Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


NOTIUNI GENERALE PRIVIND COOPERAREA IN SPATIUL SCHENGEN

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic




Serviciul Management Organizatoric, Comunicare Publica si Relatii Internationale

- TEMA GENERALA DE PREGATIRE NR. 1 -



NOTIUNI GENERALE PRIVIND COOPERAREA IN SPATIUL SCHENGEN

Scurt istoric si acquis

Pentru a putea crea cadrul necesar indeplinirii tuturor celor patru libertati ce caracterizeaza calitatea de membru al Uniunii Europene - libertatea de miscare a bunurilor, capitalurilor, serviciilor si a persoanelor - la data de 14 iunie 1985, Germania, Franta, Belgia, Luxemburg si Olanda au semnat Acordul Schengen (Schengen fiind o localitate din Luxemburg) referitor la abolirea treptata a controlului vamal comun acestor tari.

Prin semnarea acestui acord, se urmarea stabilirea unei zone fara restrictii privind circulatia persoanelor si a marfurilor, in interiorul careia controalele la frontiera dintre tarile participante sa fie eliminate. Era astfel incurajata existenta unei cooperari mai stranse in vederea combaterii criminalitatii transfrontaliere.

Statele membre ale Acordului Schengen

In prezent, 24 state europene sunt membre cu drepturi depline ale Acordului Schengen:

  • 1985 : Belgia, Franta, Germania, Luxemburg, Olanda;
  • 1990 : Italia;
  • 1991 : Portugalia, Spania;
  • 1992 : Grecia;
  • 1995 : Austria;
  • 1996 : Danemarca, Finlanda, Suedia;
  • 2001 : Islanda, Norvegia;
  • 21 decembrie 2007: Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia si Republica Ceha.

Termenul asumat de catre Romania pentru aderarea la spatiul Schengen este 2011.

Obiectivele acordului

Obiectivele principalele ale Acordului au in vedere:

• armonizarea prevederilor legate de intrarea si sederea de scurta durata in spatiul Schengen a cetatenilor din afara UE (omogenizarea vizei Schengen);

• problema azilului (determinarea statului caruia i se va supune solicitantul azilului);

• probleme de combatere vamala a infractiunilor legate de droguri;

• cooperarea politiei (urmariri transfrontaliere);

• cooperarea dintre statele Schengen in probleme de justitie.

Odata ce controlul vamal este complet abolit, detinatorul vizei comune este indreptatit sa stea in cele 24 state ce aplica Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen pentru maximum 90 zile intr-o perioada de sase luni, in perioada de valabilitate a vizei.

Conventia de aplicare a Acordului Schengen

La 19 iunie 1990 a fost semnata Conventia de Aplicare a Acordului Schengen prin care se urmareste crearea, in urma abolirii controlului vamal comun, unui spatiu comun de securitate si justitie. Conventia de Aplicare a Acordului Schengen a intrat in vigoare la 1 septembrie 1993, insa, datorita neindeplinirii conditiilor tehnice si legale, a inceput sa aiba efect practic la 26 martie 1995.

Punctele cheie ale Conventiei sunt:

• Cetatenii tarilor ce implementeaza Acordul Schengen pot trece frontierele interne ale tarilor semnatare la orice punct, fara a fi supusi controlului vamal;

• Viza fara restrictii teritoriale (viza turistica sau cea business ce permite detinatorului sa stea pana la 90 de zile intr-o perioada de sase luni, viza de tranzit sau la aeroport), acordata unui cetatean dintr-o tara terta de catre una dintre tarile semnatare, indreptateste detinatorul, in acelasi scop si pe durata validitatii vizei, sa intre fara controlul vamal pe teritoriul oricareia dintre tarile semnatare.

• Orice cetatean dintr-o tara-terta cu permis de resedinta valid in una dintre tarile semnatare poate calatori cu un pasaport valid, fara a cere o viza, timp de 90 de zile intr-o perioada de sase luni, in alte tari semnatare;

• Armonizarea politicii de vize in tarile Schengen (lista comuna a cetatenilor din tarile terte care solicita vize);

• Controlul vamal extern potrivit unui standard comun Schengen;

• Accesul tuturor tarilor Schengen la Sistemul Informational Schengen (SIS), ce furnizeaza date despre identitatea personala sau alte informatii din spatiul Schengen;

• Cooperare apropiata dintre politie si justitie;

• Unificarea eforturilor pentru combaterea criminalitatii legate de droguri;

• Reguli ce determina acordarea competentei pentru procedurile de azil.

Acquis-ul Schengen

Toate aceste masuri, impreuna cu Acordul Schengen, Conventia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile si declaratiile adoptate de catre Comitetul Executiv Schengen stabilit in 1990, precum si protocoalele si acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen.

Protocolul atasat Tratatului de la Amsterdam (semnat la 2 octombrie 1997 si intrat in vigoare la 1 mai 1999) incorporeaza acquis-ul Schengen in cadrul legislativ si institutional al Uniunii Europene. Astfel, acquis-ul Schengen face parte din legislatia comunitara si a fost transferat in noul Titlu IV - Vize, azil, imigratie si alte politici legate de libera circulatie a persoanelor, al Tratatului Uniunii Europene.

Contine doua categorii de prevederi:

  • Prevederi care nu sunt legate de ridicarea controalelor la frontierele interne ale statelor membre (Categoria I). Acestea trebuie preluate pana la momentul aderarii la UE si nu sunt supuse procesului de evaluare Schengen. In cazul Romaniei, aceste prevederi sunt enumerate in anexa 2 a Tratatului de Aderare.
  • Prevederi direct legate de ridicarea controalelor la frontierele interne ale statelor membre (Categoria II). Acestea trebuie implementate si aplicate simultan cu ridicarea controalelor la frontierele interne si sunt supuse procesului de evaluare Schengen.

Romania si Bulgaria sunt obligate sa implementeze acquis-ul Schengen, insa anumite prevederi din acquis (cele din Categoria a II-a) vor intra in vigoare ulterior vizitelor de evaluare programate a avea loc in Romania si Bugaria incepand cu a doua jumatate a anului 2008, in temeiul unei Decizii unanime a Consiliului.

Principalele aspecte abordate de Conventia Schengen:

Controlul frontierelor

Traversarea frontierelor interne

Articolul 2 al Conventiei Schengen reglementeaza chestiunea traversarii frontierelor interne. Astfel, acestea pot fi traversate in orice punct, fara efectuarea unui control al persoanelor. Insa, din ratiuni de ordine publica sau de securitate nationala un stat membru Schengen poate, hotari, dupa consultarea celorlalte parti contractante, sa instituie controale la frontierele nationale pentru o perioada limitata in functie de situatia aparuta.

Traversarea frontierelor externe

Articolele 3-8 din Conventia Schengen reglementeaza chestiunea traversarii frontierelor externe. Acestea pot fi traversate, in principiu, numai prin punctele de trecere a frontierei, intre orele stabilite in acest scop iar partile contractante se obliga sa impuna sanctiuni pentru traversarea neautorizata a frontierelor externe prin alte locuri decat punctele de trecere sau in afara orelor fixate in acest scop.

De asemenea, este reglementata situatia pasagerilor zborurilor din state terte, care se transfera pe zboruri interne. Acestia vor fi supusi unui control la intrare, pe aeroportul de sosire a avionului care a efectuat zborul extern. Pasagerii de pe zborurile interne care se transfera pe curse aeriene cu destinatia spre state terte si bagajele de mana vor fi supusi unui control la plecare pe aeroportul unde are loc plecarea zborului extern.

Articolul 5 reglementeaza situatia strainilor care intra pe teritoriul unui stat Schengen. Pentru sederi care nu depasesc trei luni, acestora li se poate acorda permisiunea de intrare pe teritoriul unui stat Schengen, daca indeplinesc anumite conditii.

Articolele cuprinse in acest capitol mai contin reglementari referitoare la circulatia transfrontaliera la frontierele externe si la folosirea ofiterilor de legatura.

