Romania

si integrarea europeana

1. Cadrul general al procesului de integrare

2. Baza legala si documente programatice

2.1. Acordul European de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana

2.2. Agenda 2000 referitoare la Romania

2.3. Parteneriatul pentru Aderare

2.4. Programul National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana (PNAR)

2.5. Raportul periodic al Comisiei Europene privind progresele inregistrate de Romania in pregatirea pentru aderare

2.6. Armonograma

3. Cadrul institutional al dialogului Uniunea Europeana - Romania

4. Cadrul institutional al coordonarii procesului de pregatire pentru aderarea la Uniunea Europeana

4.1. Departamentul pentru Integrare Europeana

Sumar:

4.2. Comitetul Inter-ministerial pentru Integrare Europeana

4.3. Unitatile de integrare europeana din ministere si institutii publice

4.4. Institutul European din Romania

4.5. Fondul National

4.6. Oficiul de Plati si Contractare PHARE

5. Armonizarea legislativa

6. Exercitiul de examinare analitica a acquis-ului comunitar

7. Capacitatea administratiei publice de transpunere a acquis-ului comunitar

7.1. Reforma administratiei publice

"Eurotower", sediul Uniunii Europene

7.2. Infratirea institutionala (twinning)

8. Participarea Romaniei la programele comunitare

9. Asistenta financiara nerambursabila

9.1 Asistenta financiara multilaterala

9.2 Asistenta financiara si tehnica bilaterala

9.3 Noi instrumente financiare de pre-aderare (PHARE, ISPA, SAPARD)

Anexa 1: Momente importante in relatiile Romania - Uniunea Europeana (1993 - 1999)

Anexa 2: Evolutia deciziilor luate de Consiliul European in perioada 1993-1999 in procesul de extindere a Uniunii Europene

Anexa 3: Harta l[rgirii Uniunii Europene

Anexa 4: Funcionarea Comunit[ii Europene

Anexa 5: Calendarul l[rgirii Uniunii Europene

Lucrare elaborat[ de:

1. Cadrul general al procesului de integrare

In anul 1985 a fost semnat Actul Unic European, care a institutionalizat Consiliul European, organism de desfasurare a dialogului la cel mai inalt nivel al liderilor europeni, cu scopul definirii liniilor principale ale politicii Uniunii Europene.

Dupa 1990, Consiliul European a pus in discutie posibilitatea extinderii Uniunii Europene prin cooptarea de noi membri dintre tarile foste comuniste. Statele din Europa Centrala si de Est au incheiat acorduri de asociere cu Uniunea Europeana, care prevad instaurarea unei zone de comert liber si modalitatile institutionalizate de dialog intre guvernele tarilor asociate si institutiile comunitare, precum si domeniile care fac obiectul noilor relatii intre cele doua parti.

Initiativa extinderii Uniunii Europene s-a materializat la Consiliul European de la Copenhaga din 1993, cand a fost discutata si analizata in mod oficial aceasta posibilitate. S-a decis ca Uniunea Europeana poate sa primeasca noi membri din tarile ce au facut parte din fostul bloc comunist dupa ce, in prealabil, acestea vor fi indeplinit conditiile politice si economice cerute de Uniunea Europeana.

Anul 1997 a adus concretizarea acestei initiative de catre Consiliul European de la Luxemburg, ca urmare a Avizelor Comisiei Europene, care a luat decizia de lansare a procesului de extindere a UE prin aderarea tuturor statelor asociate, pe baza performantelor individuale ale fiecarui stat.

2. Baza legala si documente programatice

2.1. Acordul European de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana

Baza legala a relatiilor dintre Romania si Uniunea Europeana o reprezinta Acordul European de Asociere. Acest document a fost semnat la 1 februarie 1993, a fost promulgat de Presedintele Romaniei la 5 aprilie 1993 si publicat in 'Monitorul Oficial' din 12 aprilie 1993. Acordul European a intrat in vigoare la 1 februarie 1995.

Acordul European instituie asocierea Romaniei la Uniunea Europeana si stabileste formele dialogului politic permanent. Principiile generale ale Acordului si obiectivele procesului de asociere sunt:

Crearea cadrului institutional pentru realizarea unui intens dialog politic;

Sprijinirea eforturilor Romaniei pe calea realizarii economiei de piata si consolidarii democratiei.

Liberalizarea circulatiei marfurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor;

Crearea cadrului pentru dezvoltarea cooperarii economice, financiare, culturale, sociale.

La 22 iunie 1995, Romania a depus cererea de aderare la Uniunea Europeana.

2.2. Agenda 2000 referitoare la Romania

La 16 iulie 1997, Comisia Europeana a dat publicitatii pachetul de documente cunoscut sub numele de Agenda 2000, precum si Avize referitoare la toate cele 10 tari asociate din Europa centrala si de est. Agenda 2000 ofera o viziune coerenta si clara asupra Uniunii Europene la intrarea in secolul al XXI-lea.

In aceste documente, Comisia Europeana subliniaza:

perspectivele dezvoltarii UE si a politicilor ei dincolo de orizontul anului 2000;

impactul extinderii UE;

viitorul cadru financiar, luand in considerare perspectivele extinderii Uniunii.

Documentele ce compun Agenda 2000 sunt urmatoarele:

Uniune mai puternica si extinsa (A Stronger and Wider Union);

Avize ale Comisiei in legatura cu solicitarile tarilor candidate de aderare la Uniunea Europeana (Opinions concerning the Applications for Membership to the European Union Presented by the Candidate Countries);

Efectele extinderii spre tarile candidate din Europa centrala si de est asupra politicilor Uniunii (studiu de impact) (Effects on the Union's Policies of Enlargement to the Applicant Countries of Central and Eastern Europe);

Intarirea strategiei de pre-aderare (Reinforcing the Pre-accession Strategy).

2.3. Parteneriatul pentru Aderare

La 25 martie 1998, Comisia Europeana a aprobat Parteneriatele pentru Aderare pentru cele 10 tari candidate din Europa centrala si de est, elemente centrale ale strategiei intarite de pre-aderare.

Parteneriatul pentru Aderare sprijina Romania in pregatirea pentru aderare prin stabilirea obiectivelor prioritare ale integrarii, asa cum sunt ele identificate in Rapoartele Comisiei, precum si prin dirijarea asistentei financiare acordate de Uniunea Europeana pentru indeplinirea acestor prioritati.

Parteneriatul pentru Aderare se concentreaza pe pregatirea Romaniei in vederea indeplinirii in totalitate a criteriilor de aderare stabilite de Consiliul European de la Copenhaga (1993).

2.4. Programul National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana (PNAR)

In 1998 Guvernul Romaniei a dat publicitatii prima versiune a Programului National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana (PNAR), care a fost conceput ca un document de lucru, supus periodic actualizarii si imbunatatirii, in conformitate cu evolutia procesului de reforma si pregatire a tarii pentru aderarea la Uniunea Europeana.

PNAR a fost actualizat in iunie 1999, pe baza programului de guvernare, a progreselor inregistrate de Romania in anul precedent si a rezultatelor procesului de examinare analitica a acquis-ului comunitar. PNAR 1999 concentreaza eforturile administrative si financiare pentru indeplinirea prioritatilor Parteneriatului pentru Aderare, circumscrise interesului national de integrare europeana.

Programul cuprinde urmatoarele parti:

Volumul I:

1. Programul de indeplinire a criteriilor politice de aderare

- Democratia si statul de drept

- Drepturile omului si protectia minoritatilor

2. Programul de indeplinire a criteriilor economice de aderare

- Sinteza politicilor economice

- Existenta unei economii functionale de piata

- Capacitatea de a face fata presiunilor competitive si fortelor de piata din UE

3. Programul national de adoptare a acquis-ului comunitar

- Piata interna

- Inovatia

- Politici economice si fiscale

- Politici sectoriale

- Coeziunea economica si sociala

- Calitatea vietii si a mediului

- Justitia si Afacerile Interne

- Politici externe

- Chestiuni financiare

4. Programul de reforma administrativa

5. Necesitati financiare

Volumul al II-lea:

1. Programul de armonizare legislativa (1999-2002)

2. Tabele cu obiective institutionale (1999-2002)

3. Necesitati financiare (1999-2002)

PNAR constituie instrumentul national de programare si urmarire a procesului de pregatire a Romaniei pentru aderarea la UE. El va ramane un document evolutiv si va fi actualizat continuu in functie de realizari si de noile prioritati. Programul asigura coordonarea institutiilor implicate in procesul de pregatire a aderarii si informarea acestora asupra evolutiilor inregistrate in alte sectoare in care nu sunt direct implicate.

Programul prezinta o importanta deosebita pentru planificarea bugetara si pentru directionarea asistentei financiare externe, conform art. 7 din HG nr. 114/1999. Incepand cu anul 2000, odata cu dublarea volumului asistentei acordate de UE prin deschiderea accesului la fondurile pre-structurale, programarea acestor fonduri trebuie sa devina parte integranta a procesului de constructie a bugetului.

