Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Relatiile internationale in perioada interbelica. 1919-1939

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Relatiile internationale in perioada interbelica. 1919-1939

Concepte cheie: securitate colectiva, diplomatie publica, planificare si management de criza, arbitraj, dezarmare, reglementarea diferendelor teritoriale si financiare.

a. aranjamente internationale realizate in continuarea conferintei de pace:

1. Conferinta de la Washington, 12 noiembrie 1921- 6 februarie 1922




- 24 august 1921- Statele Unite au semnat un tratat de pace separat cu Germania

-scopul conferintei : dezarmarea generala, si in special dezarmarea navala

-solutionarea problemelor din zona Pacificului si Extremului Orient

-s-au incheiat 3 tratate, dupa cum urmeaza:

I. Tratatul celor Patru Puteri (Anglia, Franta, Japonia, SUA), 13 decembrie 1921, valabil pe o perioada de 6 ani

-partile semnatare conveneau sa-si respecte reciproc posesiunile din Pacific si sa supuna consultarilor orice dispute sau amenintari din exterior

II. Tratatul naval al celor cinci puteri sau tratatul asupra limitarii armamentului naval (Anglia, Franta, Japonia, SUA, Italia), 6 februarie 1922, valabil pe o perioada de 15 ani

- stabilea un sistem de limitare a tonajelor flotelor

-partile semnatare se angajau sa mentina status-quo-ul in zona Pacificului

III. Tratatul celor noua (Anglia, Franta, Japonia, SUA, Italia, China, Belgia, Olanda, Portugalia)

-garanta independenta Chinei

-Japonia retroceda Chinei Shandong si Kiaochou

- angajamentul formal al partilor de a sprijini politica portilor deschise

2. Relatiile sovieto-germane - puterile invinse si izolate initial in noul sistem international

Acord comercial, 6 mai 1921; prin acest acord Republica de la Weimar recunostea pe cea a Sovietelor si initia legaturi comerciale cu aceasta

Tratatul de la Rapallo, 16 aprilie 1922- semnarea acestui tratat a marcat sfarsitul izolarii Uniunii Sovietice si a Germaniei pe plan economic si politico-diplomatic

-tratatul prevedea restabilirea relatiilor diplomatice si renuntarea reciproca la despagubirile de razboi

Tratatul de la Berlin, 1926 - pact de prietenie germano - rus ce urmeaza linia inceputa la Rapallo; se ajunge la o intelegere in probleme de politica si economie, partenerii isi promit neutralitatea in cazul atacului din partea unei terte puteri

Pactul Ribbentrop – Molotov, 23 august 1939 -a fost un tratat de neagresiune germano – sovietic, ce a permis declansarea operatiunilor germane impotriva Poloniei, implicit dezvoltarea celei de a doua conflagratii mondiale.

-cele doua parti se angajau sa se abtina de la violenta si de la orice atac indreptat impotriva celeilalte

-continea un protocol aditional secret prin care erau stabilite sferele de influenta din estul Europei

b. Problema dezarmarii - cheia de bolta a sistemului de securitate colectiva, controlul armamentelor, armatelor si reducerea amenintarilor militare.

Geneva, 1924-1925

-Protocolul de la Geneva sau Protocolul pentru reglementarea pasnica a diferendelor dintre state viza: realizarea securitatii colective prin dezarmare

- introducea un element nou: arbitrajul obligatoriu

- stabilea o legatura intre cei trei termeni: arbitraj, securitate, dezarmare

Pactul Briand Kellogg (sau pactul de renuntare la razboi), Paris, 27 august 1928

- pactul obliga partile semnatare sa renunte la razboi ca instrument al politicii nationale si ca mijloc de reglementare a litigiilor internationale, angajandu-se sa rezolve diferendele dintre ele numai prin mijloace pasnice

Protocolul Litvinov sau acordul de la Moscova, 9 februarie 1929

- o aplicare, pe plan regional a Pactului Briand Kellogg -a fost o propunere sovietica: ministrul de externe sovietic, Maxim Litvinov, a propus un document pe aceeasi idee a renuntarii la razboi ca mijloc de reglementare a raporturilor internationale a conflictelor, urmatoarelor state: Romania, Polonia, Estonia si Letonia

Conferinta dezarmarii de la Geneva 1934 - esecul concertarii. -iesirea Germaniei din Liga, Franta isi asuma propria strategie de securitate in afara stipulatiilor Ligii.

c. Problema reparatiilor - intre pedeapsa si realitati economice

Cuvinte cheie: reparatii; hiper/inflatie; incapacitate de plata; cote financiare; planuri de redimensionare a datoriilor; moratoriu.

