Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Constantin Ion Parhon

Personalitati

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Ionel Teodoreanu
Semeonovici Vigotki (1896-1934)
Lev Landau
Richard Feynman
Carl Friedrich Gauss
Parmenide - filozof si poet grec
Radu Tudoran - Bibliografie 1910-1945
MARY PARKER FOLLETT (1868-1933)
ANDERS CELSIUS
GEORGE ELTON MAYO(1880-1949)


Constantin Ion Parhon




15 Octombrie 1874 - S-a nascut Constantin I. Parhon, medic, endocronolog      roman, savant cu renume mondial , a fost professor la Universitatea din Bucuresti. Membru al Academiei R.P.R. si al mai multor academi si societatii stiintifice din tara si de peste hotar.Parhon este creatorul scolii roman de endocrinologie si unul dintre fondatori acestei stiinte pe plan mondial. Incepandu-si activitatea stiintifica ca neurologi si apoi ca psihiatru, Parhon a studiat arhitectonica celulara a maduvei spinarii, a demonstrate existenta in scoarta cerebrala a unor centri vegetative si a adunat un foarte bogat material clinic privitor la psihozele affective, sifilisul nervos, epilepsie, halucinatiile multiple etc.

Depasind viziunea anatomoclinica a scolii neuropsihiatrice a timpului, Parhon a sustinut puncte de vedere noi, originale, in problemele de baza ale acestor discipline stiintifice.

Cercetarile sale in domeniul endocrinologiei sunt fundamentale, Parhon fiind autorul primei carti de endocrinologie din lume, scrisa in coaborare cu E.Gold Stein in 1909(“Secretiile interne”).El a pus , printre primii , problema secretei interne a ovarului , a sustinut rolul glandelor paratiroide in metabolismul calciului, a aratat rolul glandei tiroide in metabolismul lipidelor si ale glucidelor etc.In clinica bolilor endocrine , Parhon a izololat si a descris sindroame noi: sindromul hiperhidropexic(denumit sindromul lui Parhon) si nanismul hiperhipofizar.

A adus, de asemenea, contributii importante la studiul biochimiei sindroamelor endocrine,clinice si experimentale, in problema valorii endocrine a epifizei si timusului, precum si in problema biologiei varstelor. Noi afirmam ca batrinetea este o boala, o stare patologica. Cercetarile noastre ne arata ca putem prelungi viata animalelor, deci si a omului, peste limitele obisnuite.

' Aceste cuvinte au fost rostite de Constantin I. Parhon, cu prilejul sarbatoririi sale de catre Academie, la virsta de 75 de ani. Batrinetea trebuie deci „tratata', dupa cum arata el, ca orisice maladie, combatindu-se mai ales tulburarile metabolice, care fac ca procesele de dezasimilatie sa precumpaneasca asupra celor de asimilatie. A facut si originale teste de imbatrinire experimentala (asupra animalelor, desigur), pentru a-si verifica ipotezele. De altfel, C. I. Parhon este si creatorul biologiei virstelor, care a primit in stiinta denumirea de „ilikibiologie

Intelectual progresist , legat de cauza clasei muncitoare, Parhon a imbinat activitatea stiintifica cu lupta sociala.El a fost unul dintre semnatari memoriului de protest al oamenilor de stiinta prin care se cerea iesirea Romaniei din razboiul antisovietic.

A fost presedinte al Prezidiului marii Adunari Nationale a Republici Populare Romane. A fost de asemenea erou a Muncii Socialiste si laureat al premiului de stat.

Primele doua clase primare le-a facut la Piatra-Neamt. Amintirile care l-au impresionat mai mult, din timpul cand a locuit la Piatra-Neamt, a fost cunostinta cu Ion Luca Caragiale, venit ca revizor scolar in acel oras. S-au imprietenit.

'Socotesc ca o formatie sufleteasca echilibrata se dezvolta din armonia dintre lectura si viata, dintre invatamantul teoretic si experienta. Experienta mea de viata a fost de la inceput bogata. Am trecut prin mai multe orase, prin mai multe medii, prin mai multe scol. Si am avut taria si perseverenta, despre care vorbeste naturalistul francez Cuvier, ca 'prin studiu si atentie sa alungi dezgustul pe care ti-l inspira un vierme, pentru a putea analiza astfel viata si fiintele, chiar cele mai putin simpatice.'

Elev eminent, a vrut initial sa studieze stiintele naturale, dar pina la urma s-a hotarit pentru medicina, gindindu-se ca aceasta din urma ii va asigura o situatie materiala mai independenta, in timp ce ca profesor secundar de biologie putea fi mai lesne supus persecutiilor politice. A devenit membru al Partidului Comunist Roman inca de la intemeierea acestuia (1921), iar in 1947 a fost cel dintii presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane.

A efectuat studiile secundare la Focsani, Buzau si Ploiesti, obtinand bacalaureatul in anul 1892. A studiat apoi la Facultatea de Medicina din Bucuresti (1893-1900), obtinand titlul stiintific de docor in medicina cu teza 'Contributiuni la studiul tulburarilor vazomotorii in hemiplegie', in anul 1900.



