Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Principii ce guverneaza Uniunea Europeana

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic




Principii ce guverneaza Uniunea Europeana

1. Principii fundamentale




F

principii fundamentale

 
Tratatele institutive ale Comunitatilor Europene nu contineau dispozitii cu privire la principiile care stau la baza lor, pentru prima data fiind mentionate un numar de cinci principii esentiale ale Comunitatii Europene in 1973, prin adoptarea de catre Conferinta sefilor de stat sau de guvern de la Copenhaga a documentului intitulat „Documentul privind identitatea europeana”. Cele cinci principii enuntate in acest document: respectarea diversitatii culturale, domnia legii, democratia, respectarea drepturilor omului si justitia sociala, au fost apoi reluate in preambulul AUE, in Tratatul de la Maastricht[1] si in tratatele ulterioare asupra UE, precum si in Proiectul de Tratat asupra Constitutiei Uniunii Europene .

Ele au fost recunoscute ca valori fundamentale ce stau la baza UE si de catre Curtea de Justitie[3] care a precizat ca „in conformitate cu jurisprudenta Curtii, principiile fundamentale reafirmate in preambulul AUE sunt recunoscute de dreptul comunitar”.

a) Principiul domniei legii (statului de drept) – potrivit caruia Uniunea Europeana este o „comunitate de drept”[4] in care este asigurata domnia legii, respectarea drepturilor fundamentale, in care autoritatile publice se subordoneaza fata de lege si exista un control juridic ce garanteaza respectarea acestor legi.

Respectarea normei de drept comunitar este asigurata de Curtea Europeana de Justitie cu concursul judecatorului national.

b) Principiul respectarii drepturilor fundamentale – potrivit caruia „Uniunea respecta drepturile fundamentale astfel cum sunt garantate de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, semnata pe 4 noiembrie 1950, si astfel cum rezulta din traditiile constitutionale comune statelor membre, ca principii generale de drept comunitar” . In actiunea lor, institutiile comunitare sunt obligate sa respecte aceste drepturi fundamentale. Pentru intarirea protectiei drepturilor si intereselor nationalilor statelor membre a fost introdusa, prin Tratatul asupra UE, notiunea de cetatenie europeana, dezvoltata ulterior prin Tratatele de la Amsterdam si Nisa.

c) Principiul democratiei (al democratiei reprezentative) – constand in dreptul cetatenilor de a participa la gestionarea afacerilor publice prin intermediul unor reprezentanti alesi.

Cresterea continua a rolului Parlamentului European si transformarea acestuia intr-un organ de decizie alaturi de Consiliu (care, fiind format din membrii ai executivelor nationale, nu este supus unui veritabil control democratic) a dat eficienta acestui principiu.

d) Principiul justitiei sociale. Tratatul instituind CEE dedica mai multe texte reglementarii politicii sociale, precizand ca unul dintre obiectivele Comunitatii l-a constituit realizarea justitiei sociale . Principiul este consacrat ca atare pentru prima data in „Carta comunitara a drepturilor sociale ale lucratorilor” adoptata de catre Consiliul European de la Strasbourg din decembrie 1989, ce a fost inclusa apoi in Tratatul de la Amsterdam, dispozitiile sale devenind obligatorii pentru toate statele membre ale UE. In realizarea acestui principiu se prevad: libera circulatie a persoanelor, protectia sociala si garantarea unui nivel de trai corespunzator pentru toti resortisantii UE, combaterea oricarei forme de discriminare in domeniul ocuparii fortei de munca, garantarea, pe teritoriul statelor statelor membre, a drepturilor lucratorilor, a securitatii lor si a mediului de lucru, prevenirea si combaterea rasismului si xenofobiei, precum si respectarea egalitatii intre sexe la locul de munca.

e) Principiul pluralismului cultural. Prin Tratatul de la Maastricht se prevede ca nu trebuie sa se aduca nici o atingere identitatii nationale a statelor membre, ci trebuie sa respecte diversitatea culturala a acestora.

Introducerea acestei prevederi a fost determinata de criticile potrivit carora Uniunea se indeparteaza de cetatean, transferul de competente de la nivel statal la nivel comunitar tinzand sa uniformizeze valorile nationale si sa le piarda identitatea.

Pe de alta parte, o astfel de prevedere este si un mesaj adresat statelor candidate, in sensul recunoasterii caracterului democratic al sistemelor de guvernamant ale statelor membre.

In realizarea acestui principiu, pentru a sublinia importanta si atentia acordate culturii la nivel comunitar, au fost demarate, in asociere cu statele candidate la aderare, o serie de proiecte culturale (Ariane, Kaleidoscope, Raphael).

