| CATEGORII DOCUMENTE |
| Arheologie | Istorie | Personalitati | Stiinte politice |
MEDIUL POLITIC SI LEGISLATIV AL UNIUNII EUROPENE
1 ASPECTE DE NATURA GENERALA REFERITOARE LA MEDIUL POLITIC SI LEGISLETIV AL UNIUNII EUROPENE
Factorii politici joaca un rol major in marketingul international. Raportul dintre guvernele diferitor tari pot influenta pozitiv sau negativ climatul afacerilor. De aceea este necesar sa se cunoasca mai intai tipul guvernarii din acea tara si sistemul de partide politice.
Forma de guvernamant este un concept din stiintele politice care se refera la modul in care este organizata ramura executiva a puterii de stat.
Cuvantul republica deriva din temenul latin res publica, insemnand lucru public. Republica este o forma de organizare statala (sau forma de stat) in care suveranitatea apartine poporului iar puterea executiva este exercitata de cetateni alesi, pentru o perioada determinata de timp. Acest termen, la fel ca si termenul echivalent politeia, din limba greaca, se refera substantial la organizare politica a societatii in sens larg. Modul in care autorii clasici l-au folosit (spre exemplu in Republica lui Platon) nu trebuie sa fie considerat o referinta la un tip anume de institutie politica. Republica in Antichitate, nu reprezenta altceva decat interesul pentru comunitate, pentru polis, pentru oras. De-a lungul istoriei au existat diverse forme de republici, unele continuand sa existe sau sa co-existe. De la republicile sclavagiste ale antichitatii pana la republicile constitutionale moderne de tip parlamentar, semi-parlamentar sau prezidential este un drum lung. De multe ori, atunci cand se vorbeste despre 'democratie' cu adevarat, referirea se face la o forma moderna de republica.
Republica parlamentara este o republica unde prim-ministrul (sau cancelarul) este seful guvernului, autoritatea executiva in stat, seful statului (Presedinte) avand, cu mici exceptii, functii simbolice.
Monarhia constitutionala este o forma de guvern monarhica ce face parte dintr-un sistem constitutional care accepta un monarh ereditar sau ales in functie de sef de stat. Monarhiile constitutionale moderne, de obicei implementeaza conceptul de trias politica, sau 'separatie de puteri', unde monarhul e capul ramurei legislative sau doar are un rol ceremonial. In cazul in care monarhul detine putere absoluta, aceasta se numeste o monarhie absoluta.
Astazi, monarhiile constitutionale sunt combinate cu democratie reprezentativa, care reprezinta teoriile suveranitatii populare care plaseaza suveranitatea in mainele poporului, si cele care considera important rolul traditiei in guvernamant. Cu toate ca regele sau regina pot fi considerati seful statului, Prim Ministrul, a carui putere vine direct sau indirect de la alegeri, este Seful guvernului. Cu toate ca majoritatea monarhiilor constitutionale moderne sunt democratii reprezentative, in istorie au existat si alte situatii. Unele monarhii au au existat sub costitutii fasciste (sau cvasi-fasciste), cum s-a intamplat in Italia, Japonia si Spania, sau cele unde guvernul a fost condus de o dictatura militara, cum s-a intamplat in Tailanda.
Republica federala este un termen ce desemneaza o federatie de state cu o forma de guvernamant republicana. Federatia este compusa dintr-un numar de state care se autoguverneaza, care sunt unite la nivel de guvern federal. In orice federatie, spre deosebire de un stat unitar, guvernele autonome la nivel statal sunt definite constitutional, fiind protejate de orice interventie unilaterala care ar putea fi luata la nivel federal.
Statele unei federatii sau confederatii mentin, de asemenea, si suveranitatea politica, pe care nu o cedeaza statul federal. De fapt, termenul de republica nu este foarte adecvat folosit in acest caz, dar insemna, cel putin faptul ca aceasta federatie de state nu are ca sef de stat un monarh.
Mediul legislativ, cu elementele lui constituente, influenteaza semnificativ activitatea economica si sociala a oricarei regiuni, prin legile in vigoare, politicile aplicate, respectiv prin institutii.
Justitia este una din institutiile fundamentale ale unui stat avand atributii in judecarea diverselor cauze, civile sau penale si in stabilirea pedepselor prevazute de lege.
Sistemul legislativ al Uniunii Europene este definit intr-o serie de tratate. Ultimul dintre aceste tratate este Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa. Tratatele actuale si viitoare stabilesc pentru politica Uniunii Europene o serie de institutii. Sistemul politic rezultat din aceste acte reflecta prin structura sa principiul democratic al separarii puterilor in stat in puterea legislativa, executiva si juridica, iar in ce priveste procesul legislativ urmareste principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.
In ceea ce priveste tipurile de documente adoptate de institutiile Uniunii Europene, reglementarile sunt direct aplicabile tuturor statelor membre, instituind obiectivele de indeplinit si instrumentele necesare.
Directivele stabilesc obiectivele de atins de catre statele membre, avand de asemenea posibilitatea de a alege mijloacele de aplicare. Directivele stabilesc termene-limita pentru transpunerea normelor UE in legislatia nationala si tintesc armonizarea legislatiilor nationale din statele membre, in mod special in scopul crearii si sustinerii pietei unice.
Deciziile reglementeaza in special situatii particulare si sunt obligatorii numai entitatilor specificate in acestea, state membre ori companii. Un exemplu ar fi decizia privitoare la interzicerea ajutorului de stat acordat de un anume stat-membru unei societati comerciale private.
Recomandarile reprezinta simple opinii si nu sunt obligatorii.
Legislatia Uniunii Europene se imparte in doua categorii :
Legislatia comunitara este direct aplicabila, ceea ce inseamna ca Uniunea acorda drepturi si impune obligatii nu numai Statelor Membre, ci si cetatenilor acestora. Intrucat legislatia comunitara are forta juridica superioara legislatiilor nationale, aceasta poate fi invocata in instantele judecatoresti nationale cu precadere in fata normelor interne, nationale.
In ceea ce priveste impartirea competentelor intre UE si statele membre, UE nu se aseamana nici unei confederatii (asociere libera a unor state suverane) si nici unei federatii (unui stat federal).
Luarea deciziilor la nivelul UE se face prin 3 procedee: consultare, cooperare, codecizie.
Domeniile in care deciziile se iau prin consultare sunt: agricultura, fiscalitatea, libera circulatie a persoanelor, exercitarea dreptului de vot, eligibilitatea la alegerile locale si europene, politica industriala, investirea Comisiei Europene, programe specifice de cercetare.
Domeniile in care deciziile se iau prin cooperare sunt: libera stabilire a liber profesionistilor, libera circulatie a lucratorilor, marea piata, recunoasterea reciproca a diplomelor, sanatatea si securitatea lucratorilor, fondul social european, formarea profesionala, ajutor pentru tarile in curs de dezvoltare, transport.
Domeniile in care deciziile se iau prin codecizie sunt: dreptul de stabilire, retele transeuropene de transport, telecomunicatii, energie, actiuni de incurajare in domeniul sanatatii, culturii, educatiei, functionarea pietei interne, protectia consumatorilor.
In anumite domenii politice, statele membre ale UE actioneaza in mod interguvernamental, adica iau decizii comune in calitate de state suverane. In alte domenii, statele si-au transferat, complet sau partial, Uniunii Europene competenta legislativa, astfel incat UE reprezinta, in aceasta sfera, o institutie supranationala. Uniunea Europeana nu este, deci, un subiect originar de drept international, deoarece ea nu-si poate crea o proprie ordine juridica, ci este un subiect derivat de drept international, a carui competenta rezulta din transferul drepturilor de suveranitate ale statelor membre. Asa-numita suveranitate competenta de organizare a ordinii juridice si a competentelor UE o detin tarile membre.
In ceea ce priveste competentele legislative ale Uniunii Europene in diferite domenii politice, se face diferenta intre competenta exclusiva, dubla si flancata. De exemplu, in politica comerciala si vamala, puterea legislativa o detine exclusiv UE. In domeniul pietei comune, al agriculturii, energiei, transporturilor, mediului si al protectiei consumatorilor se aplica o competenta dubla. Tarile membre ale UE au dreptul, in aceste domenii, sa adopte legi proprii, in cazul in care UE nu prezinta nicio initiativa legislativa. In toate celelalte domenii politice, tarile-membre detin competenta exclusiva. In afara de aceasta, exista anumite competente care pot fi delegate UE numai de tarile membre. UE nu-si poate, deci, asuma alte competente fara acordul statelor membre.
In ceea ce priveste actul legislativ exercitat de Uniunea Europeana se aplica aici doua principii de baza. Primul principiu, principiul subsidiaritatii, aplicat in politica UE prin Tratatul de la Maastricht, spune ca deciziile politice trebuie delegate la nivelul cel mai de jos posibil, deci forurilor politice nationale, regionale sau locale din tarile-membre. Uniunea Europeana nu ofera aici decat asistenta necesara, in cazul in care nivelurile decizionale inferioare nu au posibilitatea de a solutiona problemele singure si intr-un mod adecvat. Al doilea principiu al politicii UE este cel al proportionalitatii. Conform acestui principiu orice masura luata trebuie sa fie adecvata, necesara si corespunzatoare scopului urmarit.
2 SPECIFICITATI PE CELE DOUA COORDONATE: MEDIUL POLITIC SI LEGISLATIV
Sistemul politic al Uniunii Europene este definit de o serie de tratate europene. Ultimul dintre aceste tratate este Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa. Tratatele actuale si viitoare stabilesc pentru politica Uniunii Europene o serie de institutii. Sistemul politic rezultat din aceste acte reflecta prin structura sa principiul democratic al separarii puterilor in stat in puterea legislativa, executiva si juridica, iar in ce priveste procesul legislativ urmareste principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.
In opinia autoarei Vadasan Ioana, in analiza institutiilor europene, devin evidente patru aspecte. "In primul rand, acestea sunt irevocabil interdependente: oricat de multe ar concura intre ele, sunt condamnate sa reuseasca sau sa esueze impreuna. In al doilea rand, capacitatea lor de a indeplini functiile centrale ale UE este subiectul multor dubii, mai ales dupa extinderea la 10 noi state membre. In al treilea rand, guvernele statelor membre ale UE au lansat un nou tip de optiuni institutionale pentru a lega nationalul de modalitatile de luare a deciziilor in UE. In al patrulea rand intelegerea guvernarii colective in Europa cere examinarea atenta a modului in care institutiile UE functioneaza si interactioneaza." (Vadasan, 2006, pg 35.)
Institutiile UE sunt: Comisia Europeana, Parlamentul European, Consiliul De Ministri (Consiliul Uniunii Europene), Consiliul European, Curtea Europeana de Justitie (CEJ), Tribunalul de Prima Instanta, Curtea Europeana de Conturi, Comitetul Economic si Social, Comitetul Regiunilor, Banca Europeana de Investitii, Banca Centrala Europeana, Mediatorul European.
Consiliul European si Presedintele Consiliului European
Consiliul European nu este o institutie propriu-zisa a UE, situandu-se oarecum deasupra acesteia.
Consiliul European este alcatuit la ora actuala din sefii de stat si de guvern ai tarilor membre, ministrii de externe si Presedintele Comisiei Europene, cu observatia ca ministrii de externe si presedintele comisiei nu au decat un rol consultativ. Consiliul European detine in cadrul sistemului politic al UE competenta directoare, cu alte cuvinte acesta stabileste liniile directoare si obiectivele politicii UE. Consiliul insa nu participa decat intr-o mica masura la procesul legislativ din UE. La presedintia Consiliului participa prin rotatie toate tarile membre ale UE, durata mandatului fiind de o jumatate de an.
In viitoarea Constitutie Europeana se prevede alegerea unui presedinte in exercitiu si a unui ministru de externe al UE pe o perioada de 2,5 ani. Consiliul va fi alcatuit atunci din sefii de stat si de guvern ai tarilor din UE, presedintele Consiliului, presedintele Comisiei Europene si, cu rol consultativ, ministrul de externe al UE. Presedintele Consiliului si ministrul de externe al Uniunii vor reprezenta UE in relatiile externe.
Consiliul European nu trebuie confundat cu Consiliul Europei, care este o organizatie internationala complet independenta de Uniunea Europeana. De asemenea, nu trebuie confundat cu Consiliul Uniunii Europene (denumit si Consiliul de Ministri), care este o institutie diferita a Uniunii Europene, chiar daca foarte apropiata de aceasta.
Comisia Europeana (Comisia UE)
Comisia Europeana este organul executiv al Uniunii Europene. Aceasta are rolul de a inainta proiecte legislative (drept initiativ) si de a controla respectarea legilor. Membrii Comisiei UE (comisari) raspund de cate un anumit resort, sunt nominalizati de tarile membre si apoi confirmati in functie de Parlamentul European. La ora actuala, din fiecare tara membra provine cate un comisar.
Comisia UE corespunde astfel guvernului Comunitatii Europene. O institutie asemanatoare cu Comisia UE in sistemul romanesc este Guvernului Romaniei.
Comisia Europeana a fost la origine Inalta Autoritate, infiintata prin Tratatele de la Paris privind constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO). In calitate de organ executiv al Comunitatii, cu sediul la Luxemburg, aceasta autoritate raspundea de punerea in aplicare a hotararilor luate de CECO. Cele sase state semnatare numeau direct un numar opt membri, al noualea fiind ales de Inalta Autoritate. Hotararile membrilor Inaltei Autoritati se luau cu majoritate simpla de voturi. In 1967 Inalta Autoritate a CECO fuzioneaza cu organul executiv al celorlalte Comunitati Europene CEE (Comunitatea Economica Europeana) si CEA (Comunitatea Europeana a Atomului), devenind Comisia Comunitatii Europene. In procesul de integrare europeana care a urmat cele mai importante comisii au fost Jenkins si Delors.
Tratatul privind noua constitutie a Europei prevede la art. I-26 alin. 5 si 6 reducerea pe termen lung a numarului membrilor comisiei la 2/3 din numarul statelor membre. Numai prima comisie, numita la intrarea in vigoare a constitutiei va mai fi alcatuita din cate un cetatean al fiecarui stat membru. Dupa acest prim mandat comisia - inclusiv presedintele si ministrul de externe al UE - va fi compusa dintr-un numar de membri egal cu doua treimi din numarul statelor membre, cu exceptia cazului in care Consiliul European nu va hotari cu unanimitate de voturi modificarea acestui numar. Reducerea numarului de membri ai comisiei are ca scop cresterea eficientei activitatii acesteia, resp. a capacitatii de actiune a comisiei intr-o UE largita. Principiul rotatiei posturilor, conform caruia membrii comisiei micsorate vor fi alesi din randul statelor membre, este prevazut si in proiectul de constitutie. Conform Tratatului Constitutional presedintele comisiei va fi ales de parlament, la propunerea Consiliului de Ministri, lucru care va contribui la cresterea legitimitatii democratice a comisiei si va intari in general pozitia presedintelui fata de Consiliul European si Consiliul de Ministri.
Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Ministri)
Consiliul Uniunii Europene este unul din organele cu putere de decizie ale UE. Este deci o parte componenta a puterii legislative, a carei structura se aseamana cu cea a unui sistem bicameral. Consiliul UE reprezinta statele membre in procesul legislativ, fiind alcatuit in functie de sfera politica respectiva din ministrii de resort din guvernele nationale. Consiliul de ministri adopta legile impreuna cu Parlamentul European. La ora actuala, in functie de domeniul politic respectiv, adoptarea unei legi se face ori in unanimitate, ori cu o majoritate calificata in Consiliul de ministri. Nu toate tarile au cate un drept de vot. Ponderea acestora este stabilita in Tratatul de la Nisa. In principiu, tarile mai mari au mai multe voturi decat cele mici; cu toate acestea numarul de voturi nu este direct proportional cu numarul de locuitori. Dimpotriva, statele mai mici sunt reprezentate supraproportional in raport cu cele mai mari.
Pe viitor urmeaza ca adoptarea hotararilor in Consiliul de ministri sa se faca cu asa-numita majoritate dubla de voturi. Numarul domeniilor politice in care va fi necesar votul in unanimitate va fi redus considerabil. Prin majoritate dubla se intelege ca cel putin 55% din statele membre trebuie sa fie de acord, cu conditia ca acestea sa reprezinte minim 65% din populatia UE.