PNAR reprezinta baza de valorificare a experientei acumulate in cadrul exercitiului de examinare analitica a acquis-ului comunitar si a dialogului desfasurat in cadrul subcomitetelor Acordului European si al contactelor permanente dintre institutiile romane si serviciile Comisiei. Programul va fi prezentat anual institutiilor Uniunii Europene constituind angajamentul concret al Romaniei pentru integrare.

2.5. Raportul periodic al Comisiei Europene privind progresele inregistrate de Romania in pregatirea pentru aderare

Consiliul European intrunit la Luxemburg, in decembrie 1997, a insarcinat Comisia Europeana sa evalueze - prin Rapoarte periodice (Regular Reports) - progresele realizate de tarile candidate in pregatirea pentru aderarea la UE si sa traga concluzii privind oportunitatea deschiderii negocierilor cu noi state.

Prin alcatuirea Rapoartelor periodice asupra tarilor candidate, Comisia Europeana si-a propus sa evalueze progresele inregistrate de tarile candidate in indeplinirea criteriilor de la Copenhaga.

La 4 noiembrie 1998, Comisia Europeana a publicat Raportul periodic referitor la Romania. Raportul evalueaza situatia Romaniei si perspectivele cu privire la conditiile economice mentionate de Consiliul European (o economie de piata functionala, capacitatea de a face fata presiunii concurentei si fortelor pietei din UE). In acest context, Raportul analizeaza relatiile dintre Uniunea Europeana si Romania, criteriile politice si economice, capacitatea de asumare a obligatiilor ce revin in capacitate de membru al Uniunii, capacitatea administratiei de aplicare a acquis-ului comunitar. De asemenea, face o evaluare generala a implementarii Parteneriatului pentru Aderare si a Programului National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.

Raportul Comisiei din 4 noiembrie 1998 apreciaza ca Romania indeplineste criteriile politice, dar intampina dificultati in macro-stabilizarea economiei si in reformele structurale. De asemenea, Romania a progresat semnificativ in adoptarea acquis-ului.

La 13 octombrie 1999, Comisia Europeana a publicat noul Raport periodic referitor la Romania. Acest Raport marcheaza un moment-cheie, recomandand Consiliului European de la Helsinki, din 11-12 decembrie 1999, sa decida inceperea negocierilor de aderare cu toate statele, inclusiv cu Romania, in anul 2000.

Comisia Europeana propune astfel continuarea extinderii UE, ca proces evolutiv si inclusiv bazat pe valorile europene. Acest proces ia in considerare particularitatile fiecarei tari candidate care va intra in negocieri, conform unei abordari diferentiate, dar nediscriminatorii. Aceasta inseamna ca fiecare tara candidata avanseaza in negocieri in functie de rezultatele proprii in indeplinirea criteriilor de aderare.

Comisia apreciaza ca Romania indeplineste in continuare criteriile politice de aderare si ca a dovedit ca este gata sa ia masurile necesare pentru indeplinirea criteriilor economice.

Comisia recomanda inceperea negocierilor cu Romania in anul 2000, sub rezerva indeplinirii a doua conditii:

. aplicarea masurilor anuntate de Guvern pentru rezolvarea situatiei financiare a sistemului de protectie a copilului si pentru desemnarea unei institutii unice responsabile in domeniu;

. aplicarea consecventa a masurilor de stabilizare macroeconomica.

2.6. Armonograma

Prin intermediul Biroului TAIEX (Technical Assistance Information Exchange Office), Comisia Europeana a initiat in 1997 un mijloc de monitorizare a procesului de armonizare legislativa din tarile asociate. Informatiile din baza de date 'Armonograma' se actualizeaza lunar de catre institutiile romanesti si se transmit la Biroul TAIEX o data la doua luni.

Pentru fiecare reglementare comunitara sunt furnizate urmatoarele informatii: legislatia romaneasca corespunzatoare, stadiul (proiect de lege sau legislatie adoptata deja), data adoptarii, data intrarii in vigoare, institutia responsabila si gradul de armonizare (totala sau partiala).

'Armonograma' este structurata atat pe capitolele acquis-ului comunitar, cat si pe cele din Cartea Alba. Acest instrument de monitorizare arata ca, in 1998, aproximativ 70% din legislatia romaneasca era armonizata - total sau partial - cu legislatia comunitara aferenta Cartii Albe.

3. Cadrul institutional al dialogului

Uniunea Europeana - Romania

Cadrul dialogului institutionalizat intre cele doua parti a fost stabilit prin Acordul European de Asociere, la doua niveluri:

1. parlamentar;

2. guvernamental.

1. La nivel parlamentar, dialogul Romania - Uniunea Europeana se desfasoara prin intermediul Comitetului Parlamentar Mixt de Asociere Romania - Uniunea Europeana. Comitetul Parlamentar Mixt are caracter bilateral, iar reuniunile sale se desfasoara de doua ori pe an, la Bucuresti, respectiv Bruxelles. Din 20 aprilie 1995, data primului comitet parlamentar, pana in prezent, s-au desfasurat opt reuniuni ale acestui organism. Partile implicate participa cu doisprezece membri reprezentand fiecare delegatie, conducatorii delegatiilor asigurand in acelasi timp si co-presedintia Comitetului Parlamentar Mixt de Asociere.

Reuniunile se inchid prin adoptarea si semnarea unui document final, cu titlu de recomandare, document cu valoare politica. Acesta este inaintat in acelasi timp Guvernului Romaniei si institutiilor comunitare. Documentul se considera adoptat prin votul majoritatii fiecarei parti participante la reuniune.

Partea romana ester reprezentata de membrii Comisiei pentru Integrare Europeana a Parlamentului Romaniei. Atributiile Comisiei acopera un domeniu vast al procesului de integrare, de la problemele de armonizare a legislatiei romanesti cu legislatia comunitara, pana la dezbaterea strategiei si prioritatilor in domeniul integrarii europene. In realizarea acestor functii Comisia pentru Integrare Europeana a Parlamentului colaboreaza cu comisiile de politica externa ale Camerei Deputatilor si Senatului.

Pentru a asigura uniformitatea adoptarii legislatiei romanesti armonizate cu legislatia comunitara, in cadrul Consiliului Legislativ - institutie abilitata cu avizarea proiectelor de acte normative pentru realizarea unui sistem legislativ unitar - a fost creat un departament specializat avand atributii in acest sens.

2. La nivel guvernamental, colaborarea dintre Romania si Uniunea Europeana se desfasoara in cadrul Consiliului de Asociere (dialog la nivel politic) si al Comitetului de Asociere (dialog la nivel tehnic). Acesta din urma, conform art. 110 din Acordul European de Asociere, asista Consiliul de Asociere. Discutiile se desfasoara la nivel bilateral, Comitetul de Asociere fiind format din reprezentanti ai Guvernului Romaniei, pe de o parte, si reprezentanti ai Consiliului Comunitatilor Europene si membri ai Comisiei Europene, pe de alta parte.

Reuniunile acestui organism se desfasoara anual, de regula in luna octombrie, alternativ la Bucuresti si la Bruxelles. Discutiile privesc analiza individuala a indeplinirii prevederilor Acordului European si a progreselor inregistrate in procesul de pre-aderare.

De asemenea este analizata activitatea subcomitetelor pentru integrare europeana pe domenii. Subcomitetele de asociere, care au o procedura de desfasurare asemanatoare Comitetului de Asociere, analizeaza punctual sectoarele care fac obiectul integrarii europene. Numarul acestora a crescut, ajungandu-se in 1999 la 8 subcomitete de asociere:

Subcomitetul 1 - Agricultura si pescuit;

Subcomitetul 2 - Piata interna;

Subcomitetul 3 - Comert, industrie si produse CECO;

Subcomitetul 4 - Probleme economice si monetare si circulatia capitalului;

Subcomitetul 5 - Inovatie;

Subcomitetul 6 - Transport, protectia mediului, energie (inclusiv retele trans-europene);

Subcomitetul 7 - Dezvoltare regionala, ocuparea fortei de munca si politica sociala;

Subcomitetul 8 - Vama, droguri si spalarea banilor.

4. Cadrul institutional al coordonarii procesului de pregatire pentru aderarea la Uniunea Europeana

4.1. Departamentul pentru Integrare Europeana

Departamentul pentru Integrare Europeana (DIE) este institutia administratiei centrale in aparatul de lucru al Primului-Ministru, dedicata exclusiv pregatirii Romaniei pentru aderarea la Uniunea Europeana. DIE coordoneaza si monitorizeaza intreg acest proces.

Prin pozitia si rolul sau, DIE este parghia de coordonare a politicii de integrare europeana, care reprezinta unul din obiectivele fundamentale ale politicii Guvernului.

Atributiile DIE, in pozitia sa de coordonator national al politicilor din sfera integrarii europene si coordonator national al asistentei nerambursabile, au fost stabilite prin Hotararile de Guvern nr. 260/1994 si 141/1995.

Misiunea departamentului consta, pe de o parte, in fundamentarea politicilor ce vizeaza procesul de integrare europeana, si, pe de alta parte, in coordonarea activitatilor guvernamentale ce converg spre realizarea obiectivului amintit. DIE reprezinta interfata intre institutiile europene si structurile administrative din Romania.