- Conferinta de Pace de la Pris a stipulat infiintarea unei Comisii a reparatiilor, care trebuia sa urmareasca modul in care Germania isi onoreaza obligatiile 'asumate'.

- Afectata de criza si de hiperinflatie, Germania intra in incapacitate de plata a datoriilor sale . problema datoriilor germane a fost discutata la Conferinta de la Spaa din iulie 1920

Cu acel prilej s-au stabilit cotele ce trebuiau sa revina fiecarui invingator, respectiv erau distribuite cotele care cadeau in sarcina Austriei, Ungariei, Bulgariei si Turciei.

- Comisia de reparatii (Londra, aprilie – mai 1921) a fixat cuantumul reparatiilor datorate de Germania la suma de 132 miliarde marci aur . sub amenintarea ocuparii Ruhrului de catre trupele aliate, guvernul german este nevoit sa accepte aceasta decizie, fara a putea

achita transeele respective . 11 ianuarie 1923 trupele franceze si belgiene ocupa bazinul carbonifer al Ruhrului

- rezolvarea crizei Ruhrului s-a realizat prin planul Dawes, 1924, prin care se preconiza:

1) o reesalonare a datoriilor Germaniei pe o perioada de 5 ani

2) depunerile germane din bancile straine erau garantate printr-o ipoteca asupra cailor ferate si industriei - solutie sustinuta de finantistii americani, interesati de refacerea capacitatii de plata a Germaniei.

-intre 1 iulie – 17 august 1925 trupele belgine si cele franceze au evacuat zona Ruhrului

- planul Dawes este inlocuit cu planul Young, 1930 prin care,in conditiile crizei economice, se prevedea reducerea datoriilor Germaniei la 38 miliarde marci aur, platibile in 59 de ani. Cum insa criza economica s-a prelungit, efectele sociale devenind dramatice in Germania, dar si in alte state occidentale, presedintele SUA Herbert Hoover a propus la 15 iulie 1931 adoptarea unui moratoriu de 1 an pentru plata datoriilor sau reparatiilor de razboi

- O ultima incercare de reglementare a problemei reparatiilor a fost realizata cu prilejul Conferintei de la Laussane, 16 iunie – 19 iulie 1932, care a marcat, de altfel, si sfarsitul problemei reparatiilor pentru ca Germaniei i s-a impus sa plateasca doar 3 miliarde marci aur si numai in masura in care situatia ei economica ii permitea acest lucru

d. Acorduri politice si de securitate incheiate pentru reglementarea diferendelor internationale.

Cuvinte cheie: securitate nationala vs securitate internationala/colectiva; aliante politice; cordon sanitar; aliante regionale; acorduri teritoriale.

1. Politica de securitate, continentala, a Frantei: de la tratate de prietenie la aranjamente de securitate. Acorduri bilaterale dezvoltate in centrul si estul Europei pentru a bloca o eventuala alianta intre Germania si URSS.

- politica cordonului sanitar 1920-1921, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Regatul Sarbo-Croato-Sloven, Grecia.



- aranjamentele regionale pe cale bi si multilaterala: Mica Antanta, 1921

2. Acordurile de la Locarno (5 -16 octombrie 1925) si intrarea Germaniei in Liga Natiunilor:

- s-au semnat mai multe documente, dupa cum urmeaza:

°„Pactul renan de garantie” care asigura inviolabilitatea granitelor franco – germano –

belgiene, garantata de Marea Britanie si Italia

° conventiile de arbitraj intre Germania, pe de o parte, si Franta, Belgia, Polonia,

Cehoslovacia, pe de alta parte

° tratat de alianta franco – polonez, respectiv franco - cehoslovac

e. Marea criza economica si efectele sale in relatiile internationale.

Cuvinte cheie: recesiune, crah financiar; criza de supraproductie;monetarism, interventia statului, neoliberalism, keynesism.