Consiliul de ministri este deci "Camera superioara" dintr-un sistem legislativ bicameral. El corespunde deci "Senatului" din sistemul romanesc.
Parlamentul European
Parlamentul European reprezinta cel de-al doilea organ legislativ al UE. Parlamentul este ales o data la 5 ani direct de cetatenii statelor membre si reprezinta populatia in puterea legislativa. Numarul deputatilor din fiecare tara depinde in principiu de populatia acesteia. Tarile mici sunt reprezentate insa supraproportional, pentru a permite astfel o reprezentare adecvata a partidelor politice nationale.
Deputatii din Parlamentul European provin din circa 160 de partide politice diferite, in care acestia sunt membri in tarile lor de origine. La data de 20 iulie 2004 a avut loc sedinta constitutiva a celei de-a sasea legislaturi a Parlamentului European, care numara acum 732 de deputati. S-a decis ca numarul maxim de parlamentari europeni trebuie fixat la 732, cu un prag minim de patru si respectiv maxim de 99 de deputati pentru fiecare stat membru.
La urmatoarele alegeri europene, cele din anul 2009, numarul deputatilor va creste la maxim 750 odata cu aderarea Romaniei si Bulgariei la UE. Competenta legislativa a Parlamentului European va creste pe viitor considerabil in raport cu cea a Consiliului de ministri. Configuratia actuala a Parlamentului European a fost stabilita prin Tratatul de la Nisa, care contine prevederi referitoare la echilibrul puterii si procesul decizional in cadrul Uniunii, in contextul unei structuri cu 27 de State Membre.
In sistemul legislativ bicameral al UE Parlamentul European corespunde deci "Camerei inferioare". Similarul sau din sistemul romanesc este "Camera deputatilor".
Parlamentul European are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles si Luxemburg.
Componenta: Parlamentul European este organul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetateni ai Uniunii Europene.
Puteri:
Parlamentul are trei puteri importante:
In general, Parlamentul a obtinut de la infiintarea sa o serie de noi competente, lucru care insa nu este bine cunoscut in public. Tema aceasta nu este tratata decat marginal in programele de invatamant si este deseori incorect prezentata de mass-media, poate si din cauza ca este atat de complexa.
Pentru a putea analiza serios anumite probleme parlamentarii se specializeaza pe anumite domenii. Acestia sunt delegati de fractiunile parlamentare sau de gruparile fara fractiune in cele 20 de comisii permanente si cele 2 subcomisii, care sunt responsabile pentru anumite domenii de specialitate si care pregatesc lucrarile in plen ale Parlamentului. In afara de aceasta exista si posibilitatea de a infiinta comisii temporare sau alte subcomisii.
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene
Curtea europeana de justitie este curtea suprema si deci puterea juridica, organul de control al Uniunii. Alaturi de Curtea Europeana de Justitie mai exista si Curtea europeana de prima instanta. Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene are in primul rand rolul de a solutiona litigiile dintre Comisie si statele membre aparute din cauza neaplicarii sau nerespectarii deciziilor Comisiei, respectiv din cauza depasirii competentelor acesteia. Alaturi de aceasta curtea raspunde la intrebarile puse de instantele nationale cu privire la interpretarea legislatiei UE.
Rolul si competentele CEJ:
Sarcinile CEJ sunt prevazute in art. 220-245 Tratatul UE precum si in propriul sau statut. Acestea constau in asigurarea interpretarii uniforme a legislatiei europene. In 1989, pentru a usura activitatea CEJ a fost infiintata Curtea Europeana de Justitie de Prima Instanta (CEJ-PI) si apoi in 2004 o alta instanta, pentru probleme care privesc functionarii publici: Tribunalul functionarilor publici ai Uniunii Europene. De atunci CEJ nu mai este competenta decat pentru solutionarea cailor de atac inaintate de persoanele fizice si juridice impotriva deciziilor luate de Curtea Europeana de Justitie de Prima Instanta. Mai nou insa, cu putine exceptii, CEJ raspunde si de dosarele de chemare in judecata in prima instanta inaintate de statele membre ale UE impotriva Comisiei Europene.
In competenta Curtii europene de prima instanta intra dosarele de trimitere in judecata inaintate de persoanele fizice si juridice, usurand astfel activitatea Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene. Aceste dosare pot fi trimise la Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene numai dupa ce au fost judecate de Curtea europeana de prima instanta. Ambele instante sunt alcatuite din cate un judecator din fiecare stat membru. Cele doua instante sunt alese de guvernele tarilor membre pe o durata de sase ani. O data la trei ani are loc o realegere partiala a celor doua instante.
Acte procesuale
In actiunile formulate de Comisia Europeana (de ex. pentru incalcarea tratatului UE) sau de alte organe comunitare si in actiunile formulate de statele membre impotriva altor organe decat Comisia Europeana, precum si pentru luarea deciziilor in actiunile prejudiciale) ramane competenta tot Curtea Europeana de Justitie.
Curtea Europeana de Conturi
Curtea Europeana de Conturi este alcatuita din cate un membru din fiecare tara a UE si este aleasa de Consiliul de ministri pe o perioada de sase ani. Curtea de conturi are rolul de a controla bugetul UE (veniturile si cheltuielile UE). Curtea Europeana de Conturi nu are drepturi directe de actiune, ci isi comunica constatarile celorlalte institutii ale UE.
Comitetul Economic si Social este un organism nonpolitic care a fost creat prin Tratatul de la Roma (1957), fiind alcatuit din cel mult 350 de reprezentanti ai mediilor economice si sociale: patronatele, sindicatele si reprezentantii diferitelor profesii (reprezentanti ai agricultorilor, ai sectorul IMM-urilor, ai comertului si asociatiilor mestesugaresti, ai cooperativelor, ai consumatorilor, ai organizatiilor pentru protectia mediului, ai ONG-urilor cu caracter social), toti reprezentantii fiind propusi de catre guvernele statelor membre. Acesti reprezentanti sunt alesi pe o perioada de 4 ani, cu posibilitatea reinnoirii mandatului. Presedintele este ales de catre membrii Comitetului pentru o perioada de doi ani si are rolul de a asigura bunul mers al lucrarilor Comitetului.
In ceea ce priveste atributiile Comitetului Economic si Social, acesta are rol consultativ, fiind mai degraba un forum de dezbatere si reflexie la nivel european si la nivelul statelor membre. Acesta este consultat obligatoriu de catre Comisie si Consiliul Uniunii Europene in domeniile de interes direct pentru cetateni: agricultura, libera circulatie a muncitorilor, transporturi, educatie, formare profesionala, sanatate publica, politica sociala. Tratatul de la Amsterdam a introdus posibilitatea ca si Parlamentul European sa poata consulta Comitetul Economic si Social.
Privind modul de lucru, Comitetul organizeaza numeroase colocvii, rapoarte, audieri in scopul de a ameliora raporturile dintre cetateni si institutiile Uniunii Europene. Pe plan international, Comitetul are legaturi cu Asociatia Internationala a Consiliilor Economice si Sociale si organizeaza reuniuni cu reprezentantii mediilor economice si sociale din toate zonele tarii.
Comitetul
Regiunilor a fost creat prin Tratatul de la Maastricht (1993) si a devenit
functional in martie 1994. Este alcatuit din cel mult 350 de
reprezentanti ai regiunilor administrative ale statelor membre ale Uniunii
Europene, care sunt propusi de statele membre si numiti de
catre Consiliul Uniunii Europene pentru o perioada de patru ani, cu
posibilitatea de reinnoire a mandatului. Presedintele este ales de
catre membrii Comitetului pentru o perioada de doi ani. Tratatul de
In ceea ce
priveste atributiile acesteia, Comisia Europeana si
Consiliul Uniunii Europene au obligatia de a consulta Comitetul Regiunilor
in domenii de competenta cum ar fi: educatia si tineretul,
cultura, sanatatea publica, retelele transeuropene de
transport, telecomunicatii si energie, politica regionala
(Fondurile structurale), iar Comitetul poate de asemenea sa emita
opinii din propria sa initiativa. Prin Tratatul de
Comitetul Regiunilor are rolul de purtator de cuvant, in sensul ca informeaza autoritatile locale cu privire la activitatea si deciziile relevante ale institutiilor europene, si mediaza relatia dintre institutiile Uniunii si autoritatile locale.
Banca Europeana De Investitii (BEI)
Banca Europeana de Investitii este institutia financiara a Uniunii Europene si a fost infiintata prin Tratatul de la Roma. Prin promovarea unei dezvoltari echilibrate a intregului spatiu comunitar BEI contribuie la coeziunea economica, sociala si teritoriala a UE.
BEI, ai carui actionari sunt cele 27 de state membre ale UE, este condusa de Consiliul Guvernatorilor, alcatuit din cei 27 de ministri de finante. BEI are personalitate juridica si autonomie financiara, avand rolul de a prelua finantarea pe termen lung a unor proiecte concrete, a caror viabilitate economica tehnica, ecologica si financiara este garantata. Resursele necesare pentru acordarea imprumuturilor provin in mare parte din obligatiuni plasate pe pietele de capital; BEI dispune insa si de resurse proprii. In perioada 1994-1999 activitatile BEI s-au axat in mare parte pe urmatoarele sectoare: transporturi, telecomunicatii, energie, apa, invatamant.
Banca Europeana de Investitii are misiunea sa contribuie la dezvoltarea echilibrata si neintrerupta a pietei comune in interesul Comunitatii, apeland la pietele de capital si la resursele sale proprii. Pentru aceasta, Banca faciliteaza, prin acordarea de imprumuturi si garantii si fara a urmarii un scop lucrativ, finantarea proiectelor de mai jos in toate sectoarele economiei:
proiecte care vizeaza dezvoltarea regiunilor mai putin dezvoltate;
proiecte care vizeaza modernizarea sau conversia intreprinderilor sau crearea de noi activitati ca urmare a instituirii progresive a pietei comune, care, prin natura sau amploarea lor, nu pot fi finantate in intregime prin diferitele mijloace existente in fiecare din statele membre;
proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi finantate in intregime prin diferitele mijloace existente in fiecare din statele membre.
In indeplinirea misiunii sale, Banca faciliteaza finantarea programelor de investitii, conjugat cu asistenta acordata de fondurile structurale si de alte instrumente finaciare ale Comunitatii.
In afara UE banca sustine strategiile de aderare ale tarilor candidate si ale celor din vestul peninsulei balcanice.
Banca aplica de asemenea aspectele de natura financiara prevazute in tratatele incheiate in cadrul politicii europene de colaborare cu tarile in curs de dezvoltare. In acest context, banca desfasoara activitati in spatiul mediteranean si in tarile din Africa, Caraibe si Pacific.
Banca Centrala Europeana (BCE)
Banca Centrala Europeana (BCE) este banca centrala a Uniunii Europene, cu functia de administrare a politicii monetare in cele 13 tari care folosesc euro ca moneda (Uniunea Monetara Europeana). Isi are sediul in Frankfurt.
In ceea ce priveste functiile BCE, acestea sunt:
Distributia si supravegherea stabilitatii monedei Euro
Definirea politicii europene a intereselor si controlul rezervelor de bani
Cooperarea cu bancile nationale
Functiile BCE sunt mentionate in Tratatul de la Maastricht. Pentru a putea sa lucreze eficient, BCE nu are voie sa depinda de puterea politica, o chestiune pe care criticii o aduc deseori in discutie. BCE a fost creata dupa modelul Bancii Federale Germane Bundesbank.
BCE si sistemul de banci centrale europene in ansamblu, care include si bancile centrale din toate statele Uniunii Europene, au primit sarcina de a mentine stabilitatea preturilor si de a asigura credibilitatea monedei unice. Euro, moneda unica europeana, a fost lansata in ianuarie 1999.
Membrii Consiliului Guvernatorilor BCE sunt membri ai consiliului drector si in acelasi timp presedinti ai bancilor nationale. Este cel mai important ogan de decizie al BCE.
Consiliul Director BCE este ales la fiecare 8 ani si este format dintr-un presedinte, un vicepresedinte si alti patru membri. Astfel statele mici nu sunt reprezentate in consiliul director. La inceperea lucarilor pe 1 ianuarie 1999 olandezul Wim Duisenberg a fost ales ca presedinte. El a fost inlocuit la 1 noiembrie 2003 de francezul Jean-Claude Trichet. Consiliul director decide ocupatiile BCE si este ales la recomandarea consiliului BCE.
Mediatorul European
Mediatorul European a fost infiintat in cadrul Tratatului Uniunii Europene de la Maastricht. Mediatorul actioneaza ca un intermediar intre cetateni si institutiile UE. El poate primi cereri de investigatii de la cetatenii UE, oameni de afaceri si organizatii si de la orice persoana cu rezidenta sau cu sediul intr-o tara membra UE.
Mediatorul european investigheaza plangerile privind administrarea incorecta in institutiile si organele Uniunii Europene. Institutiile includ, de exemplu, Comisia Europeana, Consiliul Uniunii Europene si Parlamentul European. Agentia Europeana a Mediului si Agentia Europeana pentru Siguranta si Sanatatea la Locul de Munca constituie exemple de organe ale Comunitatii pe care acesta le poate investiga. Doar Curtea de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta activand in rolul lor juridic nu cad sub incidenta acestei jurisdictii. De obicei mediatorul conduce cercetarile in baza reclamatiilor, dar poate demara cercetari si din proprie initiativa.
Mediatorul european nu poate investiga plangeri impotriva autoritatilor nationale, regionale sau locale, chiar daca plangerile privesc chestiuni legate de Uniunea Europeana. Exemple de asemenea autoritati sunt departamentele guvernamentale, agentiile statului si consiliile locale. Mediatorul nu constituie un organ de apel pentru deciziile luate de tribunale sau de mediatori nationali. Mediatorul nu poate investiga plangerile impotriva unor activitati sau persoane private. Ca exemplificare, mediatorul investigheaza cazuri legate de: lipsa de corectitudine, discriminare, abuz de putere, refuzul sau lipsa accesului la informatii, intarzieri nejustificate, proceduri incorecte.
In fiecare an mediatorul prezinta Parlamentului European un raport asupra activitatii sale.
Tratatele fundamentale ale Uniunii Europene
Nascuta prin eforturile a patru oameni extraordinari, Jean Monnet, Robert Schuman, Konrad Adenauer si Alcide de Gasperi, Europa porneste in cautarea propriului destin si in impunerea sa pe plan mondial, ca o adevarata forta economica.
"De la primii pasi pe calea integrarii economice vest-europene si pana in prezent a trecut jumatate de secol. Pe tot acest lung parcurs au fost, desigur, si esecuri, dari inapoi. Era firesc sa se intample asa, daca tinem seama ca statele din vestul continentului isi asuma responsabilitati fara precedent. Ele erau primele care avusesera curajul sa porneasca pe o asemenea cale. Din fericire, mult mai importante s-au dovedit performantele realizate. Pe baza lor, procesul integrarii interstatale s-a dezvoltat considerabil." (Bal, 2006, pg 11.)
De la semnarea in 1951, a Tratatului de la Paris, si apoi a Tratatelor de la Roma, in 1957, Europa a parcurs un drum lung si anevoios. Tratatele care au urmat au consfintit, pe rand adancirea integrarii europene.
Actul Unic European a reprezentat un mare pas inainte, dupa o perioada de stagnare, aducand un suflu nou economiei europene. La numai cativa ani, a urmat semnarea Tratatului de la Maastricht si a Tratatului de la Amsterdam, consfintind, la randul lor, dinamismul economiei europene.
Marea reforma institutionala, reprezentata de Tratatul de la Nisa, a pregatit Europa pentru largirile catre centrul si estul continentului, in timp ce Tratatul Constitutional ar conferi constructiei comunitare cadrul juridic unitar pentru exercitarea de noi competente.
Tratatul de la Paris
Tratatul de la Paris (1951), semnat in 18 aprilie 1951 intre Belgia, Franta, Germania de Vest, Italia, Luxembourg si Olanda a creat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, CECO (European Coal and Steel Community sau ECSC), care a devenit ulterior parte a Uniunii Europene. A intrat in vigoare la 23 iulie 1952 si, fiind incheiat pentru o perioada de 50 de ani, efectele sale au incetat de la data de 23 iulie 2002, exact 50 de ani, dupa ce intrase in uz.