Pentru indeplinirea acestui rol, Departamentul pentru Integrare Europeana:

elaboreaza Programul National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana (PNAR), pe baza strategiilor sectoriale, in acord cu programul de guvernare;

urmareste procesul de armonizare legislativa si constructia institutionala necesara acestuia;

coordoneaza examinarea analitica a absorbtiei a acquis-ului comunitar;

urmareste indeplinirea prevederilor Acordului European si ale Parteneriatului pentru Aderare;

gestioneaza cooperarea inter-ministeriala pentru integrare europeana;

programeaza si monitorizeaza asistenta financiara nerambursabila (PHARE, ISPA, SAPARD, bilaterala);

pregateste procesul de negociere pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.

Pentru a desfasura o activitate cat mai eficienta, a existat o preocupare permanenta pentru intarirea structurii de coordonare a DIE, prin marirea numarului personalului de specialitate si printr-o noua organizare functionala. Noua structura (vezi Anexa) cuprinde unitati specializate pe domeniile acquis-ului comunitar, o unitate de sinteza, o unitate de programare si coordonatorul national al procesului de examinare analitica. Aceasta organizare permite o mai buna coordonare intra si inter-sectoriala si o mai eficienta abordare in perspectiva inceperii negocierilor pentru aderare.

4.2. Comitetul Inter-ministerial pentru Integrare Europeana

Comitetul Inter-ministerial este organismul care asigura dialogul la cel mai inalt nivel, definind liniile directoare ale procesului integrarii europene, in conformitate cu recomandarile institutiilor comunitare.

Organizarea, componenta si modul de functionare a Comitetului Inter-ministerial pentru Integrare Europeana sunt reglementate prin Hotararea de Guvern nr. 140/1995.

Comitetul Inter-ministerial pentru Integrare Europeana este condus de Primul Ministru, in calitate de Presedinte si de Ministrul integrarii europene, in calitate de presedinte executiv. Membrii comitetului sunt ministrii si conducatorii celorlalte unitati centrale si agentii guvernamentale. La dezbateri participa, in calitate de invitati, reprezentanti ai legislativului, ai Presedintiei, ai organizatiilor sindicale si patronale.

Astfel, Comitetul Inter-ministerial pentru Integrare Europeana constituie organismul care analizeaza si coordoneaza activitatea de integrare europeana, evolutia si progresele facute de Romania in pregatirea pentru aderare si care evalueaza si avizeaza programele de actiune viitoare.

4.3. Unitatile de integrare europeana din ministere si institutii publice

Prin aceeasi Hotarare de Guvern nr. 140/1995, ce prevede infiintarea Comitetului Inter-ministerial, sunt constituite compartimente pentru integrare europeana la nivelul ministerelor, organelor de specialitate ale administratiei publice centrale si ale prefecturilor, compartimente subordonate direct conducatorului institutiei respective. Se realizeaza astfel descentralizarea activitatii de integrare europeana prin angajarea responsabilitatii organelor administratiei publice centrale si ale organelor Guvernului in teritoriu.

4.4. Institutul European din Romania

Pentru atingerea obiectivelor de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana, Departamentul pentru Integrare Europeana si institutiile administratiei publice centrale si locale sunt sprijinite in activitatea lor de Institutul European din Romania, institutie publica aflata sub autoritatea Guvernului.

Aceasta institutie a fost infiintata prin Ordonanta Guvernului nr. 15/1998.

Principale sale obiectivele vizeaza:

. participarea la elaborarea elementelor de fundamentare a politicilor in domeniul integrarii europene;

. aplicarea politicilor constructiei institutionale in domeniul integrarii europene;

. contributia la dezvoltarea spiritului si valorilor europene.

Institutul European are si menirea de a sensibiliza publicul asupra activitatii de integrare europeana, precum si de a realiza studii de impact asupra procesului de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana. De asemenea, are atributii in specializarea functionarilor publici care lucreaza in sfera integrarii europene.

In cadrul Institutului European a fost prevazuta infiintarea unei Unitati de Traduceri, avand urmatoarele atributii:

. coordonarea activitatii de traducere a legislatiei comunitare in limba romana si a celei romane relevante in limbile de lucru ale Uniunii Europene;

. unificarea si revizuirea traducerilor;

. alcatuirea de glosare de termeni si de baze de date continand legislatia tradusa.

Directorul general al institutului European este d-l Nicolae IDU.

4.5. Fondul National

Incepand cu 1997, Comisia Europeana a modificat procedurile de acordare si implementare a fondurilor pe care aceasta le aloca tarilor candidate la integrarea in Uniunea Europeana. Astfel, fondurile PHARE nu mai sunt alocate direct institutiilor de implementare, ci sunt varsate intr-un cont national, care cuprinde, pe langa fondurile PHARE propriu-zise, si participarea partii romane in conditiile co-finantarii programelor comunitare.

Prevazut ca structura de implementare a Memorandumului de Finantare privind Programul National PHARE 1998, Fondul National a fost infiintat in cadrul Ministerului Finantelor, urmand sa asigure, impreuna cu structurile de specialitate ale ministerului:

1. Functia de trezorerie centrala pentru fondurile Comunitatii Europene;

2. Transferul fondurilor PHARE si al co-finantarilor necesare de la bugetul de stat, catre Oficiul de Plati si Contractare PHARE/Agentiile de implementare;

3. Supervizarea gestionarii financiare a programului.

Oficiul de Plati si Contractare PHARE/Agentiile de Implementare au responsabilitatea administrarii fondurilor transferate de la Fondul National: organizarea licitatiilor si a contractarilor, efectuarea platilor, evidenta contabila si raportarea financiara, in conformitate cu Sistemul Descentralizat de Implementare a Programului PHARE. Fondul National, Oficiul de Plati si Contractare PHARE/Agentiile de Implementare sunt prevazute ca structuri de implementare si in Memorandumul de Finantare Pre-Ins 1998 si LSFI, semnate de Guvernul Romaniei si Comisia Europeana in decembrie 1998.

Alocarea, utilizarea si derularea fondurilor publice de co-finantare a fondurilor PHARE, prin exceptie de la Legea finantelor publice, vizeaza, in principal, asigurarea unei fluiditati a transferului fondurilor publice de co-finantare si crearea posibilitatii de alocare si utilizare a fondurilor publice in afara sectorului public. Acestea se realizeaza conform cerintelor de derulare a finantarii prevazute pentru fondurile donatorului in cadrul Sistemului Descentralizat de Implementare a Programului PHARE, al Memorandumului de Finantare privind Programul National PHARE 1998 si al Memorandumului de Intelegere privind Infiintarea Fondului National.

4.6. Oficiul de Plati si Contractare PHARE

In vederea sustinerii financiare a procesului de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana, in 1998 Guvernul Romaniei si Comisia Europeana au semnat la Bucuresti Memorandumul privind infiintarea Oficiului de Plati si Contractare PHARE (OPCP/CFCU), infiintat sub autoritatea Ministerului Finantelor. OPCP este singurul responsabil in ceea ce priveste bugetizarea, contractarea, platile si contabilitatea serviciilor, achizitiile si lucrarile in contextul Programului PHARE pentru Romania. Fondurile astfel alocate prin OPCP prevad in primul rand constructia institutionala, urmand ca, prin intermediul unitatilor de implementare sau al Fondului National, sa fie derulate programele PHARE propriu-zise. Principalele atributii ale Unitatii Centrale de Finantare si Contractare se refera la ofertele de finantare, contractari, gestionarea, contabilitatea, platile si raportarea utilizarii fondurilor PHARE.

Atributiile OPCP prevad si posibilitatea ca aceasta institutie sa ofere consultanta Autoritatii de Implementare, la cererea acesteia, in acest sens creandu-se si o capacitate specializata de consultanta.

5. Armonizarea legislativa

Acordul de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana, intrat in vigoare la 1 februarie 1995, a stabilit cadrul si obiectivele asocierii, iar Consiliul European de la Essen din decembrie 1994 a adoptat strategia de pre-aderare, al carei scop este pregatire economiei pentru functionarea in conformitate cu regulile Pietei Interne a Uniunii Europene.

In mai 1995 Comisia Europeana a adoptat Cartea Alba 'Pregatirea tarilor asociate din Europa centrala si de est pentru integrarea in Piata Interna a Uniunii', care identifica masurile-cheie din fiecare sector al Pietei Interne si propune o ordine in abordare armonizarii legislative.

Preluarea acquis-ului comunitar in legislatia nationala se numara printre cerintele pentru aderarea la UE. Preluarea acquis-ului are loc prin intermediul procesului de armonizare legislativa, proces prin care legislatia nou-adoptata este pusa in conformitate cu cerintele acquis-ului comunitar.

Acquis communautaire reprezinta ansamblul de drepturi si obligatii comune ale Statelor Membre ale UE si se bazeaza, in principal, pe Tratatul de la Roma, Actul European Unic, Tratatul privind Uniunea Europeana etc., precum si legislatia secundara (Directive, Reglementari, Decizii etc.).