2. Principii referitoare la structura institutionala

F

principii institutionale

 
Comunitatile Europene au fost dotate, inca de la constituirea lor, cu un sistem institutional mult mai complex si mai evoluat decat al altor organizatii internationale. Acest sistem institutional, desi a suferit de-a lungul timpului o serie de modificari, a ramas, in linii generale, acelasi cu cel de la constituirea Comunitatilor si dupa infiintarea Uniunii Europene, care le-a inglobat.

Astfel, Uniunea europeana este dotata cu cinci institutii fundamentale:



Comisia Europeana – organul executiv al Uniunii;

Consiliul UE – organ legislativ dar si titular al puterii executive, care actioneaza pe baza propunerilor Comisiei;

Parlamentul European – initial cu rol consultativ, insa in ultimul timp rolul acestuia a crescut simtitor, devenind un partener egal Consiliului in luarea deciziilor;

Curtea Europeana de Justitie – organ jurisdictional investit cu atributii de interpretare a actelor comunitare si a tratatelor institutive, in caz de conflict juridic;

Curtea de Conturi – institutie cu rol de control financiar.

Aceasta structura institutionala este completata cu o serie de alte organe comunitare precum Comitetul economic si social, Comitetul regiunilor etc. Fiecare dintre aceste institutii si organe actioneaza in limitele atributiilor ce le-au fost conferite prin tratate. Pornind de la jurisprudenta Curtii de Justitie, doctrina a identificat patru principii referitoare la structura institutionala: principiul reprezentarii intereselor, principiul echilibrului institutional, principiul autonomiei institutiilor si principiul colaborarii loiale dintre institutii.

a) Principiul reprezentarii intereselor. Sistemul de organizare a celor trei Comunitati Europene a fost conceput nu prin raportare la principiul separatiei puterilor (ca in cazul celor mai multe organizatii internationale), ci dupa principiul reprezentarii intereselor, in sensul ca fiecare institutie comunitara este purtatoarea unui interes specific in limitele caruia actioneaza in cadrul procesului decizional. Astfel, Curtea de Justitie asigura respectarea dreptului, Consiliul este institutia prin care statele membre intervin in functionare Uniunii Europene, Comisia reprezinta interesul general, iar Parlamentul European este reprezentantul popoarelor statelor membre.

Procesul decizional este astfel conditionat de o serie de interese, ceea ce face ca in fiecare domeniu in care intervine reglementarea comunitara sa existe o procedura proprie de decizie, in functie de interesele implicate.

Fiecareia dintre institutiile Uniunii ii revine in exclusivitate sau numai in parte una dintre functiile procesului decizional: initiativa, decizie, consultare sau control.

b) Principiul echilibrului institutional. Acest principiu este strans legat de principiul reprezentarii intereselor si presupune exercitarea de catre fiecare institutie a competentelor proprii cu respectarea competentelor celorlalte institutii.

Pentru asigurarea acestui echilibru este necesara pastrarea si consolidarea conceptiei din tratatele institutive cu privire la locul si rolul fiecarei institutii, aceasta fiind garantia functionarii eficiente a fiecarei institutii si a intregii Uniuni in ansamblu. Principiul interzice orice transfer sau delegare de atributii de la o institutie la un organism extern sau catre o alta institutie comunitara, pentru a nu se modifica echilibrul interinstitutional.

c) Principiul autonomiei institutiilor. In cadrul atributiilor ce le-au fost conferite, institutiile Uniunii Europene au posibilitatea de a se organiza intern in mod liber. Prin consacrarea acestui principiu este protejata aceasta libertate de organizare interna impotriva atingerilor pe care i le-ar putea aduce statele membre.

Curtea de Justitie i-a stabilit insa acestui principiu si anumite limite, pentru a se evita ca, prin folosirea autonomiei, o institutie sa perturbe functionarea altor institutii comunitare. Astfel, in aplicarea acestui principiu nu se poate aduce atingere echilibrului institutional sau repartizarii competentelor intre Uniune si statele membre si nici nu se poate deroga de la regulile prevazute in Tratate cu privire la functionarea unei institutii.

d) Principiul colaborarii loiale intre institutii. Nici Tratatele institutive ale Comunitatilor Europene si nici Tratatele asupra Uniunii Europene nu consacra principiul colaborarii loiale dintre institutii, insa Curtea de Justitie a interpretat articolul 5 din Tratatul CEE (preluat si in tratatele ulterioare) , in sensul ca acesta creeaza o obligatie de colaborare loiala intre statele membre si institutiile comunitare. Tratatele reglementeaza o serie de cazuri de colaborare interinstitutionala, mai ales in domeniul decizional, si, in completarea tratatelor, pentru a acoperi situatiile nereglementate de ele, institutiile comunitare pot, in baza principiului colaborarii loiale, sa incheie o serie de acorduri.

