Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Dezvoltarea umana si calitatea vietii. Indicatori si cai de crestere a calitatii vietii.

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ORDINEA INTERNATIONALA
Clasificarea, prezentarea metodelor si tehnicilor de evaluare actuale
TARILE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
Politica comerciala
ELEMENTE DEFINITORII SI CLASIFICAREA ORGANIZATIILOR INTERNATIONALE INTERGUVERNAMENTALE
SISTEMUL POLITIC - CONCEPTUL DE SISTEM POLITIC
INSTITUTIA SEFULUI DE STAT
TERORISMUL
AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE INTEGRARII ROMANIEI IN UE
PRIMA CONSTITUTIE A ROMANIEI



Dezvoltarea umana si calitatea vietii. Indicatori si cai de crestere a calitatii vietii

Cea mai spectaculoasa dezvoltare a tematicii calitatii vietii s-a produs in sfera indicatorilor de calitatea vietii. Se disting doua directii de cercetare : prima, se concentreaza asupra analizei indicatorilor social-economici existenti, cu scopul descoperirii semnificatiei acestora si, deci, a gradului de utilizare a lor pentru analiza calitatii vietii. A doua directie se dezvolta prin construirea de indicatori specifici ai calitatii vietii.





In „Calitatea vietii – teorie si practica sociala” – C.Zamfir defineste indicatorul de calitatea vietii ca „rezultat al combinarii unui indicator de stare (starea mediului ambiant, a relatiilor interpersonale, a tipurilor de munca oferite etc.) si unui indicator al criteriului de evaluare (al necesitatilor, aspiratiilor umane)”. (1991, 21-27) In plus, calitatea vietii implica o teorie asupra naturii umane, a sistemului de necesitati umane, a factorilor ce guverneaza dinamica acestora.

In practica cercetarii sociale sunt utilizate frecvent sase tipuri de indicatori ai calitatii vietii :

1)- indicatori ai starii diferitelor componente ale vietii umane (indicatori ai mediului natural, ai conditiilor de munca, de educatie etc.) ;

2)- indicatori ai necesitatilor / aspiratiilor (ce tipuri de munca doresc oamenii, ce tipuri de locuinta etc.);

3)- indicatori complecsi rezultati din raportarea starii la necesitati ;

4)- indicatori ai calitatii percepute a vietii – determinarea modului in care membrii unei colectivitati evalueaza ei insisi calitatea diferitelor componente ale vietii lor ;

5)- indicatori de satisfactie cu viata – gradul estimat de satisfactie cu viata, ca indice sintetic al efectului subiectiv al calitatii vietii ;

6)- indicatori ai unor simptome critice ale calitatii vietii (indicatori de sinucidere, boli mentale, optimism sau pesimism, alienare).

In ceea ce priveste caile prin care se poate realiza cresterea calitatii vietii, sociologii contemporani disting doua posibilitati : pe de o parte perfectionarea conditiilor obiective de viata in perspectiva necesitatilor umane, si, pe de alta parte, perfectionarea stilurilor si modurilor de viata, fapt de natura a maximiza calitatea vietii in conditiile existente la un moment dat.

Omul, prin constructia sa interna si prin intregul sau sistem de necesitati format de-a lungul a milenii de existenta, este o fiinta sociala. El a creat societatea, iar societatea il modeleaza pe el. Si pentru ca societatea sa poata exista, ea trebuie sa asigure individului o dezvoltare, o evolutie optima. Intelegem prin dezvoltare umana „procesul de largire a evantaiului de posibilitati oferite indivizilor : sa traiasca mult si in sanatate, sa fie instruiti si sa dispuna de resursele necesare unei vieti convenabile”. (B.Iatan in „Calitatea vietii – teorie si practica sociala”, 1991, 60) Acestor exigente fundamentale li se adauga libertatea politica, respectarea drepturilor omului, respectul de sine si fata de ceilalti.