-s-a declansat in SUA in octombrie 1929; debuteaza printr-un crah bursier si se transforma intr-o criza economica globala pe masura ce industria creditului si consumul se prabuseste. Are efecte internationale majore.

A) cauzele crizei economice

- agricultura sufera din cauza scaderii preturilor la produsele agricole determinata de o supraproductie, in timp ce preturile pentru masinile agricole continua sa creasca; pentru ca veniturile lor scad, agricultorii contracteaza imprumuturi care nu mai pot fi rambursate. Apare o criza a consumului pe fondul supraproductiei.

-extinderea contractarii de credite de catre personale fizice pentru satisfacerea nevoilor personale - consumerism

- saturarea pietei de produse industriale (automobile, produse electronice) ceea ce da nastere unui dezechilibru intre productie si consum

-tarile care importau marfuri din SUA achitau deseori contravaloarea acestora cu bani imprumutati de la bancile americane

-cresterea speculatilor bursiere care in 1929 ating o cifra record

-cresterea artificiala a cursului unor actiuni

B) declansarea crizei economice

- marea criza economica a debutat pe fondul unei scaderi a preturilor la minereurile de

fier, la otel, dar si a unei reduceri a beneficilor industriale nete in sectorul constructiilor

de masini

- speculantii bursieri au incercat sa-si vanda titlurile imediat si la un curs cat se poate de

mare

- pe 24 octombrie 1929 are loc o acumulare a ordinelor de vanzare, care determina prabusirea cursurilor

C) efectele crizei economice

-primele semne ale crizei se resimt in SUA: prabusirea sistemului de credit; supraproductia devine considerabila in conditiile scaderii drastice a cererii interne si a restrangerii posibilitatilor de imprumuturi; supraproductia determina falimentul a numeroase intreprinderi, o crestere a ratei somajului si o noua scadere a consumului

-mondializarea crizei economice este determinata de: retragerea capitalurilor europene de catre bancile americane care a determinat falimentul bancilor austriece si germane; reducerea exportului european catre SUA datorita diminuarii cererii de produse si intarirea masurilor protectioniste americane

-efectele crizei in domeniul economic: scaderea preturilor; scaderea productiei; prabusirea comertului international evidentiata de scaderea valorii schimburilor internationale, care da nastere la importante deficite bugetare; renuntarea la etalonul aur de catre toate statele afectate de criza

- efectele crizei in domeniul social: cresterea somajului; pauperizarea agricultorilor carora bancile le confisca terenurile cu care au girat imprumuturile; scadere demografica; manifestari de violenta (greve, marsuri ale foamei).

- efectele crizei in domeniul politic: liberalismul economic si regimul democratic devin tinta unei profunde neincrederi; instaurarea unor regimuri autoritare / totalitare ca o alternativa credibila la sistemul democratic care esuase; ascensiunea miscarilor de extrema dreapta (a se vedea de exemplu, cazul Germaniei) ascensiunea stangii politice pe plan european

D) lupta impotriva crizei

Solutii de tip liberal:

-urmareste o redresare pe termen scurt si mediu

-considera ca lucrurile ar trebui sa mearga de la sine: scaderea preturilor materiilor prime

si utilajelor, a salariilor (rezultat al cresterii somajului) si a dobanzilor (bancile nu mai au

cui sa imprumute iar dobanzile scad automat), concentrarea intreprinderilor

- rolul statutului este redus la restabilirea echilibrului bugetar (diminuand cheltuielile

publice) si la impunerea scaderilor salariale necesare reducerii costurilor de productie ale

intreprinderilor

-nu se bucura de succes pentru ca pietele externe sunt blocate si nu face altceva decat sa

diminueze si mai mult puterea de cumparare pe plan intern

* politica de tip keynesian

-J.M. Keynes in lucrarea sa „Teoria generala a folosirii fortei de munca, a dobanzii si a

banilor” a teoretizat necesitatea interventiei statului in rezolvarea crizei economice

- in opinia acestui economist, rezolvarea crizei depinde de relansarea consumului: statul

trebuie sa adopte o politica de lucrari ample (capabila sa ofere locuri de munca), sa dea

ajutor de somaj, sa fixeze un salariu minim pentru a relansa puterea de cumparare;

acceptarea deficitului bugetar; devalorizarea monedei pentru a facilita exportul

-aplicata in SUA – politica „New Deal”

* politica de tip fascist

-statul intervine pentru a: lansa o politica prin care se incurajeaza lucrari de infrastructura de mare amploare; sunt subventionate si dezvoltate sectoarele industriei de armament; determina scaderi substantiale ale salariilor muncitorilor care sa permita intreprinderilor sa-si sporeasca veniturile, implict sa sustina financiar proiectele statului.