Tratatul a fost considerat ca fundatia aducerii Europei la pace dupa cel de-al doilea razboi mondial. Unele dintre fostele natiuni dusmane au ajuns sa foloseasca in comun productia de carbune si otel, care fusesera in timpul conflagratiei resursele cel mai solicitate.
CECO a servit pentru inceput rezolvarii unei probleme de prima importanta: necesitatea de a permite reintegrarea Germaniei in Europa si reconstruirea capacitatii sale economice. Se admitea astfel disparitia barierelor si a controlului ce limitau aceasta reconstructie (precum Autoritatea internationala a Rhur-ului, creata in aprilie 1949, care controla activitatea siderurgica si carboniera in aceasta regiune).
Era, astfel, reluata o sugestie formulata de Churchill in discursul sau de la Zrich din 19 septembrie 1946 in care chema la crearea 'Statelor unite ale Europei' si estima ca trebuie creata de urgenta o apropiere intre Franta si Germania.
Trebuie subliniat rolul lui Jean Monnet datorita caruia s-au facut primele demersuri in scopul realizarii unei noi unitati europene, la vremea respectiva acesta indeplinind functia de sef al Organizatiei Nationale a Planificarii din Franta.
Fraza cheie a declaratiei a constat in propunerea guvernului francez de a plasa ansamblul productiei de carbune si otel sub o inalta autoritate comuna, intr-o organizatie deschisa participarii celorlalte tari ale Europei. Solidaritatea productiei care va fi astfel legata va conduce la ideea ca orice razboi intre Franta si Germania devine de neimaginat, dar si material imposibil.
Crearea acestei unitati puternice de productie, deschisa tuturor tarilor care vor dori sa participe, terminand prin a furniza tuturor tarilor pe care le va aduna, elementele fundamentale ale productiei industriale in aceleasi conditii, va pune bazele reale ale unificarii economice.
Prin punerea in comun a productiilor de baza si instaurarea unei Inalte Autoritati ale carei decizii vor lega Franta, Germania si tarile care vor adera, aceasta propunere realiza primele temeiuri concrete ale unei 'federatii europene', indispensabila prezervarii pacii.
CECO este prezentata ca prima etapa a federatiei europene. Astfel, de la inceput, parintii fondatori ai Europei aveau ca ambitie sa faca sa prevaleze o conceptie federala a Europei.
CECO are o structura institutionala inedita:
- un organ independent, Inalta Autoritate - Jean Monnet a fost primul presedinte - dotata cu principalele puteri de decizie; a intrat in functiune la 18 august 1952
- un organ interguvernamental, Consiliul de Ministri
- o Adunare Comuna al carei prim presedinte a fost Paul Henri Spaak
- o Curte de Justitie
Deciziile Inaltei Autoritati se impun tuturor si sunt direct aplicabile pe teritoriul statelor membre. Comunitatea este finantata printr-o 'prelevare' varsata direct de intreprinderi. Tratatul prevede realizarea unei piete comune a produselor in limitele impuse. De asemenea, obliga intreprinderile sa respecte regulile concurentei.
CECO a reprezentat o forma noua de structura interstatala si a jucat un rol important din punct de vedere economic - pentru dezvoltarea siderurgiilor si a comertului intracomunitar - politic pentru ca marcheaza debutul reconcilierii franco-germane si al constructiei comunitare si in acelasi timp un rol social intrucat conditiile de munca s-au ameliorat.
Tratatele de la Roma
La 25 martie 1957, la Roma, au fost semnate 2 tratate, instituind, pe de o parte, Comunitatea Economica Europeana (CEE) si, pe de alta parte, Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom). Tratatele au fost incheiate pentru o durata nelimitata si au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958, dupa ratificarea lor de catre Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Belgia si Tarile de Jos.
In Tratatul de Ia Roma instituind CEE se arata la Art. 2: "Comunitatea are ca misiune ca prin stabilirea unei piete comune si prin apropierea progresiva a politicilor economice ale statelor membre sa promoveze o dezvoltare armonioasa a activitatilor economice in ansamblul Comunitatii, o expansiune continua si echilibrata, o stabilitate crescuta, o ridicare accelerata a nivelului de viata si cat mai stranse relatii intre statele membre".
Tratatul privind instituirea CEE prevede armonizarea politicilor economice ale statelor membre si stabilirea unor politici sectoriale comune in domeniul agriculturii, transporturilor, relatiilor comerciale externe.
Tratatul privind Euratomul cuprinde dispozitii care vizeaza integrarea sectoriala a energiei nucleare civile, prin formarea si cresterea accelerata a "industriilor nucleare", urmarind in acelasi timp ridicarea nivelului de viata in statele membre si dezvoltarea schimburilor cu alte tari (art. 1). Toate competentele privesc in mod exclusiv aplicarea "civila a atomului" (art. 2).
Tratatele au fost semnate de catre Paul-Henri Spaak si J. Ch. Snoy et d'Oppuers din partea Belgiei, Konrad Adenauer si Walter Hallstein din partea Germaniei, Christian Pineau si Maurice Faure din partea Frantei, Antonio Segni si Gaetano Martino din partea Italiei, Joseph Bech si Lambert Schaus din partea Luxemburgului, Joseph Luns si J. Linthorst Homan din partea Olandei.
La Messina, 1955, ministrii de externe au convenit asupra concentrarii atentiei spre integrarea economica si constientizarea faptului ca scaderea tarifelor vamale intre cei 6 le va stimula relatiile comerciale si dezvoltarea economica.
Obiectivul Tratatelor de la Roma era integrarea economiei comune, crearea unei piete comune, instituirea celor '4 libertati', excluderea oricarei discriminari nationale. pentru a functiona insa, avea nevoie de un fundament juridic, erau necesare armonizari legislative, astfel, rolul Curtii Europene de Justitie se arata extrem de important.
Implicatiile teoretice ale acestui tratat se refereau la faptul ca odata cu piata comuna naste societatea civila europeana. Statul nu mai este subiectul suveran pe propriul teritoriu intrucat piata comuna trebuie sa functioneze pe dimensiunea supranationala, doar asa poate fi eficienta. Astfel iese in evidenta primatul dreptului comunitar asupra dreptului national. Totodata spectrul CEE este mai larg decat CECO care avea in centru ideea de pace intre Franta-Germania. In acelasi timp, Marea Britanie refuza intrarea in CEE, avea mereu ideea de putere maritima, nevrand sa cedeze portiuni de putere in mod gradual institutiilor comunitare. A vrut sa-si creeze propria piata comuna, astfel a luat fiinta EFTA in 1959 conceputa drept rivala pentru CEE.
Tratatul de Fuziune de la Bruxelles
Tratatul de la Bruxelles, din 8 aprilie 1965, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 196 Cunoscut si sub numele de "Tratatul instituind un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor europene", tratatul de la Bruxelles a avut drept obiect unificarea institutiilor de structura a celor 3 Comunitati europene. Astfel, la nivel decizional rezulta un organism unic, Consiliul de Ministri, iar la nivel executiv rezulta o singura institutie - Comisia europeana.
Tratatul instituind un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor europene s-a inscris pe aceeasi linie de rationalizare si reducere organica a functionarii institutiilor comunitare.
Dupa lungi si laborioase discutii, tratatul a fost semnat la Bruxelles la 8 aprilie 1965 si a intrat in vigoare la 1 iulie 196 In cele 39 de articole ale sale, grupate in cinci capitole, Tratatul inscrie competentele executivelor comunitare, in sensul ca nu au suferit modificari, ci au ramas asa cum fusesera determinate de tratatele de baza.
Articolul 4 a confirmat existenta Comitetului Reprezentantilor Permanenti, extinzandu-i competentele si asupra CECO
De mare importanta s-a dovedit a fi instituirea Comisiei unice, datorita specificitatii marcate atat a Inaltei Autoritati cat si a Comisiilor CEE si Euratom.
Armonizarea a avut loc si prin unificarea serviciilor, a comisiilor de control a veniturilor si cheltuielilor (art 22), unificarea bugetelor (art 20) si a administratiilor (art24), prin definirea uniforma a procedurilor de desemnare a membrilor comisiei si a duratei mandatului lor (art.10-18). S-a generalizat sistemul numirii de comun acord a membrilor (art10), cu precizarea ca din Comisie trebuie sa faca parte cel putin un reprezentant al fiecarui stat membru.
Tratatul de fuziune apare ca un factor de optimizare a functionarii organizatiei si de aceea trebuie considerat ca o etapa determinanta a constructiei comunitare.
Actul Unic European - AUE
Consiliul european de la Milano (28-29 iunie 1985), aproband in ansamblu propunerile care ii erau facute, a luat hotararea printr-un vot majoritar (7 contra 3 - Marea Britanie, Danemarca, Grecia) de a convoca o conferinta pentru elaborarea unui tratat asupra unei politici externe si de securitate si asupra modificarii tratatelor comunitare. Initial atasata elaborarii unui act dublu dupa cum prevazuse Consiliul european, conferinta a optat totusi pentru formula 'actului unic'. Din cauza intarzierii irlandeze in procesul ratificarii Actul Unic nu a putut intra in vigoare decat pe 1 iulie 1987 desi a fost semnat pe 17 februarie 1986. Actul unic european a fost semnat, la 17 februarie 1986, de 9 state din cele 12 membre si, la 28 februarie 1986, de celelalte 3: Italia, Danemarca si Grecia. AUE a intrat in vigoare la 1 iulie 198
In ceea ce priveste cauzele care au condus la elaborarea AUE, acestea au fost: absenta unei legaturi organice intre actiunea comunitara si cooperarea politica, functionarea nesatisfacatoare a anumitor mecanisme institutionale (insuficienta puterilor Parlamentului European, ponderea prea mare a unanimitatii in cadrul procesului decizional din Consiliul european), caracterul partial al celor 4 libertati de circulatie prevazute de tratatul CEE (marfuri, persoane, servicii, capitaluri). A prevalat de asemenea dorinta de a da o baza juridica solida competentelor deja exersate de comunitate in noi domenii.
Analizat din perspectiva continutului sau, AUE nu aduce nici o bulversare sistemului comunitar. Schimbarea majora consta in imprimarea unui nou obiectiv comunitatilor, acela al Pietei Interne, fapt care a constituit cauza unei veritabile relansari a actiunii comunitare. Prin aceasta reprezinta, deci un moment foarte important al istoriei Uniunii.
In ceea ce priveste aporturile AUE, principalul aport consta in: conferirea unei baze juridice formale Consiliului European, largirea puterilor Parlamentului European (prin procedura de cooperare si aviz conform in doua domenii), largirea ponderii votului cu majoritatea calificata in Consiliu.
Alte noutati au privit asigurarea unei baze juridice pentru crearea unei jurisdictii adiacente Curtii, largirea domeniului politicii sociale, confirmarea competentelor in domeniul politicii regionale (denumita coeziune economica si sociala), al cercetarii si dezvoltarii stiintifice, al protectiei mediului inconjurator.
De asemenea a fost conferita o baza juridica formala Cooperarii Politice Europene.
Pentru prima data Uniunea europeana a fost mentionata de un tratat in vigoare. Primul alineat al preambulului mentioneaza 'transformarea relatiilor statelor membre intr-o uniune europeana'.
Articolul 1 pe de alta parte dispune: 'Comunitatile europene si Cooperarea Politica europeana au ca obiectiv de a contribui impreuna la progresul concret al Uniunii europene'.
Uniunea europeana nu este deci creata, ci este mentionata ca un obiectiv de atins. Actul Unic European indica deja una din principalele sale caracteristici: faptul ca se va baza pe doi 'stalpi': Comunitatile Europene si Cooperarea Politica Europeana.
Actul Unic European relanseaza constructia europeana, atat economic (desavarsirea pietei interne, punerea in practica a unei politici de dercetare si tehnologizare, intarirea Sistemului Monetar European), cat si institutional (extinderea votului majoritatii calificate, largirea rolului Parlamentului European, dezvoltarea unui spatiu social).
Tratatul de la Maastricht
Tratatul de la Maastricht a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 in localitatea olandeza Maastricht, reprezentand pana atunci cea mai profunda schimbare a tratatelor de la infiintarea Comunitatii Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene.
Dupa negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme aparute in procesul de ratificare (in Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, in Germania s-a inaintat o exceptie de neconstitutionalitate impotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul a intrat in vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993. Tratatul este considerat ca o "noua treapta pe calea infaptuirii unei uniuni tot mai stranse a popoarelor Europei".
Pe langa o serie de modificari aduse Tratatului CE si a Tratatului EURATOM acest document este si actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptarii unei Constitutii definitive a UE, care ulterior va inlocui toate tratatele europene.
Uniunea Europeana astfel constituita nu inlocuieste insa vechile Comunitati Europene, ci le reuneste sub un numitor comun, acela al unei noi "politici si forme de colaborare". Impreuna cu celelalte elemente Comunitatile Europene alcatuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene: Comunitatile Europene, Colaborarea in politica externa si de securitate (PESC), Cooperarea in justitie si afaceri interne (JAI).
Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice si Monetare in trei etape. Conform tratatului moneda unica europeana urmeaza sa fie introdusa cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 si cel mai tarziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o tara sa participe la Uniunea monetara trebuie sa indeplineasca anumite criterii economice (criteriile de convergenta), prin care trebuie asigurata stabilitatea monezii unice. Criteriile de convergenta sunt urmatoarele: politica financiara, nivelul preturilor, al dobanzilor si al cursului de schimb. In timp ce criteriul de politica financiara (deficit bugetar < 3% si gradul de indatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte doua au fost valabile numai pentru anul de referinta 199
Odata cu semnarea tratatului s-a pus in miscare un automatism, conform caruia tarile care indeplinesc criteriile de convergenta in urma constatarilor facute de Consiliul de Ministri pot participa si la uniunea monetara. Numai Marea Britanie si Danemarca si-au rezervat dreptul de a decide singure daca vor introduce moneda unica europeana.
Vechea Politica Europeana de Colaborare a fost inlocuita prin Tratatul de la Maastricht de Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC). Cu toate ca PESC este un pilon al UE, deciziile sunt luate in cele din urma de statele membre. Pentru cele mai multe din hotarari este nevoie de aceea de un vot in unanimitate.
O alta noutate a tratatului a fost introducerea procedeului codecizional. In felul acesta Parlamentul European are in anumite domenii aceleasi drepturi ca si Consiliul de Ministri. In afara de aceasta s-a hotarat constituirea Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura reprezentarea adecvata a intereselor tuturor regiunilor europene.
In Tratat s-a hotarat imbunatatirea colaborarii in domeniul juridic si al afacerilor interne. Pentru o mai buna coordonare a colaborarii politienesti a fost infiintat Oficiul European de Politie Europol, cu sediul la Haga.
"Desi a marcat un pas major in directia integrarii monetare, Tratatul de la Maastricht nu a solutionat o serie de probleme importante legate de adancirea procesului de integrare la nivelul Uniunii Europene si de extinderea spre Est a acesteia." (Rotariu, 2001, pg 140.) Astfel, doar urmatorul tratat, cel de la Amsterdam si-a propus sa contruiasca o Europa mai apropiata de cetatenii sai, capabila sa functioneze cu un numar sporit de membri, dupa aderarea tarilor asociate.
Tratatul de la Amsterdam
Tratatul de la Amsterdam a fost adoptat de sefii de stat si de guvern ai Uniunii Europene la 16-17 iulie 1997 si semnat la 2 octombrie 199 A intrat in vigoare la 1 mai 1999.
Tratatul de la Amsterdam il modifica si il completeaza pe cel de la Maastricht, in special in anumite puncte, referitoare la locul cuvenit muncii si drepturilor cetatenilor; eliminarea ultimelor obstacole din calea liberei circulatii a bunurilor si serviciilor, fiecare stat membru fiind nevoit sa colaboreze mai strans in cadrul Europolului; posibilitatea acordata UE de a-si face mai bine auzita vocea in cadrul instantelor internationale; crearea unor institutii sau proceduri capabile sa asigure buna functionare a unei Uniunii extinse.
Tratatul a extins drepturile Parlamentului European in sensul coparticiparii acestuia la procesul decizional. Procesul codecizional fusese deja specificat in Tratatul de la Maastricht, aducand parlamentul la acelasi nivel cu Consiliul de Ministri. Prin Tratatul de la Amsterdam dreptul parlamentului de participare la luarea deciziilor a fost extins in toate domeniile in care Consiliul de Ministri hotaraste cu o majoritate calificata. Exceptie face de la aceasta regula politica agrara - domeniul cel mai costisitor al UE.