Prin legislatie primara se intelege:

1. Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (Paris 1951);

2. Tratatul de constituire a Comunitatii Europene (Roma 1957);

3. Tratatul de constituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice EURATOM (Roma 1957);

4. Conventia cu privire la Antilele Olandeze (1962);

5. Tratatul de infiintare a unui Consiliu Unic si a unei Comisii Unice (1965);

6. Actul Unic European (1985);

7. Tratatul asupra Uniunii Europene (Maastricht, 1992);

8. Tratatul de la Amsterdam (1997) - intrat in vigoare la 1 mai 1999.

Acquis-ul comunitar se refera in principal la Piata Interna si la cele patru libertati (libera circulatie a marfurilor, persoanelor, capitalurilor si serviciilor), la politicile ce deriva din ele (agricultura, comert, concurenta, transport etc.) si la masurile de sprijinire a regiunilor si categoriilor de populatie defavorizate.

Cartea Alba din 1995 prezinta pe larg prioritatile armonizarii legislative in urmatoarele 23 de domenii:

1. libera circulatie a capitalului

2. libera circulatie si securitatea produselor industriale

3. concurenta

4. politica sociala si masuri sociale

5. agricultura

6. transporturi

7. audio-vizual

8. protectia mediului

9. telecomunicatii

10. impozite directe

11. libera circulatie a bunurilor in sectoarele nearmonizate sau partial armonizate

12. achizitii publice

13. servicii financiare

14. protectia datelor personale

15. legislatia societatilor comerciale

16. contabilitate

17. drept civil

18. recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale

19. proprietate intelectuala, industriala si comerciala

20. sectorul energetic

21. taxe vamale si accize

22. impozite indirecte

23. protectia consumatorului.

In fiecare din aceste domenii Romania a adoptat, intr-o masura mai mare sau mai mica, legi noi armonizate partial sau in totalitate cu legislatia Uniunii Europene. La redactarea proiectelor de lege trebuie avute in vedere reglementarile acquis-ului comunitar. Verificarea compatibilitatii proiectelor si propunerilor legislative cu reglementarile comunitare se face de catre Consiliul Legislativ, care este un organ consultativ de specialitate al Parlamentului. Odata adoptate proiectele de lege, monitorizarea compatibilitatii lor se face cu ajutorul 'Armonogramei'.

Armonizarea legislatiei se face de catre ministere, avizarea proiectelor de lege din punctul de vedere al conformitatii cu acquis-ul se face de catre Consiliul Legislativ. Departamentul pentru Integrare Europeana coordoneaza intregul proces. Unitatea de Traduceri din cadrul Institutului European coordoneaza traducerea acquis-ului in limba romana.

6. Exercitiul de examinare analitica a acquis-ului comunitar

Concluziile Consiliului European de la Luxemburg din decembrie 1997 prevad ca 'strategia intarita de pre-aderare va fi insotita de o studiere analitica a acquis-ului comunitar pentru fiecare stat candidat in parte.' In consecinta, Comisia Europeana a inceput in aprilie 1998 examinarea analitica a acquis-ului comunitar ("screening/l'examen analytique de l'acquis") simultan cu grupul primelor sase tari (Cehia, Polonia, Ungaria, Estonia, Slovenia) si cu celelalte cinci tari (Romania, Bulgaria, Slovacia, Letonia, Lituania).

Acest exercitiu isi propune sa ofere candidatilor informatii complete cu privire la acquis, identificarea modificarilor tehnice care vor trebui luate in considerare in timpul negocierilor, precum si a problemelor de substanta care vor trebui abordate in cadrul strategiei de pre-aderare sau al negocierilor.

Exercitiul de screening are doua etape: una multilaterala (la care participa toate tarile candidate, pe de o parte, si Comisia Europeana, pe de alta parte), care s-a incheiat in februarie 1999, si o etapa bilaterala (la care participa numai respectivul stat candidat si Comisia Europeana). Din partea Comisiei Europene participa Task Force pentru Negocierile in vederea Aderarii.

Screening-ul pentru tarile est-europene din primul grup (Cehia, Polonia, Ungaria, Estonia, Slovenia), desfasurat intre 27 aprilie si 31 octombrie 1998, a examinat 16 din totalul de 31 de capitole ce trebuie negociate. Toate aceste tari au folosit aceste intalniri pentru a clarifica si identifica unele probleme, aratand, in acelasi timp, ca inteleg conditiile negocierilor si si-au declarat disponibilitatea pentru preluarea acquis-ului si dorinta de a scurta perioadele de tranzitie.

Pentru tarile din al doilea grup (Romania, Bulgaria, Letonia, Lituania, Slovacia), screening-ul multilateral a inceput pe 3 aprilie 1998 si a parcurs 29 de capitole din acquis pana la sfarsitul lunii februarie 1999. Examinarea problematicii agriculturii a inceput in primavara lui 1999 si s-a incheiat pe 19 noiembrie 1999.

In cadrul reuniunilor de screening discutiile se bazeaza pe doua liste:

. lista A, care cuprinde acquis-ul comunitar pentru capitolul respectiv (Tratate, Acordurile internationale semnate de Uniunea Europeana cu terti, legislatia secundara: Directive, Reglementari, Decizii etc.);

. lista B (alte documente ale UE, care nu au caracter legislativ: Recomandari, Rezolutii, Carti Albe, Carti Verzi etc.).

Listele contin si intrebari pentru statele candidate referitoare la:

. existenta legislatiei nationale armonizate in domeniul respectiv sau data introducerii acestei legislatii;

. existenta infrastructurii administrative necesare pentru punerea in aplicare a acquis-ului;

. eventualele dificultati intampinate de tarile candidate in preluarea si implementarea acquis-ului comunitar;

. solicitari de asistenta tehnica.

Punctul de pornire pentru aceste intrebari il reprezinta 'Armonograma'. Raspunsurile la intrebari se dau in forma electronica inainte de intalnire sau in scris in timpul intalnirii.

Romania este pregatita sa inceapa negocierile in urmatoarele domenii: cercetare-dezvoltare, educatie si tineret, cultura, relatii economice internationale, vama, PESC.

7. Capacitatea administratiei publice de transpunere

a acquis-ului comunitar

7.1. Reforma administratiei publice

Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995, a facut referiri foarte clare cu privire la necesitatea crearii graduale a conditiilor pentru integrarea statelor candidate, in special prin cresterea calitatii activitatii desfasurate de administratiile nationale ale tarilor asociate.

Acest obiectiv este preluat in cadrul Parteneriatului pentru Aderare, care identifica drept domeniu de maxim interes crearea unui serviciu public eficient si profesional.

Politicile promovate de Guvernul Romaniei au ca obiective de baza :

. crearea unui nou cadru normativ;

. asigurarea unui serviciu public profesionist si eficient, neutru din punct de vedere politic;

. modernizarea structurilor institutionale;

. schimbarea mentalitatilor si modelelor de comportament;

. instituirea unei relatii firesti intre administratie si cetateni;

Masurile si actiunile intreprinse in acest sens urmaresc:

. cresterea flexibilitatii administratiei fata de schimbare;

. abordarea manageriala si de o maniera profesionista a problematicii modernizarii gestiunii finantelor publice;

. debirocratizarea sistemului administratiei publice centrale si locale;

. descentralizarea serviciilor publice si atragerea capitalului privat in gestionarea serviciilor publice, in scopul crearii cadrului concurential, care sa conduca la cresterea calitatii serviciilor publice si apropierea de cerintele utilizatorilor directi

. stabilirea si aplicarea unor criterii clare de eficienta si rentabilitate;

. cresterea responsabilitatii functionarului public, in paralel cu controlul indeplinirii criteriilor de performanta;

. modernizarea procedurilor si mijloacelor de lucru si comunicare.

Atat obiectivele asumate, cat si masurile menite a permite atingerea acestor obiective au la baza niste principii care fundamenteaza demersul respectiv, si anume :

. principiul separarii functiilor politice de cele administrative;

. principiul crearii unui serviciu public de cariera, profesional si neutru politic;

. principiul definirii clare a rolurilor, responsabilitatilor si relatiilor dintre institutii;

. principiul subsidiaritatii;

. principiul autonomiei locale decizionale;

. principiul transparentei actului de guvernare si administrativ;

. principiul simplificarii procedurilor si actelor normative;

. principiul respectului fata de cetatean.

