Hans Jűrgen. Eysenck(1916-1997)

     

Din anul 1955 a fost profesor la Universitatea din Londra si director al departamentului de psihologie din cadrul institutului britanic de psihiatrie. Preocuparile sale in domeniul psihologiei au vizat studiul personalitatii abordate intr-o viziune tipologica realizata metodologic pe baza analizei factoriale. A fost aclamat sau criticat de catre colegii sai. Fiul unor celebri actori germani, a fost incurajat sa urmeze o cariera de actor. Dupa ce a absolvit liceul a parasit Germania din cauza opozitiei sale fata de regimul nazist si si-a obtinut doctoratul in psihologie la Universitatea din Londra. De atunci a scris peste 50 de carti pe teme diferite. A fost mai degraba un teoretician decat un cercetator, si desi unele experimente i-au confirmat teoriile, altele le-au contrazis si atacat. Cea mai cunoscuta lucrare a sa critica psihoterapia, afirmand ca practicile terapeutice ale vremii, in special psihanaliza, aveau aceleasi efecte ca si lipsa oricarui tratament. Aceasta idee i-a infuriat pe unii dintre colegii sai, iar pe altii i-a ingrijorat. Oricum, a provocat pe multi cercetatori sa-i testeze ipotezele. De la publicarea acestei teorii, o multitudine de studii experimentale au constatat ca psihoterapia este o tehnica eficienta in tratarea tulburarilor mintale. Eysenck a inspirat de asemenea studiul componentelor biologice ale personalitatii. A afirmat ca inteligenta este in mare masura ereditara si a introdus conceptele de extraversie si nevrotism, cele doua dimensiuni de baza ale personalitatii conform teoriei sale. Considera ca toate trasaturile de personalitate pot fi rezumate prin aceste doua dimensiuni, pe care le-a numit supratrasaturi. Teoriile sale au inspirit pe multi cercetatori din domeniul psihologiei, si desi ramane foarte controversat ]n diferite aspecte ale carierei sale, este totusi celebru pentru toti cei ce studiaza personalitatea.

Opere principale: Dimensions of personality (1947)

Uses and abuses of psychology (1953)

The dynamics of anxiety and hysteria (1957)