Drepturile Parlamentului European au fost extinse si in procesul de desemnare a membrilor Comisiei Europene: Parlamentul nu numai ca trebuie sa fie de acord cu numirea membrilor acesteia, ci si cu numirea presedintelui comisiei.
Au mai ramas totusi anumite deficite din punct de vedere democratic, fiindca parlamentul - singurul organ la UE ales direct de populatie - nu are inca nici un drept initiativ in elaborarea proiectelor de lege. Acest drept il are in continuare numai Comisia Europeana. In plus, comisia raspunde si de aplicarea legislatiei europene, ceea ce reprezinta o incalcare a principiului separatiei puterii legislative de cea executiva. Acest lucru se va schimba insa odata cu intrarea in vigoare a Constitutiei Europei.
Datorita cresterii somajului in Europa tratatele contin pentru prima data elemente de politica ocupationala. Chiar daca aceasta politica ramane o sarcina a statelor membre, s-a stabilit totusi o mai buna coordonare a masurilor individuale luate de acestea.
Prin Tratatul de la Amsterdam a fost instituit asa numitul "Spatiu de libertate, securitate si justitie". In acest context au fost extinse drepturile Oficiului European de Politie (EUROPOL) si a fost integrat in actele comunitare Tratatul de la Schengen. Marea Britanie si Irlanda si-au rezervat totusi dreptul de a nu adera la acest tratat. Statele membre au convenit si asupra unei colaborari mai stranse in domeniul vizelor, azilului si imigrarii. In acest context a fost infiintat postul de Inalt reprezentant al Politicii Externe si de Securitate Comune, care are rolul de a reprezenta UE in afacerile externe.
Hotararile din Consiliul de Ministri se iau insa in continuare cu unanimitate de voturi, fiecare tara avand deci un drept de veto. Majoritatea voturilor este necesara doar pentru aplicarea hotararilor luate de consiliul cu unanimitate de voturi.
Pentru ca UE sa-si pastreze capacitatea de actiune si dupa extindere s-a stabilit ca tarile mai mari sa renunte la cel de-al doilea comisar. De asemenea, in Tratatul de la Amsterdam s-a stabilit ca numarul maxim al deputatilor din Parlamentul European sa fie de 700 si dupa extinderea UE.
Tratatul de la Nisa
Tratatul de la Nisa a fost semnat in februarie 2001 si a intrat in vigoare la 1 februarie 2003.
Practic, schimbarile institutionale prevazute in Tratatul de la Nisa au avut loc abia incepand cu 2004. Astfel, noul Parlament European care a fost ales in iunie 2004 avea 732 de membrii, iar Comisia, care si-a inceput mandatul in noiembrie 2004, avea 25 de membrii, in prezent avand 27 de membri.
Tratatul de la Nisa este un Tratat care modifica Tratatul privind Uniunea Europeana, tratatele de instituire a Comunitatilor Europene precum si anumite acte conexe.
Cele mai importante modificari aduse de acest Tratat se refera la faptul ca deciziile se iau prin intrunirea majoritatii calificate (se renunta la unanimitate), si ca se introduce majoritatea dubla, care cere, pe langa majoritatea calificata, majoritatea statelor membre (pe principiul ca fiecare stat ar avea un vot). Aceasta formula trebuia sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2005, insa data a fost modificata prin Tratatul de aderare 2003 pentru 1 noiembrie 2004.
Compozitia si functionarea organelor europene a fost modificata foarte putin din anii 1950, desi numarul de state membre a crescut de la 6 la inceput pana la 15 si Uniunea Europeana are astazi mai multe atributii decat la inceputurile integrarii europene.
O extindere a Uniunii Europene cu pana la 12 state fara adaptarea institutiilor acesteia ar fi trimis Uniunea in colaps.
Intr-o uniune de 27, cu regulile de pana atunci, Comisia Europeana ar fi avut 33 de membri, numarul membrilor Parlamentului European ar fi depasit cifra de 800, iar procesul de luare a deciziilor ar fi fost astfel puternic incetinit.
Referitor la Romania, acordul cu care s-a incheiat intalnirea de la Nisa prevede o importanta deosebita pe care tara noastra o va avea in institutiile UE. Astfel, numarul membrilor Parlamentului European va fi: Germania - 99, Marea Britanie - 72, Franta - 72, Italia - 72, Spania - 50, Polonia - 50, Romania - 33, Olanda - 25, Grecia - 22, Republica Ceha - 20, Belgia - 22, Ungaria - 20, Portugalia - 22, Suedia - 18, Bulgaria - 17, Austria - 17, Slovacia - 13, Danemarca - 13, Finlanda - 13, Irlanda - 12, Lituania - 12, Letonia - 8, Slovenia - 7, Estonia - 6, Cipru - 6, Luxembourg - 6, Malta - 5, rezultand un total de 732. Numarul de voturi in cadrul Consiliului va fi urmatorul: Germania - 29, Marea Britanie - 29, Franta - 29, Italia - 29, Spania - 27, Polonia - 27, Romania - 14, Olanda - 13, Grecia - 12, Republica Ceha - 12, Belgia - 12, Ungaria - 12, Portugalia - 12, Suedia - 10, Bulgaria - 10, Austria - 10, Slovacia - 7, Denmarca - 7, Finlanda - 7, Irlanda - 7, Lituania - 7, Letonia - 4, Slovenia - 4, Estonia - 4, Cipru - 4, Luxembourg - 4, Malta - 3, rezultand un total de 345. In cazul Comitetului Economic si Social, distributia va fi urmatoarea: Germania - 24, Marea Britanie - 24, Franta - 24, Italia - 24, Spania - 21, Polonia - 21, Romania - 15, Olanda - 12, Grecia - 12, Republica Ceha - 12, Belgia - 12, Ungaria - 12, Portugalia - 12, Suedia - 12, Bulgaria - 12, Austria - 12, Slovacia - 9, Denmarca - 9, Finlanda - 9, Irlanda - 9, Lituania - 9, Letonia - 7, Slovenia - 7, Estonia - 7, Cipru - 6, Luxembourg - 6, Malta - 5, rezultand un total de 344. In privinta Comitetului regiunilor, membrii vor fi repartizati astfel: Germania - 24, Marea Britanie - 24, Franta - 24, Italia - 24, Spania - 21, Polonia - 21, Romania - 15, Olanda - 12, Grecia - 12, Republica Ceha - 12, Belgia - 12, Ungaria - 12, Portugalia - 12, Suedia - 12, Bulgaria - 12, Austria - 12, Slovacia - 9, Danemarca - 9, Finlanda - 9, Irlanda - 9, Lituania - 9, Letonia - 7, Slovenia - 7, Estonia - 7, Cipru - 6, Luxembourg - 6, Malta - 5, rezultand un total de 344.
Constitutia UE
Tratatul care instituie Constitutia Europeana este un tratat international care are ca scop crearea unei Constitutii pentru Uniunea Europeana. Acest tratat a fost semnat prima oara in 2004 de catre reprezentanti ai Statelor Membre, dar doua dintre acestea l-au respins ulterior prin referendum. Principalele sale scopuri au fost inlocuirea suprapunerilor existente in actualele tratate care alcatuiesc actuala "constitutie" a Uniunii, formularea comprehensiva drepturilor omului pe teritoriul UE, si fluentizarea procesului de luare a deciziilor in actuala organizatie de 25 de State Membre. TCE a fost semnat de catre reprezentanti ai Statelor Membre pe 29 octombrie 2004, si a fost supus procesului de ratificare de catre Statele Membre pana cand, in 2005, votantii francezi (29 mai) si olandezi (1 iunie) l-au respins in cursul referendumurilor. Esecul inregistrat de constitutie in a castiga sprijinul popular in aceste doua tari a facut ca si alte tari sa amane sau sa opreasca procedura de ratificare. Incepand din mai 2006 Tratatul Constitutiei Europene a fost ratificat in urmatoarele tari: Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovacia, Slovenia si Spania.
Tratatul acorda personalitate juridica UE in dreptul international (fiind subiect de drept international), in dreptul comunitar si in dreptul intern al statelor membre. Institutiile UE vor fi conform Constitutiei Europene: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia Europeana si Curtea de Justitie a Uniunii Europene.
De asemenea, tratatul prevede si izvoarele dreptului comunitar: legea europeana (inlocuieste regulamentul), legea-cadru (inlocuieste directiva), regulamentul - act non-legislativ edictat pentru aplicarea unor acte sau prevedri specifice Constitutiei, decizia, recomandarea si avizul. Tratatul va inlocui Tratatul de la Roma instituind Comunitatea Europeana, Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene si tratatele care le amendeaza pe acestea. In ceea ce priveste perspectivele integrarii politice a UE, tratatele privind integrarea economica interstatala (Roma - 1957, Maastricht - 1992 si Amsterdam - 1997) nu prevad explicit obiective referitoare la integrarea politica. Fapt este ca aproape fiecare dintre deciziile majore pe planul integrarii economice si monetare a reprezentat, in felul ei, o caramida pusa la temelia constructiei politice europene astfel (Bal, 2006, pg 25):
"Crearea institutiilor comunitare, care s-a facut cu pretul renuntarii la unele dintre prerogativele suveranitatii nationale a statelor, expresie a unei vointe politice de integrare interstatala.
Implementarea politicilor comunitare, reprezinta o afirmare a spiritului integrationist in competitia cu cel nationalist.
Depasirea marilor dificultati aparute pe parcurs este o dovada a unui angajament politic crescut al tuturor statelor participante la procesul de integrare.
"Acquis"-ul comunitar, cu tot ceea ce reprezinta el, constituie un fundament pentru o integrare politica in cadrul Uniunii Europene."
Infaptuirile la nivel comunitar au influentat pozitiv viata cetatenilor. Pe fondul general al cresterii nivelului de trai in ansamblul Uniunii Europene, a fost intarita protectia drepturilor si intereselor cetatenesti in toate statele membre prin adoptarea unor decizii, cum sunt (Bal, 2006, pg 25):
"acordarea unor drepturi politice suplimentare privind garantarea liberei circulatii a persoanelor in cadrul UE, a dreptului rezidentilor de a participa la alegeri locale, chiar daca sunt cetateni ai altui stat comunitar;
protectia cetateanului european in calitate de consumator prin impunerea unor standarde superioare de calitate, obligatorii pentru toate statele UE, ca si pentru exportatorii straini;
construirea progresiva a unei zone de libertate, securitate si justitie."
Astfel, bazele constructiei politice europene fiind puse, dupa lungi negocieri, liderii europeni au ajuns la un acord asupra unui nou Tratat de Reforma in octombrie 2007 la Lisabona. Acesta pune capat blocajului creat in 2005, dupa ce francezii si olandezii au respins, prin referendum, Constitutia Europeana. Noul document ofera mai multa putere de decizie parlamentelor nationale si usureaza luarea deciziilor intr-o Europa extinsa.
In negocierile de ultim moment, Italia a castigat un loc in plus in Parlamentul european si are astfel acelasi numar de reprezentanti ca si Marea Britanie, adica 73. Romania va avea, din 2009, 33 de parlamentari in legislativul european, asa cum prevedeau tratatele anterioare. Polonia a obtinut includerea in tratat a unei clauze, care permite unui grup mai mic de state membre sa inghete aplicarea anumitor decizii ale Uniunii Europene cu care nu este de acord. Guvernul de la Sofia a obtinut si el dreptul de a numi moneda europeana evro, conform alfabetului chirilic si nu euro.
Liderii europeni spera ca noul tratat va fi semnat in decembrie si va intra in vigoare incepand cu 2009.
In ceea ce priveste efectele Tratatului de la Lisabona, acestea s-au manifestat in mai multe domenii si au avut impact atat asupra presedintelui UE, cat si asupra institutiilor Uniunii Europene.
Dupa ratificarea Tratatului de la Lisabona Uniunea Europeana va avea un presedinte, dar comparatia care s-ar putea face cu presedintele Statelor Unite nu este deloc corecta. Deocamdata, cel putin, presedintele Uniunii Europene ramane un simbol. O fata atasata Uniunii.
Presedintele UE va fi, ca si pana acum, Presedintele Consiliului Uniunii Europene, doar ca va fi aleasa o anumita persoana, care va sta in aceasta functie timp de 30 de luni. Aceasta persoana va fi un politician de top, ales in unanimitate de primii ministrii si de presedintii statelor membre dar postului nu ii sunt atasate puteri executive.
Vechiul sistem de presedintie rotativa a Consiliului nu dispare, dar se schimba. Noul tratat va prevedea o presedintie compusa din trei state care vor prezida impreuna reuniunile ministrilor din Consiliu.
In ceea ce priveste consiliul UE, statele membre au convenit pentru o redistribuire a voturilor statelor membre in consiliu, care va fi realizata in mai multe faze in perioada 2014 - 201
Tratatul micsoreaza numarul de comisari care vor activa in Comisie din urmatorul mandat. Din 2014, comisarii vor ramane doua treimi din numarul de state membre, cu o regula de rotatie corespunzatoare. Aceasta decizie este salutara in interesul eficientei decizionale.
Tratatul de la Lisabona redistribuie locurile din Parlamentul European conform unei formule proportionale. Nici unul din Statele Membre nu va putea avea mai mult de 96 locuri sau mai putin de 6. Numarul maxim de deputati europeni va fi 750.
Uniunea Europeana nu va avea un ministru de externe, asa cum au dorit membrii Conventiei Europene cand au scris Constitutia. Negocierile dintre statele membre au rezultat in denumirea postului "Inalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate"
Inaltul reprezentant va fi o pozitie inalta in arhitectura UE. Desi nu se poate substitui ministrilor de externe, deoarece orice politica in acest domeniu, implementata la nivel european, va trebui agreata in unanimitate de toate statele membre, Inaltul reprezentant va avea probabil o voce mai puternica pe scena internationala decat oricare dintre ministri de externe ai statelor membre individual. Tratatul de la Lisabona prevede insa clar ca postul "nu va interfera cu responsabilitatile statelor membre in ceea ce priveste formularea si implementarea politicilor lor externe".
Inaltul reprezentant va fi Javier Solana, asa cum au stabilit statele membre cu ceva timp in urma. In noul post, Javier Solana, acum Secretar General al Consiliului Uniunii Europene si Inalt Reprezentant pentru Politica Comuna Externa si de Securitate, isi va pastra prestanta diplomatica oferita de actualul sau post, dar va prelua si puterile financiare atribuite acum Comisarului pentru Politica Externa, Benita Ferrero-Waldner, care coordoneaza bugetul UE pe actiuni externe.
Una dintre cele mai importante afirmatii ale Tratatului de la Lisabona este faptul ca Uniunea Europeana va avea personalitate juridica - la fel ca un stat, si nu ca o organizatie internationala. Comunitatea Europeana semneaza tratate de cativa ani buni si este membra a Organizatiei Mondiale a Comertului, de exemplu. La fel cum s-au semnat tratate internationale cu numele de Uniune Europeana. Totusi, personalitatea juridica a UE nu era explicit recunoscuta in propriile sale acte fundamentale pana acum. Declaratia politica atasata Tratatului afirma din nou clar ca faptul ca are personalitate juridica, nu da Uniunii Europene dreptul de a se substitui statelor membre in chestiuni pentru care nu a primit mandat sa o faca.
Noul tratat UE va acorda Parlamentelor nationale un rol mai mare in luarea deciziilor europene, chiar daca schimbarile in acest domeniu sunt destul de limitate. Una dintre noutati este ca institutiile UE vor trebui sa notifice parlamentelor nationale toate propunerile legislative facute la nivel european, iar parlamentele vor avea 8 saptamani ragaz pentru a comenta aceste propuneri inainte ca guvernele nationale sa inceapa sa le discute.
Mai important este ca, prin noul tratat, parlamentele nationale vor putea aduce contestatii legislatiei UE. Daca o treime dintre parlamentele nationale au obiectti la adresa unei propuneri legislative, comisia trebuie sa o discute din nou si sa ia decizia daca sa o sustina in continuare, sa o amendeze sau sa o retraga. Daca Comisia decide sa mentina propunerea in forma contestata de parlamente, acestea nu mai au dreptul sa o conteste mai departe. Daca contestatia vine din partea majoritatii parlamentelor nationale, iar Comisia se hotaraste sa mearga inainte cu propunerea in forma contestata, intervin Consiliul si Parlamentul European, care vor media conflictul.