In perioada studiilor a lucrat ca extern (1896-1897) si intern (1897-1900) al spitalelor din Bucuresti. Dupa absolvirea studiilor si obtinerea doctoratului, profeseaza ca medic la Spitalul Rural 'Rallet' din judetul Dambovita (1901-1902) si apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909). In aceasta perioada, devine docent al Clinicii de boli nervoase din Bucuresti (1903), urmand si un stagiu de perfectionare la München (1906). Apoi, devine medic primar la Ospiciul Marcuta (1909-1912).

Este angajat apoi in invatamantul superior medical, ca profesor universitar de neurologie si psihiatrie la Facultatea de Medicina din Iasi (1913-1933) si la de clinica endocrinologica la Facultatea de Medicina din Bucuresti (1933-1940 si 1944-1958). In paralel cu activitatea didactica, isi continua si activitatea profesionala ca director al Spitalului Socola din Iasi (1917-1930) si apoi al Institutului pentru bolile nervoase, mintale si endocrinologice din Bucuresti (1930-1940).

In anul 1928, este ales ca membru corespondent al Academiei Romane, apoi in anul 1939 devine membru titular si presedinte de onoare al acestui prestigios for stiintific. Detine si alte functii in cadrul organizatiilor profesionale medicale si anume: membru titular al Academiei de Medicina din Bucuresti (1935), membru de onoare al Academiei de Stiinte Medicale (1969), membru fondator al Societatii de Anatomie din Bucuresti, al Societatii de Biologie, al Societatii Romane de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie si Endocrinologie.

In 1946, Regele Mihai fondeaza Institutul de Endocrinologie, sub numele de 'C.I.Parhon'. Primul sediu al acestui Institut a fost la Spitalul 'Colentina'. Ulterior, in urma nationalizarii spitalelor din 1948, sediul Sanatoriului de maici Saint Vincent du Paul, din Parohia Bisericii Franceze de la Statuia Aviatorilor, a devenit sediul Institutului.

A fost ales ca membru al Academiilor de Stiinte ale U.R.S.S., R.P. Bulgaria, R.P. Ungara si R.D.G, al societatilor de endocrinologie din Paris, Moscova si Praga, al Societatii Estoniene de Neurologie, al mai multor societati din Paris (de neurologie, de psihiatrie, de medico-psihologie si al Societatii medicale a spitalelor). In anul 1948 a fost ales ca Doctor honoris causa al Universitatii Caroline din Praga.
Este fondatorul Revistei Societatii Romane de Endocrinologie, Acta Endocrinologica, in 1938 (Revista re-functioneaza din 2005 sub egida Academiei Romane). A fost membru in colegiul de redactie al revistelor 'Folia neurobiologica' si 'Revue française d'endocrinologie'.
In calitate de militant socialist, el a fost influentat in tinerete, dupa propriile afirmatii, de catre operele lui Karl Marx[1]. Parhon a fost unul dintre fondatorii Partidului Muncitor, un grup politic efemer, care a fuzionat cu Partidul Taranesc in anul 1919.[2] La scurta vreme dupa fuziune, Parhon s-a separat impreuna cu un grup si a devenit sustinator al Partidului Comunist din Romania (PCR).
In primavara anului 1944 este primul semnatar al memoriului-protest al intelectualilor pentru iesirea Romaniei din coalitia militara fascista. Devine presedinte al ARLUS-ului (1944-1967). Din anul 1946 si pana in anul 1961 a fost ales incontinuu ca deputat in Adunarea Deputatilor si apoi in Marea Adunare Nationala.
Dupa proclamarea Republicii Populare Romane la 30 decembrie 1947, Constantin Ion Parhon a fost ales presedinte al Prezidiumului Republicii Populare Romane (30 decembrie 1947 - 13 aprilie 1948), facand parte dintr-un comitet interimar cu functii prezidentiale (ales de Adunarea Deputatilor), alaturi de Mihail Sadoveanu, Stefan Voitec, Gheorghe Stere si Ion Niculi. In perioada 13 aprilie 1948-2 iunie 1952, Parhon a indeplinit functia de presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane (functie echivalenta cu cea de sef al statului), insa puterea de facto era detinuta de catre Partidul Muncitoresc Roman. In iunie 1952, a renuntat la activitatea politica, dedicandu-si restul vietii activitatii de cercetare stiintifica.
Ulterior a devenit director al Institutului de Endocrinologie (1949-1957) si al Institutului de Geriatrie (1952-1957), primind titlul de Erou al Muncii Socialiste. A incetat din viata la data de 9 august 1969 in orasul Bucuresti, fiind inmormantat in rotonda Monumentului Eroilor pentru Libertatea Poporului si a Patriei, pentru Socialism. Douazeci si una de salve de tun au dat semnalul coborarii in cripta, Mausoleul din Parcul Carol. Ramasitele sale pamantesti au fost exhumate dupa dezafectarea mausoleului in anul 1991.

Operele principale ale savantului sunt: “Manual de endicrinologie”,in colaborare cu M.Gold Stein si Stefan –M.Milcu”, “Biologia varstelor” si mai ales “Opere alese”






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1046
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site