Regimul de vize

Articolul 9 din Conventia Schengen prevede adoptarea unei politici comune privind circulatia persoanelor si in special aranjamentele privind regimul de vize. In cazuri exceptionale, o parte contractanta poate sa deroge, prin consultare cu celelalte state membre, de la regimul comun de vize in legatura cu un stat tert, atunci cand ratiuni imperative de politica nationala impun adoptarea urgenta a unei decizii.

Vizele de sedere pe termen scurt

Articolele 10-17 reglementeaza regimul de eliberare a vizelor pentru acele vizite care nu depasesc trei luni. Aceste vize pot fi:

T    de calatorie – pentru una sau mai multe intrari, cu conditia ca nici durata unei vizite fara intrerupere si nici durata totala a unor vizite succesive sa nu depaseasca trei luni intr-o perioada de jumatate de an, de la data primei intrari;

T    de tranzit – traversarea teritoriilor partilor contractante o data, de doua ori sau, in mod exceptional, de mai multe ori in drumul spre teritoriul unui stat tert, cu conditia ca nici o perioada de tranzit sa nu depaseasca cinci zile.

Vizele de sedere pe termen lung

Articolul 18 reglementeaza regimul de eliberare a vizelor pentru acele sederi care depasesc trei luni. Aceste vize permit posesorilor lor sa tranziteze teritoriile celorlalte parti contractante pentru a ajunge pe teritoriul partii contractante care a emis viza.

Circulatia strainilor in spatiul Schengen

Articolele 19-24 din Conventie reglementeaza libera circulatie in spatiul Schengen, timp de maximum trei luni de la data primei intrari, a strainilor care detin vize uniforme si care au intrat in mod legal pe teritoriul unei parti contractante. Strainii care nu sunt supusi conditiei obtinerii unei vize pot circula liber pe teritoriile partilor contractante timp de maximum trei luni in decursul termenului de sase luni de la data primei intrari.

Declararea sosirii (art. 22) – in momentul intrarii pe teritoriul respectiv sau in termen de trei zile lucratoare de la intrare.

Alertarea in vederea non admisiei

Art. 25 reglementeaza modalitatile de eliberare a unui permis de sedere, pentru motive serioase, cu precadere motive umanitare, sau ca urmare a angajamentelor internationale, pentru strainii in legatura cu care exista o alertare in vederea non-admisiei.

Masuri de insotire

Art. 26-27 reglementeaza obligatia transportatorului care a adus strainul pana la frontiera externa pe cale aeriana, maritima sau terestra a unui stat Schengen ce ii refuza intrarea pe teritoriul sau, de a-i returna pe straini in statul tert din care acestia au fost transportati, sau in statul tert care a eliberat documentul de calatorie cu care au efectuat calatoria sau intr-un alt stat tert unde exista certitudinea ca vor fi primiti.

Cererile de azil

Articolul 28 reafirma respectarea de catre statele Schengen, fara nici o restrictie geografica, a obligatiilor asumate prin Conventia de la Geneva din 1951 privind statutul refugiatilor, modificata prin Protocolul de la New York din 1967, si angajamentul de a coopera cu Inaltul Comisariat ONU pentru Refugiati la punerea in aplicare a acestor documente.

Art. 29-32 din Conventia Schengen reglementeaza procedura de primire a cererilor de azil si statul responsabil de rezolvarea acestor cereri. Indiferent de partea contractanta la care un strain isi depune cererea de azil, numai o singura parte contractanta are raspunderea rezolvarii acestei cereri. Aceasta se determina in temeiul anumitor criterii.

Criteriile pentru primirea cererilor de azil sunt:

(a) Daca o parte contractanta a eliberat o viza, indiferent de tipul acesteia, sau un permis de sedere unui solicitant de azil, ea are raspunderea rezolvarii cererii. Daca viza a fost eliberata in temeiul autorizarii emise de o alta parte contractanta, raspunderea revine partii contractante care a dat autorizarea.

(b) Daca una sau mai multe parti contractante au eliberat o viza, indiferent de tipul acesteia, sau un permis de sedere unui solicitant de azil, raspunderea revine partii contractante care a eliberat viza sau permisul de sedere, care din acestea expira ultimul.

(c) Daca solicitantul de azil nu a parasit teritoriile partilor contractante, raspunderea definita la lit. (a) si (b) se mentine, chiar daca perioada de valabilitate a vizei, indiferent de tipul acesteia, sau a permisului de sedere a expirat. Daca solicitantul de azil a parasit teritoriile partilor contractante dupa eliberarea vizei sau a permisului de sedere, aceste documente constituie baza pentru raspunderea definita la lit. (a) si (b), daca nu au expirat intre timp conform dispozitiilor nationale.

(d) Daca partile contractante il excepteaza pe solicitantul de azil de la conditia obtinerii unei vize, raspunderea revine partii contractante ale carei frontiere externe au fost traversate de solicitantul de azil pentru a intra pe teritoriile partilor contractante.

(e) Daca solicitantul de azil a intrat pe teritoriul partilor contractante fara a fi in posesia unuia sau a mai multor documente, care urmeaza sa fie definite de Comitetul executiv, prin care se autorizeaza traversarea frontierei, raspunderea revine partii contractante ale carei frontiere externe au fost traversate de solicitantul de azil pentru a intra pe teritoriile partilor contractante.

(f) Daca un strain a carui cerere de azil este deja in curs de rezolvare de catre una din partile contractante depune o noua cerere, raspunderea revine partii contractante care se ocupa de prima cerere.

(g) Daca o parte contractanta a emis deja o decizie finala cu privire la o cerere anterioara de azil din partea unui strain si acesta depune o noua cerere, raspunderea revine partii contractante care a rezolvat cererea anterioara daca solicitantul de azil nu a parasit teritoriul partilor contractante.

Articolele 33-34 din Conventia Schengen reglementeaza procedura de reprimire a unui strain aflat in procedura de azil pe teritoriul statului unde a depus cerere de azil.

Articolele 35-36 din Conventia Schengen reglementeaza procedura de reunificare familiala.

Articolele 37-38 din Conventia Schengen reglementeaza schimbul reciproc de informatii dintre statele contractante privind procedura de azil, respectiv legislatia nationala, date statistice si orice alte informatii pe care le detin cu privire la un solicitant de azil.

Cooperare politieneasca

Cooperarea politieneasca, vamala si cea judecatoreasca au fost dezvoltate impreuna cu principiul liberei circulatii a persoanelor pentru a asigura faptul ca desfiintarea controalelor la frontiera nu va conduce la o intensificare a criminalitatii organizate.

Articolul 39 stipuleaza ca autoritatile politienesti ale statelor membre trebuie sa se asiste in prevenirea si detectarea infractiunilor. Este specificata posibilitatea infiintarii unor structuri de cooperare si schimb de informatii sub forma sectiilor de politie comune si centrelor vamale de cooperare la frontierele interne.

Articolele 40, 41 si 43 se refera la instrumentele care privesc supravegherea si urmarirea transfrontaliera a unui suspect, care se sustrage urmaririi traversand frontierele nationale.

Articolele 44 si 45 stipuleaza imbunatatirea legaturilor de comunicatie (tel, fax, computere) in zonele de frontiera si obligatia adoptarii masurile necesare pentru confirmarea identitatii printr-un document de identitate valabil.

Articolul 46 acorda autoritatilor politienesti dreptul de a schimba informatii cu alte state membre, din proprie initiativa, pentru prevenirea infractiunilor si amenintarilor la ordinea publica.

Asistenta reciproca in materie civila si penala

Articolele 48-69 fac referire la asistenta reciproca in materie civila si penala, care se poate acorda in actiuni intentate de autoritatile administrative cu privire la acte care sunt pedepsibile conform legislatiei nationale a uneia din cele doua parti contractante, in actiuni pentru solicitarea de daune pentru cazurile de urmarire penala sau condamnare eronata, in proceduri de gratiere, etc. Cererile de asistenta se pot face direct intre autoritatile judiciare si se pot returna pe aceleasi canale.

De asemenea, articolele respective din Conventia Schengen fac referire la aplicarea principiului ne bis in idem si la extradare. Prevederile referitoare la extradare au scopul de a completa Conventia europeana privind extradarea din 13 septembrie 1957. Statele membre Schengen se angajeaza sa extradeze intre ele persoanele care sunt urmarite in justitie de catre autoritatile judiciare ale partii contractante care face solicitarea.