Tratatul de la Lisabona face referire la Carta europeana a drepturilor fundamentale aceasta devenind intr-o anumita masura obligatorie pentru toate statele membre. Exista si aici prevederi care asigura faptul ca legislatiile nationale nu vor fi contrazise de Carta drepturilor fundamentale. Textul Cartei in sine ramane intr-o anexa a Tratatului.
Tratatul de la Lisabona constituie un pas inainte in transferul de suveranitate de la statele membre la Uniunea Europeana, dar este unul limitat. Au fost extinse puterile Comisiei, Parlamentului si Curtii de Justitie in domeniul justitiei si afacerilor interne.
A fost inlaturata, de asemenea, din anumite domenii puterea de veto a statelor membre. Statele au putere de veto pe politicile care cer decizii unanime. Cel mai important domeniu scos de sub incidenta unanimitatii este Justitia si afacerile interne. UE va lua decizii cu majoritate simpla in ceea ce priveste in domeniul cooperarii politienesti si al cooperarii judiciare in materie penala. De asemenea, tot in domeniul Justitie si afaceri interne, noul Tratat confera Curtii de justitie dreptul de a judeca cazuri pe baza legislatiei UE JAI, ca azilul, vizele, imigratia ilegala sau cooperarea in materie juridica.
Tratatul mai scoate de sub incidenta unanimitatii cateva zeci de politici, numeric mai multe decat celelalte tratate, dar mai putin importante. Un exemplu sunt regulile de strangere a datelor statistice in zona euro.
Mai important este ca noul Tratat permite votul majoritar pe propunerile Inaltului reprezentant UE pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate privind implementarea politicilor externe. Unanimitatea este inlaturata si in ceea ce priveste legislatia privind securitatea sociala a migrantilor, cu o clauza care permite unui guvern national sa ceara votul unanim intr-o reuniune a Consiliului European daca legislatia pe cale a fi adoptata contravine flagrant intereselor sale.
Tratatul introduce un nou sistem de vot in Consiliu, ceva mai simplu decat actualul. O decizie trece daca 55% din statele membre (15 din 27) sunt in favoarea ei sau daca statele care voteaza pentru formeaza 65% din populatia UE. In prezent statele membre au fiecare un numar de voturi in Consiliu direct proportional cu numarul de cetateni. Astfel, o decizie este aprobata daca 255 din 345 de voturi sunt voturi pentru.
Tratatul de la Lisabona introduce prevederi prin care Tratatul UE si politicile europene sa fie mai usor de modificat de acum inainte, eventual fara convocarea Conferintei Interguvernamentala. Asa-numita "ratchet clause" care permite statelor membre ca pe viitor, sa modifice chestiunile care pana acum erau amendate prin unanimitate, doar prin majoritate.
Totusi, clauza nu se aplica pentru reforme institutionale fundamentale ale Tratatului, pentru care CIG va trebui in continuare convocata. De asemenea, modificarile textului tratatului raman in aria de decizii unanime a statelor membre, iar parlamentele nationale trebuie sa le aprobe.
Conform Tratatului principiile fondatoare ale UE se prezinta astfel:
Valorile si obiectivele Uniunii sunt consacrate formal de dreptul comunitar, la fel ca si drepturile cetatenilor europeni, datorita includerii Cartei Drepturilor Fundamentale in Constitutie.
Uniunea dobandeste personalitate juridica prin fuziunea Uniunii Europene cu Comunitatea Europeana.
Competentele (exclusive, partajate si de coordonare) si repartizarea lor intre state membre si Uniune sunt definite in mod clar si irevocabil.
Pentru prima data statele membre se pot retrage din Uniune datorita introducerii clauzei de retragere voluntara.
Instrumentele de actiune legislativa ale Uniunii sunt simplificate, numarul lor fiind redus de la 15 la 6. Acelasi lucru se intampla cu terminologia, prin introducerea legii europene si a legii cadru europene.
In legatura cu institutiile apar urmatoarele reforme:
Fotoliile din Parlamentul European sunt distribuite in mod degresiv si proportional. Incepand cu urmatorul mandat, adica din 2009, Constitutia prevede minimum 6 fotolii parlamentare pentru statele membre. Numarul maxim de fotolii parlamentare pe care un stat membru le poate avea este 96. Textul prevede ca o decizie privind compozitia Parlamentului European pentru mandatul 2009-2014 sa fie luata de Consiliul European la propunerea Parlamentului, prin vot unanim. Numarul parlamentarilor nu va depasi 750.
Consiliul European, care va fi prezidat de un presedinte ales pentru doi ani si jumatate, este recunoscut formal ca institutie europeana. Se renunta la presedintia semestriala a Consiliului european.
Statele membre vor avea cate un comisar european pana in 2014, data de la care numarul de comisari va fi redus, fiind egal cu doua treimi din numarul statelor membre. In plus, comisarii iti vor exercita functia prin rotatie.
Presedintele Comisiei va fi ales de catre Parlamentul European pe baza unei propuneri de la Consiliul European.
Este creata functia de Ministru al Afacerilor Externe care preia sarcinile Comisarului pentru Relatii Externe si a Inaltului Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna, fiind subordonat Consiliului. Ministrul de Afaceri Externe prezideaza si Consiliul de Ministri reunit in formatia care trateaza probleme de politica externa.
Legat de procesul decizional se produc urmatoarele schimbari:
S-a convenit asupra unui nou sistem de majoritate calificata: 55% dintre statele membre reprezentand 65% din populatie;
Majoritatea calificata in Consiliul de Ministri se aplica pentru alte 20 de domenii existente si alte 20 nou create;
Adoptarea in comun a legilor si legilor cadru europene de catre Parlamentul European si Consiliu devine norma (procedura legislativa ordinara);
Sunt create cateva clauze pasarela pentru facilitarea extinderii ulterioare a aplicarii votului cu majoritate calificata si trecerea la procedura legislativa ordinara;
De acum inainte, atat Parlamentul European cat si Consiliul de Ministri sunt obligate sa tina sedinte publice cand analizeaza si adopta o propunere legislativa (transparenta procedurilor).
In ceea ce priveste politicile Uniunii Europene:
Trebuie ameliorata coordonarea politicilor economice ale tarilor care fac parte din zona euro iar rolul informal al Grupului Euro trebuie sa fie recunoscut;
"Pilonii" sunt desfiintati prin includerea celui de-al doilea pilon (Politica externa si de securitate comuna) si a celui de-al treilea pilon (Justitie si Afaceri Interne) in cadrul comunitar. Aceste domenii erau reglementate anterior prin metoda interguvernamentala;
Politica externa si de securitate comuna este consolidata prin crearea functiei de Ministru European al Afacerilor Externe si definirea progresiva a unei politici comune de aparare, de exemplu prin crearea unei Agentii Europene pentru Aparare si autorizarea cooperarii consolidate in acest domeniu;
Este prevazuta crearea unei zone de libertate, securitate si justitie prin implementarea planificata a politicilor comune in domeniul azilului, imigratiei, controlului frontierelor externe, al cooperarii politienesti si judiciare, prin extinderea actiunilor Europol si Eurojust si crearea unui Birou al Procurorului European.
Constitutia ofera cetatenilor europeni urmatoarele beneficii:
Pentru prima data sunt definite fundamentele democratice ale Uniunii, inclusiv democratia participativa. Este introdus dreptul la initiativa civica pentru cetateni (la cererea a cel putin un milion de cetateni dintr-un anumit numar de state membre, Comisia poate fi determinata sa inainteze o propunere legislativa conform doleantelor semnatarilor);
Constitutia consolideaza punerea in aplicare a principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii: de acum inainte, fiecare parlament national va avea posibilitatea sa analizeze propunerile Comisiei din punct de vedere al principiului subsidiaritatii, concluziile putand duce la revizuirea propunerii initiale facute de Comisie;
Constitutia consolideaza politica regionala a Uniunii, o politica bazata pe solidaritate si proximitate fata de cetateni. Politica regionala promoveaza "coeziunea si solidaritatea economica, sociala si teritoriala intre statele membre." De acum inainte, solidaritatea si coeziunea reprezinta obiectivul principal al Uniunii Europene. Aceasta inseamna ca de solidaritatea UE, mai concret, de asistenta financiara, beneficiaza acum toate regiunile dezavantajate sau regiunile in dificultate;
Constitutia Europeana contine prevederi suplimentare referitoare la protectia mediului. Principiul dezvoltarii durabile ocupa un loc central in proiectul european.
Aquis-ul Comunitar
Acquis-ul comunitar reprezinta ansamblul de drepturi si obligatii comune ce leaga toate statele membre in cadrul Uniunii Europene. Se afla intr-o evolutie permanenta si cuprinde:
Acquis-ul comunitar nu cuprinde deci, numai dreptul comunitar propriu-zis, ci si toate actele adoptate in cadrul pilonilor doi si trei ai Uniunii Europene si, in primul rand, obiectivele comune stabilite prin Tratate. Uniunea s-a angajat sa pastreze acquisul comunitar in intregimea sa si sa-l dezvolte in continuare.
Statele candidate trebuie sa accepte acquis-ul comunitar inainte de a adera la Uniunea Europeana. Derogarile de la acquis se acorda numai in situatii exceptionale si sunt limitate ca arie de aplicabilitate. Uniunea s-a angajat sa mentina in vigoare acquis-ul comunitar in integralitatea sa si sa-l dezvolte in continuare. In perspectiva viitoarei extinderi, statele candidate trebuie sa transpuna acquis-ul in legislatia lor nationala si vor trebui sa o implementeze din momentul aderarii lor la Uniunea Europeana.
Aquis-ul comunitar este structurat in 31 de capitole de negociere:
1. Libera circulatie a marfurilor 2. Libera circulatie a persoanelor 3. Libera circulatie serviciilor 4. Libera circulatie a capitalului 5. Dreptul SC 6. Politica in domeniul concurentei Agricultura 8. Pescuitul 9. Politica in domeniul transporturilor 10. Impozitare 11. Uniune economica si monetara 12. Statistica 13. Politici sociale si ocuparea fortei de munca 14. Energie 15. Politica industriala 16. IMM 1 Stiinta si cercetare 18. Educatie, formare profesionala si tineret 19. Telecomunicatii si tehnologia informatiilor 20. Cultura si politica in domeniul audio-vizualului 21. Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale 22. Protectia mediului inconjurator 23. Protectia consumatorilor si a sanatatii 24. JAI 25. Uniune vamala 26. Relatii externe 2 PESC 28. Control financiar 29. Dispozitii financiare si bugetare 30. Institutii 31. Diverse.
Un capitol de negociere se refera la un anumit domeniu din legislatia europeana (spre exemplu agricultura sau politica regionala). Cele 31 de capitole fiecare tara candidata trebuie sa le discute cu Uniunea Europeana, ele reprezentand ceea ce este cunoscut sub numele generic acquis comunitar.
Prin negocieri se urmareste ca legislatia din tara candidata sa fie armonizata cu cea europeana, adica fiecare cetatean roman sa aibe aceleasi drepturi si obligatii ca si cei din Uniunea Europeana.
In cursul negocierilor, tara candidata (sau chiar Uniunea Europeana) poate sa ceara perioade de tranzitie (amanarea pentru o perioada limitata a aplicarii unei anumite prevederi) sau derogari (neaplicarea anumitor reglementari pe teritoriul sau).
Un capitol este "provizoriu inchis" dupa ce se ajunge la un acord comun asupra conditiilor in care tara candidata o sa adere la Uniunea Europeana.
In momentul in care toate cele 31 de capitole sunt inchise, se considera ca tara candidata a adoptat in totalitate acquis-ul comunitar si are institutiile necesare pentru aplicarea lui, conditii necesare pentru aderarea la Uniunea Europeana.
Armonizarea legislativa este procesul prin care legislatiile tarilor membre si a celor ce doresc sa adere la U.E. se aliniaza normelor dreptului comunitar. Armonizarea legislativa este necesara pentru buna functionare a Pietei Unice comunitare, a politicilor U.E., a economiei statelor membre si pentru transpunerea in practica a principiilor democratiei si statului de drept care stau la baza edificiului comunitar.
Intr-o prima etapa, cand crearea Pietei Interne (numita si Piata Unica) era in faza de inceput, armonizarea legislativa s-a facut prin recunoasterea mutuala a normelor statelor membre, pana in momentul in care au fost adoptate noi norme comune si obligatorii tuturor tarilor membre (norme de drept comunitar). In cazul concret al Romaniei, armonizarea legislatiei nationale cu normele Uniunii Europene se face prin preluarea si transpunerea acquis-ului comunitar.
Armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar este totodata una din conditiile care determina progresul in procesul de negocieri pentru aderare, angajamentele asumate de Romania in documentele de pozitie referindu-se in mare masura la adoptarea de acte normative de baza pentru domeniul respectiv.
Intregul corp de legi ale UE este cunoscut, in totalitatea sa, ca acquis comunitar. Acquis-ul include toata legislatia primara (tratatele), legislatia secundara (Regulamente, Directive, Decizii, Recomandari etc.) si studii de caz (verdicte ale Curtii Europene de Justitie si Curtii Europene de Prima Instanta). Prin urmare, de vreme ce regulile UE se afla in continua schimbare (sunt adoptate noi Directive, sunt adoptate Regulamente si sunt judecate alte cazuri), acquis-ul nu este un document static, ci unul aflat in continua evolutie.
Spre deosebire de cea mai mare parte a tratatelor internationale, dreptul comunitar nu angajeaza numai Statele membre in raport unele cu altele, ci confera particularilor drepturi care pot, in anumite conditii, sa fie invocate in fata instantelor nationale impotriva organismelor publice sau a altor particulari. Este ceea ce se numeste efectul direct al dreptului comunitar. CEJ a impus pentru prima data acest principiu in hotarirea Van Gend en Loos din 5.2.1963, ramasa de referinta.
Tratatele comunitare nu contin nici o dispozitie conform careia ele ar trebui sa prevaleze asupra dreptului intern al statelor membre. Din acest motiv s-ar putea sustine ca revine fiecarui stat membru sa fixeze el insusi nivelul la care dreptul comunitar ar trebui sa fie inserat in ordinea sa juridica. Unele jurisdictii nationale au inceput prin a decide ca in caz de conflict intre o norma comunitara si o norma interna, cea mai recenta ar trebui sa prevaleze. O asemenea abordare dadea statelor membre posibilitatea de a anihila efectele dreptului comunitar, edictand reguli interne cu valoare juridica superioara sau chiar egala cu a normelor comunitare. De aceea, CEJ, printr-o alta hotarare devenita celebra (Costa vs. Enel din 15.1964) a consacrat principiul suprematiei dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre. Pentru CEJ, obiectivul integrarii pe care il urmareste Comunitatea nu poate fi realizat decat daca dreptul comunitar este respectat si interpretat uniform in toate statele membre. S-a decis astfel ca, decurgand din natura proprie a Comunitatii, suprematia dreptului comunitar asupra celui national este o conditie sine qua non a integrarii. De aceea, normele comunitare primeaza asupra tuturor normelor nationale, chiar ulterioare si - aspect deosebit de important - , indiferent de natura sau rangul textului national in cauza (constitutie, lege, decret, hotarare) ori ale textului comunitar (tratat, regulament, directiva, decizie).
Criteriile de Aderare (Criteriile de la Copenhaga)
Uniunea este intemeiata pe principiile libertatii, democratiei, respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a statului de drept. Orice stat european care respecta aceste principii poate solicita sa devina stat membru al Uniunii. Conditiile sunt prevazute in Tratatul privind Uniunea Europeana (Articolul 6 , Articolul 49).
Depunerea cererii de aderare la UE este doar inceputul unui proces lung si riguros. Startul oficial este dat in momentul in care o tara isi depune cererea de aderare - desi, de cele mai multe ori, acest lucru este rezultatul unei relatii bilaterale, deja solide, cu UE. O cerere valabila atrage dupa sine o serie de proceduri de evaluare care pot - sau nu - conduce la invitarea statului sa adere la UE. Ritmul in care avanseaza fiecare tara depinde numai de progresele pe care le face aceasta catre realizarea obiectivelor noastre comune.