- necesarul de materii prime, gasirea unor piete de desfacere pentru produsele lor,

gasirea unor solutii pentru rezolvarea problemelor bugetare au determinat angajarea statelor in urmarirea unei politici expansioniste.

f. Crizele internationale ale anilor treizeci. Cauzele declansarii celui de al Doilea Razboi Mondial.

Cuvinte cheie: zona de coprosperitate; dezarmare; reinarmare; conciliatorism, lebensraum; Axa.

1.Incercari de reglementare amiabila a raporturilor internationale:

A. Conferinta dezarmarii de la Geneva, 1932-1934: s-a deschis la 2 februarie 1932, cu participarea a 62 de state; in ciuda scopului proclamat al conferintei, marile puteri doreau sa-si justifice politica in domeniul militar si al inarmarilor

- au fost prezentate mai multe planuri pentru realizarea dezarmarii:

a) Planul Tardieu care viza crearea unei forte multinationale aflate sub egida Societatii

Natiunilor, precum si acordarea unor garantii de securitate

b) Planul Hoover – propunere de reducere a armamentului: efectivele terestre urmau a fi

reduse cu o treime (tancurile si artileria grea urmau a fi eliminate total); pe mare, reducerea cu o treime a tonajului si numarului de cuirasate , crucisatoare si contratorpiloare; fortele aeriene – eliminarea avioanelor de bombardament



- 16 septembrie 1932, Germania, pretinzand ca egalitatea drepturilor in domeniul dezarmarii nu era acordata, paraseste conferinta

-la 11 decembrie 1932, o conferinta a celor cinci (Franta, Anglia, Germania, Italia, SUA)

recunoaste Germaniei „egalitatea in drepturi intr-un sistem care sa asigure securitatea tuturor natiunilor”

-la noua sesiune a conferintei au fost prezentate din nou doua planuri:

1) planul francez Herriot – Bancour care prevedea reducerea tuturor armatelor europene la un tip uniform de politie

2) planul englez MacDonald care fixa la 200.000 de oameni efectivele armate ale principalelor tari de pe continent

- planul britanic este acceptat, in principiu de Hitler, in discursul sau din 17 mai 1933

-la reluarea conferintei, Franta si Anglia au sustinut ideea ca dezarmarea trebuia precedata de un control al armamentelor

- teza germana era, dimpotriva, ca trebuia sa se inceapa cu dezarmarea, apoi sa se treaca la controlul armelor

-pozitia ireconciliabila a celor doua parti a determinat retragerea Germaniei de la conferinta, iar la 19 octombrie 1933 din Societatea Natiunilor

-esecul conferintei

B. Proiectul Pactul oriental (aprilie 1934)

-dupa retragerea Germaniei din Societatea Natiunilor, Franta a incercat sa organizeze un

sistem de securitate colectiva prin Pactul Oriental, initiativa apartinand ministrului de

externe francez, Louis Barthou

- in aprilie 1934, acesta a propus URSS proiectul unui Pact care sa grupeze URSS,

Finlanda, Estonia, Polonia si Cehoslovacia

C. Acordurile de la Stresa, aprilie – mai 1935

- acordurile de la Stresa au fost o reactie fata de reintroducerea, in martie 1935, a serviciul militar obligatoriu in Germania; - s-au semnat trei acorduri internationale:

1) 11aprilie 1935- acord franco – anglo –italian care viza constituirea unui front antigerman de catre aceste trei

2) 2 mai 1935 – tratatul franco – sovietic

3) 16 mai 1935 - tratatul sovietico – cehoslovac

-prabusirea sistemului creat la Stresa a fost generata de doua evenimente:a) tratatul anglo –american prin care se permitea flotei germane sa-si ridice tonajul flotei

b) agresiunea Italiei in Etiopia

2. Crizele provocate de politica spatiului vital ( datele sunt evocate pentru a ilustra dezvoltarea in timp a evenimentelor; ca urmare, ele nu trebuie memorate)