Substante narcotice

Articolele 70-76 din Conventia Schengen abordeaza chestiunea substantelor narcotice, statele membre Schengen angajandu-se sa adopte toate masurile necesare pentru a preveni si pedepsi traficul ilegal de substante narcotice si substante psihotrope. De asemenea, statele contractante vor lua masuri pentru capturarea si confiscarea veniturilor din traficul ilegal de substante narcotice si substante psihotrope.

Conform articolului 73 din Conventia Schengen, partile contractante se angajeaza sa adopte masuri pentru a permite efectuarea de livrari controlate in contextul traficului ilegal de substante narcotice si substante psihotrope. De asemenea, este stipulata posibilitatea ca persoanele care traverseaza frontiera sa aiba asupra lor acele substante narcotice si substante psihotrope care le sunt necesare pentru tratament, cu conditia ca la fiecare control sa prezinte o adeverinta eliberata sau autentificata de o autoritate competenta din statul in care isi au resedinta.

Arme de foc si munitie

Articolele 77-91 abordeaza problematica armelor de foc si munitiilor in contextul cooperarii Schengen. Astfel, se face referire la armonizarea legislatiei nationale referitoare la achizitionarea, detinerea, comertul si instrainarea armelor de foc si munitiilor, precum si la clasificarea armelor de foc. De asemenea, sunt enumerate armele de foc si munitiile interzise, lista armelor de foc pentru care e nevoie de autorizare sau o declaratie, precum si conditiile in care poate fi eliberata autorizatia.

Articolele 88 si 89 reglementeaza modalitatile de achizitionare a munitiei si conditiile in care listele armelor de foc se pot completa sau modifica. Este prevazuta si posibilitatea adoptarii unor legii sau dispozitii mai stricte privind achizitionarea si detinerea armelor de foc si munitiei, iar prin articolul 91 se instituie schimbul de informatii privind achizitionarea de arme de foc si munitii, modalitatea de comunicare a acestora si autoritatea nationala competenta sa trimita si sa primeasca aceste informatii.

Sistemul Informatic Schengen (SIS)

La nivelul structurii institutionale a Uniunii Europene au fost create o serie de sisteme IT&C de dimensiuni mari, menite a sprijini implementarea prevederilor acquis-ului comunitar.

Sistemul Informatic Schengen (SIS) face parte din Titlul IV al Conventiei de Aplicare a Acordului Schengen, art. 92-101. Conform acestora, partile semnatare ale Conventiei vor crea si administra un sistem informatic comun, denumit Sistemul Informatic Schengen, compus dintr-o sectiune nationala (N SIS) in fiecare stat si un serviciu de asistenta tehnica – o unitate centrala (C SIS) ce se afla la Strasbourg, Franta.

Sistemul Informatic Schengen trebuie sa permita autoritatilor desemnate de fiecare stat membru ca, prin intermediul unei proceduri de cautare automata, sa aiba acces la semnalmentele cu privire la persoane si obiecte pentru controale la frontiera in concordanta cu legislatia nationala ,,precum si in cazul semnalmentelor prevazute la art. 96, pentru acordarea vizelor, permiselor de sedere si pentru supravegherea strainilor in contextul aplicarii dispozitiilor Conventiei referitoare la circulatia persoanelor.“



Fiecare Stat Membru creeaza si administreaza, in nume propriu si pe riscul sau, sectiunea sa nationala din Sistemul Informatic Schengen - N SIS al carei fisier de date va fi identic cu fisierele celorlalte sectiuni nationale ale fiecarui Stat Membru, prin utilizarea serviciului de asistenta tehnica. Pentru a permite transmiterea rapida si eficienta a datelor, fiecare stat membru se conformeaza, din momentul crearii sectiunii sale nationale, protocoalelor si procedurilor stabilite de comun acord cu celelalte state pentru serviciul de asistenta tehnica.

Toate sistemele nationale sunt conectate on-line cu sistemul central. Atunci cand un stat introduce date in SIS, prin intermediul N SIS, acestea sunt transmise catre C SIS, de unde automat sunt retransmise catre toti corespondentii nationali, toate bazele N SIS. In acest fel se asigura uniformitatea tuturor bazelor nationale.

Arhitectura tehnica a Sistemului Informatic Schengen

SISTEMUL CENTRAL

• Actualizeaza o cerere in fiecare N.SIS in mai putin de 5 minute (valoare efectiva: mai putin de 3 minute );

• O introducere/modificare per secunda (valoare efectiva: pana la 6 introduceri/modificari per secunda);

• Timp mediu pentru restaurarea datelor in mai putin de o ora;

• Disponibilitate 24/7.

COPIA NATIONALA

• Timp de raspuns la o cerere(interogare) cateva secunde;

• Disponibilitate 24/7.

SIRENE

• Timp de raspuns pentru o solicitare de informatii suplimentare in 12-24 ore;

• Disponibilitate 24/7.

Statele membre creeaza si administreaza in comun, asumandu-si impreuna riscurile, serviciul de asistenta tehnica, C SIS. Serviciul cuprinde un fisier de date care asigura on-line, ca fisierele de date ale sectiunilor nationale sa fie identice. Acest fisier al serviciului de asistenta tehnica contine alerte referitoare la persoane si obiecte de interes pentru toate statele membre.

Functionarea C SIS


Functionarea C SIS implica urmatoarele activitati

a) transmiterea datelor de catre diviziunea nationala, N SIS, catre unitatea centrala, C SIS;

b) verificare sintactica si semantica realizata de catre C SIS;

c) actualizarea bazei centrale cu noile informatii;

d) transmiterea noilor informatii catre toate statele membre;

e) transmiterea unei confirmari de primire a noilor informatii;

f) incheierea operatiunii de actualizare a bazelor de date nationale si a celei centrale.

Categorii de date din SIS

Sistemul Informatic Schengen cuprinde doar categoriile de date care sunt furnizate de fiecare stat membru si care sunt necesare in scopurile prevazute la art. 99 - 100 din Conventie. Statul semnalat (care introduce un semnalment) verifica daca importanta cazului justifica includerea semnalmentului in SIS.

Categoriile de date introduse sunt urmatoarele:

T    persoanele pentru care a fost emis un semnalment;

T    obiectele la care se face referire in art. 99 si art. 100 din Conventia de Aplicare a Acordului Schengen.

Datele care fac parte din Sistemul Informatic Schengen sunt urmatoarele:

T    date privind persoanele cautate pentru a fi arestate in vederea extradarii;

T    date privind strainii semnalati ca inadmisibili;

T    date privind persoanele disparute sau persoanele care, in interesul propriei protectii sau pentru prevenirea amenintarilor, trebuie plasate in mod provizoriu intr-un loc sigur;

T    datele privind martorii, persoanele citate pentru a se prezenta in fata autoritatilor judiciare in cadrul unei proceduri penale;

T    datele privind persoanele, vehiculele, barcile, avioanele sau containerele se introduc, in acord cu dreptul intern al statului care a introdus semnalmentul, in scopul supravegherii discrete si al controlului specific;

T    datele privind obiectele cautate, pentru a fi sechestrate sau pentru a fi utilizate ca proba intr-o procedura penala;

Protectia Datelor in SIS

Conventia Schengen mentioneaza ca datele din SIS pot fi copiate numai in scopuri tehnice, cu conditia ca aceasta copiere sa fie necesara pentru ca autoritatile competente sa poata efectua o cautare directa.

Datele nu pot fi utilizate in scopuri administrative iar alerta introdusa in SIS nu poate fi accesata, suplimentata, corectata sau modificata decat de partea care a introdus-o. Persoanele au dreptul de a avea acces la datele personale introduse in SIS, potrivit legislatiei nationale, daca ele solicita acest lucru.

Orice persoana are dreptul sa ceara autoritatilor de control sa verifice datele introduse in Sistemul de Informatii Schengen cu privire la ea insasi si modul in care au fost folosite aceste date. Acest drept este reglementat de legislatia nationala a partii contractante careia i se adreseaza solicitarea. Daca datele au fost introduse de o alta parte contractanta, verificarea se efectueaza in stransa coordonare cu autoritatea de control a acelei parti contractante.