Cererea depusa de o tara care doreste sa adere la UE este transmisa Consiliului. Comisia Europeana contribuie cu o opinie oficiala privind tara solicitanta, iar Consiliul decide daca accepta sau nu candidatura. Odata ce Consiliul decide in unanimitate asupra unui mandat de negociere, negocierile intre tara candidata si toate statele membre pot fi oficial deschise. Acest lucru nu se intampla, insa, in mod automat. Tara solicitanta trebuie sa indeplineasca o serie de criterii inainte ca negocierile sa demareze.
Asa numitele "criterii de la Copenhaga ", stabilite in decembrie 1993 de Consiliul European de la Copenhaga, impun unui stat candidat urmatoarele criterii:
a) Criteriul politic: existenta unor institutii stabile, care ar fi garante ale democratiei, suprematia legii, drepturile omului si protectia minoritatilor. Acest criteriu a fost desfasurat mai tarziu in Tratatul de la Amsterdam, declarandu-se ca "Uniunea este fondata in baza conditiilor de libertate, democratie, respectarea drepturile omului si a libertatilor fundamentale, suprematiei legii, principii care sunt comune pentru toate statele membre" (art.6). Orice stat european care respecta aceste principii poate deveni membru al Uniunii.
b) Criteriul economic: existenta unei economii de piata functionale, capabile sa faca fata presiunilor competitive si fortelor de piata din cadrul UE.
c) Capacitatea de adoptare integrala a acquis-ului comunitar; aderarea la obiectivele politice, economice si monetare ale UE.In 1995, Consiliul European de la Madrid a adus clarificari suplimentare - o tara candidata trebuie, de asemenea, sa fie capabila sa puna in practica regulile si procedurile comunitare. Aderarea presupune, de asemenea, ca tara candidata sa dispuna de conditiile necesare pentru integrarea sa, prin adaptarea structurilor sale administrative. Cu toate ca este important ca legislatia UE sa fie transpusa in legislatia nationala, este si mai important ca legislatia sa fie aplicata corect si respectata, prin intermediul structurilor administrative si juridice corespunzatoare. Aceasta este o conditie necesara in vederea aderarii, bazata pe incredere reciproca.
"Celelalte obligatii referitoare la aderare vizeaza acceptarea obiectivelor uniunii economice si monetare, adoptarea aquis-ului comunitar si dezvoltarea capacitatii administrative si juridice de implementare a aquis-ului." (Rotariu, 2001, pg 142.)
La randul sau, UE trebuie sa fie capabila sa primeasca noi membri: trebuie sa garanteze ca institutiile sale si procesele de luare a deciziilor raman eficiente si viabile; pe masura ce se extinde, trebuie sa fie capabila sa dezvolte si sa aplice politici comune in toate domeniile si trebuie sa-si poata finanta in continuare politicile, intr-o maniera durabila.
Ulterior la Consiliile Europene, care au urmat celui de la Copenhaga, criteriile de mai sus au fost completate cu inca unul : existenta unor structuri administrative si judiciare care vor permite adoptarea si aplicarea acquis-ului comunitar.
Aceasta conditie urma sa asigure ca extinderea Uniunii Europene nu va periclita realizarile Comunitatii si procesul de integrare, convenit la Maastricht.
Consiliul European de la Luxemburg, din decembrie 1997, a decis completarea criteriilor de la Copenhaga cu o noua conditie - capacitatea UE de accepta noi membri, aceasta insemnind sporirea angajamentului UE in procesul de extindere.
Criteriile expuse la summitul de la Copenhaga vin sa completeze conditia de baza pentru a deveni membru al UE o constituie identitatea europeana, care a fost consacrata prin Tratatul de la Roma din 1958, art. 237 ("orice stat european poate deveni membru al Uniunii Europene").
Indeplinirea criteriilor de aderare de catre statele candidate este monitorizata de Comisia Europeana, care anual publica Rapoarte de Tara privind succesele inregistrate de statele candidate in acest domeniu.
Uniunea isi rezerva dreptul de a decide momentul la care va fi pregatita pentru a accepta noi membri.
Criteriile de convergenta reprezinta testul economic de evaluare a stadiului de pregatire a unei economii pentru a participa la etapa a treia a Uniunii Economice si Monetare. Aceste criterii au fost stabilite prin Tratatul de la Maastricht, ratificat de catre toate tarile membre UE in 1993, si se refera la tintele (target-uri) in domeniul inflatiei, finantelor publice, ratelor dobanzii si cursurilor de schimb. In plus, progresele inregistrate de statele membre si de catre statele candidate privind convergenta spre Uniunea Economica si Monetara sunt evaluate din perspectiva acelorasi criterii de convergenta referitoare la:
Cursurile de schimb: trebuie sa se mentina in marjele de fluctuatie convenite prin mecanismul ratelor de schimb din cadrul ERM al EMS, pentru cel putin 2 ani, fara a se proceda din propria initiativa la deprecierea monedei fata de celelalte monede ale statelor membre.
3 SPECIFICITATI PE TARI MEMBRE ALE UE
Franta
Republica Franceza este o republica unitara semi-prezidentiala cu puternice traditii democratice guvernata conform Contitutiei celei de A Cincea Republici Franceze aprobata prin referendum in 28 septembrie .
Puterea executiva este reprezentata de Presedinte, ales prin sufragiu universal pe o durata de 5 ani (pana in 2002 durata mandatului era de 7 ani) si de Guvern, condus de un Prim Ministru numit de catre Presedinte.
Presedintele Republicii Franceze numit in mod colocvial Presedintele Frantei, este seful de stat ales al Frantei si detinatorul titlului de co-principe al Andorrei si Marele Maestru al Legiunii de Onoare.
Din cele cinci republici franceze, patru au avut un Presedinte ca sef al statului, facand astfel din postul de presedinte francez, cel mai vechi post de presedinte din Europa care a existat de-a lungul istoriei intr-o forma sau alta. In fiecare constitutie franceza puterile Presedintelui, precum si functiile si indatoririle sale si relatia cu guvernul au fost diferite.
Aproximativ 44,5 milioane de francezi au fost chemati, la 6 mai 2007, la urne pentru a alege intre Nicolas Sarkozy sau Segolene Royal pe succesorul presedintelui Jacques Chirac. Candidatul de dreapta a fost favorit in fata rivalei sale socialiste. Conservatorul Nicolas Sarkozy a castigat alegerile prezidentiale din Franta cu un procent cuprins intre 53% si 53,2% din voturile exprimate, conform sondajelor de la iesirea de la urne realizate de mai multe institute franceze. Contracandidata lui, socialista Segolene Royal si-a recunoscut infrangerea.
In Franta, Primul-ministru este seful Guvernului. Aceasta functie era numita Presedinte al Consiliului in perioada celor doua Constitutii franceze precedente, doar puterile diferand. Resedinta primului ministru este Htel Matignon, situata in cel de al VII-lea arondisment al Parisului, din aceasta cauza, serviciile primului ministru sunt deseori numite 'Matignon' prin metonimie.
Puterea legislativa este reprezentata de Parlamentul Francez, bicameral, compus din Adunarea Nationala si Senat. Deputatii Adunarii Nationale reprezinta circumscriptiile locale si sunt alesi prin vot universal uninominal pe o durata de 5 ani. Adunarea are puterea de a demite Guvernul, astfel incat acesta este determinat de majoritatea parlamentara. Senatorii sunt alesi pe o perioada de 6 ani de catre un colegiu electoral format din alesii locali din teritoriu (consilieri municipali, departamentali, regionali). Puterile legislative ale Senatului Francez sunt limitate, amandoua camerele trebuind sa isi dea acordul asupra legilor, dar in cazul disconcordantelor, Adunarea Nationala este cea care decide, cu exceptia legilor constitutionale si ale unor legi organice.
Principalele grupuri parlamentare sunt organizate in jurul a doua grupari politice opuse: gruparea de stanga, organizata in jurul Partidului Socialist si gruparea de dreapta organizata in jurul Uniunii pentru o Miscare Populara (UMP). Partidul de extrema dreapta Frontul National este actualmente al treilea partid francez, cu o cota relativ constanta de peste 10% din voturi. In ciuda procentajului important al acestui partid, el nu este reprezentat in pralament datorita alegerilor de tip uninominal. Actualmente, partidul de guvernamant este UMP care este singurul partid reprezentat in guvern.
Puterea judiciara este un sistem de drept civil organizat sub forma de coduri bazate pe Codul Napoleonian si respectand principiile Declaratiei Drepturilor Omului si ale Cetateanului. Sistemul juridic este divizat in doua mari domenii: Drept public si Drept privat, dreptul privat incluzand Dreptul civil si Dreptul penal, iar dreptul public incluzand Dreptul administrativ si Dreptul constitutional. In cadrul fiecarui jurisdictii, cu exceptia dreptului constitutional unde exista doar Curtea Constitutionala, exista o serie de tribunale si curti organizate ierarhic.
Germania
Germania este o democratie republicana federala, forma de guvernamant este parlamentara in care seful Guvernului este ales de catre Parlament si confirmat de catre Presedintele statului .
Cancelarul (Bundeskanzler), in prezent Angela Merkel, este seful guvernului si exercita puterea executiva, similar cu rolul de prim-ministru din alte tari. Cancelarul este ales cu majoritate absoluta de catre Bundestag pe o perioada de 4 ani, si are dreptul de a numi si elibera din functie pe ministri. Detine asa-numita Richtlinienkompetenz, prin care formuleaza in linii mari sarcinile fiecarui ministru.
Puterea legislativa este reprezentata de Parlament compus din Bundestag (Parlamentul Federal) si Bundesrat (Consiliul Federal). Membrii Bundestagului sunt alesi prin vot direct, cu o reprezentare proportionala, pe o perioada de 4 ani. Membrii Bundesratului reprezinta guvernele celor 16 state federale (landuri) si sunt membrii ai cabinetelor de stat.
Presedintele (Bundesprasident), in prezent Horst Kohler, este seful statului investit cu responsabilitati si puteri reprezentative. El este ales pentru o perioada de 5 ani de catre Adunarea Federala (Bundesversammlung), o institutie formata din membrii Bundestagului si alti delegati de stat. Incepand din 1949 sistemul politic din Germania este dominat de catre Uniunea Crestin Democrata si Partidul Social Democrat , toti cancelarii pana in prezent fiind membrii ai acestor formatiuni.
Italia
Constitutia din a stabilit un parlament bicameral, consistand din Camera Deputatiilor si Senat, o putere judiciara, si una executiva (condusa de un prim ministru). Presedintele republicii este ales pe 7 ani de catre Parlamentul reunit cu un contingent mic de delegati regionali. Presedintele nominalizeaza Prim ministrul, care propune ceilalti ministri (care inainte erau alesi de presedinte). Consiliul de Ministrii trebuie sa obtina un vot de incredere din partea ambelor camere ale Parlamentului.
Parlamentul este compus din Camera Deputatilor care contine 630 de membrii si Senatul Republicii care contine 315 membrii si un numar mic de senatori pe viata (fosti presedinti sau membrii nominalizati de presedinte). Toti parlamentarii sunt alesi pe un termen de 5 ani. Parlamentarii sunt alesi prin vot direct, toate persoanele peste 18 ani avand drept de vot, cu exceptia votului pentru Senat unde pot vota doar persoanele peste 25 de ani. In prezent presedintele Italiei este Giorgio Napolitano iar prim ministru Silvio Berlusconi.
Sistemul judiciar italian este bazat pe dreptul roman modificat prin Codul napoleonic si prin ultimele schimbari. O Curte Constitutionala (Corte Costituzionale) care poate trece peste constitutionalitatea legilor, este o inovatie post-Al Doilea Razboi Mondial.
Olanda
Olanda este o monarhie constitutionala din anul , dupa ce intre si a fost o republica (tara a fost ocupata de Franta intre 1806 si 1815).
Dupa 1980, Olanda este reprezentata de regina Beatrix, succesoarea reginei Juliana. Teoretic, regina numeste membrii Guvernului. Practic, o data cunoscute rezultatele alegerilor parlamentare, se formeaza guvernul de coalitie (aceasta etapa poate dura cateva luni), urmand ca acesta sa fie recunoscut de catre regina.
Puterea executiva este reprezentata de Consiliul de ministrii format, de obicei, din 13 pana la 16 membrii si un numar variat de secretari de stat. Unul din 3 ministrii sunt ministrii fara portofoliu. Seful guvernului este prim-ministrul care, de obicei, este liderul celui mai mare partid sau a unei coalitii. In cazul primului-ministru se aplica principiul primus inter pares care inseamna ca premierul nu are puteri mai mari decat un ministru.
Puterea legislativa este reprezentata de Parlament numit Adunarea Starilor Generale care este format din Camera Superioara si Camera Inferioara. Membrii Camerei Inferioare, in numar de 150, sunt alesi prin vot direct. Reprezentantii Camerei Superioare, in numar de 75, sunt alesi indirect de catre parlamentele provinciale (care la randul lor sunt alese direct de asemenea o data la 4 ani).
Belgia
In Belgia nu exista partide politice nationale, atat timp cat partidele tind sa se limiteze la regiunea lingvistica a electoratului lor. Totusi un singur partid apare atat la francofoni cat si la flamanzi, insa fara a avea o organizare nationala: Partidul Verde.
Organizarea politica belgiana este complexa. Sistemul federal se imparte in organisme care nu corespund doar zonelor geografice, ci si lingvistice. Sefia statului este detinuta de monarh, ale carui activitati sunt de fapt ceremoniale. Sefia Guvernului o are Primul Ministru, care coordoneaza un numar maxim de 15 ministri cu afiliatie la partidul sau la coalitia de la putere. Puterea legislativa se bazeaza pe un Parlament bicameral compus din 150 de reprezentanti si 71 de senatori.
In Flandra si Bruxelles-ul flamand, principalele partide sunt: Flamanzii Liberali si Democrati (VLD), Partidul Flamand Crestin-Democrat (CD&V) si Interesul Flamand (VB). Interesul Flamand inainte cunoscut ca Blocul Flamand este un partid politic flamand in Belgia, autodeclarat social-popular, catalogat drept extrema-dreapta de catre majoritatea, in acelasi timp partidul flamand cu cele mai multe voturi la ultimele alegeri.
In Valonia si Bruxelles-ul francofon, principalele partide sunt: Centrul Democrat Umanist (CDH), Partidul Social (PS) si Miscarea Reformatoare a Belgiei (MR). Partidul Verde este inca un partid important in Belgia.
Sistemul federal e compus din 3 regiuni autonome: Valonia, cu capitala la Namur; Flandra, cu capitala la Anvers si Bruxelles. In invatamant si cultura, exista comunitati: Comunitatea Flamanda, cu autoritate in Flandra si Bruxelles, Comunitatea Valonia-Bruxelles si Comunitatea Germanofona, cu autoritate in estul Valoniei (in jurul orasului Eupen).
Belgia se imparte in 3 regiuni federale:
Flandra se imparte in 5 provincii: Anvers, Limburg, Flandra de Est, Flandra de Vest, Brabantul Flamand
Valonia se imparte in 5 provincii: Brabantul Valon, Namur, Lige, Hainaut, Luxemburg
Regiunea Capitalei Bruxelles, regiunea capitala.
Fiecare provincie se subdivide in 'arondismente' ori raioane, iar raioanele in comune.
Luxemburg
Luxemburg are un sistem parlamentar de guvernare, fiind o monarhie constitutionala. In conformitate cu constitutia din 1868, puterea executiva este exercitata de Marele Duce sau de Marea Ducesa, si de Cabinet, constituit dintr-un Prim-ministru si mai multi ministri. Marele Duce are puterea de a dizolva Parlamentul si de a forma un altul.
Puterea legislativa apartine Camerei Deputatilor, alesi direct pentru mandate de 5 ani. Un al doilea corp, Consiliul de Stat, format din 21 de cetateni numiti de Duce, are rol consultativ pentru Camera Deputatilor in elaborarea legilor.
Marele ducat are 3 tribunale inferioare (in Esch-sur-Alzette, in Luxembourg si in Diekirch), 2 tribunale districtuale (Luxembourg si Diekirch) si o Curte Superioara de Justitie (Luxembourg), care include Curtea de Apel si Curtea de Casatie.
Exista si un tribunal administrativ, o Curte Administrativa si o Curte Constitutionala, toate in orasul Luxembourg.