In cadrul procesului de reforma a administratiei publice Guvernul Romaniei si-a stabilit urmatoarele prioritati :

. perfectionarea sistemului de organizare si conducere a celui informational la nivelul aparatului de lucru al Guvernului;

. intarirea capacitatii de luare a deciziei la nivel guvernamental;

. reconsiderarea locului si rolului organismelor de coordonare in domeniu prin modernizarea procedeelor si mijloacelor de lucru si de comunicare;

. instituirea unui serviciu public profesionist si neutru, cu legaturi eficiente intre nivelurile politic si administrativ, rationalizarea si modernizarea structurilor actuale si crearea unei unitati centrale pentru gestionarea resurselor umane;

. operationalizarea structurilor nou-create;

. redefinirea atributiilor ce revin ministerelor si agentiilor guvernamentale ca organisme abilitate sa fundamenteze politici sectoriale;

. continuarea procesului de descentralizare si intarire a autonomiei locale;

. asigurarea unei reale autonomii locale prin perfectionarea cadrului legislativ existent in sensul armonizarii acestuia cu legislatia comunitara, cu prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale, ale Conventiei Cadru pentru Protectia Minoritatilor Nationale, ale Cartei Europene a Limbilor Regionale si Minoritare, ale Conventiei Cadru Europene Referitoare la Cooperarea Trans-frontaliera a Colectivitatilor sau Autoritatilor Teritoriale;

. definirea patrimoniului public si privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale;

. modernizarea managementului finantelor publice la nivel central si local;

. cresterea gradului de transparenta fata de mass-media si crearea unei relatii de parteneriat cu societatea civila.

7.2. Infratirea institutionala (twinning)

Infratirea institutionala (twinning) este o initiativa a Comisiei Europene pentru a asista tarile candidate sa dobandeasca capacitatea independenta de a adopta, implementa si pune in aplicare acquis-ul in conformitate cu Agenda 2000, inainte de aderarea la Uniunea Europeana. Pentru fiecare tara, programele de twinning sunt finantate din bugetul national PHARE budget. Programele de twinning ce se adreseaza agriculturii, mediului, finantelor, Justitiei si Afacerilor Interne vor fi finantate din bugetul national PHARE pe 1998. In anii urmatori, si alte sectoare vor fi incluse treptat in proiectele de twinning.

Dezvoltarea institutionala urmeaza a fi realizata prin dezvoltarea structurilor institutionale, a resurselor umane si a abilitatilor profesionale cerute de acest obiectiv. Astfel, in acest proces sunt implicate actiuni de tipul: asistenta tehnica, training-uri, schimburi de experti, oferirea de servicii intre institutii ale administratiei publice din tarile asociate si cele similare din Statele Membre ale Uniunii Europene. Faptul ca infratirea institutionala este centrata pe acquis inseamna ca prin acest demers se urmaresc:

a) identificarea obiectivelor prioritare;

b) oferirea mijloacelor necesare pentru a atinge obiectivele respective.

In cadrul acestui proces se urmareste realizarea unui transfer de expertiza administrativa si tehnica in beneficiul tarilor candidate, pentru ca acestea sa poata dobandi - prin intermediul intaririi relatiilor bilaterale cu tarile membre UE - acea capacitate institutionala care sa le permita in viitor o asumare integrala a responsabilitatilor ce le vor reveni ca tari membre.

Romania a semnat conventii de twinning cu Statele Membre in domeniul justitiei, afaceri interne, financiar-bancar, mediu, agricultura, dezvoltare regionala.

8. Participarea Romaniei la programele comunitare

Incepand cu 1 august 1996, Romania beneficiaza de asistenta financiara si prin intermediul programelor comunitare. Astfel, de la aceasta data a intrat in vigoare Protocolul Aditional la Acordul de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana, document ce stabileste modalitatile de participare a Romaniei la programele comunitare.

Rezultatele participarii pana in prezent la primele trei programe, deschise in 1997, totalizeaza:

. peste 200 de proiecte derulate in programul Leonardo da Vinci (dedicat formarii profesionale), la un buget total de 13,5 MEURO (milioane EURO);

. peste 260 de proiecte in programul Socrates (in domeniul educatiei), la un buget total de circa 18 MEURO;

. circa 450 de proiecte in programul Youth for Europe la un buget total de 1,4 MEURO.

Din 1999, au fost deschise Romaniei inca 12 programe in domeniul protectiei mediului, sanatatii, egalitatii sanselor, culturii, energiei, IMM-urilor si cercetarii-dezvoltarii.

Implementarea acestor programe se face de unitati aflate in structura sau subordinea administratiei publice centrale cu o larga participare a institutiilor si organizatiilor neguvernamentale. Programele comunitare asigura astfel un cadru de informare si de pregatire a societatii civile pentru aderarea la Uniunea Europeana.

Romania are o prezenta proeminenta intre celelalte tari candidate, plasandu-se in 1999 pe locul doi, dupa Polonia din punct de vedere al fondurilor alocate finantarii, care se cifreaza la 23,5 MEURO din care 9,7 MEURO reprezentand efortul bugetar propriu.

Pana in prezent s-a respectat principiul co-finantarii, 50 % din bugetul programelor fiind acoperit din bugetul national restul de 50% fiind alocat din bugetul national PHARE (pana la concurenta a 10% din bugetul PHARE alocat Romaniei pentru perioada 1995 - 1999).

Contributia bugetului national a fost stabilita dupa principiul asimetriei, pornind de la un procent mai redus si crescand an de an pana la o proportie de 80%. Partea romana doreste ca aceasta orientare sa fie pastrata si in anii urmatori.

Romania manifesta acelasi interes de a participa si la noua generatie de programe comunitare care va fi lansata incepand cu anul 2000. In acest sens sunt in curs de desfasurare procedurile pentru participarea la programul Fiscalis si la programele Leonardo da Vinci (2000 - 2006), Socrates II (2000 - 2006) si Youth for Europe II (2000 - 2004).

Se asteapta invitatia Comisiei pentru participarea la celelalte programe care vor fi lansate (Customs 2000, Culture 2000, Life III, Daphne etc.), pe masura ce vor fi parcurse procedurile interne ale UE.

Prin participarea la programele comunitare Romania are posibilitatea sa demonstreze ca isi poate asuma, asemenea unui Stat Membru, obligatiile financiare si organizatorice care decurg din aceasta participare.

9. Asistenta financiara nerambursabila

9.1 Asistenta financiara multilaterala

Guvernul Romaniei este beneficiar al Programului PHARE incepand din anul 1990. In perioada 1990-1998, bugetul total alocat Guvernului Romaniei din Programul PHARE a fost de peste 1 miliard de EURO. Principalele sectoare care au beneficiat de asistenta PHARE au fost: privatizarea, restructurarea, intreprinderile mici si mijlocii (167 milioane EURO - MEURO); educatia (135 MEURO); transporturile (141 MEURO); agricultura (86 MEURO); sanatatea (31 MEURO).

Incepand din martie 1997, Comisia Europeana a decis finantarea dezvoltarii capacitatilor administratiilor de a aplica acquis-ul comunitar si sprijinirea proceselor investitionale de dezvoltare a infrastructurilor necesare asigurarii standardelor comunitare.

In anul 1997, Romaniei i-au fost alocate fonduri in valoare de 100 MEURO, structurate dupa cum urmeaza:

Programul Operational de Tara 1997 76,61 MEURO

TEMPUS 10,00 MEURO

EURO GTAP 7,00 MEURO

Programe comunitare 6,40 MEURO

In anul 1998, bugetul total alocat Romaniei de Uniunea Europeana a fost de 158 MEURO, structurat dupa cum urmeaza:

1) Programul national PHARE 1998 : 117 MEURO

2 ) Facilitatea de recuperare (Pre-Ins Facility) : 16 MEURO

3) Programul de dezvoltare a infrastructurii de dimensiuni mari 25 MEURO

1) Programul national PHARE 1998, ratificat prin Ordonanta Guvernului nr. 24 din 29 ianuarie 1999, cuprinde urmatoarele sase obiective principale:

- Consolidarea democratiei, statului de drept si a drepturilor omului (12 MEURO), prin lansarea unor programe pentru imbunatatirea situatiei romilor si de reformare a situatiei copiilor;

- Intarirea capacitatii institutionale si administrative de a gestiona acquis-ul comunitar, care presupune consolidarea unor institutii cheie ale administratiei publice: Ministerul Finantelor, Directia Generala a Vamilor, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei si Agentia Nationala Sanitara Veterinara, Ministerul

Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, Departamentul pentru Integrare Europeana;

- Integrarea in Piata Interna a Uniunii Europene, ce are in vedere ameliorarea regimului serviciilor publice, restructurarea Casei de Economii si Consemnatiuni si implementarea planului de dezvoltare institutionala a Bancii Nationala a Romaniei;

- Indeplinirea obligatiilor in sectorul justitiei si al afacerilor interne prin programe legislative de dezvoltare institutionala, formare profesionala si de dezvoltare a bazei materiale: Ministerul de Interne (2 MEURO), Ministerul Justitiei (1 MEURO);

- Dezvoltarea coeziunii economice si sociale (33 MEURO). Obiectivul prevede proiecte referitoare la dezvoltarea regionala prin lansarea unor proiecte, politici, prin elaborarea de proceduri si constituirea unor structuri administrative si de finantare, precum si pentru dezvoltarea coridorului pan-european de transport nr. IV;

- Cresterea gradului de integrare prin participarea Romaniei la programele comunitare si la Programul TEMPUS (10,4 MEURO), programe ce au ca finalitate accelerarea procesului de pregatire a Romaniei in vederea aderarii la Uniunea Europeana.