Datele introduse in SIS in scopul localizarii persoanelor urmarite se pastreaza numai atata timp cat este necesar pentru atingerea scopului pentru care au fost furnizate.

Biroul SIRENE

Statele semnatare ale Conventiei, conform legislatiei nationale, vor schimba informatiile suplimentare in legatura cu alertele introduse in sistem si actiunile ce trebuie urmate in momentul descoperirii unei persoane/obiect date/dat in urmarire prin SIS, prin intermediul unei autoritati desemnate in acest scop, denumita Biroul SIRENE (Suplimentary Information Requested at National Entry).

In cazul in care o autoritate de aplicare a legii, in urma consultarii SIS, doreste informatii suplimentare despre subiectul unei alerte din SIS, aceasta se va adresa Biroului SIRENE national, care la randu-i va adresa o cerere omologului sau, Biroul SIRENE din statul ce a introdus initial alerta in SIS. In Romania, Biroul SIRENE functioneaza in cadrul Punctului National Focal, parte a Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala.

SIS cuprinde doar categoriile de date care sunt furnizate de fiecare stat membru si care sunt necesare in scopurile prevazute la art. 95-100 din Conventie. Statul semnalat (care introduce un semnalment) verifica daca importanta cazului justifica includerea semnalmentului in SIS.

Informatii cu caracter personal

In ceea ce priveste persoanele, informatiile se limiteaza la urmatoarele elemente:

• numele, prenumele si numele anterioare, alias-uri care sunt introduse separat;

• orice semn fizic, particular, obiective si inalterabile;

• locul si data nasterii;

• sex;

• cetatenia;

• daca persoana in cauza este inarmata, violenta sau a evadat;

• motivul semnalarii;

• masura care trebuie luata;

• in cazul semnalmentelor de la art. 95, tipul infractiunii.

Daca un stat membru considera ca un semnalment conform cu art. 95, 97 sau 99 este incompatibil cu dreptul sau intern, cu obligatiile sale internationale sau cu interesele nationale esentiale, poate adauga la aceste semnalmente, in fisierul de date al sectiunii nationale, o nota (flag sau indicator de validitate) in sensul ca masurile care trebuie luate in temeiul semnalmentului nu se vor aplica pe teritoriul sau. In legatura cu acest subiect vor trebui sa existe consultari cu celelalte state. Daca statul care a emis semnalmentul nu il retrage, acesta va ramane deplin aplicabil pentru celelalte state.

SIS II si Protectia Datelor

SIS II

De la 1 ianuarie 2002, Comisia Europeana a fost insarcinata cu preluarea demersurilor tehnice ale celei de-a doua generatii a Sistemului Informatic Schengen (SIS II), printr-un Regulament si o Decizie a Consiliului JAI din 6 decembrie 2001. Limitele tehnice si functionale ale prezentului SIS au determinat necesitatea crearii SIS II pentru a facilita extinderea spatiului Schengen pentru statele care au aderat recent la Uniunea Europeana.

SIS II in Romania

La nivelul Romaniei, in luna decembrie 2005 a fost aprobata Strategia Ministerului Administratiei si Internelor in domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor. Acest document prevede dezvoltarea domeniului de informatica si comunicatii in cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative, liniile directoare si optiunile strategice, obiectivele majore si modalitatile de indeplinire a acestora.

OUG nr. 128/2005 privind infiintarea, organizarea si functionarea Sistemului Informatic National de Semnalari, reprezinta baza legala pentru Sistemul Informatic National de Semnalari compatibil cu Sistemul Informatic Schengen, generatia a II-a si prevede autoritatile cu competente in furnizarea si exploatarea SINS, regimul juridic al datelor din SINS, institutiile care furnizeaza si/sau consulta SINS (printre care si Biroul Sirene – art. 5, alin. (1), lit. e).

Modalitatea de transpunere in practica a dispozitiilor legii a facut obiectul HG Nr. 1411/11.10.2006 privind Normele de aplicare a OUG Nr. 128/2005. Aceste norme contin prevederi referitoare la Comitetul de Coordonare Strategic, Comitetul Tehnic, conditiile de acces la datele din SINS si perioadele de stocare a datelor in SINS.

Implementarea Acquis-ului Schengen in Romania

Planul de actiune Schengen

Pentru definitivarea negocierilor privind Capitolul 24 - Justitie si Afaceri Interne, statele membre UE au solicitat tarilor candidate prezentarea unui plan de actiune referitor la aplicarea criteriilor preliminare participarii in spatiul Schengen. La 30 noiembrie 2001, Guvernul Romaniei a transmis Conferintei pentru Aderare Romania – Uniunea Europeana, Documentul de Pozitie pe Capitolul 24 Justitie si Afaceri Interne, care a avut ca anexa Planul de Actiune Schengen.

Documentul a prezentat stadiul actual si masurile avute in vedere a fi adoptate, precum si pozitia fata de acquis-ul comunitar, in urmatoarele domenii: supravegherea si controlul frontierelor exterioare, politica de vize, cooperarea politieneasca, droguri, cooperarea judiciara in materie penala, extradare, arme de foc si munitii, Sistemul Informatic Schengen, protectia datelor personale.

In acest document, Romania a precizat ca este in masura sa furnizeze detalii referitoare la situatia existenta, precum si la masurile avute in vedere pentru adoptarea intregului acquis. Acquis-ul Schengen a fost acceptat in totalitate si nu au fost solicitate perioade de tranzitie sau derogari.

Planul de Actiune Schengen este monitorizat si actualizat anual. Planul de Actiune Schengen 2007 contine referiri clare la prevederile acquis-ului relevant acceptat in intregime de Romania. Fiecare sectiune indica acquis-ul Schengen relevant, descrie situatia actuala, precum si masurile legislative, institutionale, administrativ - tehnice prevazute pentru adoptarea si implementarea acquis-ului relevant. Un calendar cu termene precise este prezentat pentru masurile avute in vedere. De asemenea, sunt indicate institutii responsabile pentru implementarea acestor masuri.

Planul de Actiune Schengen revizuit 2007 marcheaza distinctia clara intre momentul aderarii Romaniei la UE si momentul aderarii la Conventia Schengen. Planificarea procesului de implementare a Conventiei Schengen este realizata printr-o abordare in doua etape, care acopera atat perioada de pre-aderare la UE cat si perioada care urmeaza aderarii la UE si se situeaza inaintea ridicarii controalelor la frontierele interne (membru Schengen deplin).

Facilitatea Schengen

Facilitatea Schengen este instrumentul financiar prin care Uniunea Europeana finanteaza actiunile care au loc la noile frontiere exterioare, intarirea si securizarea acestora prin introducerea in vigoare a legislatiei Schengen.

Incepand cu ianuarie 2007 pana in 2009 inclusiv, Romania urmeaza sa primeasca in transe lunare 559,8 mil. Euro din care: 297,2 mil. Euro in 2007, 131,8 mil. Euro in 2008 si 130,8 mil. Euro in 2009.

Pentru a fi eligibile, actiunile vor trebui sa derive din aquis-ul Schengen si sa aiba ca obiectiv imbunatatirea si intarirea viitoare a controlului la frontierele externe si sa fie       localizate fizic la frontiera externa sau sa aiba legatura cu protectia viitoarei frontiere externe in cazurile in care actiunile nu sunt fizic localizate la frontiera externa. De asemenea, ar putea include dezvoltarea de diverse sisteme IT necesare implementarii acquis-ului Schengen.

Un prim pas important in accesarea fondurilor acordate prin facilitatea Schengen este elaborarea documentului programatic denumit Planul Indicativ pentru accesarea Facilitatii Schengen. Acesta reprezinta documentul de planificare strategica si programare financiara in baza caruia Comisia Europeana va adopta decizia de finantare.

Principalii beneficiari ai Facilitatii Schengen sunt: Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale.

Planul Indicativ national a fost definitivat sub coordonarea Directiei Generale Afaceri Europene si Relatii Internationale din cadrul MIRA si supus aprobarii Comisiei Europene.