Aristotel insusi spunea, ca structurile sociale nu trebuie judecate prin prisma banilor si a bogatiei, ci in functie de masura in care acestea multumesc oamenii. Simpla existenta a veniturilor nu ofera garantia ca sunt utilizate in scopuri pozitive. Bunastarea unei societati depinde intr-o mai mare masura de gradul de cuprindere a veniturilor, de destinatia lor, decat de nivelul acestora. In multe cazuri, un nivel modest al veniturilor poate fi insotit de un sensibil progres in domeniul dezvoltarii umane sau invers. Determinarea unui anumit nivel al calitatii vietii permite stabilirea gradului de dezvoltare umana, acesta fiind atat o componenta a calitatii vietii, cat si o consecinta a cresterii ei.

Pentru a-si diminua insatisfactia de viata, indivizii isi schimba fie conditiile de viata, fie nivelul exigentelor. In plus, reprezentarile oamenilor despre fericirea de fiecare zi se deosebesc de perspectiva teoretica referitoare la satisfacerea a absolut tuturor dorintelor umane. Fericirea depinde de experiente si criterii personale si poate surveni in situatii de viata dificile. Mai mult, nivelul de fericire se modifica cu timpul si difera de la un individ la altul. Stabilitatea fericirii este mai fragila decat cea a satisfactiei de viata. Aceasta teza poate fi usor demonstrata prin introducerea, si la inceputul si la sfarsitul chestionarului de interviu, a intrebarilor : „Cat de multumit sunteti de viata?” si „Cat de fericiti sunteti?”

Calitatea perceputa a vietii este marcata de contradictii : gradul inalt de satisfactie de viata si de fericire al unei populatii, nu exclude larga raspandire a simptomelor de neliniste (grad mare de revendicabilitate, anxietate, nervozitate, etc.) si de anomie (sentimente de neputinta, apatie, singuratate). Caracterul contradictoriu al imaginii generale se explica prin faptul ca la multi indivizi bunastarea este ambivalenta, sentimentele pozitive coexistand cu cele negative.

Satisfactia din diferitele domenii ale vietii are o influenta majora asupra satisfactiei generale de viata. Numeroase cercetari au demonstrat ca profesiunea nu este nu numai o scara de satisfactie sau insatisfactie, ci modifica si ponderea satisfactiilor in celelalte domenii ale vietii sociale. Citand studiul realizat de W.Glatzer si W.Zapf in 1984 in fosta R.F.G., M.Neder ajunge la concluzia ca cel mai mare interes pentru individ il prezinta domeniile sanatate, casnicie, venit, domenii ce inregistreaza cele mai mari niveluri de satisfactie. Datorita faptului ca individul se preocupa mai mult de satisfacerea trebuintelor sale in domenii pe care le considera ca cele mai importante, satisfactia este mai mare in domeniile private, decat in cele publice ale vietii. De aceea, influentarea calitatii vietii individuale prin masuri sociale este mai eficace daca se face nu direct, prin prestatii sociale, ci indirect, prin masuri asupra standardului de viata, si asupra sanatatii, care au un impact mai puternic asupra satisfactiei generale de viata. (op.cit., 50)



In afara conditiilor da viata obiective, gradul de satisfactie a vietii este determinat si de caracteristicile socio-demografice si socio-economice. El creste odata cu nivelul veniturilor si variaza in functie de gen, varsta, stare civila, prestigiu si independenta profesionala. Cercetarile efectuate in Europa Occidentala si in America de Nord au demonstrat ca, odata cu inaintarea in varsta, scade nivelul fericirii si creste cel al satisfactiei de viata. Anomia, anxietatea maxima se constata la intrunirea caracteristicilor : varsta inaintata, sex feminin, venit scazut, nivel redus de instruire. Teza crizei varstei mijlocii este confirmata de gradul redus de satisfactie inregistrat de aceasta grupa de varsta, mai ales in ceea ce priveste standardul de viata, venitul, timpul liber si profesiunea. Saracii sunt mai nemultumiti decat bogatii in circa jumatate din domeniile vietii, domenii influentate de fapt, de nivelul venitului si de puterea de cumparare. Satisfactia de viata este influentata si de apartenenta de clasa (patura sociala). Mai mult, indivizii care exercita profesii cu prestigiu social inferior celor ale parintilor tind sa fie mai nemultumiti de viata decat cei cu profesiuni mai prestigioase decat cele ale parintilor.