Irlanda
Statul este o republica, cu un sistem parlamentar de guvernare. Presedintele Irlandei, care este seful statului, este ales pentru un termen de 7 ani si nu poate fi re-ales numai inca odata.
Rolul Presedintelui este in general ceremonial, desi are niste puteri si functii constitutionale si este avizat de Consiliul Statului. Prim Ministru Irlandei este cunoscut ca Taoiseach si este nominalizat de Presedinte dupa decizia Parlamentului. In general, Taoiseach-ul este seful partidului politic care castiga cele mai multe locuri la alegerile nationale. In ultimul timp, este normal pentru guvernele Irlandei sa fie formate din coalitii, ne fiind un guvern format dintr-un singur partid din perioada - .
Parlamentul bicameral, numit Oireachtas, este format din Senat si Camera Deputatilor. Senatul are 60 de membri, 11 nominalizati de Taoiseach, 6 alesi de 2 universitati din tara, si 43 alesi de reprezentanti publici. Camera Deputatilor are 166 de membri, cunoscuti ca Teachta Dla, care sunt alesi direct si reprezinta electorate, sau sectii de votare, sub sistemul de reprezentare proportionala. In constitutie este specificat ca alegerile parlamentare trebuie tinute cel putin din 7 in 7 ani.
Oireachtas-ul are puteri exclusive pentru:
aprobarea bugetului de stat
propunerea schimbarilor constitutionale, care dupa aceea trebuie sa fie aprobate prin plebiscit
angajarea trupelor militare intr-un conflict
permiterea agrementelor internationale sa devina parte din legile nationale a Irlandei
aprobarea legilor selectate cu efect extra-teritorial
aprobarea, in cazuri de urgenta, a aproape oricarui lege care se crede necesara
Guvernul Irlandei are maximum 15 membri, si maxim 2 din acestia pot fi nominalizati de Senat. Prim Ministrul, Vice Prim Ministrul si Ministru de Finante trebuie sa fie membri ai Parlamentului. Guvernul in putere la ora actuala este o coalitie intre doua partide: Fianna Fil sub Taoiseach-ul Brian Cowen si Democratii Progresivi sub Vice Prim Ministrul Mary Harney.
Opozitia in Parlamentul curent este formata din partidul Fine Gael si Partidul Laburist. Celelate partide cu reprezentanta parlamentara includ: Partidul Verde, Sinn Fin si Partidul Socialist.
Regatul Unit al Marii Britanii
Regatul Unit este o monarhie constitutionala, in care puterea executiva este atribuita Guvernului ('Guvernul Majestatii Sale') si provine de la Parlament. Este una din putinele tari actuale care nu au o Constitutie
Primul ministru este seful Guvernului si este responsabil in fata Camerei Comunelor, camera inferioara a Parlamentului. Acest sistem de guvernare a fost emulat si in alte parti ale lumii si este cunoscut sub numele de modelul Westminster.
Suveranul are teoretic puteri largi, insa in practica indeplineste doar functii ceremoniale. Suveranul este cel care promulga legile emise de Parlament. De asemenea el deschide in fiecare an sesiunea Parlamentului cu asa-numitul Mesaj al Coroanei, care este de fapt un program de guvernare. Suveranul Regatului Unit este monarh de drept si in alte 15 tari ale Commonwealth-ului. Actualul suveran al Regatului Unit este Regina Elisabeta a II-a, care a urcat pe tron in si a fost incoronata in .
Parlamentul este institutia legislativa nationala a Regatului. Este compusa din doua Camere: Camera Comunelor, cu membri alesi, si Camera Lorzilor, ai carei membri sunt in general numiti. Camera Lorzilor (The Right Honourable The Lords Spiritual and Temporal of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland in Parliament Assembled sau pe scurt House of Lords) este camera superioara a Parlamentului Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. Parlamentul cuprinde si Camera Comunelor (camera inferioara) precum si monarhul. Camera Lorzilor este un corp neales (numit) format din 2 arhiepiscopi, 24 episcopi ai Bisericii Anglicane si 692 de membri ai nobilimii britanice. Lorzii spirituali raman in functie atat timp cat isi pastreaza si functiile ecleziastice in timp ce membrii nobilimii isi pastreaza locul in Camera pe viata. Camera Comunelor are puteri mai mari decat cea a Lorzilor, si poate trece legi respinse de catre cea din urma. Camera Comunelor este compusa din 646 membri, fiecare in parte fiind ales dintr-o circumscriptie electorala, prin sistemul first past the post, zis si 'the winner takes it all' - candidatul cu cel mai mare numar de voturi intr-o circumscriptie castiga mandatul. Camera Lorzilor are 724 de membri, din randurile aristocratiei britanice si ale clerului.
Ministrii Guvernului sunt alesi prin conventie dintre membrii Camerei Comunelor, desi unii provin si din Camera Lorzilor. Ministrii sunt investiti cu putere executiva dar si legislativa. Primul-ministru este in general seful partidului cu cei mai multi reprezentanti in Camera Comunelor. Actualul Prim-ministru este Gordon Brown, liderul Partidului Laburist,
Danemarca
Danemarca este cea mai veche monarhie din Europa. In a devenit o monarhie constitutionala odata cu adoptarea unei noi constitutii.
Monarhul este seful formal al statului, un rol mai mult ceremonial, deoarece puterea executiva, exercitata de monarh, este exercitata prin Cabinetul de Ministri, Primul Ministru fiind primul intre egali (primus inter pares). Puterea legislativa este detinuta atat de monarh cat si de Parlamentul danez, cunoscut sub numele de Folketing, care este constituit din (nu mai mult de) 179 de membri. Puterea judecatoreasca este detinuta de Curtea daneza.
Alegerile pentru Parlament trebuie sa aiba loc la interval de maxim 4 ani, dar Primul Ministru poate cere alegeri anticipate. Daca Parlamentul da un vot de neincredere Primului Ministru, intregul Guvern demisioneaza. Tara este deseori condusa de guverne minoritare.
In Danemarca este practicat votul universal si in toate chestiunile, legea daneza considera femeile egale barbatilor.
Pedeapsa cu moartea a fost abolita in Danemarca in . A fost reintrodusa pentru scurt timp dupa al doilea razboi mondial, la presiunea publica.
intr-o tara unde ar fi sub riscul pedepsei cu moartea.
Spania
Spania este o monarhie constitutionala, cu o monarhie ereditara si cu un Parlament bicameral, Cortes sau Ansamblul National.
Puterea executiva consta din Consiliul de Ministri prezidat de Presedintele Guvernului (asemanator unui Prim Ministru), propus de monarh si ales de catre Ansamblul National dupa alegerile legislative.
Puterea legislativa este formata din Congresul Deputatilor cu 350 de membrii, alesi prin vot popular pe liste-bloc, prin reprezentarea proportionala, destinati sa serveasca timp de 4 ani, si un Senat cu 259 de locuri din care 208 formate din alesi directi pe baza votului popular si ceilalti 51 trimisi de legislaturile locale pentru a servi tot timp de 4 ani.
In , Spania discuta cu Regatul Unit despre Gibraltar, o mica peninsula care si-a schimbat posesorul in timpul Razboiului Spaniol de Succesiune in . Discutiile se refera la impartirea suveranitatii asupra peninsulei, subiect al unui referendum constitutional al gibraltarienilor, care si-au exprimat opozitia fata de orice act de supunere statului spaniol.
Spania este, in prezent, statul autonomiilor, formal unitar, dar, de fapt, functionand ca o federatie de Comunitati Autonome, fiecare cu puteri si legi diferite (de exemplu unele au propriile lor sisteme educationale si de sanatate, altele nu).
Portugalia
In anii ce au urmat loviturii de stat, Portugalia a indepartat progresiv institutiile nedemocratice si s-a stabilizat ca o democratie constitutionala. Cele 4 mari organe politice portugheze sunt Presedintia, Primul Ministru si Consiliul de Ministrii (Guvernul), Parlamentul si puterea judiciara.
Presedintele, ales pentru un mandat de 5 ani, in mod direct, prin vot direct, de asemenea comandant sef al fortelor armatei. Puterile prezidentiale includ alegerea Primului Ministru si a Consiliului de Ministri, in care Presedintele trebuie sa fie ghidat de rezultatele alegerilor.
Consiliul de Stat, un organ prezidential de supraveghere, este compus din 6 ofiteri civili seniori, orice fost Presedinte ales incepand cu 1976, 5 membrii alesi de catre Ansamblu, si 5 alesi de catre Presedinte. Guvernul este condus de catre un Prim Ministru, care numeste Consiliul de Ministri.
Ansamblul Republicii (Parlamentul) este un organ unicameral compus din 230 de deputati. Alesi prin vot universal conform sistemului de reprezentare proportionala, deputatii servesc un mandat de 4 ani, cu exceptia cazului in care Presedintele dizolva Ansamblul si cere noi alegeri.
Curtea Suprema nationala este curtea ultimului apel. Curti militare, administrative si fiscale sunt desemnate ca categorii de curti diferite. Un Tribunal Constitutional format din 9 membrii verifica constitutionalitatea legislatiei.
Finlanda
Finlanda are o forma republicana de guvernamant. Finlanda are un sistem semi-prezidential cu parlamentarism. Presedintele este responsabil cu politica externa a Uniunii Europene.
Puterea executiva este detinuta de Prim Ministru. Responsabilitatea formarii cabinetului si negocierii platformei revine sefului partidului care detine cel mai mare suport in alegerile pentru Parlament. Aceasta persoana deasemenea devine Prim Ministrul cabinetului. Oricare minister si cabinetul ca un tot unitar trebuie sa aiba incredere in Parlament si poate fi demis sau inlocuit. Consiliul de Stat este format din Prim Ministru si ministrii din diferitele departamente ale Guvernului central.
Presedintele Finlandei este seful statului. Potrivit Constitutiei Finlandei, Presedintele detine puteri extinse. Presedintele este ales direct de oameni pentru un mandat de 6 ani. Din 1991, nici un Presedinte nu mai poate fi ales pentru mai mult de doua mandate consecutive. Presedintele trebuie sa fie un cetatean nascut in Finlanda.
Parlamentul unicameral este numit Enduskunta. El este autoritatea suprema in Finlanda. Parlamentul poate schimba Constitutia Finlandei, poate cauza demisia Consiliului de Stat si poate sa nu ia in seama drepul de veto al Presedintelui. Parlamentul Finlandei este format dintr-un consiliu cu 200 membrii. Membrii sunt alesi pentru un mandat de 4 ani prin votul popurului. Potrivit Constitutiei Finlandei, Parlamentul alege Prim Ministrul, care este numit de Presedinte. Ceilalti ministrii sunt numiti de Presedinte la propunerea Primului Ministru. Actualul Prim Ministru al Finlandei, care este deasemenea seful Partidului Central este Matti Vanhanen, care in 2006 a fost Presedintele Consiliului European.
Parlamentul, de cand a fost introdus votul egal si comun din 1906, a fost dominat de vechii Conservatori, Partidul de Centru si Social Democrati, care au un suport apoximativ egal si detin 80% din voturi.
Legislatia poate fi initiata de Consiliul de Stat sau de unul dintre membrii Parlamentului, care sunt alesi pentru un mandat de 4 ani pe baza reprezentarii proportionale prin lista deschisa.
Sistemul juridic al Finlandei este impartit intre curti cu jurisdictie civila si penala si curti administrative cu responsabilitate pentru litigiu intre organele individuale si administrative ale statului si comunitatilor. Legea finlandeza este codificata si sistemul ei de curte contine curtile locale, curtile de apel regionale si Curtea Suprema. Ramura administrativa a justitiei cuprinde curtile administrative si Curtea Administrativa Suprema. In plus fata de curtile obisnuite, mai exista cateva curti speciale in anumite ramuri ale administratiei. Exista deasemenea o Inalta Curte de Acuzare pentru acuzatiile penale impotriva Presedintelui Republicii, judecatorilor curtilor supreme, membrilor Consiliului de Stat, Cancelarului de Justitie.
Constitutia Finlandei si locul ei in sistemul juridic sunt neobisnuite, deoarece nu este curte constitutionala si Curtea Suprema nu are un drept explicit sa declare o lege neconstitutionala. In principiu, constitutionalitatea legilor in Finlanda este verificata de un simplu vot in Parlament. Oricum, Comitetul pentru Legea Constitutionala revede orice polite indoielnice, daca este nevoie. In practica, Comitetul pentru Legea Constitutionala indeplineste obligatiile unei curti constitutionale.
Dupa caderea Uniunii Sovietice in 1991, Finlanda s-a eliberat de sub ultimele restrictii impuse in urma tratatelor de pace de la Paris din 194 Pactul de Prietenie, Cooperare si Ajutor Mutual a fost anulat, dar Finlanda a recunoscut Federatia Rusa ca succesor al URSS si a fost prompta in a redacta tratatele bilaterale de bunastare.
Ministerul Afacerilor Externe este responsabil de politica externa a Finlandei. Momentan Ministrul Afacerilor Externe si seful ministerului este Erkki Tuomioja. Politica externa a Finlandei este bazata pe calitatea de membru a Uniunii Europene, nici o alianta militara si neutralitate. Finlanda si-a aprofundat participarea in integrarea europeana prin aderarea la Uniunea Europeana alaturi de Suedia si Austria in 1995. Finlanda este deasemenea in Consiliul Nordic si are traditie in cooperarea cu tarile nordice. Finlanda are relatii bune cu toti vecinii, Suedia, Norvegia, Rusia si Estonia si nu este implicata in conflicte internationale sau dispute iscate. Doctrina militara este bazata strict pe auto-aparare, si intr-adevar, Constitutia Finlandei permite participarea doar in operatiunile militare autorizate de UN sau de OSCE.
Grecia
In 1995, Constitutia descria Grecia ca fiind "o republica parlamentara prezidentiala", cu garantii specifice extinse ale libertatii cetatenilor si insarcinarea puterilor sefului statului unui Presedinte ales de Parlament pentru un mandat de 5 ani.
Structura guvernamentala a Greciei este asemanatoare cu cea intalnita in multe democratii vestice si a fost descrisa ca un compromis intre modelele Frantei si Germaniei. Primul Ministru si cabinetul ocupa locul central in procesul politic, in timp ce Presedintele exercita cateva functii executive si legislative in plus fata de obligatiile ceremoniale. Prim Ministrul Greciei este seful Guvernului, iar puterea executiva este exercitata de Guvern.
Puterea legislativa este impartita intre Guvern si Parlamentul elen.
Sistemul judiciar este independent de cel executiv si de legislatura si cuprinde 3 Curti Supreme: Curtea de Casatie, Consiliul de Stat si Curtea Auditorilor. Sistemul judiciar cuprinde deasemenea curti civile, care judeca cazurile civile si penale si curti administrative, care judeca cazuri administrative, si anume disputele dintre cetateni si stat.
Grecia alege o legislatura prin votul universal al tuturor cetatenilor care au 18 ani impliniti. Parlamentul elen are 300 membrii, alesi pentru un mandat de 4 ani. De cand s-a restaurat democratia, sistemul partidelor este dominat de Noua Democratie liberal-conservatoare si de socialistii PASOK.
Suedia
Suedia este o monarhie constitutionala. Parlamentul este unicameral. Primul Ministru si Parlamentul (Riksdag) cu 349 membrii sunt alesi pentru perioade de 4 ani, prin vot direct si reprezentare proportionala.
Rege, din 1975, este Carl Gustaf al XVI-lea, care indeplineste astazi numai functii ceremoniale, in calitate de Sef al Statului. Carl XVI Gustav al Suediei, al carui nume complet este Carl Gustaf Folke Hubertus Bernadotte (nascut pe 30 Aprilie 1946), este fiul lui Gustav Adolf al Suediei (1906-1947) si al Sybillei de Saxe-Coburg-Gotha (1908-1972); este nepotul direct al Regelui Gustav VI Adolf al Suediei. Carl XVI Gustav al Suediei s-a casatorit cu Silvia Sommerlath pe 19 iunie 1976, avand trei copii:
Printesa Victoria, Ducesa de Vstergtland (n. 1977)
Printul Carl Philip, Duce de Vrmland (n. 1979)
Printesa Madeleine, Ducesa de Hlsingland si Gstrikland (n. 1982).
Printesa Victoria este mostenitoarea Coroanei Suedeze ca prim nascut al Regelui Carl XVI Gustav.