Pregatirea Romaniei pentru inceperea procesului de evaluare Schengen

Conform prevederilor Articolului 8 al Protocolului Schengen anexat Tratatului de la Amsterdam, pentru integrarea acquis-ului in cadrul Uniunii Europene, toate Statele Membre trebuie sa accepte in totalitate acquis-ul Schengen. Acest lucru este prevazut expres si de Actul din 2005 privind Conditiile de Aderare a Republicii Bulgaria si a Romaniei la Uniunea Europeana, anexat Tratatului de Aderare, in cuprinsul caruia, in cadrul Articolului 4(1), (2) se face referire la dispozitiile acquis-ului Schengen.

Astfel, exista doua categorii de prevederi: o prima categorie ce vizeaza prevederi care sunt obligatorii si care se aplica in Bulgaria si Romania de la data aderarii acestora (nu sunt legate de ridicarea controalelor la frontierele interne) si o a doua categorie (sunt direct legate de ridicarea controalelor la frontierele interne) continand prevederi care, desi sunt obligatorii pentru cele doua state de la data aderarii, se aplica pe teritoriul fiecaruia dintre ele numai in temeiul unei decizii europene adoptate de Consiliu in acest sens, dupa verificarea, in conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile in materie, a indeplinirii pe teritoriul respectivului stat a conditiilor necesare aplicarii tuturor partilor in cauza din acquis.

In conformitate cu dispozitiile Articolului 4(1), (2) mentionat mai sus, Romania si-a exprimat disponibilitatea pentru a face toate demersurile necesare adoptarii la timp de catre Consiliu a Deciziei de implementare in totalitate a acquis-ului Schengen.

In acest sens se inscrie Declaratia de Pregatire a Romaniei pentru Evaluarea Schengen prezentata oficial Secretariatului General al Consiliului de catre Delegatia Romaniei cu ocazia Reuniunii Grupului de lucru Evaluare Schengen din 28 iunie 2007.

In cadrul documentului Consiliului Uniunii Europene Nr.10611/07 LIMITE, reprezentand Scrisoarea Ministrului Roman al Internelor si Reformei Administrative catre Secretariatul Consiliului Uniunii Europene, cu privire la „Decizia Consiliului specificata in Articolul 4(2) al Actului de Aderare (implementarea in totalitate a acquis-ului Schengen)”, domnul Cristian DAVID afirma ca, avand in vedere prevederile art. 4(2), Romania confirma pregatirea sa pentru inceperea procesului de evaluare in domeniile vize, protectia datelor si cooperare politieneasca incepand cu a doua jumatate a anului 2008.

Inspectoratul General al Politiei Romane este implicat in procesul de evaluare a cooperarii politienesti si a protectiei datelor (si ulterior transmiterii celei de a doua declaration of readiness, in evaluarea Sistemului de Informatii Schengen).

Tratatul de la Prüm

Prin Programul de la HAGA, Consiliul European si-a exprimat convingerea ca este necesar un concept pentru schimbul transfrontalier de informatii privind urmarirea penala, in vederea intaririi zonei de libertate, securitate si justitie a Uniunii Europene. Prin urmare, a fost adoptat principiul disponibilitatii, care prevede infiintarea unei retele de informatii pana pe data de 1 ianuarie 2008. Obiectivul acesteia este de a permite personalului de aplicare a legii din toate statele membre sa obtina de la oricare alt stat membru informatiile de care au nevoie pentru a-si rezolva sarcinile. Conventia de la Prüm a reprezentat un pas important in realizarea acestui deziderat.

La data de 27.05.2005, sapte state membre ale Uniunii Europene Belgia, Germania, Spania, Franta, Luxemburg, Olanda si Austria au semnat Conventia de la Prüm in micul oras german situat in Landul Rhenania Palatinate. La doi ani dupa semnarea Tratatului, o data cu aderarea unor noi state, acesta a intrat in vigoare in sapte state din cele noua semnatare, Germania, Austria, Belgia, Luxemburg, Finlanda, Slovenia si Spania, in Franta si Olanda nefiind inca ratificat. Alte opt state si-au exprimat intentia de a semna Tratatul - Italia, Portugalia, Ungaria, Suedia, Romania, Slovacia, Bulgaria si Grecia. Romania a elaborat in acest sens Proiectul Legii de aderare.




Acordul de Implementare a Conventiei de la Prüm

Acest document reprezinta o noua etapa in cooperarea politieneasca europeana, avand ca obiect intarirea cooperarii intre statele semnatare in lupta impotriva terorismului, criminalitatii transfrontaliere si migratiei ilegale. Conventia prevede, printre altele, schimbul de informatii privind profilele genetice (ADN), datele dactiloscopice, datele de inregistrare a vehiculelor si alte date cu caracter personal. Conventia este o solutie la nivel organizational si tehnic, nu doar un simplu instrument de cooperare la nivel comunitar.

La data de 05.12.2006, la Bruxelles s-a convenit Acordul de Implementare a Conventiei de la Prum.

In conformitate cu art. 44 din Conventie, scopul Acordului de Implementare este identificarea prevederilor necesare aplicarii si implementarii tehnice si administrative a Conventiei. Acest document contine prevederi cu privire la profilele ADN, datele dactiloscopice, datele de inregistrare a vehiculelor si cooperarea politieneasca.

Datorita caracterului Conventiei de la Prüm de act care dezvolta la un nivel superior cooperarea intre structurile de aplicare a legii, la nivelul Uniunii Europene exista un interes deosebit pentru transpunerea Conventiei de la Prum in acquis-ul comunitar.

Prin urmare, in cadrul Consiliului JAI din 12-13 iunie 2007, s-a luat hotararea preluarii acesteia in acquis-ul comunitar, printr-o decizie a Consiliului.

Prevederile Tratatului de la Prüm

Tratatul se concentreaza, in principal, asupra imbunatatirii schimbului de date dintre autoritatile de aplicare a legii din statele semnatare si acopera trei domenii, terorismul, criminalitatea transfrontaliera si migratia ilegala, domenii de asemenea reglementate de legislatia europeana.

Pe langa imbunatatirea schimbului de date, tratatul prevede:

• compararea profilelor ADN, amprentelor si datelor cu privire la inmatricularea autovehiculelor;

• schimbul de date personale si de alta natura in legatura cu evenimentele majore;

• masuri pentru prevenirea atacurilor teroriste (schimbul de date personale, introducerea ofiterilor inarmati la bordul aeronavelor);

• masuri pentru combaterea migratiei ilegale (masuri comune de repatriere);

• operatiuni comune;

• in cazuri de urgenta, actiuni in teritoriul altei parti contractante fara consimtamantul anterior al acesteia;

• asistenta in cazul unor evenimente majore, dezastre si accidente grave.

Schimbul de date

Profilele ADN (art 2)

Toate statele trebuie sa infiinteze banci de date cu profile ADN. Ca si in cazul amprentelor, bancile de date inregistreaza profilele nu asociate cu un nume, ci cu un numar. Acest numar va face legatura cu numele persoanei si celelalte date personale ale acesteia, date stocate separat.

In prima etapa un stat poate accesa online baza de date a altui stat si cauta o pereche pentru mostra ADN in discutie.

Procesul de cautare se bazeaza pe mostra ADN in discutie si pe un numarul de referinta, in aceasta etapa nefiind permis accesul la date personale.

Doar in cazul in care cautarea s-a terminat cu succes (hit), procesul de cautare trece in faza a doua si statul care a efectuat cautarea poate cere autoritatilor celuilalt stat datele personale corespondente, prin intermediul punctelor de contact nationale – asemanatoare Birourilor SIRENE.

Informatiile suplimentare disponibile cu privire la persoane pot fi schimbate respectand legislatia nationala a statului solicitat si reglementarile si tratatele cu privire la asistenta in materie penala.

Amprentele

Tratatul permite, atunci cand este identificata o persoana, accesul direct la bazele de date cu amprente ale statelor semnatare si compararea automata a acestora, nu doar in faza de urmarire penala ci si pe parcursul activitatilor de prevenire.