P.Atteslander (1981) evidentiaza un aspect mai putin perceput : „munca salariata este, in general, considerata o nefericire si orice reducere a timpului de munca, un progres”. (apud M.Neder, op.cit., 51) De aici, pe de o parte, saptamana redusa de munca, concedii din ce in ce mai mari, protectia femeilor si a tinerilor sub o anumita varsta si alte avantaje pentru oamenii muncii salariati, iar pe de alta parte, excluderea liber-profesionistilor si a cadrelor de conducere de la reglementarile generale privind timpul de munca.

Nivelul de instruire influenteaza pozitiv satisfactia de viata, dar numai in domeniile : educatie, profesiune, venit, standard de viata. In acest context se resimte insa tot influenta venitului mai ridicat, corespunzator nivelului superior de instruire, caci satisfactia scade de indata ce nivelul de instruire nu mai constituie un mijloc de obtinere de posturi bine platite. Femeile sunt de obicei mai nemultumite decat barbatii, de toate domeniile vietii, cu exceptia bisericii, cea mai mare diferenta de satisfactie inregistrandu-se in ceea ce priveste educatia, urmata de profesiune, participare social-politica, casnicie. Diferenta de satisfactie dintre sexe se estompeaza, in multe domenii ale vietii, la varsta senectutii. (ibidem)

Nivelul mai redus al asteptarilor la varsta senectutii se poate explica pe de o parte, prin faptul ca varstnicii au suportat, in tinerete, perioade de penurie, mentinandu-si asteptarile reduse de odinioara. Pe de alta parte insa, el poate fi si un efect al varstei : cu cresterea experientei de viata, individul ajunge la batranete, sa-si adapteze asteptarile la orice situatie. Deficitele de satisfactie constituie potentiale surse de tensiune sociala si pot fi percepute de indivizi drept conflicte sociale, de tipul conflictelor de clasa, ale celor dintre generatii, ale celor dintre genuri (care stau la baza miscarilor de emancipare a femeilor) etc.

Cercetarile efectuate de Glatzer in Germania au confirmat ca cele mai intens percepute conflicte se inregistreaza in viata politica, in special intre partidele de dreapta si cele de stanga. Ele sunt urmate de conflictele de clasa, dintre munca si capital (respectiv dintre bogati si saraci), de conflictele dintre tineri si batrani si cele dintre muncitorii autohtoni si cei imigrati. Conflictele religioase si cele dintre sat si oras si-au pierdut mult din importanta de alta data.

Sociologul finlandez E.Allardt 81975) a demonstrat ca perceptia conflictelor sociale influenteaza numai intr-o mica masura bunastarea individuala (calitatea vietii), o reducere nesemnificativa a satisfactiei de viata inregistrandu-se numai la indivizii ce percep foarte multe conflicte sociale. O influenta mult mai puternica asupra calitatii vietii o au conflictele personale ce afecteaza, practic, peste doua treimi din populatia globului. Principalul focar de conflicte personale este familia. Cercetarile efectuate de Glatzer in Germania au relevat ca o cincime din indivizii casatoriti sunt afectati de conflictele cu partenerii de viata, aproape o treime din indivizii cu copii de conflictele cu copiii, dar numai 13% din incadratii in munca, de conflictele cu colegii. Certurile si discutiile care afecteaza cel mai mult calitatea perceputa a vietii sunt cele dintre soti, iar cele care o afecteaza cel mai putin, cele dintre vecini. (apud M.Neder, op.cit., 52) Societatea satisfacuta este o utopie, subliniaza M.Neder, si argumenteaza astfel :



1)- chiar daca s-ar putea realiza o impartire perfect echitabila a bunurilor, serviciilor si sanselor intre toti membrii societatii, inegalitatea ar continua sa existe, ca urmare a capacitatii diferite de sesizare si de valorificare a posibilitatilor oferite ;

