Sturdzestii si Codex Sturdzanus

Sturdzestii si Codex Sturdzanus

D.A.sTURDZA

Familia Sturdza este originara din Moldova, aflata printre boierii tarii de la inceputul secolului al XV-lea, stramosul ei Balita traia sub Alexandru cel Bun. Sturdza, parcalab la Hotin, apoi hatman, luptand contra lui Lapusneanu, 1555. Dumitru S., mare vornic si fratele sau Barboi, ucisi de Stefan Tomsa la 1615. Matei, mare vistiernic 1650. Teodor, mare Spatar al cumnatului sau Ghica, in Tara Romaneasca, 1672. Ilie, mare paharnic, care a fost ales Domn la 1671, dar nu a primit scaunul. Sandu, mare vistiernic si logofat in secolul al XVIII-lea.

DIMITRIE A. STURDZA-MICLAUSANU s-a nascut la 10 martie 1833 in Miclauseni, judetul Iasi.Tatal sau era vornicul Alexandru D. Sturdza (1803-1848), var de-al doilea cu Alexandru S.Sturdza si cu Mihail G. Sturdza, viitorul domn regulamentar al Moldovei. Mama lui era tot o Sturdza, Ecaterina, fiica lui Costache Sturdza si matusa lui Alexandru S.Sturdza, publicist si istoric.    

 
D.A. Sturdza si-a facut studiile in Germania, la Gttingen, Jena, Berlin, Bonn. A urmat cursuri de stiinte economice si financiare, lucru mai rar la noi pe atunci, si istoria. Educatia germana avea sa il marcheze pe viata.Din casatoria lui D.A. Sturdza cu Zoe Cantacuzino s-a nascut la 23 mai 1869 un singur fiu, Alexandru. Acesta a urmat cursurile la Universitatea la Breslau. Revenit in tara, a intrat in armata, ca ofiter, in 1889. La scurt timp a plecat din nou in Germania, pentru a face studii militare. Pe baza unui acord special incheiat intre regele Carol I si Kaiserul Wihelm II, a servit ca ofiter roman in armata germana, din 1890 pana in 1902. A fost pregatit ca ofiter de legatura intre cele doua armate, pentru eventualitatea unei colaborari, in baza tratatului de alinata incheiat in 1883.

A. Sturdza s-a casatorit cu Elisabeta Carp, fiica liderului Partidului Conservator Petre P.Carp. A avut trei copii: Alexandru, Dumitru si Ion. A revenit in cadrul armatei romane in 1902. Din 1907 pana in 1910 a fost atasat militar al Romaniei la Paris. Sunt anii cand s-a vorbit despre un duel cu un capitan, Catuneanu, provocat de afirmatiile lui Alexandru Sturdza despre coruptia ce domnea in armata. Un timp, Alexandru. D. Sturdza a fost profesor, chiar comandant al Scolii Militare, calitate in care a redactat mai multe manuale.
Intrarea Romaniei in primul razboi mondial de partea Antantei a pus in fata colonelului Sturdza  o problema de constiinta: sa alega intre a-si  servi tara, potrivit cu hotararile guvernului la putere, sau sa actioneze conform convingerilor sale filogermane. Dupa infrangerile suferite de armata romana, el nota, in toamna anului 1916 Putem noi rezista unei campanii pana in primavara? Daca nu, care va fi sfarsitul?"

Propriile fapte si cuvinte ale lui D.A.Sturdza, marturii ale cotemporanilor, ni-l descrie ca o fire mai aparte o suma apreciabila de calitati si defecte", cum l-a numit un bun cunoscator al epocii. Era, in primul rand, un om cu putere de munca peste normal. Incepea ziua de lucru dis de dimineata si o incheia la unu noaptea. Prof. dr. I. Cantacuzino spunea despre el in lucrarea 'Sturzestii' ca

resimtea pentru munca altuia un respect infinit; avea pentru munca in sine o veneratie quasi-mistica; aspectul unui tratat voluminos, evocator de munca incordata si tenace, provoaca la el o placere de natura estetica

, un lucru rar pe care astazi nu-l regasesti. Era un om profund religios, pentru ca isi incepea fiecare dimineata citind un pasaj din Biblie.Tot profesorul Cantacuzino il apreciaza astfel: "La Dimitrie Sturdza exista o intensa, o profunda viata interioara, avand un substrat de religiozitate mistica pe care o pastra inviolata in adancurile constiintei sale si prin care se explica o serie intreaga de trasaturi ale fizionomiei sale morale: admirabila sa putere de uitare de sine, nemarginita sa facultate de devotament, precum si aceea fidelitate credincioasa pe care el o pastra fata de anumite personalitati pe care le considera ca indispensabile pentru apararea intereselor superioare ale tarii; niciodata nu trebuie pierdut din vedere acel factor capital al vietii sale subconstiente; astfel ar ramane inexplicabile multe manifestatii ale vietii sale exterioare s-au chiar unele erori de judecata pe care le-a comis, erori pe care, nu indata le regreta in urma". Pentru oamenii care l-au cunoscut mai de aproape  si fata de care el si-a deschis mai mult sufletul D.A. Sturdza nu mai era doar omul sever. De altfel, la severitatea lui contribuia si tinuta extrem de simpla pe care o purta, cat si modul de viata spartan pe care-l ducea.

Iata ce relata C.I.C. Bratianu:

cand era Prim Ministru sau in opozitie, mergeam la dansul la 8 ore dimineata si pentru dragostea ce avea pentru copiii celui pe care-l adorase, ne primea intotdeauna pe fratii mei si pe mine. Il gaseam la masa de lucru sau culcat in micul sau pat de camp, totdeauna ocupat, totdeauna citind sau scriind.

D.A.Sturdza este membru titular al Societatii Academice Romane (15 septembrie 1871); vicepresedinte (2 iulie 1879-21 martie 1882), presedinte (21 martie 1882-5 aprilie1884) si  secretar general (18 marie 1885-8 octombrie 1914) al Academiei Romane.
 Toti cei ce i-au trecut pragul casei din strada Mercur au ramas impresionati de biblioteca lui, una dintre cele mai bogate din tara. Cartile si documentele erau astfel clasate, incat le putea consulta "la minut", cum spunea C.I.C.Bratianu, iar alta parte la Academia Romana, impreuna cu multe documente.

Numele lui D.A. Sturdza se leaga atat de numele Bibliotecii Academiei Romane, cat si de manuscrisul Codex Sturdzanus.

Codex Sturdzanus

Codex Sturdzanus a fost fost daruit de D.A. Sturdza Academiei Romane si pus la dispozitia lui B.P. Hasdeu, care s-a decis sa-l studieze, dandu-i denumirea ce i-a ramas pana azi . Manuscrisul cuprinde o serie de ,,texte apocrife', copiate de el intre 27 ian. 1583 si 10 mai 1619: Povestea Sfintei Dumineci, Rugaciunea Sfantului Sisin contra afurisitului drac, Cuvant despre viata si moartea lui Avraam, cum a venit arhanghelul sa ia sufletul lui, Sveata Petca adica Sfanta Vineri, intrebarea crestineasca, Tatal nostru cu talc. B.P. Hasdeu publica in 1880 acest manuscris cu studii istorice, lingvistice si literare - Cuvente den batrani, vol. II. Astazi manuscrisul are numarul 447, continand 124 foi. Familia Sturdza va ramane una dintre deosebitele familii boieresti de la noi din tara care au contribuit la dezvoltarea culturii romanesti.