Legea din statul solicitant prevaleaza, autoritatile acestuia neavand obligatia respectarii cerintelor legale ale altor state.

In cazul unui hit, informatiile suplimentare ale persoanei identificate pot fi obtinute prin punctele de contact nationale.

Schimbul de date suplimentare este guvernat de legislatia statului solicitat.

Baze de date cu privire la vehicule

Pot fi accesate in cursul urmaririi penale si pentru inlaturarea pericolelor la adresa ordinii si securitatii publice, inclusiv pentru inlaturarea unei presupuse amenintari la adresa securitatii publice. Accesul direct (online) la bazele de date va fi efectuat in concordanta cu legislatia statului solicitant.

Categorii de date:

• date cu privire la proprietari;

• date cu privire la vehicule.

Date personale si de alta natura in legatura cu evenimentele majore

Pentru prevenirea savarsirii de infractiuni si pentru inlaturarea pericolelor la adresa ordinii si securitatii publice, la initiativa unui stat, pot fi schimbate date cu caracter personal si alte categorii de date, fara a fi nevoie de o solicitare prealabila. Aceste prevederi se vor transpune in detentii preventive, sau refuzarea intrarii la frontiere.

Schimbul de informatii pentru prevenirea atacurilor teroriste

Tratatul prevede un pachet de masuri de securitate pentru prevenirea atacurilor teroriste:

T    furnizarea de informatii;

T    introducerea ofiterilor inarmati la bordul aeronavelor.

In articolul 16 din tratat este stipulat faptul ca in scopul prevenirii atacurilor teroriste, partile contractante pot sa furnizeze informatii, prin intermediul punctelor de contact nationale, cu privire la datele personale si de alta natura daca din anumite motive se banuieste ca persoanele vor comite infractiuni.

Paragraful 4 din acest articol este foarte important deoarece permite autoritatii care transmite datele, impunerea de conditii cu privire la folosirea ulterioara a datelor transmise. Tratatul ofera posibilitatea furnizarii informatiilor fara a fi necesara o solicitare anterioara a altei parti contractante.

Air marshals

In sensul prevederilor tratatului, prin air marshals intelegem ofiterii de politie sau personalul pregatit corespunzator pentru mentinerea securitatii la bordul aeronavelor.

Articolul 17 da posibilitatea partilor contractante sa decida asupra introducerii ofiterilor de securitate la bordul aeronavelor inregistrate intr-un stat semnatar.

Singura conditie impusa de tratat este eliberarea unei notificari scrise cu cel putin 3 zile inaintea zborului in cauza.

Notificarea trebuie sa contina:

• perioada desfasurarii misiunii;

• detaliile zborului;

• numarul de membri ai echipei de securitate;

• numele complet al acestora;

• numarul pasapoartelor acestora;

• tipul, marca si seria armelor din dotare;

• cantitatea si tipul munitiei;

• echipamentul necesar indeplinirii indatoririlor de serviciu.

Operatiuni comune

In scopul mentinerii ordinii, securitatii publice si prevenirii criminalitatii, partile contractante pot organiza patrule sau alte operatiuni comune pe teritoriul unui stat membru.

In conformitate cu legislatia nationala, statul gazda poate conferi puteri suverane ofiterilor celorlalte parti contractante sau, in masura in care legislatia o permite, poate permite ofiterilor straini exercitarea propriilor puteri suverane.

Conditii:

• ofiterii straini trebuie sa respecte indrumarile ofiterilor din statul gazda;

• puterile suverane pot fi exercitate doar in prezenta ofiterilor statului gazda;

• ofiterii partilor contractante trebuie sa respecte legislatia statului gazda.

Responsabilitatea:

• responsabilitatea actiunilor lor va fi asumata de statul gazda.

Uzul de arma:

• armele, munitia si celelalte echipamente pot fi folosite doar in legitima aparare;

• in anumite cazuri si in conformitate cu legislatia nationala uzul de arma poate fi exercitat si in alte situatii.

Masuri in cazul unui pericol iminent

Ofiterii unei parti contractante, in situatii urgente, pot traversa frontiera fara consimtamantul prealabil al celeilalte parti contractante si actiona in zona limitrofa frontierei pentru inlaturarea oricarui pericol iminent la adresa integritatii fizice si psihice a persoanelor.

Conditii:

• ofiterii care traverseaza frontiera trebuie sa anunte fara intarziere statul gazda;

• ofiterii partilor contractante pot actiona pe teritoriul statului gazda pana in momentul in care statul gazda a intreprins masurile de protectie necesare;

• ofiterii care traverseaza frontiera se vor supune instructiunilor autoritatilor statului gazda;

• Responsabilitatea pentru masurile intreprinse de ofiterii care au traversat frontiera va fi asumata de statul gazda.

Asistenta in cazul unor evenimente majore, dezastre si accidente grave

Autoritatile competente ale partilor contractante se vor asista reciproc, in conformitate cu propria legislatie, cu privire la evenimentele majore care implica masele, dezastre sau accidente grave.

Mijloace de asistenta:

• notificarea si schimbul de informatii in cazul aparitiei unor situatii cu impact transfrontalier;

• intreprinderea si coordonarea masurilor necesare in cazul aparitiei unor situatii cu impact transfrontalier

• detasarea unor ofiteri, a altor specialisti si furnizarea de echipament la cererea unei parti contractante.

Elaborarea de bune practici

Manualul de Cooperare Politieneasca Internationala

Cooperarea politieneasca, vamala si cea judecatoreasca au fost dezvoltate impreuna cu principiul liberei circulatii a persoanelor pentru a asigura faptul ca desfiintarea controalelor la frontiere nu va conduce la o intensificare a criminalitatii organizate.

Cooperarea politieneasca se desfasoara in contextul suveranitatii nationale, Conventia Schengen poate stabili doar un set de principii de baza, implementarea lor realizandu-se conform legislatiei nationale. Recomandarile si cele mai bune practici trebuie sa fie formulate suficient de abstract pentru a satisface aceste criterii nationale.

Pe baza rezultatelor diferitelor evaluari Schengen desfasurate in ultimii ani a fost realizat Catalogul Frontierelor Schengen care cuprinde recomandari si cele mai bune practici pentru implementarea prevederilor Conventiei (recomandari cu privire la implementarea prevederilor referitoare la securizarea frontierelor externe, azil, migratie, etc. – elemente din competenta IGPF).

Complementar Catalogului Frontierelor Schengen a fost elaborat Manualul de cooperare politieneasca, acesta din urma cuprinzand detaliile procedurale corespunzatoare realizarii cooperarii operative si prin schimb de informatii:

Asistenta reciproca (art. 39 (1-3) CAAS)

Principiu

Art. 39 (1-3) prevede principiul asistentei reciproce intre autoritatile de politie in scopul prevenirii si combaterii infractiunilor. Acest principiu poate fi intarit prin acordurile bilaterale sau acordurile intre statele vecine (a se vedea sectiunea 7, art. 39 (4-5)).

Conditii

Cererile de asistenta au garantate ca subiect urmatoarele conditii

Trebuie sa fie autorizate de legea nationala;

Trebuie sa se incadreze in scopul competentelor autoritatilor in cauza; in cazul in care autoritatea respectiva nu este competenta sa garanteze solicitarea, aceasta trebuie transmisa autoritatii competente;

Competenta nu trebuie sa fie limitata de autoritatile judiciare;

Implementarea solicitarii nu trebuie sa implice aplicarea masurilor coercitive;

Informatiile scrise pot fi folosite ca probe cu consimtamantul dinainte exprimat al autoritatilor judiciare ale statului solicitat.

Aspecte practice

Ca regula, cererile de asistenta si raspunsul la acestea trebuie schimbate intre autoritatile centrale responsabile de cooperarea politieneasca internationala. In caz de urgenta, cererile de asistenta pot fi adresate direct autoritatilor in cauza, care pot raspunde direct. In astfel de cazuri, autoritatea solicitanta trebuie sa notifice imediat autoritatea centrala a statului solicitat cu privire la aceasta solicitare directa. Este recomandabil ca simultan sa se notifice si propria autoritate centrala.

