Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Secuii si romanii de-a lungul veacurilor

Istorie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Secuii si romanii de-a lungul veacurilor

Daca intre romanii din Ardeal, inclusiv intre cei din Arcul intracarpatic si cei de peste Carpati, din Moldova si Muntenia, au existat de-a lungul timpului numeroase, diverse si trainice legaturi, pe toate planurile vietii spirituale, culturale, economice si sociale, este necesar sa aruncam o privire si asupra relatiilor dintre secuii si maghiarii din Sud-Estul Transilvaniei si romanii din Principatele Romane. Ne ajuta in acest demers, studiile de specialitate si documen-tele de arhiva.




Aflam astfel, faptul ca inca de la asezarea lor in curbura interioara a Carpatilor, dupa sec. XIII, secuii au stabilit si intretinut relatii de buna vecinatate cu romanii din Moldova si Muntenia. Trecatorile si potecile Carpatilor au fost strabatute mereu de oameni de dincoace si de dincolo de munti. Reteaua drumurilor, potecilor si plaiurilor din zona Carpatilor de curbura a avut o insemnatate deosebita pentru mentinerea legaturilor celor doua versante. Din cele 25 de poteci si plaiuri ce se indreptau spre Moldova, pornind de pe teritoriu fostului judet Treiscaune, doar drumul ce strabatea pasul Oituz era amenajat pentru transportul convoaielor postale si comerciale, la care se adauga cele din fostul judet Ciuc.

Un loc deosebit in ridicarea localitatilor Tg. Secuiesc, Bretcu, Frumoasa si Gheorgheni in randul targurilor, ii revine comertului si in special legaturilor comerciale dintre Moldova si Transilvania. Un intens schimb de marfuri avea loc cu ocazia traditionalelor targuri din localitatile aflate de o parte si alta a Carpatilor

Despre aceste intense si trainice legaturi vorbesc si cele aproape 100 de scrisori publicate de Ioan Bogdan in studiul „Acte romanesti din Ardeal privitoare in cea mai mare parte la legaturile secuilor cu Moldova, publicate in Buletinul Comisiei istorice a Romaniei, in anul 1916. Din totalul acestora, 32 se refera la activitatea negustorilor, 23 la pasunatul muntilor de la granita „cu Tara Moldovei”. Despre stransele relatii dintre secui si domnitorii moldoveni vorbesc graitor scrisori de la : Vasile Lupu – 1652, Gheorghe Stefan – 1656, Duca Voda – 1671, Grigore Ghica – 1729 s.a La cancelariile oraselor din fostele scaune secuiesti exista cate un „logofat roman” care se ocupa cu redactarea scrisorilor in limba romana, adresate boierilor moldoveni si munteni.

Legaturile secuilor cu Principatele Romane au fost de ordin economic, cultural si politic. Vechile documente vorbesc de unele prestatii si servicii militare facute voievozilor si pomenesc de danii de mosii si alte odoare, ca o chezasie a bunelor raporturi. Oastea comunitatii secuiesti din Ciuc a fost prezenta in luptele antiotomane conduse de Stefan cel Mare. La lupta de la Vaslui, din 1475, au participat peste 5000 de osteni secui. Aceiasi corectitudine au manifestat secuii si fata de Petru Rares si Mihai Viteazul, iar osteneala lor nu a ramas fara rasplata.

Dupa participarea secuilor la lupta de la Selimbar, de partea lui Mihai Viteazul, la data de 28 noiembrie 1599, domnitorul roman reda vechile libertati secuiesti. „De acum incolo – se poate citi in actul de libertate – secuii sa aiba a se bucura de acele drepturi si libertati, de care s-au bucurat stramosii lor. Acest document reglementa situatia comunitatilor secuilor de rand. Diploma, purtand semnatura domnitorului Mihai Viteazul, din 17 martie 1600, favoriza insa paturile instarite din Secuime. Acestia vor avea un rol important in luptele purtate de Mihai Viteazul. Cert este ca diplomele acordate secuilor de catre Mihai Viteazul reprezinta o ridicare generala a secuimii din stare aservita, in stare libera.

Abuzuri si mici incalcari – tine sa sublinieze Teodor Chindea – evident s-au facut si din partea unor domni romani: ele insa n-au dus niciodata la ruperea definitiva a bunelor raporturi dintre secui si romanii moldoveni si munteni. Secuii insa nu au luptat niciodata de buna voie contra Principatelor Romane. Luptele duse de ei, in aceste parti, au fost duse din ordine regale sau princiare. Faptul trebuie subliniat cu atat mai mult, cu cat este cunoscut cate conflicte armate au avut domnitorii romani cu ceilalti vecini ai lor din Ardeal, cu nobilii unguri si cu sasii.

