre razboiul absolut si razboiul real: 'Razboiul nu este numai un veritabil cameleon care isi modifica natura intr-o oarecare masura in fiecare caz concret, ci este, ca fenomen de ansamblu si in raport de tendintele care predomina, o uimitoare trinitate in care se regasesc, in primul rand, violenta originara a elementului sau, ura si animozitatea, ce trebuie considerate un impuls natural orb, apoi jocul probabilitatilor si al hazardului, care fac din el o activitate libera a sufletului, si natura sa de instrument si de politica, prin care razboiul apartine judecatii pure '.

'Primul dintre aceste trei aspecte se refera in special la popor, cel de-al doilea la comandant si la armata sa iar cel de-al treilea tine mai curand de guvern. Pasiunile care se aprind in razboi trebuie sa existe anterior in cadrul popoarelor respective; amploarea pe care o vor dobandi jocul curajului si al talentului in domeniul hazardului si vicisitudinile sale vor depinde de caracterul comandantului si al armatei; in ceea ce priveste obiectivele politice, decide numai guvernul. Aceste trei tendinte, cu caracter de lege, sunt profund inradacinate in natura razboiului, variind numai dimensiunile lor.'

Reprezentarea grafica a teoriei globale este urmatoarea:



Aceasta schema demonstreaza ca, in cazul in care 'regele' este detronat sau asasinat, statul isi pierde conducerea si administratia civila. Singura putere care supravietuieste este 'generalul' cu armata sa. Dirijati numai de scopurile si interesele militare, acestia duc razboiul iar activitatea de stat se reduce la conducerea sa. Revenirea statului la un regim politic va depinde de 'general' si de scopurile atinse in razboi. In consecinta, acest conflict poate degenera in razboi de uzura fara sfarsit.

Exemple ale unei astfel de evolutii sunt foarte      multe in istorie.

Atunci cand 'generalul' si armata sunt nimiciti intr-un razboi de uzura, reconstructia civila este extrem de dificila. Lipsit de orice putere, statul se afla la discretia bandelor de talhari care fura, asasineaza, violeaza si distrug. Nimeni nu poate controla aceste bande. In acest sens, razboiul de 30 de ani din Germania este un exemplu tipic. Atunci regiuni intregi au fost devastate.

Cresterea amenintarii

Cu ajutorul acestei teze a lui Clausewitz se poate face analiza razboaielor actuale pe trei niveluri: mondial, statal si etnic.

Inainte de dezmembrarea Uniunii Sovietice, stabilitatea si pacea in lume erau asigurate de bipolaritatea reprezentata de cele doua superputeri. Aceasta ordine, care avea functia unui 'rege', nu mai exista. Diverse conflicte au degenerat in razboaie si nu mai pot fi stavilite. Statele Unite nu dispun de mijloace pentru exercitarea functiei de jandarm al lumii. 'Regele' artificial cu ratiunea sa mondiala nu mai exista. Razboiul izbucneste.

Cel de-al doilea nivel este cel statal. 'Regele' moare iar armata supravietuieste ca unic element al puterii. Acest gol este acoperit de armata, care nu cunoaste decat o sarcina: ducerea razboiului. Probabil ca presedintele sarb Milosevici nu este atat de puternic incat sa exercite un control ferm asupra armatei populare iugoslave.

Ca urmare a razboiului civil indelungat, armata isi pierde din eficacitate. Statul este definitiv distrus de bandele de talhari. Reconstructia se lasa asteptata, asa cum se intampla in Rwanda si Afganistan.

Cum poate fi oprit acest proces de atomizare a conducerii razboiului, care trece de la 'regent' la 'general' si de la 'general' la banditi? La scara planetara ar trebui stabilita o noua ordine mondiala cu efect stabilizator, dispunand de mijloace suficiente pentru a interveni impotriva unei armate care vrea sa-l 'detroneze' pe seful statului. Datorita intereselor divergente ale marilor puteri, o astfel de evolutie nu este de asteptat.

Pentru a putea interveni in mod eficace intr-un razboi civil sau intr-un razboi intre state vecine, comunitatea internationala ar trebui sa aiba mijloacele si vointa necesara. Numeroase exemple, cum ar fi Rwanda, arata ca suntem departe de o astfel de situatie.

Ce invataminte trebuie formulate din aceste explicatii? Datorita absentei ordinii mondiale si ritmului lent al reconstructiei economice, este de asteptat un numar din ce in ce mai mare de 'regenti' destituiti de armata lor. Numarul de razboaie va creste in intreaga lume. Aceste razboaie se vor termina eventual prin uzura fortelor armate. Iar mai ales in Africa ar putea izbucni noi razboaie, ca acela din Rwanda.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 982
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site