2)- nivelul maxim al satisfactiei de viata este dificil de realizat pentru toti membrii societatii, intrucat principalul sau determinant este posibilitatea de comparare favorabila cu alte grupuri ale populatiei. Aceasta presupune insa ca in permanenta sa existe indivizi cu o calitate a vietii relativ inferioara si probabil si perceputa ca atare. Satisfactia maxima a celor mai bine situati presupune o satisfactie mai mica a celor mai putin bine situati, caci nu toti isi pot maximiza concomitent satisfactia ;

3)- satisfactia creste numai atunci cand conditiile de viata se imbunatatesc pentru individ mai mult ca media. Imbunatatirea situatiei sale presupune o inrautatire, fie chiar numai perceputa, a situatiei altora, ceea ce duce la scaderea satisfactiei acestora, facand imposibila maximizarea cresterii satisfactiei pentru toti membrii societatii ;

4)- dinamica asteptarilor proprii exclude existenta continua a unui inalt nivel de satisfactie, caci asteptarile se schimba necontenit, in functie de conditiile de viata atinse ;

5)- deosebirile dintre sistemele de valori precum si conflictele permanente existente in interiorul diferitelor comunitati sociale sporesc sursele de insatisfactie ;

6)- contributia politicii sociale la cresterea gradului de satisfactie este si ea limitata. Doar ea poate determina un spor de satisfactie mai mare atunci cand nu urmareste imbunatatirea conditiilor de viata pentru toti, ci numai pentru anumiti indivizi si anumite grupuri sociale ;

7)- nivelarea diferentelor nu trebuie sa constituie nici principiul de baza si nici obiectivul democratiei, caci ele stau la baza conflictelor sociale, conditie a pluralismului si a tendintei de crestere a bunastarii. Daca toti oamenii ar fi multumiti de viata societatea n-ar mai evolua, caci n-armai exista nici o motivatie pentru schimbare. (ibidem, 53-54)

In concluzie, calitatea vietii depinde nu numai de situatia in care se afla indivizii, ci si de modul in care ei percep aceasta situatie. Folosirea indicatorilor de perceptie, subiectivi este mai putin problematica in cazul investigarii unor coordonate obiective ale vietii, cum ar fi veniturile, locuinta, situatia profesionala etc. Cand este vorba insa despre perceptia starii psihice, a gradului de fericire, de exemplu, indicatorii subiectivi devin mai operanti numai in conjunctie cu indicatorii obiectivi.

In prezent, cercetarile privind calitatea vietii reprezinta un domeniul preferential de activitate care ii reuneste pe sociologi si pe alti specialisti din sfera stiintelor sociale intr-un justificat efort interdiscipinar. Explicatia acestei pozitii trebuie cautata „nu numai in interesul practic-politic al acestei pozitii, ci si in statutul ontologic si epistemologic sui-generis al calitatii vietii si al conceptului corespunzator in cadrul realitatii sociale si al stiintelor acesteia, pentru ca „rostul intregii activitati sociale, al societatii insasi este de a asigura existenta oamenilor”. (G.Socol, „Calitatea vietii – teorie si practica sociala”, 1991, 28)

In Romania, studierea calitatii vietii „are un caracter urgent”. Este imperativ fundamentarea unei politici sociale de anvergura care „stopeze procesul de degradare biologica si spirituala la care a fost supus poporul nostru de catre regimul totalitar (din perioada 1945-1986), iar apoi sa grabeasca alinierea calitatii vietii din Romania la standardele vietii civilizate”. (ibidem, 29)

In ultima instanta, cheia politicii de ridicare a calitatii vietii la cota optima este restructurarea economiei pe bazele principiile pietei libere, iar cheia succesului acestei reforme este renasterea omului ca homo economicus si homo moralis. Numai restructurand astfel economia si numai redandu-i omului adevarata sa conditie putem reveni in lumea civilizata. Economia de comanda nu poate duce decat la saracie.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1456
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site