O caracteristica mai putin cercetata a legaturilor secuilor din zona Covasna – Harghita, cu romanii de peste Carpati, o constituie dimensiunea miscarii migratorii a populatiei, de-a lungul timpului. Studiile mai vechi si mai noi pe aceasta tema, au pus in evidenta faptul ca emigratia in si din Ardeal, si in cadrul acestuia, din si in asezarile „secuiesti”, a fost continua si de mari proportii, de-a lungul secolelor, perioade indelungate, nefiind legata de factorul etnic. Miscarea migratorie a cuprins deopotriva pe secui, ca si pe romani, armeni, tigani sau alte nationalitati.

In functie de conjunctura politica, favora-bila sau mai putin favorabila, internationala, regionala sau locala, indeosebi din Transilvania, Muntenia si Moldova, au avut loc miscari de populatie de o parte si de alta a Carpatilor, fluxuri migratorii ce au circulat pe „strazi cu sens dublu”.



Amploarea si intensitatea acestor fluxuri au fost favorizate de asezarea geografica, respectiv de statutul de „tinuturi de granita”, granita care multe secole nu a avut un traseu stabil. Intensele miscari de populatie de o parte si de alta a Carpatilor au fost favorizate de economia complementara, schimburi economice vitale, multiplele si statornicele raporturi interumane, (colaborare, ajutor reciproc, solida-ritate umana, casatorii mixte). Printre factorii care au asigurat continuitatea si amploarea migratiei dintre locuitorii „tinuturilor secuiesti” si cei de peste Carpati amintim : persistenta in memoria colectiva a secuilor a unei imagini pozitive despre relatiile foarte bune pe care le-au avut secuii cu domnitorii moldoveni si munteni, raporturile excelente stabilite intre liderii locali ai comunitatilor situate de o parte si de alta a Carpatilor; prestigiul de care se bucurau barbatii si femeile din secuime in marile orase din Principatele Romane (harnicie, corectitudine, disciplina, profesionalism). Stau marturie in acest sens intensitatea fluxurilor migratorii de la inceputul sec. XX din zona de referinta catre Bucuresti, Braila, Galati, Bacau, Focsani, s. a.

Au fost si evenimente istorice care au determinat masive deplasari de populatie din Transilvania (respectiv fostele scaune secuiesti) spre Principatele Romane, cum au fost cele din perioada 1761-1764, cand dupa „macelul de la Madefalau”, un numar mare de secui din Ciuc (270 familii) si Treiscaune (1767 suflete in 1744) s-au refugiat in Moldova in afara de cei refugiati in satele din judetele Radauti si Suceava au fost colonizati atunci 2 678 secui.

Emigrarile n-au incetat cunoscand o noua sporire peste un secol, in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, si in anii ce au urmat. Astfel, conform unei situatii statistice din anul 1870, din totalul celor care au emigrat, pe parcursul unui an, din scaunele Ciuc, Treiscaune si Odorhei, de 3.150 persoane, marea majoritate, respectiv 3.122, au emigrat in Romania.

Migratia populatiei din judetele secuiesti a inregistrat valori mari si in anii de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, ingrijorand autoritatile locale care au solicitat sprijinul Budapestei pentru elaborarea unei strategii de dezvoltare economico-sociala a zonei si prin aceasta sa se asigure „salvarea secuimii”.

Razboiul vamal al monarhiei austro-ungare cu Romania (1886-1891) a provocat intre altele, masive emigrari printre secui, care secole de-a randul au fost obisnuiti sa-si castige, la nevoie, painea in Principatele Romane. Numai intre anii 1880-1890 au fost eliberate 23.405 pasapoarte in judetele Ciuc, Trei Scaune si Odorhei ai caror purtatori au plecat in Romania, iar alte mii de tarani saraci si mici meseriasi ruinati s-au refugiat in Moldova prin potecile muntilor. Conform statisticilor oficiale, in perioada 1881-1894, au emigrat definitiv din Transilvania in Romania un numar de 50.513 persoane, provenind din 8 comitate, in randul carora se afla si cele trei secuiesti”: Ciuc – 6.615, Odorhei – 6.236, Trei Scaune – 7.228.

Revenind la miscarile de populatie dintre Sud-estul Transilvaniei si celelalte judete din Romania mentionam ca, peste aproape un secol, intre anii 1948-1968 se inregistreaza „un nou exod al secuilor spre zone mai industrializate ale tarii”, exod care nu numai ca va inceta odata cu mult „incriminata” dezvoltare industriala a judetelor Covasna si Harghita, dar va fi urmat de o miscare in sens invers de reintoarcere in zona a celor plecati in cautare de munca.

Aspectele prezentate reprezinta doar cateva argumente despre adevarata atitudine a popu-latiei secuiesti si maghiare fata de romanii de peste Carpati (si in general fata de toti romanii), realitate care distoneaza frapant cu modul in care ea este prezentata de cei interesati de a ridica ziduri artificiale si a promova demersuri pentru realizarea unei enclave etnice in Arcul intracarpatic.

(articol aparut in „Adevarul Covasnei”, nr. 14, 2-8 martie 2007)






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 951
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site