2) Facilitatea de recuperare (Pre-Ins Facility)

In anul 1998 Comisia Europeana a alocat 100 MEURO pentru finantarea unor proiecte din sfera privatizarii si restructurarii, promovarii investitiilor straine si luptei impotriva coruptiei. Acest fond este constituit din Facilitatea de recuperare si finanteaza proiecte din cele 5 tari asociate care vor incepe mai tarziu negocierile de aderare la UE. Cele 100 MEURO sunt alocate in doua transe: 40 MEURO pentru anul 1998 si 60 MEURO pentru anul 1999.

3) Programul de dezvoltare a infrastructurii de dimensiuni mari

In anul 1998 Comisia Europeana a alocat 85 MEURO pentru finantarea unor proiecte de refacere a infrastructurii de dimensiuni mari, cu precadere din sectorul transporturilor si al protectiei mediului inconjurator in tarile asociate. Din bugetul alocat pentru anul 1998, Romaniei i-au revenit 25 MEURO pentru un proiect de reabilitare a retelei de drumuri. Proiectul se deruleaza in co-finantare cu Banca Mondiala si cu Banca Europeana de Investitii si are un impact direct asupra coridorului Pan European nr. 9.

Romania beneficiaza in anul 1999 de o alocare bugetara din partea Uniunii Europene in valoare de peste 200 MEURO. Din aceasta suma, circa 156 MEURO sunt alocati pentru Programul National PHARE 1999, iar circa 50 MEURO sunt destinati participarii Romaniei la o serie de programe adresate tuturor tarilor candidate, care abordeaza urmatoarele domenii: protectia mediului, infrastructura, cooperare trans-frontiera, sprijin acordat intreprinderilor mici si mijlocii.

In perspectiva noilor orientari ale programului PHARE, Comisia Europeana va aloca statelor candidate un buget total de circa 10,5 miliarde EURO (1,5 miliarde EURO anual, in perioada 2000-2006). Din experienta anilor precedenti, Romania poate beneficia de circa 16 % din aceasta suma (o alocare anuala de circa 240 MEURO).

Consiliul European de la Berlin, din 24-25 martie 1999, a stabilit ca fondurile destinate reformelor de pre-aderare acordate tarilor candidate sa fie de 22000 MEURO pe sapte ani. Intrarea in vigoare, incepand cu 1 ianuarie 2000, a celor trei fonduri de pre-aderare (ISPA pentru transporturi si mediu, SAPARD pentru agricultura, PHARE) necesita eforturi suplimentare din partea Romaniei pentru crearea unui cadru legal si institutional adecvat.

Astfel, intre actiunile intreprinse pana in prezent de Romania pentru utilizarea fondurilor de pre-aderare, se pot aminti:

. adoptarea Legii nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala;

. adoptarea Ordonantei de Urgenta nr. 24/1998 privind zonele defavorizate;

. infiintarea Agentiei Nationale pentru Dezvoltare Regionala;

. demararea programelor PHARE pentru politici regionale si coeziune economica si regionala;

. realizarea Planului National de Dezvoltare, anexat la Programul National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, ca mecanism de utilizare a fondurilor de pre-aderare.

9.2 Asistenta financiara si tehnica bilaterala

In planul asistentei financiare, Romania a beneficiat, pe langa fondurile nerambursabile PHARE, si de un volum semnificativ de asistenta din partea tarilor G-24.

Principale surse de finantare ale asistentei bilaterale sunt reprezentate de fonduri provenind de la guvernele tarilor donatoare, transferul acestora facandu-se prin organisme guvernamentale, agentii specializate cvasi-guvernamentale si prin organizatii neguvernamentale (ONG). O alta sursa o reprezinta asistenta bilaterala privata, a carei principala modalitate de exprimare este reprezentata de ONG-uri.

Asistenta de acest fel a vizat cel mai des: acordarea de consultanta, furnizarea de know-how, organizarea de vizite de studiu si cursuri de instruire, precum si dotarea cu echipamente pentru derularea normala a proiectelor. Domeniile prioritare ale asistentei bilaterale se confunda in linii mari cu domeniile sprijinite prin asistenta multilaterala si au in vedere: restructurarea si privatizarea, agricultura, finantele, invatamantul, cercetarea, dezvoltarea economica locala, administratia publica, dezvoltarea infrastucturii, dezvoltarea societatii civile si pregatirea Romaniei pentru aderarea la Uniunea Europeana.

De asemenea, asistenta multilaterala oferita de Uniunea Europeana tarilor din Europa centrala si de est, candidate la aderare, in principal prin Programul PHARE, este de cele mai multe ori completata de diverse programe de asistenta bilaterala, oferite de Statele Membre.

9.3 Noi instrumente financiare de pre-aderare (PHARE, ISPA, SAPARD)

Ca urmare a semnarii intre Comisia Europeana si Guvernul Romaniei, la 16 iulie 1998 la Bucuresti, a Memorandumului de Intelegere asupra infiintarii Oficiului Central de Plati si Contractare si la 20 octombrie 1998, la Bruxelles, a Memorandumului de Intelegere asupra infiintarii Fondului National, a intrat in vigoare un nou mecanism de gestiune financiara a asistentei nerambursabile acordate Romaniei de Uniunea Europeana.

Noul mecanism se bazeaza pe infiintarea si functionarea Oficiului Central de Plati si Contractare, a Fondului National pentru Pre-aderare, pe aplicarea unui sistem descentralizat de implementare a proiectelor ce stabileste agentii de implementare si agentii de plati si pe monitorizarea comuna a implementarii in cadrul unui Comitet Mixt de Monitorizare, alcatuit din reprezentantii institutiei ce coordoneaza Fondul National, ai institutiei ce coordoneaza asistenta si ai Comisiei Europene.

Acest nou mecanism se aplica incepand cu Programul Operational de Tara PHARE 1998 si functionarea sa constituie clauza de conditionalitate pentru alocarea fondurilor din partea Uniunii Europene. De asemenea, prevederile celor doua acorduri se vor aplica si asistentei acordate de Uniunea Europeana incepand cu anul 2000, respectiv celor 3 instrumente financiare de pre-aderare PHARE, ISPA si SAPARD. Infiintarea si functionarea Oficiului Central de Plati si Contractare si a Fondului National pentru Pre-aderare a revenit Ministerului Finantelor.

Incepand cu anul 2000, asistenta pentru pre-aderare din partea Uniunii Europene va fi acordata prin intermediul a trei programe: PHARE, ISPA si SAPARD, care vor face, fiecare, obiectul unor memorandumuri de finantare.

Programele ISPA, SAPARD si, in parte, PHARE (investitiile in coeziunea economica si sociala) vor urmari aceleasi obiective ca si fondurile structurale si de coeziune alocate statelor membre ale Uniunii Europene.

Programul ISPA, modelat dupa Fondul European de Coeziune, va fi alocat in proportii egale investitiilor in domeniile transporturilor si mediului. Vor fi finantate numai proiecte mari, alocarea minima admisa fiind de 5 milioane EURO pe fiecare proiect. Vor fi finantate investitii in dezvoltarea retelelor europene de transport, a celor nationale conectate la retelele europene, precum si investitii in masuri de protectie a mediului care sa permita statului beneficiar sa indeplineasca exigentele comunitare in aceasta materie (uzine de reciclare a apei, a deseurilor, instalatii de filtrare a aerului etc.).

Programul SAPARD, destinat domeniilor agriculturii si dezvoltarii rurale, este modelat dupa Fondul European de Garantare si Indrumare a Agriculturii (FEOGA). Proiectele care vor fi finantate vor putea fi de tipul: investitiilor in societatile agricole, imbunatatirii productiei si comercializarii produselor agricole si piscicole, imbunatatirii structurilor institutionale pentru controlul calitatii si sanatatii produselor animale si vegetale, a alimentelor si protectia consumatorului, identificarii unor metode de productie agricola pentru protectia mediului si mentinerea ecosistemelor rurale, dezvoltarii si diversificarii activitatilor economice in mediul rural, crearii de forme de asistenta si servicii manageriale pentru agricultori, sprijinirii asocierii agricultorilor, renovarea si dezvoltarea asezarilor rurale, imbunatatiri funciare (inclusiv irigatii) si clasificarea terenurilor, crearea si imbunatatirea registrelor agricole, formarea profesionala, dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurilor rurale, administrarea padurilor, actiunile de impaduriri si sprijinirea operatorilor din domeniul producerii si comercializarii produselor forestiere. Data fiind natura obiectivelor urmarite, se asteapta ca valoarea proiectelor sa fie de mica dimensiune, respectiv numarul lor sa fie mare.

Programul PHARE va sprijini pregatirea aderarii in trei domenii: constructia institutionala, investitii in conformitate cu cerintele Uniunii Europene si investitii in coeziunea economica si sociala.

Fiecare dintre programele ISPA, SAPARD si PHARE (pentru componenta de investitii) prevede obligativitatea co-finantarii din partea statului beneficiar deoarece, asemenea fondurilor structurale din interiorul Uniunii Europene, asistenta comunitara este menita sa completeze si nu sa se substituie efortului national.