Definitia urgentei

In cazul in care transmiterea cererii de asistenta la o autoritate centrala intarzie atat de mult transmiterea catre autoritatea locala incat pune in primejdie succesul actiunii preventive sau investigative.

2. Supraveghere transfrontaliera (art. 40 CAAS

Principiu

Conform art. 40 CAAS, autoritatile de politie si, pentru infractiuni care le privesc, autoritatile de vama care actioneaza in cadrul unei anchete, pot continua o operatiune de supraveghere initiata pe propriul teritoriu si pe teritoriul altui stat Schengen, actiune supusa unor conditii stricte si acordului statului pe teritoriul caruia supravegherea se desfasoara.

Art. 40 distinge doua cazuri:

- supraveghere „obisnuita” – se desfasoara dupa obtinerea autorizatiei de supraveghere;

- supraveghere”de urgenta” care permite ca supravegherea sa fie continuata pe teritoriul altui stat fara o autorizatie prealabila.

Conditii pentru supraveghere „obisnuita”

o ancheta judiciara trebuie sa fie in curs de desfasurare;

persoana supravegheata trebuie sa fie suspecta de a fi implicata in comiterea unei infractiuni care atrage extradarea. Conform art. 2(1) din Conventia europeana privind Extradarea din 13.09.1957, sunt infractiuni care atrag extradarea „faptele pedepsibile de legea statului solicitant si solicitat prin privare de libertate sau printr-un mandat de executare pentru o perioada maxima de cel putin un an sau prin mai multe pedepse”.

doar anumiti ofiteri sunt autorizati sa efectueze supravegherea transfrontaliera;

statul solicitat trebuie sa autorizeze supravegherea (conditiile pot fi atasate la aceasta autorizare) ca urmare a unei cereri de asistenta judiciara din partea statului solicitant.

Conditii pentru supravegherea „ de urgenta”

Supravegherea de urgenta se poate desfasura cu respectarea urmatoarelor conditii:

autorizatia prealabila nu poate fi ceruta „pentru cazuri urgente”. Aceasta se aplica pentru exemplul in care autoritatile iau la cunostinta despre infractiunea pentru care supravegherea este ceruta intr-un moment in care o solicitare de obtinere a autorizatiei nu poate fi solutionata chiar daca este transmisa imediat la autoritatea centrala;

o ancheta judiciara trebuie sa fie in curs de desfasurare;

persoana supravegheata trebuie sa fie suspecta de a fi comis una din infractiunile prevazute la art. 41 (4), lit.a;

doar anumiti ofiteri sunt autorizati sa efectueze supravegherea transfrontaliera;

autoritatea centrala a statului solicitat este imediat notificata ca frontiera a fost trecuta;

o solicitare de asistenta judiciara este transmisa fara intarziere;

supravegherea trebuie sa inceteze fie la cererea statului solicitat, fie in absenta autorizatiei de la statul solicitat, dupa 5 ore de la trecerea frontierei.



Aspecte ce tin de desfasurarea supravegherii

Inainte de trecerea frontierei:

exceptand cazurile urgente, mai intai trebuie trimisa o solicitare la autoritatea centrala a statului solicitat. In cazuri de urgenta, solicitarea va fi trimisa cat mai curand posibil.

autoritatile competente din statul solicitat vor considera cererea de la autoritatea competenta (Anexa 1) din statul solicitant in vederea obtinerii aprobarii pentru supravegherea transfrontaliera ca pe o cerere de asistenta judiciara in intelesul art. 40(1) si (2) din CAAS. Aceasta cerere trebuie sa contina toate informatiile valabile la acel moment (Anexa 2).

autorizarea (cu posibile conditii atasate) trebuie data de statul solicitat, care poate refuza aceasta autorizare.

Din momentul trecerii frontierei:

ofiterul de politie trebuie sa respecte legislatia nationala a statului pe teritoriul caruia actioneaza si sa urmeze instructiunile autoritatilor locale competente;

ofiterul de politie trebuie sa fie capabil sa furnizeze dovada ca actioneaza in calitate oficiala si sa posede un document care sa certifice autorizarea de supraveghere (cu exceptia cazurilor urgente);

daca statul solicitat nu obiecteaza in mod expres, ofiterul de politie poate purta arma din dotare; folosirea ei este interzisa cu exceptia cazului de legitima aparare conform legislatiei nationale din statul solicitat;

intrarea in locuinte si locuri care nu sunt accesibile publicului este interzisa;

persoana supravegheata nu poate fi arestata, controlata sau interogata;

ofiterii de politie care desfasoara supravegherea trebuie sa urmeze instructiunile autoritatilor locale competente, de ex. autoritatile in districtul carora are loc supravegherea. In general, aceste autoritati trebuie notificate

inainte de startul supravegherii. In cazuri de urgenta, ofiterii de politie trebuie sa contacteze cea mai apropiata unitate de politie cand frontiera a fost trecuta.

Din momentul in care operatiunea a luat sfarsit:

trebuie intocmit un raport catre autoritatile statului solicitat dupa incheierea fiecarei operatiuni; ofiterii de politie care au desfasurat supravegherea pot fi solicitati sa apara personal.

autoritatile statului solicitat pot cere participarea ofiterilor care au efectuat supravegherea in efectuarea investigatiilor si a procedurilor judiciare dupa operatiune.

Informatiile de urmare

Un formular standard pentru statistici a fost elaborat pentru a furniza informatii generale si credibile cu privire la cat de des si cat de eficient a fost exercitata puterea supravegherii. Acest formular trebuie completat de autoritatea centrala a statului solicitant, imediat dupa ce solicitarea pentru supraveghere a fost facuta, indiferent de rezultat (chiar daca frontiera nu a fost trecuta). In fiecare an, fiecare autoritate centrala va inainta propriul raport anual catre Secretariatul General al Consiliului, care le va sintetiza si le va inainta la grupului de lucru competent.

3.Urmarire transfrontaliera (art. 41 din CAAS)

Principiu

Conform art. 41, ofiterii de politie care efectueaza urmarirea unei persoane pot continua aceasta urmarire si pe teritoriul unui stat Schengen cu care statul lor are o frontiera terestra comuna. Aceasta situatie, pentru care nu se cere o autorizare anterioara, este supusa unor conditii foarte stricte si unor intelegeri precise.

O parte din aceste conditii si intelegeri sunt de natura generala, altele sunt specifice pentru fiecare stat si au fost prevazute in declaratiile unilaterale. Conform CAAS, fiecare stat este liber sa aleaga intre doua optiuni privind infractiunile care pot da nastere la urmarire si este liber sa restrictioneze puterile ofiterilor de politie care efectueaza urmarirea (daca au sau nu puterea de a opri si interoga, restrictii cu privire la scopul si durata urmaririi).

Conditii

Urmarirea poate fi efectuata doar pe frontiere terestre;

Doar ofiteri de politie autorizati de catre fiecare stat poate exercita urmarirea;

Conditii referitoare la tipul infractiunii: fiecare stat are posibilitatea de a alege intre doua optiuni pentru tipurile de infractiuni care permit exercitarea urmaririi; fie lista restrictiva a infractiunilor prevazute la art. 41 (4), lit.a, fie infractiunile care atrag extradarea;

Referirea trebuie facuta pentru a se afla care a fost optiunea aleasa de fiecare stat. In orice caz, urmatoarele conditii se aplica in toate statele:

o       Persoana in cauza sa fi fost prinsa in flagrant comitand sau participand la una din infractiuni;

o       Urmarirea este de asemenea autorizata in cazul in care persoana se afla in stare de arest preventiv sau executa o pedeapsa;

- conditii pentru urmarirea urgenta: urmarirea urgenta necesita ca

o       Sa nu fie posibila anuntarea autoritatii solicitate inainte

o       Sau autoritatea a fost anuntata, dar nu a putut sa preia urmarirea in timp util;

o       Ofiterii de politie care efectueaza urmarirea consulta autoritatile statului solicitat din timp cu privire la trecerea frontierei;

o       Urmarirea inceteaza la prima solicitare a statului solicitat.