A Agresiunea Germaniei asupra Austriei (sau Anschluss-ul)

-agresiunea finala a Germaniei asupra Austriei a fost precedata de cateva tentative nereusite:

a) 14 martie 1931, ministrul de externe german, Curtius si cel austriac, Schober, au semnat un proiect privind „asimilarea conditiilor vamale si politic – comerciale intre Germania si Austria

b) asasinarea cancelarului austriac Dollfuss de catre un comando de nazisti austrieci, iunie 1934 . in 1936, ambasadorul german in Austria, von Papen, va incheia cu cancelarul austriac Schusnigg, „a gentlemen`s agreement ”

c) memorandumul Hossbach din 5 noiembrie 1937: stenograma unei sedintei lui Hitler cu o serie de consilieri, in timpul careia liderul german ar fi vorbit despre planurile de cucerire a lumii, propunand mai intai cucerirea Cehoslovacia si doar apoi a Austriei

-pregatirile Germaniei pentru Anschluss: tatonarea pozitiei aliatului italian: la 6 noiembrie 1937, intalnire dintre Mussolini si Ribbentrop; noiembrie 1937: intalnirea dintre lordul Halifax si Hitler la Berchtesgaden

-ianuarie 1938, in timpul unei perchezitii la sediile naziste au fost descoperite planuri de rebeliune militara ale nazistilor austrieci

- 13 februarie 1938 cancelarul austriac, Schuschnigg, se intalneste cu Hitler la Berchtesgaden; ultimatumul lui Hitler

- martie 1938 cancelarul austriac, Schuschnigg anunta organizarea unui plebiscit pentru independenta Austriei . precipitarea evenimentelor si ocuparea Austriei de catre trupele germane

-12 martie 1938 Hitler declara, la Linz, in mod oficial, alipirea Austriei la

Germania, confirmata si printr-un plebiscit

B. Agresiunea Germaniei asupra Cehoslovaciei

- memorandumul Hossbach din 5 noiembrie 1937: in timpul unei sedinte Hitler cu o serie de consilieri, acesta ar fi vorbit despre planurile de cucerire a lumii, propunand mai intai cucerirea Cehoslovacia si doar apoi a Austriei

-lipsa unei coeziuni interne a statului generata de nemultumirile minoritatilor nationale

-pozitia geografica nefavorabila a tarii in contextul unui conflict

- existenta unei miscari a germanilor din regiunea sudeta -24 aprilie 1938, Programul de la Karlsbad . lipsa de reactie a Frantei si, implicit a URSS

- Marea Britanie trimite ca mediator pe lordul Runciman

- 1 septembrie 1938 Hitler il primeste pe Konrad Henlein, liderul germanilor sudeti si ii vorbeste acestuia despre „armonia perfecta intre opiniile lor”

- 4 septembrie 1938 are loc o intalnire intre Benes si liderii germanilor sudeti

- 12 septembrie 1938, discursul lui Hitler de la Nürnberg . 13 septembrie, liderii germani sudeti au intrerupt convorbirile cu autoritatile cehoslovace si au incercat o revolta, care a fost rapid reprimata de guvernul cehoslovac

- 15 septembrie 1938 Chamberlain si Sir Horace Wilson s-au intalnit cu Hitler la Berchtesgaden

- pe 20 septembrie 1938, guvernul cehoslovac a respins memoriu franco – britanic privind impartirea tarii

- pe 21 septembrie 1938, guvernul cehoslovac accepta conditiile impuse, ca urmarea a unui ultimatum franco – britanic

- 22 septembrie 1938, Chamberlain s-a intalnit din nou cu Hitler, la Godesberg, liderul german declarand ca nu este de acord cu conditiile primite, germanii sudeti fiind maltratati, regiunea trebuia anexata Germaniei

- 29 septembrie 1939 Conferinta de la München si impartirea statului cehoslovac . apogeul conciliatorismului

- 30 septembrie 1938 Chamberlain si Hitler au semnat o declaratie de neagresiune considerata de toata lumea ca menit sa aduca pacea in Europa

- la 2 octombrie 1938 Polonia colonelului Beck a ocupat regiunea Teschen

-la 2 noiembrie 1938, in urma primul dictat de la Viena, Ungaria primeste sudul Slovaciei