Caracteristici ale instrumentelor financiare de pre-aderare

Fiecare dintre programele Uniunii Europene ridica o serie de intrebari si probleme legate de diferite aspecte de implementare, conducere si gestiune:

1) In privinta functionarii Fondului National de Pre-aderare, acesta va tine evidenta tuturor platilor in avans si realimentarilor primite in vederea implementarii programelor, sub-programelor, proiectelor si sub-proiectelor. Pentru deplina functionare a Fondului, Ministerul Finantelor va desemna cat mai rapid o banca comerciala ce va opera efectiv cu banii, pe baza unei selectii de oferte venite din partea unui numar de banci comerciale din Romania. Nominalizarea bancii va debloca fondul pentru programul PHARE incepand cu 1998, insa pentru ca el sa functioneze si pentru programele ISPA si SAPARD, Comisia cere adoptarea de catre autoritatile romane de reglementari in materie de achizitii publice si de control financiar compatibile cu legislatia comunitara.

2) In ce priveste desemnarea punctelor nationale de contact pentru fiecare dintre programe, a caror existenta este ceruta de Comisie pentru rationalizarea dialogului cu autoritatile romane. Primul Ministru a aprobat ca Departamentul pentru Integrare Europeana sa fie punctul national de contact pentru programele PHARE, ISPA si SAPARD, in calitatea sa de coordonator national al asistentei. El are rolul de avizare si integrare a Planului National de Dezvoltare cu componentele sale (planuri regionale, planul pentru agricultura si dezvoltare rurala, planurile pentru transporturi si mediu) in PNAR si de a-l prezenta Comisiei Europene. Planul National de Dezvoltare va fi, in prealabil, aprobat de catre Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala.

3) In ce priveste desemnarea institutiilor care vor asigura programarea multi-anuala (Planul National de Dezvoltare) a utilizarii instrumentelor financiare de pre-aderare, s-au stabilit pentru fiecare program in parte urmatoarele:

pentru programul PHARE - componenta de dezvoltare regionala, programarea multi-anuala se va face in conformitate cu prevederile Legii 151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania, iar pentru componenta sociala programarea multi-anuala este in responsabilitatea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale;

pentru programul ISPA - sectiunea transporturi, elaborarea planului sectorial se va face de catre Ministerul Transporturilor si pentru sectiunea mediu elaborarea planului sectorial se va face de catre Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului. Definitivarea propunerii pentru programarea ISPA se va face in cadrul unui comitet interministerial format din reprezentantii ministerelor: Transporturilor; Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului, Finantelor (pentru coordonarea co-finantarii de la bugetul de stat), Agentiei Nationale pentru Dezvoltare Regionala si Departamentului pentru Integrare Europeana, care va asigura coordonarea acestui organism.

Pentru programul SAPARD, elaborarea Planului National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala revine Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, care coordoneaza de asemenea comitetul interministerial deja constituit.

Monitorizarea implementarii proiectelor va fi efectuata conform reglementarilor Uniunii Europene de catre agentiile de implementare pentru fiecare proiect in parte, iar ministerele de resort implicate vor raporta periodic stadiul implementarii programelor Departamentului pentru Integrare Europeana. Autoritatile romane, conform conditiilor impuse de Comisia Europeana, urmeaza sa raporteze anual, prin DIE, stadiul implementarii programelor.

Pentru luarea unei decizii, trebuie sa se tina seama si de faptul ca, daca pentru ISPA este de asteptat sa existe, la o suma totala anuala de aprox. 200 mil. EURO, un numar de 10-12 proiecte, in ce priveste SAPARD ne putem astepta ca numarul proiectelor pentru care trebuie efectuate plati sa fie de aprox. 10 000, la o suma totala anuala de aprox. 100 MEURO. Aceasta va impune ca, in special pentru agentia de plati SAPARD, aceasta sa aiba capacitatea institutionala corespunzatoare. Precizam si faptul ca simpla desemnare ca agentie de plati nu face ca institutia respectiva sa joace vreun rol in politicile programului, ci numai sa indeplineasca functia de contabil.

Co-finantarea de la bugetul de stat a proiectelor care vor fi selectate in cadrul programelor ISPA si SAPARD

Co-finantarea ceruta prin proiectele de regulamente aplicabile este de 25% din partea statelor beneficiare. Cota nu se aplica fiecarui proiect in parte, ci ansamblului valorii proiectelor unui an, insa un anumit procent de co-finantare trebuie asigurat pentru fiecare proiect. In anumite cazuri va fi posibil sa se inteleaga prin co-finantare si contributia statului roman cu imprumuturi contractate si nu direct de la bugetul de stat. Aceasta este o problema-cheie, intrucat Romania trebuie sa faca unele eforturi bugetare, insa va putea primi gratuit sume de trei ori mai mari. S-a aprobat ca Ministerul Finantelor sa defineasca in colaborare cu celelalte institutii implicate, solutiile necesare pentru asigurarea co-finantarii de la bugetul de stat, precum si pentru garantarea creditelor contractate de catre persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat de la banci, prin care se asigura co-finantarea proiectelor SAPARD.

Anexa 1: Momente importante in relatiile

Romania - Uniunea Europeana (1993 - 1999)

1993

1 februarie 1993, Bruxelles Semnarea 'Acordului European instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte' si a 'Acordului interimar privind comertul si aspectele legate de comert'

1 mai 1993 Intrarea in vigoare a Acordului interimar privind comertul si aspectele legate de comert dintre Romania si Comunitatile Europene

14-15 octombrie 1993, Bucuresti Prima reuniune a Comisiei Mixte Romania - Comunitatile Europene

1994

20-21 octombrie 1994, Bruxelles A doua reuniune a Comisiei Mixte Romania - Comunitatile Europene

19 decembrie 1994 Incheierea procesului de ratificare a Acordului de Asociere Romania - Comunitatile Europene

Decizia Consiliului si a Comisiei referitoare la incheierea Acordului de Asociere intre Comunitatile Europene si statele membre, pe de o parte, si Romania, pe de alta parte

1995

1 februarie 1995 Intrarea in vigoare a Acordului de Asociere Romania - Comunitatile Europene

10 aprilie 1995, Luxemburg Prima reuniune a Consiliului de Asociere Romania - Uniunea Europeana

19 - 20 aprilie 1995, Bucuresti Reuniunea de constituire a Comitetului Parlamentar Mixt Romania - Uniunea Europeana

3 mai 1995, Bruxelles Publicarea de catre Comisia Europeana a Cartii Albe 'Pregatirea Tarilor Asociate din Europa Centrala si de Est pentru Integrarea in Piata Interna a Uniunii'

14 august 1995, Bucuresti Prima reuniune a Comitetului Inter-ministerial pentru Integrare Europeana (au loc patru reuniuni pe an)

21 iunie 1995, Snagov Adoptarea Strategiei Nationale de Pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana si a Declaratiei politice de la Snagov

22 iunie 1995, Paris Depunerea cererii oficiale de aderare a Romaniei la Uniune Europeana

12-13 octombrie 1995, Bucuresti Prima reuniune a Comitetului de Asociere Romania - Uniunea Europeana

16 -17 octombrie 1995 Al doilea Comitet Parlamentar Mixt Romania - Uniunea Europeana

12 decembrie 1995 Adoptarea de catre Guvernul Romaniei a Programului National de armonizare a legislatiei romanesti cu cea comunitara

1996

27 februarie 1996, Bruxelles A doua reuniune a Consiliului de Asociere Romania - Uniunea Europeana

26 aprilie 1996, Bucuresti Primirea la Ministerul Afacerilor Externe a Chestionarului Comisiei Europene in vederea pregatirii avizului asupra cererii Romaniei de aderare la Uniunea Europeana

9 mai 1996, Bucuresti Adoptarea de catre Guvernul Romaniei a Strategiei de imagine a procesului de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

29 - 31 mai 1996, Bucuresti Al treilea Comitet Parlamentar Mixt Romania - Uniunea Europeana

25 iulie 1996, Bucuresti Depunerea la Comisia Europeana a raspunsurilor Romaniei la Chestionarul Comisiei Europene in vederea pregatirii avizului asupra cererii Romaniei de aderare la Uniunea Europeana

10 octombrie 1996, Bruxelles A doua reuniune a Comitetului de Asociere Romania - Uniunea Europeana

1997

19 -20 martie 1997, Bruxelles Al patrulea Comitet Parlamentar Mixt Romania - Uniunea Europeana

24 martie 1997, Bruxelles A treia reuniune a Consiliului de Asociere Romania - Uniunea Europeana

15 iulie 1997, Bruxelles Publicarea Avizului Comisiei Europene referitor la cererea Romaniei de aderare la Uniunea Europeana, parte a Agendei 2000

septembrie 1997, Bucuresti Punctul de vedere al Guvernului Romaniei cu privire la Agenda 2000

19 septembrie 1997, Bucuresti A treia reuniune a Comitetului de Asociere Romania - Uniunea Europeana

24 - 26 septembrie 1997, Bucuresti Al cincilea Comitet Parlamentar Mixt Romania - Uniunea Europeana