In virtutea acestui principiu, institutiile sunt obligate sa-si respecte reciproc competentele si sa stabileasca proceduri menite sa asigure buna desfasurare a procesului decizional.

3. Principii referitoare la raporturile dintre Uniune si statele membre

F

raporturile dintre Uniune si statele membre

 
a) Principiul cooperarii (al solidaritatii) – care i-si are radacinile in acelasi articol 5 din Tratatul CEE, este un principiu definitoriu pentru relatiile dintre Uniune si statele sale membre. Fara solidaritatea membrilor sai, Uniunea nu ar fi ajuns la nivelul de integrare la care este astazi.

Potrivit acestui principiu, statelor membre le revine sarcina de a oferi Uniunii toate informatiile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite prin Tratat. La randul lor, institutiile europene trebuie sa informeze statele membre cu privire la evolutiile comunitare, cu privire la realizarile si nerealizarile comunitare.



Aceasta cooperare se realizeaza prin furnizarea unor informatii economice, comerciale, administrative sau de alta natura ori prin indeplinirea unor atributii complementare de catre institutiile Uniunii in sprijinul statelor membre sau de catre statele membre in sprijinul institutiilor comunitare.

b) Principiul repartizarii competentelor. Potrivit art. 5 al Tratatului de instituire a Comunitatii Europene (fost CEE) , astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Maastricht, „Comunitatea actioneaza in limitele competentelor care ii sunt conferite si a obiectivelor care ii sunt fixate prin prezentul tratat.

In domenii care nu tin de competenta sa exclusiva, Comunitatea nu intervine, potrivit principiului subsidiaritatii, decat si in masura in care obiectivele actiunii proiectate nu pot fi realizate intr-o maniera corespunzatoare de catre statele membre si deci ele pot fi, avand in vedere dimensiunile sau efectele actiunii proiectate, mai bine realizate la nivel comunitar.

Actiunea comunitatii nu exclude ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele prezentului tratat”.

Reiese de aici ca repartizarea competentelor intre Uniune si statele membre se realizeaza cu luarea in considerare a trei principii: principiul atribuirii competentelor, principiul subsidiaritatii si principiul proportionalitatii.

F

atribuirea competentelor

 
b.1. Principiul atribuirii competentelor. Functionarea Uniunii si a Comunitatilor Europene presupune stabilirea si transferul de competente de la statele membre la institutiile si organele comunitare, indeosebi in domeniile si sectoarele vizate de integrarea comunitara.

Nefiind o federatie, Uniunea Europeana nu cunoaste sistemul clasic al statelor federale de atribuire a competentelor, unde sunt clar delimitate atributiile ce apartin institutiilor federale si cele ale statelor membre.

La nivelul Uniunii Europene (mai ales in domeniul legiferarii), se disting trei categorii de competente:

- competente rezervate statelor membre, pe care acestea le exercita individual si fara ingradiri, competente neatribuite Uniunii;

- competente concurente, in cadrul carora statele membre isi pastreaza dreptul de legiferare in masura in care institutiile comunitare nu au intervenit in domeniile respective. Exercitarea competentelor concurente se realizeaza cu respectarea principiului preemptiunii comunitare in sensul ca, odata ce intervine autoritatea comunitara, competenta statala este exclusa;

- competente exclusive, ce apartin numai Comunitatii Europene, cu excluderea oricarei interventii a statelor membre. Tratatele referitoare la Comunitati si la Uniune nu stabilesc in mod categoric si limitativ aceste competente, insa Curtea de Justitie a stabilit ca Uniune Europeana dispune de competente exclusive in doua domenii: politica comerciala comuna (art.113 din Tratatul CEE) si conservarea resurselor biologice ale marii (art. 102 din Actul de aderare din 1972).

O problema care s-a ridicat a fost aceea daca Comunitatea dispune doar de acele competente atribuite in mod explicit prin Tratat, sau poate sa-si extinda aria de actiune si la alte domenii ce nu i-au fost rezervate de la inceput. Cum Tratatul nu contine o lista a competentelor Comunitatii si nu ofera o teorie completa a acestor competente, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene este cea care a dat raspunsul la aceasta problema, consacrand in jurisprudenta sa teoria „puterilor implicite” (cu aplicabilitate mai ales in domeniul relatiilor externe), potrivit careia Comunitatea dispune de competentele necesare realizarii obiectivelor rezultate din competentele expres prevazute in Tratat. Ca atare, competentele comunitare pot fi ajustate pentru a se realiza obiectivele mentionate explicit.