Restrictii ale urmaririi

Exista trei tipuri de restrictii care pot fi impuse urmaririi, pe care fiecare stat este liber sa aleaga:

o       Restrictie teritoriala: unele state autorizeaza urmarirea pe intreg teritoriul, altele autorizeaza pentru un anumit numar de km dupa trecerea frontierei;

o       Restrictie temporala: urmarirea poate fi suspendata dupa un timp determinat;

o       Restrictie referitoare la atributiile ofiterilor care efectueaza urmariea: unele state ii autorizeaza pe acestia sa opreasca si sa interogheze, altele nu. Acest lucru nu afecteaza dreptul de a efectua o arestare in statul pe al carui teritoriu urmarirea se desfasoara cand infractorul este prins in flagrant (a se vedea mai jos pentru diferite situatii legale). Restrictiile fiecarui stat sunt evidentiate mai jos.

Aspecte practice

Pe parcursul urmaririi

o       Este obligatorie informarea statului pe al carui teritoriu urmarirea se desfasoara imediat de la trecerea frontierei. Acest lucru trebuie facut prin contactarea fie a primei unitati de politie din statul in cauza, fie una dintre autoritatile de legatura desemnate de statul in cauza;

o       Ofiterii de politie trebuie sa actioneze conform cu legislatia nationala a statului in care actioneaza si trebuie sa urmeze instructiunile autoritatilor locale competente;

o       Competentele de exercitare a prioritatii de circulatie pe drumurile publice pe parcursul urmaririi este garantata ofiterilor care efectueaza urmarirea conform legislatiei nationale a statului pe al carui teritoriu urmarirea este desfasurata (a se vedea mai jos unde se aplica)

o       Urmarirea trebuie oprita la solicitarea autoritatilor locale;

o       Ofiterul care efectueaza urmarirea trebuie sa fie in posesia legitimatiei de serviciu, sa fie usor de identificat (uniforma, banderola de mana, autovehicule etc.)

o       Ofiterii pot avea armamentul din dotare, dar folosirea lui este interzisa cu exceptia cazului de legitima aparare conform legislatiei nationale a statului solicitant;

o       Patrunderea in locuinte sau locuri neaccesibile publicului este interzisa:

Dupa ce urmarirea s-a incheiat

o       Ofiterii de politie implicati trebuie sa se prezinte in fata autoritatilor locale competente pentru a intocmi un raport dupa fiecare urmarire, indiferent de rezultat; daca autoritatile locale competente doresc, ofiterii de politie trebuie sa ramana la dispozitia acestora si sa furnizeze asistenta pentru viitoarele investigatii si proceduri judiciare;

o       Daca persoana arestata nu este cetateanul statului unde s-a facut arestarea, ea trebuie eliberata dupa un interval de sase ore daca un mandat de arestare in vederea extradarii nu este emis (intervalul orar intre 12,00 noaptea si 09,00 nu se iau in considerare).

o       Persoanele arestate pot fi perchezitionate in vederea prezentarii in fata autoritatilor locale. Ei pot fi incatusati, iar obiectele personale confiscate.

Informatii de urmare

Un formular pentru statistici este atasat astfel incat sa ofere autoritatilor centrale informatii generale si de incredere cu privire la cat de des si de eficient este exercitat dreptul de urmarire. Acest formular trebuie completat de orice autoritate care angajeaza o urmarire transfrontaliera, indiferent de rezultat, cat mai curand dupa ce frontiera a fost trecuta si este trimis la autoritatea centrala a statului pe teritoriul caruia se desfasoara urmarirea. Aceasta autoritate centrala este identica cu cea pentru supraveghere transfrontaliera.

Anual, dupa evaluarea informatiilor referitoare la art. 41 CAAS, fiecare autoritate centrala va inainta un raport anual catre Secretariatul General al Consiliului, care va face o sinteza ce va fi trimisa la grupului de lucru relevant

Ordine si securitate publica (art. 46 CAAS)

Introducere

Scopul este de a sprijini cooperarea in vederea mentinerii ordinii si securitatii publice.

I. Acest manual este elaborat in vederea indepartarii pericolelor la adresa ordinii si securitatii publice care poate implica unul sau mai multe state si pentru care nu exista acorduri bi si multilaterale.

II. Cooperarea se va aplica, inter alia, in cazul evenimentelor cu un numar mare de persoane din mai multe tari adunati intr-unul sau mai multe state sau in cazul in care principalul scop al prezentei politiei este de a mentine ordinea si securitatea publica si de a preveni comiterea de infractiuni. Astfel de exemple sunt evenimentele sportive, concertele rock, demonstratiile si blocarea drumurilor. Acest tip de cooperare nu se va limita doar la evenimentele pe scara-larga, ci se poate aplica si la miscarile si activitatile care implica concentrarea de persoane, indiferent de marime, care ar putea reprezenta o amenintare la ordinea si securitatea publica. Cooperarea nu se va limita la statele vecine, dar se poate realiza si intre state care nu au o frontiera comuna.

Schimb de informatii

Schimbul de informatii va avea loc prin intermediul autoritatii centrale desemnate in acest scop. (In statele Schengen in care, din motive constitutionale, o singura autoritate centrala nu este competenta pentru schimbul de informatii in scopuri preventive, va trebui incheiat un acord cat mai aproape posibil de CAAS).

Autoritatile centrale vor oferi, la cerere sau nu, una alteia informatii daca apar circumstante cu privire la grupuri de persoane care pot ameninta ordinea si securitatea publica prin deplasarea lor prin sau catre alte state Schengen. Informatiile vor fi furnizate cat mai devreme posibil. Schimbul de informatii, in intelesul acestui manual, poate avea loc direct intre autoritatile de politie implicate in cazuri urgente. Autoritatea centrala va fi informata cat mai curand posibil.

Continutul informatiilor:

Informatiile pe care statele si le furnizeaza reciproc trebuie sa fie confidentiale si vor fi folosite exclusiv pentru scopul pentru care au fost furnizate. Informatiile furnizate vor contine, pe cat posibil, datele care se gasesc in documentul de mai jos „Checklist-ul informatiilor ce vor fi schimbate”. Informatiile vor fi furnizate in conformitate cu legislatia nationala relevanta.

Comunicarea informatiilor:

Pentru a schimba informatii, autoritatea centrala poate folosi birourile de legatura si, daca se impune, unitati comune de politie sau puncte de contact la care se refera acest manual. Urmatoarele mijloace de comunicatii pot fi folosite cu ocazia schimbului de informatii: telefon, fax, e-mail, comunicatii radio, alte mijloace de comunicare a datelor. Secretariatul va verifica anual daca datele privind autoritatile centrale sunt inca de actualitate. Acestea trebuie sa notifice Secretariatul cu privire la orice modificare in timp util.

Cooperarea practica

Detasarea si schimbul de ofiteri de legatura

i.             la solicitarea autoritatilor de politie autorizate din fiecare stat Schengen, ofiterii de legatura pot fi trimisi catre un alt stat Schengen cand un raport sau informatii cu privire la un pericol real sunt primite. Sarcinile ofiterilor de legatura sunt de a oferi asistenta.

ii.           Ofiterii de politie nu vor fi imputerniciti sa aplice orice masura de politie independent. Ei vor furniza informatii si vor desfasura sarcinile pe baza instructiunilor date de catre statul Schengen din care provin si cele date de catre statul in care sunt detasati. Autoritatea de politie din statul in care sunt detasati este obligata sa asigure protectia ofiterilor de legatura.

iii.          Autoritatea de politie din statul in care sunt detasati ofiterii de legatura va stabili activitatile acestora si conditiile in care acestea se desfasoara. Ofiterii de legatura sunt obligati sa urmeze instructiunile date de catre autoritatile competente.

Coordonarea operatiunilor in cazuri specifice

Statele Schengen, conform legislatiei nationale, vor coordona impreuna operatiuni si masuri de punere in aplicare a acestora in legatura cu un pericol la adresa ordinii si securitatii publice.

Crearea unor centre comune de coordonare si comanda

In scopul coordonarii operatiunilor, statele pot crea centre comune de coordonare si comanda, fara a aduce vreun prejudiciu competentelor proprii.









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 629
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site