Clasificarea organizatiilor internationale

Clasificarea organizatiilor internationale

In viata internationala contemporana exista o mare diversitate de organizatii internationale, care se deosebesc intre ele prin scopuri si participanti, prin structura si obiectul de activitate, prin

puterile de care dispun, prin competenta geografica si materiala

Cu toata diversitatea, ele pot fi clasificate dupa anumite criterii esentiale.

Potrivit componentei, se pot distinge organizatii universale (ONU si institutiile sale specializate) organizatii regionale (Consiliul Europei, Uniunea Europeana, Liga Araba, Organizatia Statelor Americane, Organizatia Unitatii Africane etc.).

Dupa criteriul domeniului de activitate, organizatiile internationale pot fi politice (ONU, Consiliul Europei, Liga Araba) tehnico-economice (Organizatia Internationala a Muncii, Organizatia Mondiala a Sanatatii, Organizatia Mondiala a Comertului).

In raport de tipul de competente, organizatiile internationale se clasifica in: organizatii internationale cu competenta generala (ONU si Societatea Natiunilor) sau specializata (institutiile specializate, cele mai multe organizatii regionale);

O alta clasificare poate fi facuta din acelasi punct de vedere, in organizatii de cooperare (ONU, Organizatia Internationala a Muncii, Organizatia Mondiala a Sanatatii etc.) sau de integrare, cum este, spre exemplu, Uniunea Europeana.

In majoritatea cazurilor (cu un anumit specific in cazul UE), organizatiile internationale raman strans legate de actiunea statelor, ele nedispunand de un spatiu de manevra autonom; "Statele si cel mai adesea guvernele lor se afla la originea organizatiilor internationale. Dinamica lor este, de asemenea, guvernata de atitudinea statelor."[1]

Pentru crearea unei organizatii este necesar acordul statelor ce vor deveni membre. In general, organizatiile internationale sunt rezultatul negocierilor si al incheierii, in final, a unui tratat multilateral, respectiv acord de vointa al statelor, materializat in forma scrisa, care, spre a-si produce efectele, trebuie ratificat de statele parti. Doctrina a subliniat, pe buna dreptate, ca forma pe care o imbraca acest acord nu prezinta relevanta deosebita .