- martie 1939, presedintele cehoslovac Hacha (succesorul lui Benes) se intalneste cu Hitler si sub presiune, accepta protectoratul german asupra Boemiei si Moraviei

- 15 martie 1939, Slovacia isi declara independenta, iar la 16 martie 1939 accepta protectoratul german

C. Agresiunea Japoniei in Extremul Orient

- in contextul unei crize economice resimtite de Japonia, militarii niponi propun ca solutie la aceasta situatie o politica de cuceriri . profitand de un incident minor la caile ferate japoneze (18 septembrie 1931), trupele japoneze au ocupat principalele orase din Manciuria, o bogata regiune minierasi agricola din nordul Chinei



-guvernul chinez refuza sa negocieze, face apel la Societatea Natiunilor, ordona boicot impotriva marfurilor japoneze, dar nu declara razboi Japoniei, din cauza pregatirilor militare insuficiente

- septembrie – decembrie 1931, Consiliul Societatii Natiunilor a examinat plangerea chineza . decembrie 1931 s-a creat comisia Laytton,

- intre timp continua agresiunea japoneza in China, ocupand noi provincii si afectand, in acest mod, interesele americane si engleze . doctrina Stimson, prin care facea cunoscuta decizia SUA de a nu recunoaste nici un fel de anexari teritoriale sau tratate /acorduri care

ar consimti aceste contropiri; de asemenea, in nota se protesta impotriva oricaror masuri care ar leza interesele americane in China sau ar veni in contradictie cu principiul portilor deschise

- la 18 februarie 1832, japonezii au proclamat independenta Manciuriei, sub numele de Manciuko

- la 9 martie 1932, in fruntea statutului marioneta creat de japonezi era impus ca regent, apoi incoronat ca imparat la 1 mai 1932, Pu I (cel care fusese fortat sa abdice de pe tronul Chinei in 1912)

- septembrie 1932, Comisia Laytton si–a prezentat raportul, discutat in Adunarea Generala a Societatii Natiunilor . dupa dezbateri prelungite, la 24 februarie 1933 s-a adoptat o rezolutie in spiritul recomandarilor Comisiei Laytton:

-nu se aplicau nici un fel de sanctiuni Japoniei agresive

-se recunosteau asa – zisele drepturi si interese speciale ale acesteia in nord – estul Chinei

-se constata incalcarea de catre Japonia a Tratatului celor noua puteri

-nu se recunostea existenta statului Manciuko

- la 27 martie 1933, Japonia paraseste Societatea Natiunilor, nemultumita de continutul rezolutiei Adunarii Generale

-Japonia invadeaza Jehol, o regiune din China cuprinsa intre Manciuria si Marele Zid Chinezesc

- la 7 iulie 1936, trupele japoneze lanseaza o noua ofensiva in China: dupa cucerirea Pekinului (26-27 iulie), ele invadeaza China de nord – est

-la sfarsitul anului 1937, trupele japonez controleaza porturile importante, printre care Shanghai

-singura regiune care le scapa japonezilor este cea din centrul tarii, controlata de armate a lui Jiang Jieshi (Chiang Kai – shek), are a facut din orasul Chongqing (Tchoung King) capitala sa provizorie

-japonezii decid sa puna capat rezistentei chineze, taind drumurile prin care aceasta primea arme din URSS (pana in 1938), apoi din SUA

D. Agresiunea Italiei in Etiopia

- Etiopia era un stat independent african, membru al Societatii Natiunilor din 1923, admiterea sa fiind sustinuta de Franta si Italia un acord privind zonele de influenta in Etiopia, plecand mai degraba de la o serie de considerente de ordin economic

-Franta a protestat impotriva acestui acord in numele unui tratat din 1906, care prevedea mentinerea drepturilor suverane ale imparatului Etiopiei

- in iunie 1926, Etiopia a protestat, la randul ei, pe langa Societatea Natiunilor, declarand ca acordul este o amenintare pentru suveranitatea etiopiana

-Italia reuseste sa linisteasca guvernul etiopian si sa semneze impreuna pe 2 august 1928 un tratat de prietenie, de conciliere si arbitraj

- ideea lui Mussolini de a cuceri Etiopia dateaza cel putin din toamna anului 1933