12-13 decembrie 1997, Luxemburg Consiliul European. Decizia de extindere a Uniunii Europene prin includerea in proces a celor 10 tari candidate + Cipru

1998

24 - 25 februarie 1998, Bruxelles Al saselea Comitet Parlamentar Mixt Romania - Uniunea Europeana

februarie - martie 1998, Bruxelles Adoptarea si lansarea Parteneriatelor de Aderare pentru fiecare din tarile candidate

martie 1998, Bucuresti Publicarea primei versiuni a Programului National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana

30 martie 1998, Bruxelles Lansarea oficiala a procesului de extindere a Uniunii Europene, conform deciziei Consiliului European de la Luxemburg

3 aprilie 1998 - februarie 1999 Desfasurarea procesului de examinare analitica (screening) a acquis-ului comunitar (etapa multilaterala)

27-28 aprilie 1998, Luxemburg A patra reuniune a Consiliului de Asociere Romania - Uniunea Europeana

4 septembrie 1998 Transmiterea la Comisia Europeana a Raportului Romaniei asupra progreselor inregistrate in pregatirea pentru aderarea la Uniunea Europeana

octombrie 1998 Publicarea celei de-a doua versiuni a Programului National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana

15 - 16 octombrie 1998, Bruxelles Al patrulea Comitet de Asociere Romania - Uniunea Europeana

4 noiembrie 1998, Bruxelles Publicarea Raportului Comisiei Europene privind progresele inregistrate de Romania in procesul de pregatire pentru aderarea la Uniunea Europeana

9 -10 noiembrie 1998, Bucuresti Al saptelea Comitet Parlamentar Mixt Romania - Uniunea Europeana

3 decembrie 1998, Bucuresti Pozitia Guvernului Romaniei referitoare la Raportul Comisiei Europene privind progresele inregistrate de Romania in procesul de pregatire pentru aderarea la Uniunea Europeana

5 - 7 decembrie 1998, Bucuresti Reuniunea ministrilor integrarii europene din tarile candidate

1999

9 martie 1999 - 12 noiembrie 1999 Desfasurarea procesului de examinare analitica (screening) a acquis-ului comunitar (etapa bilaterala)

20 -21 aprilie 1999, Bruxelles Al optulea Comitet Parlamentar Mixt Romania - Uniunea Europeana

26 - 27 aprilie 1999, Luxemburg Al cincilea Consiliu de Asociere Romania - Uniunea Europeana

iunie 1999, Bucuresti Publicarea celei de-a treia versiuni a Programului National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana

iunie 1999, Bucuresti Publicarea Raportului Romaniei asupra progreselor inregistrate in pregatirea pentru aderarea la Uniunea Europeana de la raportul precedent (august 1998) si pana in prezent (iunie 1999)

10 septembrie 1999, Bucuresti Publicarea Addendumului la Raportul Romaniei asupra progreselor inregistrate in pregatirea pentru aderarea la Uniunea Europeana

30 septembrie 1999 A cincea reuniune a Comitetului de Asociere Romania - Uniunea Europeana

13 octombrie 1999 Publicarea Raportului Comisiei Europene asupra progreselor inregistrate de Romania in pregatirea pentru aderarea la Uniunea Europeana

Anexa 2: Evolutia deciziilor luate de Consiliul European in perioada 1993-1999 in procesul de extindere a Uniunii Europene

21-22 iunie 1993, Copenhaga

S-a luat hotararea prin care statele asociate din Europa centrala si de est pot deveni membre ale Uniunii Europene de indata ce vor fi in masura sa-si asume obligatiile care decurg din calitatea de membru, indeplinind criteriile politice, economice si de preluare a acquis-ului comunitar enuntate in concluziile Consiliului si s-a afirmat disponibilitatea Comunitatii de a sustine acest proces.

9-10 decembrie 1994, Essen

A fost adoptata Strategia de pregatire pentru aderarea la Uniunea Europeana a tarilor asociate din Europa centrala si de est si s-a hotarat elaborarea Cartii Albe asupra pregatirii tarilor asociate pentru integrarea in piata interna a Uniunii.

26-27 iunie 1995, Cannes

A fost salutata elaborarea Cartii Albe de catre Comisia Europeana in vederea pregatirii integrarii tarilor asociate in piata interna a Uniunii si s-a examinat punerea in aplicare a Strategiei de pregatire a aderarii tarilor asociat, pe baza Acordurilor Europene, a dialogului structurat si a Cartii Albe.

15-16 decembrie 1995, Madrid

S-a adoptat, in completarea criteriilor de la Copenhaga, criteriul privind capacitatea administrativa de aplicare a acquis-ului comunitar, s-a analizat raportul Comisiei cu privire la progresul strategiei de pre-aderare a tarilor din centrul si estul Europei si al efectelor procesului de extindere asupra politicilor Uniunii Europene.

29 martie 1996, Torino (Reuniune extraordinara)

Este deschisa Conferinta Inter-guvernamentala (CIG) al carei rezultat a fost Tratatul de la Amsterdam, in care se precizeaza preocuparea Uniunii Europene pentru extinderea catre Europa centrala si de est.

21-22 iunie 1996, Florenta

Analiza raportului Consiliului Uniunii Europene despre relatiile din prima jumatate a anului 1996 cu tarile asociate, accentuandu-se importanta strategiei de pregatire a aderarii, strategie care acum include si Slovenia.

13-14 decembrie 1996, Dublin

Analiza raportului Consiliului din a doua jumatate a anului 1996 referitor la implementarea strategiei de pre-aderare si confirmarea calendarului pentru procesul de extindere stabilit la Madrid.

16-17 iunie 1997, Amsterdam

Se saluta intentia Comisiei de a prezenta, pana la mijlocul lunii iulie 1997, avizele sale referitoare la aderarea tarilor candidate, precum si de a elabora documentul programatic Agenda 2000, care va selecta din avizele formulate principalele concluzii si recomandari si va exprima punctul de vedere al Comisiei cu privire la procesul extinderii, la propunerile asupra strategiei intarite de pre-aderare si cu privire la asistenta financiara pentru sustinerea procesului de pre-aderare.

12-13 decembrie 1997, Luxemburg

Se decide inceperea procesului de extindere a UE care cuprinde toate cele 10 state candidate din centrul si estul Europei, precum si Cipru, urmand ca fiecare stat sa fie analizat pe baza propriilor performante in sensul indeplinirii criteriilor de la Copenhaga, conform unui calendar de negocieri prestabilit; s-a stabilit ca procesul de aderare sa se desfasoare in doua etape, primele sase state urmand sa inceapa negocierile propriu-zise, iar celelalte cinci urmand sa declanseze procesul de examinare analitica a acquis-ului comunitar.

15-16 iunie 1998, Cardiff

Se saluta lansarea procesului de extindere a Uniunii Europene cu ocazia reuniunii inter-ministeriale de la Bruxelles din 30 martie 1998 si se cere Comisiei sa directioneze acordarea asistentei financiare pentru indeplinirea prioritatilor Parteneriatului pentru Aderare.

11-12 decembrie 1998, Viena

Consiliul saluta aparitia primelor Rapoarte Periodice ale Comisiei asupra progreselor inregistrate de tarile candidate la aderare pe baza concluziilor Consiliilor de la Luxemburg si Cardiff si ia nota de eforturile de reforma depuse de Romania. Consiliul saluta obtinerea primelor rezultate concrete in procesul de negociere cu primele sase state candidate la aderare si ia nota de progresul inregistrat de Letonia, Lituania, Romania, Bulgaria si Slovacia in pregatirea pentru inceperea negocierilor.

24-25 martie 1999, Berlin (Reuniune extraordinara)

Consiliul European ajunge la un acord general cu privire la Agenda 2000 si stabileste perspectiva financiara pentru urmatorii sapte ani (2000-2006), in contextul extinderii Uniunii.

3-4 iunie 1999, Kln

Consiliul European saluta rezultatele celei de-a doua runde de negocieri cu Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Polonia si Slovenia, precum si faptul ca examinarea analitica a acquis-ului cu Bulgaria, Letonia, Lituania, Romania si Slovacia a trecut din faza multilaterala in cea bilaterala si subliniaza faptul ca o eventuala decizie la Helsinki in sensul deschiderii de noi negocieri nu poate fi luata decat in baza criteriilor stabilite de catre Consiliul European de la Copenhaga.

19 iulie 1999, Bruxelles (Consiliul UE - Afaceri generale)

Consiliul saluta intentia Presedintiei de a organiza in colaborare cu Bosnia-Hertegovina o intalnire la nivel inalt pe 30 iulie 1999 la Sarajevo cu privire la Pactul de Stabilitate in sud-estul Europei si cade de acord asupra posibilitatii de a lua in considerare acordarea unui tratament special Romaniei si Bulgariei in contextul efortului international de reconstructie a regiunii.

Anexa 3: Harta largirii Uniunii Europene

Anexa 5: Calendarul largirii Uniunii Europene

Anexa 4: Functionarea Comunitatii Europene