Austria
Seful statului este Presedintele, care este ales la fiecare 6 ani prin votul poporului. Presedintele desemneaza cancelarul, in mod normal liderul celui mai mare partid din Parlament din urma alegerilor.
Parlamentul austriac este format din doua camere, Bundesrat (consiliul federal), ce consta in 64 de reprezentanti ai statelor, in functie de populatie, si Nationalrat (consiliul national), care are 183 membrii alesi prin vot direct.
Dupa 3 decade de majoritate social-democrata, o coalitie de dreapta a fost formata in , constand din conservatorul Partid Popular si Partidul Libertatii. Totusi, dupa ceva turmentatie in Partidul Libertatii in privinta politei si conducerii partidului, cancelarul federal Wolfgang Schssel (Partid Popular) a anuntat la 9 septembrie ca alegerile generale vor avea loc prematur, la sfarsitul lui noiembrie. In alegerile de la 14 noiembrie , Partidul Popular a realizat o victorie rasunatoare (42,3% din voturi), pe cand Partidul Libertatii nu a intrunit decat 10,1%.
Parlamentul austriac (183 scaune) va fi format dupa cum urmeaza:
79 scaune Partidul Popular Austriac (42,3% din voturi)
69 scaune Partidul Social-Democrat Austriac (36,51%)
18 scaune Partidul Libertatii Austriac (10.1%)
17 scaune Partidul Verde Austriac (9.47%)
La 28 februarie , coalitia dintre Partidul Popular si Partidul Libertatii a fost continuata, din nou avand pe Wolfgang Schssel (Partid Popular) drept cancelar federal. Vice-cancelarul sau a fost Herbert Haupt (Partidul Libertatii) pana ce a fost inlocuit de Hubert Gorbach (Partidul Libertatii) la 20 octombrie 2003. Inainte de aceasta au avut loc discutii de sondaj cu o lunga durata intre Partidul Popular si alte partide majore ca Partidul Libertatii, Partidul Social-Democrat Austriac si Partidul Verde.
Polonia
Polonia este o democratie liberala, a carei Constitutie dateaza din 199 Structura guvernamentala se bazeaza pe Consiliul de Ministrii, condus de un Prim Ministru.
Actualul Prim Ministru este Jaroslaw Kaczyński. Presedintele numeste cabinetul pe baza propunerilor Primului Ministru. Presedintele, ales prin votul poporului o data la 5 ani, este seful statului. Presedintele actual este Lech Kaczyński, fratele geaman al Prim Ministrului.
Voturile polonezilor aleg Parlamentul bicameral format din 460 de membrii pentru Seim si 100 membrii pentru Senat.
Seim-ul este ales sub reprezentare proportionala potrivit metodei Hondt, o metoda similara cu cea folosita in multe sisteme politice parlamentare. Senatul, pe de alta parte, este ales sub o metoda rara a pluralitatii votului, unde cativa candidati cu cel mai mare suport sunt alesi de fiecare alegator. Cu exceptia partidelor de minoritati, numai candidatii partidelor politice care primesc mai putin de 5 % din votul national total pot intra in Seim.
Ramura juridica joaca un rol important in luarea deciziilor. Institutiile cele mai importante sunt Curtea Suprema, Curtea Administrativa Suprema, ale caror judecatori sunt numiti pe o perioada nedefinita de Presedinte, la recomandarea Consiliului National Juridic, Tribunalul Constitutional, ai carui judecatori sunt alesi de Seim pentru 9 ani si Tribunalul Statului, ai carui judecatori sunt alesi de Seim.
Slovenia
Presedintele sloven este ales prin vot universal pentru un mandat de 5 ani.
Parlamentul sloven este bicameral. Adunarea Nationala, este alcatuita din 90 de scaune dintre care doua sunt rezervate reprezentantilor minoritatii maghiare si a celei italiene. Consiliul National, este alcatuit din 40 de scaune si reprezinta interesele economice, sociale si profesionale de la nivel local. Alegerile parlamentare se tin la fiecare 4 ani.
Ungaria
Forma de stat a Ungariei este republica. Ungaria face parte din NATO si a devenit in mai membra a Uniunii Europene.
Parlamentul ungar este format din 386 de deputati, o data la ani sunt alesi pe listele individuale de de candidati in circumscriptiile electorale, iar de deputati partidele formeaza listele de candidati nu sunt votati in direct de alegator ci prin alegerea partidului de alegatori, deputatii il aleg pe Primul Ministru, iar Primul Ministru desemneaza guvernul si ministrii.
Constitutia maghiara a fost modificata de mai multe ori, prima oara in anul . Schimbarea cea mai mare a fost in a intrat in vigoare in octombrie Presedintele este ales o data la ani, functia Presedintului este reprezentativa (simbolica) dar el desemneaza premierul si este autoritatea suprema al armatei. Parlamentul initiaza legi care trebuie sa corespunda cu Constitutia ungara, Presedintele aproba, in caz ca nu corespunde Presedintele are dreptul sa anuleze legea initiata de Parlament, prin Curtea de Constitutie.
Malta
Alegatorii micii insule mediteraneene arata o divizare politica cum nu se mai gaseste altundeva. Conservatorii nationalisti si socialistii se lupta pentru putere, ambii ar putea construi o circumscriptie stabila.
De aceea in Malta diferenta de voturi a fost foarte mica. Presedintele Edward Fenech Adami a sperat de exemplu la o votare cu 57 % pentru Referendumul UE, si a numit aceasta marea majoritate. Statutul de membru de partid este mostenit din generatie in generatie in Malta.
Pe 12 martie , deci la 4 zile de la referendumul pentru extinderea Uniunii Europene au avut loc in Malta alegeri parlamentare. Dupa modelul referendumului, maltezii au ales conservatorii nationali (PN) pentru 51,79 % din locurile din Parlament si Partidul Muncii (MLP) pentru 47,51 % din locurile din Parlament. Al treilea partid, Alternattiva Demokratika (AD) a primit 0,68 % din voturile exprimate si deci nici un loc in Parlament.
Cipru
Dupa ce si-a castigat independenta, Cipru a devenit un membru fondator al Miscarii Nealinierii alaturi de toate cele 3 puteri garante (Grecia, Turcia si Marea Britanie), membre ale Organizatiei Tratatului Nord Atlantic.
Constitutia Ciprului din 1960 a prevazut un sistem prezidential de guvernare cu ramuri executive, legislative si juridice, ca un sistem complex de verificari si echilibre, incluzand un segment ponderat de putere participativa pentru a proteja interesele cipriotilor turci. Puterea executiva, de exemplu, este detinuta de un Presedinte cipriot grec, Dimitris Christofias si un Vice Presedinte cipriot turc, alesi de comunitatile lor pentru un mandat de 5 ani si fiecare posedand un drept de veto peste anumite tipuri de decizii legislative si executive.
Letonia
Parlamentul unicameral este ales prin votul direct al populatiei la fiecare 4 ani. Presedintele este ales de Parlament printr-o alegere separata, de asemenea o data la 4 ani.
Presedintele numeste un Prim Minisitru care, impreuna cu cabinetul lui, formeaza ramura executiva a Guvernului, care trebuie sa primeasca un vot de incredere al Parlamentului.
La 20 Septembrie 2003, in urma unui referendum la nivel national, 66,9% din participanti au votat pentru aderarea la Uniunea Europeana. Letonia a devenit un membru cu drepturi depline al Uniunii Europene la 1 Mai 2004. Letonia a devenit membru NATO din 29 Martie 2004.
Estonia
Estonia este o democratie constitutionala, cu un Presedinte ales de Parlamentul unicameral o data la 4 ani.
Guvernul, sau puterea executiva, este format din Primul Ministru, numit de Presedinte, si un cabinet de 14 ministri. Guvernul este numit de Presedinte dupa aprobare din partea Parlamentului.
Puterea legislativa apartine Parlamentului unicameral, numit Riigikogu, care are 101 locuri. Membrii sunt alesi prin vot universal, pentru mandate de 4 ani. Curtea suprema de justitie este Curtea Nationala, sau Riigikohus, cu 19 judecatori, al caror sef este numit pe viata de Parlament la nominalizarea Presedintelui.
Votul prin internet a fost deja utilizat in cadrul alegerilor locale in Estonia, iar legislatorii au autorizat de asemenea utilizarea votului prin internet in cadrul alegerilor parlamentare.
Lituania
De cand Lituania si-a declarat independenta la 11 Martie 1990, si-a pastrat traditiile puternic democratice.
La primele alegeri generale din 25 Octombrie 1992, 56,75% din totalul numarului de voturi au sustinut noua Constitutie. Redactarea Constitutiei a fost un lung si complicat proces.
Seful statului este Presedintele, ales direct pentru un mandat de 5 ani; el sau ea pot servi maximum 2 consecutive mandate. Rolul Presedintelui este unul ceremonial cu functii de supraveghere a afacerilor externe si a politicii de aparare nationala. Presedintele, cu permisiunea Parlamentului, de asemenea numeste Prim Ministrul si restul membrilor cabinetului, precum si judecatorii pentru toate curtile. Judecatorii de la Curtea Constitutionala, care au un mandat de 9 ani, sunt numiti de Presedinte (3 judecatori), de Seful Parlamentului (3 judecatori) si de seful Curtii Supreme (3 judecatori).
Parlamentul unicameral, Seimas, are 141 membrii care sunt alesi pentru 4 ani. 71 din membrii ai corpului legislativ sunt alesi in circumspectii electorale simple si alti 70 sunt alesi prin vot national prin reprezentare proportionala. Un partid trebuie sa primeasca cel putin 5% din votul national sa reprezinte Parlamentul.
Republica Ceha
Republica Ceha este o republica democratica parlamentara, unde Prim Ministrul este seful Guvernului. Parlamentul este bicameral, cu Camera Deputatilor si Senat.
Slovacia
Slovacia este o republica, condusa de un Presedinte, ales prin vot direct si universal la fiecare 5 ani. Puterea executiva este exercitata de catre Prim-Ministru, care este de obicei seful partidului sau al coalitiei majoritare din Parlament, numit fiind de Presedinte.
Restul Guvernului este numit de catre Presedinte la recomandarea Primului Ministru.
Puterea legislativa este constituita de Consiliul National al Republicii Slovace, Parlament monocameral fiind format din 150 de membri. Parlamentarii sunt delegati pentru un mandat de 4 ani proportional cu voturile obtinute.
Puterea judecatoreasca este reprezentata de catre Curtea Constitutionala, care decide chestiunile constitutionale. Cei 13 membri ai sai sunt numiti de Presedinte, de pe o lista de candidati realizata de Parlament.
Romania
Parlamentul Romaniei este bicameral, fiind alcatuit din Senat, cu 137 de membri, si Camera Deputatilor, cu 314 membri. Un numar de 18 locuri suplimentare in Camera Deputatilor sunt rezervate reprezentantilor minoritatilor nationale.
Diferenta numarului de membri se datoreaza normei de reprezentare diferite de la o Camera la alta. Astfel, norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputatilor este de un deputat la 70.000 locuitori, iar cea pentru alegerea Senatului este de un senator la 160.000 locuitori. Are rol legislativ, discutand si votand legile ordinare si organice, atat in comisiile de specialitate cat si in plen. Membrii Parlamentului sunt alesi prin vot uninominal, universal, direct si secret. Sistemul electoral este unul proportional (membrii Parlamentului se aleg din toate partidele care au depasit pragul electoral de 5% din totalul sufragiilor exprimate, in baza unui algoritm). Alegerile se tin o data la 4 ani, ultimele avand loc la 28 noiembrie .
Presedintele Romaniei este ales prin vot direct o data la 5 ani, printr-un sistem majoritar, in care castigator este declarat cel care acumuleaza, la primul tur de scrutin, 50%+1 din voturile alegatorilor inscrisi in listele electorale. Daca acest procent nu se atinge, are loc un al doilea tur de scrutin, la care participa primii doi candidati, fiind declarat castigator candidatul care intruneste cel mai mare numar de voturi. Pana la revizuirea Constitutiei in , mandatul prezidential era de 4 ani. Presedintele desemneaza un candidat pentru functia de Prim-Ministru, in urma consultarii partidului care are majoritate absoluta in Parlament ori, daca nu exista o astfel de majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament. La randul sau, Primul Ministru isi alege membrii Guvernului, Guvernul fiind apoi supus aprobarii Parlamentului. Guvernul impreuna cu Presedintele reprezinta puterea executiva in stat. Ultimele alegeri au avut loc la 28 noiembrie (primul tur de scrutin), respectiv la 12 decembrie (al doilea tur de scrutin). Romania este reprezentata in cadrul Uniunii Europene de 35 europarlamentari. Romania este membra a Organizatiei Natiunilor Unite din data de 14 decembrie , NATO din 2004, si a Uniunii Europene(UE), din data de 1 ianuarie .
In urma referendumului din 19 mai 2007, Presedintele Traian Basescu va ramane in functie. 75,24% dintre voturile exprimate pana la ora 18:00 au fost impotriva demiterii, conform sondajului derulat de Metromedia Transilvania si INSOMAR.
Puterea judecatoreasca este exercitata de Inalta Curte de Casatie si Justitie impreuna cu curtile de apel, tribunalele si judecatoriile.
Constitutia Romaniei, adoptata in 1991 si modificata in 2003, este bazata pe cea din 1923 si pe a celei de-a V-a Republici Franceze.
Bulgaria
Presedintele Bulgariei, care este seful de stat si comandantul sef al armatei, este ales pentru un termen de 5 ani. Rolurile principale ale Presedintelui sunt organizarea datelor pentru alegeri si plebiscite, reprezentarea Bulgariei pe plan international si semnarea tratatelor internationale.
Este deasmenea seful Consiliului Consultativ pentru Securitate Nationala. Presedintele are dreptul sa blocheze legislatia prin trimiterea legii inapoi la Parlament, desi daca o lege este votata a doua oara cu o majoritatea simpla, nu are drept de veto.
Bulgaria are un Parlament unicameral, format din Adunarea Nationala, sau Narodno Sabranie. Adunarea Nationala are 240 de mebrii alesi pentru termeni de 4 ani. Partidele politice trebuie sa primeasca minimum 4% din votul total national pentru a fi reprezentate in Parlament. Adunarea Nationala este responsabila pentru formarea legilor, aprobarea bugetului de stat, organizarea datelor pentru alegerile prezindentiale, selectia Primului Ministru, declaratii de razboi, trimiterea trupelor in angajamente internationale si ratificarea tratatelor internationale.
|
TARA |
CAPITALA |
ANUL ADERARII |
FORMA DE GUVERNAMANT |
|
Franta |
Paris |
Republica |
|
|
Italia |
Roma |
Republica |
|
|
Germania |
Berlin |
Republica federala |
|
|
Luxemburg |
Luxemburg |
Monarhie constitutionala |
|
|
Olanda |
Amsterdam |
Monarhie constitutionala |
|
|
Belgia |
Bruxelles |
Monarhie constitutionala |
|
|
Irlanda |
Dublin |
Republica |
|
|
Marea Britanie |
Londra |
Monarhie constitutionala |
|
|
Danemarca |
Copenhaga |
Monarhie constitutionala |
|
|
Grecia |
Atena |
Republica parlamentara |
|
|
Spania |
Madrid |
Monarhie constitutionala |
|
|
Portugalia |
Lisabona |
Republica |
|
|
Austria |
Viena |
Republica parlamentara |
|
|
Finlanda |
Helsinki |
Republica |
|
|
Suedia |
Stockholm |
Monarhie constitutionala |
|
|
Estonia |
Tallin |
Republica parlamentara |
|
|
Letonia |
Riga |
Republica parlamentara |
|
|
Lituania |
Vilnius |
Republica parlamentara |
|
|
Malta |
Valetta |
Republica |
|
|
Cipru |
Nicosia |
Republica |
|
|
Polonia |
Varsovia |
Republica |
|
|
Ungaria |
Budapesta |
Republica parlamentara |
|
|
Slovenia |
Ljubljana |
Republica parlamentara |
|
|
Slovacia |
Bratislava |
Republica parlamentara |
|
|
Cehia |
Praga |
Republica parlamentara |
|
|
Bulgaria |
Sofia |
Republica parlamentara |
|
|
Romania |
Bucuresti |
Republica |
Tabel 1. Forma de guvernamant a tarilor membre UE
Sursa: prelucrare proprie
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1347
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