- incidentul de care s-a servit Mussolini s-a desfasurat la Ual-Ual, la 5 decembrie 1934, la frontiera dintre Eritreea si Etiopia

-guvernul etiopian a propus ca incidentul sa fie supus arbitrajului, conform tratatului din 1928, insa Italia a refuzat (15 decembrie 1934)

- imediat guvernul etiopian a facut la Societatea Natiunilor; in aceste conditii, guvernul italian a revenit asupra deciziei sale si a acceptat arbitrajul, da acesta a esuat -pentru ca pregatirile militare ale Italiei in Eritreea au capatat dimensiuni considerabile, la 17 martie 1935, Etiopia a facut din nou apel la Societatea Natiunilor

-pozitia dificila a guvernelor englez si francez generata de reinarmarea Germaniei si de interesele lor specifice legate de aceasta zona

-negocierile stagnau

- incercarile de compromis ale lui Eden, ale conferintei tripartite franco – anglo- italiana, ale Consiliul Societatii Natiunilor respinse de Mussolini

- cu toate manevrele de intimidare ale Marii Britanii in Mediterana si constient de vointa pacifista a guvernului englez, la 3 octombrie 1935, Mussolini a inceput operatiunilemilitare in Etiopia

-Franta si Anglia au incercat o solutie proprie pentru a pune capat crizei etiopiene: planul Laval – Hoare (decembrie 1935)

-Mussolini accepta in principiu planul, dar acesta esueaza din cauza protestelor opiniei

publice engleze informata asupra prevederilor panului

-la initiativa statelor democratice, Societatea Natiunilor hotaraste sa impuna sanctiuni economice Italiei (ridicate in 1936), in vreme ce Germania ii furnizeaza Italiei carbunele de care are nevoie, iar SUA petrolul necesar marinei si aviatiei

- la 28 decembrie 1935 Mussolini a denuntat acordurile de la Stresa si Roma

- la 5 mai 1936, Negusul Etiopiei a cerut pacea dupa victoria italiana de la lacul Achianga

- la 7 martie 1936, Mussolini s-a aratat dispus sa negocieze, dar denuntarea tratatului de la Locarno de catre Germania in aceeasi zi, a distras atentia internationala de la afacerea etiopianasi i-a permis Ducelui sa obtina victoria

- la 9 mai 1936, un decret al lui Mussolini proclama anexarea Etiopiei de catre Italia, iar regele Italiei devenea „imparatul Etiopiei”

-la 4 iulie 1936, Adunarea Natiunilor Unite a votat o rezolutie prin care erau ridicate sanctiunile economice si financiare luate impotriva Italiei

F. Razboiul civil din Spania

-in 1931 Spania devine republica

-alegerile din februarie 1936 sunt castigate de Frontul Popular constituit din fortele de stanga spaniole . imediat se declanseaza un val de greve revolutionare, taranii ocupa pamanturile, violentele se generalizeaza

- la 13 iulie 1936 liderul monarhist Calvo Sotelo este asasinat, ceea ce a dat semnalul loviturii militare de stat, Franco devenind seful miscarii nationaliste

-va incepe un razboi civil ce va dura 3 ani, in care s-au confruntat doua tabere:

a) nationalistii sprijiniti de armata permanenta, de Falanga, de majoritatea clerului catholic si de clasa conducatoare

b) republicanii sustinuti de muncitori, de mica burghezie radicala, de o parte a taranimii

-in aprilie 1938, Franco reuseste sa izoleze Madridul de Barcelona, pe 28 martie 1939 va ocupa Madridul, unde in octombrie isi va instala propriul guvern

-razboiul din Spania s-a transformat intr-un conflict international, o adevarata „repetitive generala” a razboiului mondial

3. Reconfigurarea sistemului de aliante la sfarsitul anilor 30.

Axa Berlin – Roma – Tokio:

octombrie 1936 – protocol semnat intre Germania si Italia

25 noiembrie 1936 – Germania si Japonia semnau Pactul Anticomintern

6 noiembrie 1937 – Italia adera la Pactul Anticomintern

24 februarie 1939 – Ungaria si statul Manciuko se alatura Pactului Anticomintern

27 februarie 1939 – Spania se alatura Pactului Anticomintern






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2904
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site