F

subsidiaritate

 
b.2. Principiul subsidiaritatii - este un corolar al principiului atribuirii de competente ce se aplica numai domeniilor ce nu tin de competenta exclusiva a Uniunii si in virtutea caruia Uniune Europeana nu va interveni in aceste domenii decat in masura in care obiectivele actiunii avute in vedere nu pot fi realizate, datorita dimensiunilor sau efectelor proiectate, de o maniera satisfacatoare de catre statele membre, insa pot fi realizate mai bine la nivel comunitar.

Regula deci, in aceste domenii, o constituie competenta de principiu a statelor membre, exercitarea competentelor de catre Uniune constituind exceptia.

Conceptul de subsidiaritate isi are originea in doctrina catolicismului european clasic, avand rolul de a ameliora si echilibra relatiile dintre diferitele grupuri sociale, si afirma principiul potrivit caruia colectivitatile mari nu trebuie sa intervina la nivelul colectivitatilor mici decat in probleme ce pot fi solutionate mai bine la nivelul colectivitatii superioare. El a fost preluat, de o maniera implicita, in Tratatele institutive ale Comunitatilor Europene, fiind apoi mentionat explicit in Tratatul de la Maastricht si apoi dezvoltat prin Tratatul de la Amsterdam, care contine si un Protocol cu privire la aplicarea acestuia. Potrivit acestui Protocol, principiul subsidiaritatii da orientare in privinta modului in care competentele Comunitatii trebuie exercitate la nivel comunitar, fiecare institutie comunitara avand obligatia sa vegheze la respectarea principiului subsidiaritatii.

Aplicarea acestui principiu trebuie sa se faca prin raportari la obiectivele Uniunii, el permitand largirea competentelor acesteia, atunci cand imprejurarile o cer, dar si restrangerea acestor competente cand ele nu se justifica.

Interpretarea principiului subsidiaritatii si garantarea respectarii lui revin Curtii de Justitie. Prin aplicarea lui se urmareste respectarea identitatii nationale a statelor membre, prezervarea competentelor nationale, precum si apropierea de cetateni a procesului decizional.



F

proportionalitate

 
b.3. Principiul proportionalitatii. Alineatul final al art. 5 din TCE prevede ca actiunea Comunitatii nu trebuie sa depaseasca ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor din tratat.

Potrivit acestui principiu dezvoltat mai ales in jurisprudenta Curtii de Justitie, masurile adoptate de institutiile comunitare trebuie sa fie „proportionale” sau „necesare” pentru realizarea obiectivelor vizate prin competenta acordata institutiei .

Aceasta proportionalitate trebuie avuta in vedere atat in ceea ce priveste competentele exclusive ale UE, cat si in ceea ce priveste competentele concurente.

Prin consacrarea si aplicarea acestui principiu se urmareste evitarea unor excese ale interventiei institutiilor comunitare (ale birocratiei comunitare, dincolo de ceea ce este necesar, dincolo de obiectivele si competentele ce le sunt conferite.



Articolul F

Potrivit art. 2 din Proiect, valorile pe care este fondata UE sunt: respectul demnitatii umane, libertatea, democratia, egalitatea, statul de drept, precum si respectul drepturilor omului.

Hotararea din 18.05.1989 „Comisia Europeana contra RFG”.

Hotararea CJCE din 23.04.1986 „Ecologistii impotriva Parlamentului European”.

Articolul F paragraful 2 din Tratatul de la Maastricht.

Articolele 118, 118a 119 Titlul II – Politica sociala.

I. jinga, op. cit., p. 86,; R. Munteanu, op. cit., p.191-196; Dumitru Mazilu, Integrarea Europeana, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 63-67.

Art. 5 CEE prevede ca: „statele membre vor lua toate masurile necesare pentru a asigura indeplinirea obligatiilor stabilite prin tratat sau rezultate din actiuni ale institutiilor comunitare. Ele vor facilita indeplinirea sarcinilor Comunitatii si se vor abtine de la orice actiune ce ar putea impiedica atingerea obiectivelor tratatului2.

Prin Tratatul de la Maastricht, Comunitatea Economica Europeana a devenit Comunitatea Europeana.

Pentru mai multe amanunte, a se vedea Ovidiu Tinca, Aplicarea principiului subsidiaritatii in Comunitatea Europeana, in Revista de drept comunitar, nr. 2/2003, p.34-41.

R. Muneanu, op. cit., p. 132.









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1658
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site